Sunt tare curios ce se întâmplă în Comisia pentru muncă şi protecţie socială

---

Din păcate Comisia pentru muncă şi protecţie socială nu are nici camere video, nici microfoane, nici stenograme...

Am scris astăzi următorul email:

Domnule Secretar General,

Mă adresez domniei voastre deoarece înţeleg că materiale şi asistenţa de specialitate pentru pregătirea şi desfăşurarea activităţii parlamentare la sediul acesteia intră în atribuţiunile Secretariatului General. În plus mă adresez domniei voastre şi pentru că aţi fost preşedinte al Comisiei de muncă şi protecţie sociale a Camerei Deputaţilor.

Voi fi cât se poate de succint, pentru a nu vă ocupa timpul inutil.
Aş dori să am acces la înregistrări video sau măcar audio de la şedinţele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, eventual la stenogramele şedinţelor. Ar fi utile, desigur, înregistrările şedinţelor celorlalte Comisii care nu beneficiază încă de un astfel de sistem de înregistrare. Din câte înţeleg, aceste şedinţe au caracter public, deci nu este o problemă în înregistrarea şi difuzarea lor pe site-ul Camerei Deputaţilor. Înţeleg că reducerile de cheltuieli sunt o problemă, dar măcar un sistem neperformant care să permită accesul la lucrările acestor comisii.şi tot ar fi o soluţie. În acest moment informaţiile sunt susceptibile a fi controversate încă din start, ar fi util să ascultăm totuşi ce se întâmplă exact în acest efort de elaborare a legilor.

Vă mulţumesc, şi aştept un răspuns.

Domnului Secretar general Gheorghe Barbu

Am două impresii din acea comisie şi nu pot să-mi formez o părere pentru că nu ştiu exact ce s-a discutat.

Prima impresie a domnului deputat Dan Mircea Popescu

Legea pensiilor în dezbaterea Comisiei de muncă a Camerei (1)

28 mai 2010
Dan Mircea Popescu

Programul a fost foarte încărcat în utlima vreme şi, din păcate, ajung mult mai rar să postez pe blog.

La Comisia de muncă a Camerei a intrat în lucru proiectul privind legea unitară a pensiilor. Am căutat să scriu un material mai elaborat, care să cuprindă mai multe problemele legate de acest proiect de lege. Am să postez din acesta în perioada următoare.

1. Revenirea la normalitate

Aş aprecia, în primul rând, faptul că un proiect de o asemenea importanţă este supus dezbaterii în Parlamentul ţării, ceea ce echivalează cu o încercare de revenire la normalitate. Spun acest lucru pentru că, din păcate, legi la fel de importante ca legea salarizării unitare, codul civil şi cel penal, legile privind „reforma” proprietăţii, a justiţiei, a fiscalităţii, a sănătăţii – că să dau doar câteva exemple – au ocolit dezbaterea parlamentară, viciind grav procesul democratic din România, diminuând astfel credibilitatea noastră, a tuturor.

Discuţia din aceste zile cu privire la legea unitară a pensiilor redă într-o anumită măsură Parlamentului rolul său de principal for de dezbatere democratică al ţării, de unic organ legiuitor.

2. Legea pensiilor – lege de consens naţional

Interesul în jurul acestui proiect de lege este uriaş şi până la urmă este firesc să fie aşa, căci el vizează nu numai pe cei 5,6 milioane de actuali pensionari, ci şi pe cele peste 9 milioane de persoane active din România, viitori pensionari. Iată de ce o lege de o asemenea însemnătate ar fi trebuit să aibă acordul partenerilor sociali, al partidelor politice reprezentate în Parlament, al societăţii civile, ar fi trebuit, în opinia noastră, să fie expresia unui adevărat consens naţional.

Nu am fost nici informaţi şi cu atât mai puţin consultaţi cu privire la intenţiile, direcţiile şi principiile de reformare a sistemului de pensii, deşi acest domeniu a fost şi rămâne unul de predilecţie al PSD, al stângii. Lipsa unui minim dialog pe acest subiect de o atât de mare sensibilitate pentru noi toţi este de neînţeles, el constituind un obstacol în plus întru degajarea unor soluţii acceptabile. Spunem aceste lucruri şi prin prisma a ceea ce s-a întâmplat cu actuala lege a pensiilor (legea 19 / 2000), amendată de aproximativ 90 de ori în intervalul 2001 – 2009 dar şi din nevoia evidentă de stabilitate legislativă şi de predictibilitate în această materie. Adăugaţi climatul tensionat din ţară şi mai ales pensiile de mizerie pentru 85% dintre pensionarii României (cei cu pensii sub 1.000 lei) şi poate veţi realiza dramatismul situaţiei.

