04 June 2010

Bani, bani, bani


Cam câţi? Păi se vedem câteva exemple
Ministerul Mediului şi Pădurilor
Ministerul Educaţiei
Ministerul Economiei
Ministerul Agriculturii
Ministerul Transporturilor
Ministerul Sănătăţii
Ministerul Comunicaţiilor
(sursa: http://victorionescu.wordpress.com/2010/06/04/lista-cu-indemnizatiile-si-salariile-bugetarilor/)

23 comments:

Anonymous said...

@biblio,
Daca aveti intrebari pentru C. Preda:


gandulnews
""""Europarlamentarul PDL Cristian Preda, invitat astăzi la Videochatul Gândul, de la ora 15.00. Pune-i aici întrebările tale"""

Poate aici raspunde ca pe blogul sau.....
O zi buna, Ilinca

Bibliotecaru said...

Mulţumesc.

nimrod said...

Mulţi băieţii ăştia... Câtă frunză, câtă iarbă...

Bibliotecaru said...

Mulţi, puţini... sunt ai noştri... :D

Motanul_Incaltat said...

Cam prea multi consilieri ;). Dar si auditorii interni au venituri nete frumusele. Totusi o armata de consilieri, mai multi parca decat cei pe care ii conseiaza :)) .

Bibliotecaru said...

Dacă politicienii s-ar pregăti cinci sau zece ani pentru postul pe care doresc să-l ocupe, poate că şi nevoia de consilieri ar fi mai scăzută pentru că ar cunoaşte ei ce trebuie făcut.

Bibliotecaru said...

Părerea mea.

Motanul_Incaltat said...

Categoric, asta e si parerea mea! Pentru o anumita functie de raspundere trebuie sa fie pusi oameni foarte bine pregatiti!

Motanul_Incaltat said...

Din pacate nu se intampla asa...

Bibliotecaru said...

Întrebarea este ce se poate face pentru a înlocui, măcar treptat, politicianul "pe interes" cu politicianul profesionist dedicat lucrului pe care îl face?

Motanul_Incaltat said...

Buna intrebare! Ar fi simplu de raspuns, daca nu ar fi atat de complicat. Ce vreau sa spun? Problema, in sine, e simpla: ar trebui renuntat la fenomenul care se cheama clientelism - la orice fel de clientelism (politic, nepotism, etc). Nu numai ca este nedrept, dar e si o eroare grava ca sa fie eliberat dintr-o functie un om capabil numai pe criteriu de clientelism (ca nu face parte din partidul X, ca nu e ruda cu Y, etc). Nu insist asupra consecintelor, spun doar ca ele pot fi dintre cele mai grave. De ce e complicat? Cred ca din trei motive:
1. pe de o parte conditiile initiale de formare a capitalismului nostru (dupa Revolutie) acestea au fost, si daca nu se schimba conditiile nu se va schimba nici starea de fapt. Politicul a fost privit ca o sursa de imbogatire si nu ca cel care face politica sa o faca pentru binele cetatii. De ce s-a ajuns aici? Pentru ca societatea comunista era una egalitarista, nu exista proprietate privata, si marea majoritate a oamenilor, defapt toti, erau in aceasta situatie. Pe cand capitalismul presupune oameni care poseda proprietati - proprietari ai mijloacelor de productie, deci oameni cu bani si cu venituri mari. Or, nu pot fi toti miliardari (in euro sau dolari). Deci acumularea de capital a fost una din cele mai mari probleme ale societatii romanesti post-decembriste, lucru care nu s-a rezolvat nici in prezent. Legat de acest lucru vine punctul
2. Noi nu avem o cultura capitalista, pentru ca nici nu putem s-o avem in adevaratul sens al cuvantului. Cei care au mai cunoscut capitalismul romanesc interbelic sunt acum oameni batrani. Generatiile mai tinere s-au format in comunism, iar cele si mai tinere in trazitie. Individul, la noi, cauta sa acumuleze cat mai mult si numai pentru el. Acest egoism feroce tine de un capitalism primitiv totusi. Si
3. Cred ca mai e vorba si de o anumita mentalitate (poate provenita din cauzele 1 si 2)cu clientelismul asta. Pentru ca, si cred ca e foarte probabil lucru asta, sunt destui care considera clientelismul o forma de omenie. Adica legaturile de rudenie, cele de partid trebuie cumva rasplatite. Ala care nu face asa nu e om. E privit ca si cum ar fi cel mai josnic dintre oameni. Este o mentalitate foarte paguboasa si departe de ceea ce inseamna cu adevarat omenie. Pentru ca esti "om" cu varul, matusa, colegul de partid, dar nu esti OM cu acela care isi face corect si bine meseria si care vrea sa se perfectioneze!
Acestea 3 cred ca ar trebui schimbate cumva...

