Discursul acad. Gheorghe DUCA despre Limba Româna şi meritele incontestabile ale scriitorului Adrian PAUNESCU în literatura şi cultura româna |
| 2010-08-31 |
Distinşi membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei Dragi intelectuali veniţi din toate colţurile Republicii Moldova, Iubite frate Adrian PĂUNESCU, senator în Stimaţi ambasadori, deputaţi, miniştri, oameni de cultură Sărbătoarea Naţională Limba noastră cea Română este cea mai mare şi mai scumpă cucerire istorică a noastră de după 1940. Republica Moldova fiind unicul stat din lume, care are un Imn dedicat limbii şi o zi naţională de cinstire a limbii strămoşeşti. Trăim astăzi clipe memorabile, marcate de o puternică simţire naţională. Mă cuprind emoţii asemănătoare celor din anul astral al neamului nostru 1989... Din 2004, an în care am instituit această tradiţie a adunărilor festive întru cinstirea Limbii Române, - fiecare şedinţă a fost una deosebită, de suflet. Şi totuşi, şedinţa de astăzi este una cu totul specială: primim acasă un fiu al neamului, care s-a născut pe acest picior de plai, care a cântat acest pământ în versurile sale, trăind alături de noi patimile istorice prin care ne-a fost dat să trecem. Îl primim nu ca pe un „fiu rătăcitor”, ci ca pe un luptător şi mare învingător, care s-a afirmat plenar departe de baştină şi se întoarce acasă cu o comoară plină de podoabe spirituale. Îl avem pentru prima oară aici, la Academia de Ştiinţe, pe unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani, Adrian PĂUNESCU, pe care marele nostru poet Grigore VIERU l-a definit „un clasic în viaţă al poeziei româneşti”. Aşadar, dragi colegi şi prieteni, rămânem fideli tradiţiei Academiei de Ştiinţe a Moldovei, de a sărbători Ziua Naţională Limba noastră cea Română, alături de o mare personalitate a neamului nostru. De această dată, alături de noi este poetul Adrian PĂUNESCU, un ctitor de cuvinte şi un strălucit valorificator al Limbii Române. Maestre, va spunem: BINE AŢI VENIT ACASĂ! Anume graţie Limbii şi Credinţei în Dumnezeu am supravieţuit ca neam în faţa tuturor dramelor istorice şi am obţinut Independenţa din 27 august 1991. Or, o limbă trăieşte, este vie, se dezvoltă doar prin purtătorii ei de cuvânt, altfel spus, în cazul nostru, nici nu ar fi avut cine să revendice această dulce Limbă, Alfabetul latin, Tricolorul nostru sfânt, Suveranitatea, Independenţa, Moneda naţională şi celelalte atribute ale statului, cucerite ulterior. Dovada celor afirmate mai sus o găsim în cronicile vremii. Observăm că de-a lungul ultimelor secole, cele mai mari bătălii s-au dat pentru păstrarea şi funcţionarea limbii noastre, pe care străinii au tot insistat s-o elimine din administraţia publică, din şcoală şi Biserică, rezervându-i locul de cenuşăreasă la ea acasă. Pentru Limba s-a murit, s-a suferit în Gulaguri. „Pentru ea au fost răniţi poeţii”, precum avea să scrie poetul Grigore VIERU într-un cântec celebru, referindu-se la atentatul la viaţa colegului nostru, marelui poet şi academician Dumitru MATCOVSCHI, prezent aici în sală, pe care îl salutăm, exprimându-ne toată recunoştinţa pentru curajul şi contribuţia sa la oficializarea Limbii Române. Lung, greu şi plin de sacrificii a fost drumul neamului nostru spre ziua de 31 august 1989. Dar am învins! Acest an istoric a fost posibil pentru că poporul şi elita lui intelectuală au fost împreună, uniţi în cuget şi simţire, mobilizaţi în jurul unui ideal naţional, ceea ce ne lipseşte, cu regret, la etapa actuală ca să finalizăm procesul de democratizare şi revenire în familia popoarelor europene. Contribuţia elitei intelectuale basarabene la obţinerea marilor victorii din anii 1989-1991 a fost una extraordinară, sub toate aspectele. Savanţii, scriitorii, artiştii noştri au manifestat un curaj şi o clarviziune ieşite din comun. Au însufleţit masele şi au învins un imperiu gigant, au oprit tancurile care se deplasau în centrul Chişinăului doar cu forţa cuvântului şi a cântecului, caz fără precedent în istorie. Acum un an, la o reuniune internaţională a elitei politice din Europa, organizată la Bucureşti, Excelenţa Sa Emil CONSTANTINESCU a afirmat că fenomenul elitei intelectuale de la Chişinău, care în 1989 a condus sute de mii de oameni spre victorie, fără pierderi de vieţi omeneşti, este unul unic în toată Europa. Felicitări, bravului nostru popor! Felicitări, dragi savanţi, scriitori, artişti ai Moldovei! Avem datoria să ducem la capăt cele începute în 1989, să ajutăm şi să responsabilizăm elita noastră politică pentru a accelera procesul de aderare la Uniunea Europeană. Marcăm astăzi o nouă aniversare a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea Română”, botezată astfel de poetul Grigore VIERU, care în anul 2007, în această zi şi această sală şi-a prezentat Testamentul său spiritual pentru urmaşi intitulat Limba Română este oastea noastră naţională. Să recunoaştem astăzi, că filologii – savanţi sau scriitori - au avut un rol esenţial în oficializarea Limbii Române. Tonul a fost dat de marele lingvist, profesor universitar Valentin Mândâcanu prin articolul-manifest: „Veşmântul fiinţei noastre”, publicat de Dumitru MATCOVSCHI în revista Nistru din luna aprilie 1988. Apoi, la 17 septembrie 1988, în ziarul Învăţământul public, condus de temerarul Anton GRĂJDIERU, apare celebra Scrisoare a celor 66 savanţi şi oameni de cultură, care argumentează necesitatea decretării limbii de stat şi revenirea la alfabetul latin. Ambele documente au avut efectul unei avalanşe, care a mobilizat masele şi a grăbit oficializarea Limbii Române din 31 august 1989.