3. Oportunitatea proiectului de lege

Una dintre principalele întrebări este legată de oportunitatea unui asemenea proiect, nu numai într-o perioadă acută de criză a societăţii, dar şi într-o perioadă în care oricum nu mai ţinem cont de niciun fel de drepturi economice şi sociale ale cetăţenilor români, multe dintre acestea fiind eliminate, altele ajustate în mod arbitrar, altele suspendate pe termen nelimitat.

În aceste condiţii, nu ştim ce rost au discuţiile de astăzi, asupra unui proiect ce vizează drepturi pentru o perioadă de 20-30 de ani, când noi nu ştim ce se întâmplă mâine în acest domeniu?!

În opinia noastră, nu numai premisele legii, dar şi datele şi proiecţiile oferite au un grad atât de mare de relativitate, încât dezbaterea o putem face doar ca pe un exerciţiu de lucru şi nicidecum cu conştiinţa împăcată şi responsabilitatea necesară pentru destinele şi viaţa a milioane de semeni ai noştri.

În acelaşi timp, constrângerile şi îngrijorările perfect justificate de astăzi, cu privire la veniturile şi cheltuielile bugetului asigurărilor sociale, pot foarte bine mâine, cu un alt management şi cu o altă voinţă politică, dar şi ca urmare a unor performanţe economice mai bune, să ofere şi alte soluţii decât cele propuse pe timp de criză. Ne referim, evident, la soluţii mai bune pentru pensionari.

Acestea sunt motivele pentru care considerăm discuţia asupra acestui proiect de lege, în această perioadă, ca inoportună. Sigur însă că nu noi decidem.

Legea pensiilor în dezbaterea Comisiei de muncă a Camerei (2)

30 mai 2010 Dan Mircea Popescu

4. Necesitatea reformării simultane a sistemului de pensii, a politicilor de ocupare, dar şi a celor demografice

Nimeni nu neagă dificultăţile reale legate de sustenabilitatea sistemului de pensii din România. Din acest punct de vedere, putem fi de acord, în principiu, cu o încercare de regândire a sistemului, de adaptare a lui sub impactul unor constrângeri tot mai mari.

De aici încolo, însă, intervin diferenţele dintre noi. Prima dintre ele o reprezintă faptul că dvs. încercaţi să adaptaţi sistemul la puţinătatea resurselor din această perioadă de criză, în timp ce noi, cei din PSD, cei de stânga, am dori dimpotrivă, să adaptăm resursele la sistemul de pensii. Facem, evident, trimitere la faptul că 42% din economia din economia românească este nefiscalizată, că în jur de 3 milioane de persoane lucrează în străinătate, că alte milioane de persoane nu sunt asigurate ori muncesc la negru, etc. Este, deci, nevoie mai întâi să facem ordine în propria ogradă şi, în funcţie de rezultat, putem gândi împreună şi la reformarea sistemului de pensii, într-un moment ceva mai favorabil.

Aici intervine cea de a doua diferenţă. Acceptând reforma sistemului de pensii, considerăm că o condiţie obligatorie pentru reuşita acestui demers este reformarea concomitentă şi a sistemului de ocupare a forţei de muncă, dar şi a conţinutului politicilor demografice ale ţării. Fără a vedea aceste trei procese ca un tot unitar, necesar a fi reformat simultan, accentul pus doar pe „reformarea” unuia dintre ele, în speţă sistemul de pensii, rămâne, în opinia noastră, un demers aproape inutil.

Spunem acest lucru conştienţi de faptul că nu numărul pensionarilor din România este mare, ci, dimpotrivă, numărul contributorilor la fondul de pensii este mic. Reamintesc, în acest sens, rata de dependenţă dintre contribuabil şi beneficiari era în, 1990, de 3,4 salariaţi la un pensionar, iar în 2010 este de 0,9 salariaţi la un pensionar. Ţintele, din acest punct de vedere, ne sunt tuturor clare şi ni le şi însuşim. De la o rată a ocupării de numai 57% din populaţia activă a României în 2010, la o rată de ocupare de 75% într-un viitor previzibil, în anul 2020 şi, respectiv, de la o rată a fertilităţii de 1,3 copii astăzi la cel puţin 2,1 copii într-un orizont de timp ceva mai mare de 2020!

Ne lipsesc însă, pe de o parte, măsurile concrete pentru atingerea acestor ţinte, iar pe de altă parte şi viziunea de a aborda cele 3 procese simultan.