Bibliotecaru said...

Cel care conduce firme încearcă să stoarcă profitul pe seama unor materii prime mai ieftine, pe seama unor salarii mai mici, pe seama eficientizării mijloacelor de producţie, pe seama vânzării cu un preţ cât mai mare, încercând să dea la stat cât mai puţin, păcălind şi manipulând la nevoie.

Cei care conduc statul au venit, în mare parte, din zona firmelor şi conduc economia României exact ca şi cum ar conduce o firmă. România însă nu este o firmă şi împărţirea judicioasă a resurselor bugetare, stabilirea condiţiilor de funcţionare ale societăţii, reprezintă cu totul altceva decât o firmă.

Statul percepe nişte bani de la cetăţeni şi oferă în schimbul lor nişte servicii. Buna Guvernare este să ceri cât mai puţin de la cetăţean şi să oferi cât mai mult. Să ceri mult şi să oferi puţin, este capabil şi nea Zăpadă care plimbă vaca pe păşune, că nu-i mare filosofie.

Noi avem în acest moment câteva caracteristici anormale.
1. Statul oferă servicii de slabă calitate.

Nu cetăţenii au stabilit cât trebuie să plătească statului, ei doar îşi vor serviciul oferit de stat să fie OK.Dacă şcoala e cum e, dacă serviciul sanitar e cum e, dacă celelalte servicii suferă şi ele, în timp ce cetăţeanul stă la cozi ca să plătească impozite, ceva nu este în regulă.

2. Cel care administrează statul are impresia că din banii lui se face totul, la nivel de mentalitate, desigur.

Urmăriţi cum spun cei care ne guvernează. Am mărit pensiile, am mărit salariile, sau chiar v-am mărit pensiile. Discuţia este la nivel personal.
Îmi amintesc cum un politician spunea despre nu ştiu ce că este 80% suportat de stat şi doar 20% suportat de cetăţean. Păi cei 80% suportat de stat nu tot de la cetăţean este?

3. Există exact aceiaşi tendinţă de a păcăli pe cineva pentru a face cumva un profit.

Cred că din acest motiv domnul Boc nu poate să înţeleagă că scăderea cheltuielilor nu înseamnă un profit mai mult care să conducă la ieşirea din criză.

Discursul domnului Boc se bazează că vor putea să se facă plăţi nu prin mărirea veniturilor bugetare, ci prin restrângerea cheltuielilor. De exemplu...
Numai din recalcularea a 8.236 de pensii de lux se pot plăti, într-o lună, 60.000 de pensii medii în România!!
Cele aproape 200.000 de pensii speciale, calculate fără respectarea principiului contributivităţii, adâncesc, fără ieşire, deficitul bugetului de pensii, Guvernul fiind nevoit să oprească, prin redistribuire de fonduri, finanţările din domenii prioritare precum educaţie şi sănătate. Recalcularea tuturor pensiilor speciale va conduce la diminuarea deficitului actual al bugetului de pensii!

Cum să recalculezi pensiile speciale când ele nu au sursă o contributivă. Ce se poate calcula la ele?

Bibliotecaru said...

2. Cel care administrează statul are impresia că din banii lui se face totul, la nivel de mentalitate, desigur.

Urmăriţi cum spun cei care ne guvernează. Am mărit pensiile, am mărit salariile, sau chiar v-am mărit pensiile, de parcă e pomană. Preşedintele vorbeşte despre "asistaţi"... Discuţia este la nivel personal.

Îmi amintesc cum un politician spunea despre nu ştiu ce că este 80% suportat de stat şi doar 20% suportat de cetăţean cu un fel de strigăt de victorie... AM SMULS STATULUI 80%! Păi cei 80% suportat de stat nu tot de la cetăţean este?

Bibliotecaru said...

3. Există exact aceiaşi tendinţă de a păcăli pe cineva pentru a face cumva un profit.

Cred că din acest motiv domnul Boc nu poate să înţeleagă că scăderea cheltuielilor nu înseamnă un profit mai mult care să conducă la ieşirea din criză, ci doar mai puţine cheltuieli.