5. Sistemul de pensii reflectă schimbările din societate

Ne este clar tuturor că un sistem de pensii nu poate rămâne imun la schimbările din societate, de natură economică, socială, politică, culturală şi demografice. Această aşa-zisă reformă a sistemului de pensii are drept principală motivaţie, în opinia noastră, tocmai lipsa reformelor structurale din domeniile amintite mai sus. Ne-a convenit probabil tuturor dependenţa sistemului de pensii de politic, de exemplu, prin posibilitatea de a „umbla” la valoarea punctului de pensie şi la nivelul contribuţiilor de asigurări sociale în fiecare an! Acest lucru s-a făcut, desigur, şi în funcţie de veniturile şi cheltuielile bugetului, dar şi în funcţie de ciclul electoral, iar proiectul de lege nu elimină această mare vulnerabilitate a sistemului de pensii din România, dimpotrivă.

Dezastrul economic al ţării nu este reflectat doar de puţinătatea încasărilor la bugetele naţionale şi de numărul mic al contributorilor, ci şi de lipsa unor măsuri eficiente menite să ducă la creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă. Nu avem nici acum un studiu serios fundamentat cu privire la evoluţia forţei de muncă din România pentru următorii 20-30 de ani, deşi decidem astăzi că e nevoie să majorăm vârsta de pensionare şi stagiul de cotizare. Bâjbâim în continuare luând de bune proiecţiile Băncii Mondiale, în loc de a avea şi a construi propria strategie şi propriile priorităţi în domeniu.

Important din punct de vedere social, de exemplu, este şi faptul că peste 3 milioane de persoane din rural nu sunt asigurate, ceea ce creează probleme suplimentare, iar lucrul acesta ţine şi de modelul socio-cultural românesc. La fel, putem aminti că românii economisesc mai puţin decât alte naţiuni, este adevărat şi din cauza sărăciei mari, dar consecinţa o reprezintă şi eşecul parţial al pilonilor 2 şi 3 de pensii. În sfârşit, scăderea ratei fertilităţii de la 1,8 copii în 1989 la 1,3 în 2009, creşterea accentuată a ratei mortalităţii de la 10,7 la 1.000 locuitori în 1989 la 11,8 în 2009, combinată cu scăderea ratei natalităţii de la 16,0 la 1.000 locuitori în 1989 la numai 10,3 în 2009 sunt elemente de natură să îngrijoreze, ele afectând sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii.

În acelaşi timp, furtul, evaziunea fiscală, clientelismul, politizarea, corupţia, sărăcia, nemunca, incompetenţa se reflectă şi ele asupra stării generale a sistemului de pensii din România. Pentru a fi foarte direcţi, ceea ce se întâmplă acum este doar punerea de acord a capitalismului de cumetrie şi a consecinţelor sale cu sistemul de pensii.

Cea de a doua opinie este a doamnei deputat Cristina-Ancuta POCORA

Scamatoriile Guvernului Boc

06 1st, 2010

In aceste zile dezbatem la Comisia pentru Munca din Camera Deputatilor, Legea Pensiilor.

Spun pentru a “n” oara ca acest Guvern nu are viziune si habar despre ceea ce trebuie sa faca si unde vrea sa ajunga, ci are ca unic ţel doar sa ne jupoaie.

Demonstreaza acest lucru si prin amendamentele pe care Guvernul le doreste adoptate la comisie, prin care sa inlocuiasca in lege, formula “salariu mediu brut” cu “castig mediu brut”.

Unde duce asta? Prin aceasta schimbare de filosofie se colecteaza mai multi bani la sistem, prin largirea categoriilor impozitate dar, acest lucru nu se regaseste si intr-o crestere a valorii pensiei ci atunci cand imparti punctajul la “castigul mediu”(o cifra mai mare) reiese o pensie mai mica decat atunci cand imparti la “salariu mediu”(o cifra mai mica).

Cert este ca prin aceasta modificare se va introduce un element de confuzie in sistem, atat pentru cei aflati in pensie cat si pentru cei care vor intra in pensie. Ministrul Seitan nu a adus suficiente clarificari asupra consecintelor din sistem. Nici definitiile nu sunt foarte clare.

***

“Castigul salarial brut” (cf. INS) cuprinde: salariile, respective drepturile in bani si in natura cuvenite salariatilor pentru munca efectiv prestata (inclusive pentru timpul lucrat suplimentar), potrivit formei de salarizare aplicata, sporurile si indemnizatiile acordate ca procentaj din salariu sau in sume fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele platite pentru timpul nelucrat (indemnizatiile pentru concediile de odihna si de studii, zile de sarbatoare si alte zile libere, sumele platite din fondul de salarii pentru concediile medicale), premiile, primele de vacanta si alte sume platite din fondul de salarii potrivit prevederilor legislatiei in vigoare sau contractelor colective de munca; sumele platite din profitul net si din alte fonduri (inclusive contravaloarea tichetelor de masa)

Mi-aş dori să aflu exact adevărul, din păcate aceste şedinţe sunt cumva "secretizate" de lipsa acestor înregistrări. Sper că nu pentru mult timp. Să vedem răspunsul domnului Secretar General.