Discursul domnului Boc se bazează pe conceptul că vor putea să se facă plăţi nu prin mărirea veniturilor bugetare, ci prin restrângerea cheltuielilor. De exemplu...
Numai din recalcularea a 8.236 de pensii de lux se pot plăti, într-o lună, 60.000 de pensii medii în România!!
Cele aproape 200.000 de pensii speciale, calculate fără respectarea principiului contributivităţii, adâncesc, fără ieşire, deficitul bugetului de pensii, Guvernul fiind nevoit să oprească, prin redistribuire de fonduri, finanţările din domenii prioritare precum educaţie şi sănătate. Recalcularea tuturor pensiilor speciale va conduce la diminuarea deficitului actual al bugetului de pensii!

Cum să recalculezi pensiile speciale când ele nu au sursă o contributivă. Ce se poate calcula la ele?

Bibliotecaru said...

Într-un final, dacă serviciul suferă şi statul nu-mi satisface nevoia... de ce plătesc la stat şi nu plătesc la un privat care poate să facă asta la aceiaşi bani?

Statul încasează asigurările medicale dar, când este vorba să ofere în schimb ceva începe să dea din colţ în colţ că trebuie sa mai scoţi bani din buzunar.

nekunoscut said...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

OFFTOPIC


Unde-s milioanele de grame de serotonină de la FMI ?

Scăparea de criză este doar o iluzie. Nu mă aştept ca în Romania să existe un schimb de ierarhie între generaţii.

…guvernul a împrumutat miliarde de grame de serotonină de la FMI, dar românii nu au fost fericiţi, ci, au deschis ochii văzând o dictatură cu o politică de spălare a creierului încontinuu. România a devenit doar un lagăr de concentrare a minţilor cu legi stricte !

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Restul postului

http://nekunoscut.wordpress.com/2010/06/04/unde-s-milioanele-de-grame-de-serotonina-de-la-fmi/

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Te astept sa comentezi si tu!

nekunoscut said...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

OFFTOPIC


Unde-s milioanele de grame de serotonină de la FMI ?

Scăparea de criză este doar o iluzie. Nu mă aştept ca în Romania să existe un schimb de ierarhie între generaţii.

…guvernul a împrumutat miliarde de grame de serotonină de la FMI, dar românii nu au fost fericiţi, ci, au deschis ochii văzând o dictatură cu o politică de spălare a creierului încontinuu. România a devenit doar un lagăr de concentrare a minţilor cu legi stricte !

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Restul postului

http://nekunoscut.wordpress.com/2010/06/04/unde-s-milioanele-de-grame-de-serotonina-de-la-fmi/

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Te astept sa comentezi si tu!

Motanul_Incaltat said...

Sunt si nu sunt de acord cu Dvs. Ca sa fiu mai clar, sunt de acord cu faptul ca serviciile oferite de stat trebuie sa fie mai bune, asta e clar. Dar statul nu are bani numai de la cetateni sau firme (taxe, impozite), in prezent el se mai si imprumuta (acordul cu FMI). Lucian Croitoru a spus ca in toata perioada post-decembrista veniturile la buget nu au depasit 32% din PIB, chiar si in conditiile in care nivelul de impozitare atingea 60% - "Deci, cel mai facil e să cresti impozitele, dar vă garantez că nu vor aduce bani suplimentari la buget, fiindcă în ultimii 20 de ani veniturile bugetare nu au depăşit niciodată 32 la sută din PIB." Pe de alta parte Guvernul actual, cel putin dupa parerea mea, nu face altceva decat sa atenueze deficitele (bugetar, din bugetul de pensii), lucru necesar, dar asta nu inseamna neaparat ca vom scapa "de maine" din criza. Atenuarea acestor deficite, pentru primirea transei de la FMI, nu inseamna ca se obtine vreun profit (cel putin mi se pare ca e fortat spus). Se atenueaza deficite, adica ele vor fi mai mici, atata tot. Interesant este ce spuneti in final, dand exemplu sistemul medical. Ar fi idealul sa avem un sistem medical privat, cu servicii de buna calitate si la preturi convenabile pentru oameni. Insa sunt sceptic in aceasta privinta. De ce? Deoarece faptul ca e privat - deci forma de proprietate - nu garanteaza nici servicii mai bune si nici preturi convenabile. Calitatea inseamna bani, adica o calitate mai buna presupune un pret mai mare. Or, un spital privat, ca sa luam acest exemplu, ar trebui sa faca investitii mari (cladire, aparatura, salarii bune personalului medical, etc). Ar putea sa aiba preturi mici la serviciile medicale o vreme, dar pe urma? Adica problema ar fi ca serviciile medicale sa ajunga sa fie de foarte buna calitate dar la niste preturi inaccesibile majoritatii cetatenilor. Atunci, vorba lui Tanase, "si cu asta ce-am facut?". Este adevarat ca ar intervenii si concurenta, daca ar fi asa. Totusi, daca e privat (adica privat 100% - deci discutand in aceasta ipoteza) atunci trebuie sa-si scoata cheltuielile si sa obtina si un profit - asta in cazul, repet, in care nu ar mai depinde deloc de stat. Pentru ca ar fi iar o chestie fortata sa fie privat si sa se bucure de subventii de la stat. Altminteri ar merge in pierdere, si acest deficit (al spitalului privat de data aceasta, nu al statului) iara ar trebui sa fie finantat de undeva, de cineva. Pe de alta parte, din cate am citit si auzit, nici invatamantul privat nu se poate spune ca ofera o calitate superioara actului de invatamant. Nu insist. Totusi, sa ne gandim la ce bugete uriase dispun universitatile mari din Vest sau SUA (Yale, ca sa dau un exemplu...). E posibil si la noi asa ceva? Insa, atentie!, nu contest logica pe care ati mers Dvs. Deloc. As mai avea o remarca si anume: ca guvernarea sa ceara cat mai putin de la cetatean si sa-i ofere cat mai mult, ar trebui, cred, ca aparatul de stat (hai sa-i zicem asa, desi este o expresie, poate, revoluta)sa fie corect dimensionat, asta ca o conditie de plecare. Si, asa cum bine ati observat, trebuie oameni, in primul rand, competenti si de buna credinta in functiile cheie!

Motanul_Incaltat said...

Sper ca nu va deranjeaza comentariile mele, cam lungi poate. Mie imi face placere ca dialogam!

nimrod said...

Eu cred că ar fi suficientă o "stabilizare" printr-o OUG de genul "de mâine raportul dintre pensia minimă şi oricare dintre cele mai mari va fi de 1 la ţ" şi gata... Au vrut "la stat", să suporte consecinţele.

Bibliotecaru said...

@ Motanul_Incaltat
Banii împrumutaţi de la FMI nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu serviciile oferite de stat. Acei bani ar trebui (şi, din câte ştiu, şi sunt) folosiţi pentru stabilitatea monedei naţionale şi echilibrarea balanţei de plăţi.

Nici banii împrumutaţi din alte părţi nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu serviciile oferite de stat. Ei ar trebui să se ducă în investiţii care furnizează profit şi, în cele din urmă, acest profit să plătească înapoi împrumutul.

Motanul_Incaltat said...

Da... eu va spun ce zic, la randul lor, specialistii. Iata ce afirma Lucian Croitoru:

"Dacă anul trecut banii de la FMI ar fi fost folosiţi mai mult pentru investiţii, decât pentru asigurarea păcii sociale, România s-ar fi simţit astăzi mai bine?

L.C.: Noi n-am fi putut canaliza acesti bani spre investiţii pentru că nu avem capacitatea de a pune în practică programele de investiţii. Banii care au ajuns la trezorerie, jumătate din suma dată de FMI, puteau fi folosiţi fie în investiţii, fie pentru pensii si salarii, dar s-au dus acolo unde existau deficitele, adică au fost cheltuiţi pentru pensii si salarii. Bugetul are nevoie de o schimbare majoră pe două direcţii: (i) să aducă îmbunătăţiri capacităţii administrative de investire şi (ii) să aloce un procent mai mare din PIB pentru investiţii. Practica păguboasă a fost că programările au fost făcute în mod neonest: adică se programau 6-7 procente din PIB cheltuieli pentru investiţii si apoi, cu acesti bani, se achitau pensiile si salariile promise la la niveluri nesustenabile."
Sursa:
http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/cum-poate-iesi-romania-din-criza-188580.html

Bibliotecaru said...

@ Motanul_Incaltat
De aceea şi spun "ar trebui". În România deturnarea de fonduri a ajuns normalitate. Este adevărat că s-a obţinut acordul FMI pe la finele anului ca banii să fie folosiţi pentru acoperirea deficitului bugetar, dar a folosi împrumuturile pentru consum este o lipsă crasă de viziune macro-economică.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.