Dragă prietene Adrian PĂUNESCU, Academia de Ştiinţe a Moldovei, în calitate de cel mai prestigios templu al ştiinţei şi culturii, reprezintă astăzi: 52 de membri titulari, 53 de membri corespondenţi, 53 membri de onoare şi 13 Doctori Honoris Causa. Astăzi, fiind vorba de membrii de onoare ai AŞM, voi sublinia faptul că printre aceştia se numără laureaţii premiului Nobel - ALFIOROV Jores şi GHINZBURG Vitalii, savanţi cu renume mondial, precum PATON Boris (Ucraina), CAPIŢA Serghei (Rusia), Thierry de Montbrial (Franţa), Van Gundy (USA). Membrii de onoare ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt mari personalităţi româneşti, academicienii: Ionel HAIDUC, Eugen SIMION, Cristofor SIMIONESCU, Maya SIMIONESCU, Florin TĂNĂSESCU, Florin FILIP, Gleb DRĂGAN, Mihai DRĂGĂNESCU. Dragi colegi, Astăzi, afirmăm cu mândrie că, la 12 august 2010, rândurile noastre s-au completat cu o personalitate marcantă a neamului. La demersul Institutului de Filologie din 20 iulie 2010, aprobat la 28 iulie 2010 de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM, Adunarea generală a membrilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei a hotărât, prin vot unanim, să-l aleagă în calitate de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei pe scriitorul Adrian PĂUNESCU, care este şi senator viager în regatul miraculos al Limbii Române. Titlul de membru de onoare a fost acordat marelui scriitor pentru promovarea limbii, literaturii şi culturii române, a adevărului ştiinţific privind Limba Română în Republica Moldova. De asemenea, pentru contribuţia sa substanţială la procesul de apropiere a celor două maluri ale Prutului. Maestre, ne bucurăm că aţi făcut tot posibilul şi chiar imposibilul ca să ajungeţi la Chişinău şi să sărbătorim împreună Ziua Naţională a Limbii Române. Eminentul poet, publicist, prozator şi om politic Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, într-o familie de învăţători. Este considerat unul dintre cei mai prolifici poeţi români contemporani, reuşind să editeze peste 50 de cărţi de poezie, publicistică, proză. Alte şapte volume urmează să vadă lumina tiparului, între care un roman şi memoriile sale pe care le aşteaptă toată lumea. Scriitorul Adrian PĂUNESCU este un nume inconfundabil, are nişa sa specială sau raftul său unic în biblioteca literaturii române. Este vorba de poezia socială, politică, „de atitudine” sau „pledoarie”, în care „îmbină de minune liricul cu polemicul”, precum avea să remarce cu admiraţie un alt mare scriitor român, Marin SORESCU. A debutat ca poet în anul 1960, dar debutul său editorial a avut loc cinci ani mai târziu cu volumul Ultrasentimente. A fost remarcat imediat de critica literară şi colegi, impunându-se ca un spirit vulcanic, nonconformist, stăpân pe cuvinte şi promotor al unei limbi române elevate, generator de metafore şi sensuri inedite, voce de haiduc şi dicţie de actor. Pe Adrian PĂUNESCU era imposibil să nu-l observi la tribuna Cuvântului, or, aşa cum menţiona acad. Mihai CIMPOI poezia lui era una „mesianică", „ultrasentimentală”, gigantescă, având o tonalitate generală de plânset universal”. Adrian PĂUNESCU avea tot ce-i trebuia unui poet dăruit de Dumnezeu ca să cucerească inimile cititorilor... Se spune că după debutul poetului Adrian PĂUNESCU, mai mulţi scriitori au venit la marele poet Nichita STĂNESCU, care era deja afirmat, şi i-au spus: „Nichita, a mai apărut un mare poet, Adrian PĂUNESCU, ce facem?”, la care Nichita STĂNESCU, cunoscut prin generozitatea lui proverbială, le-a zis: „Cum ce facem?! Să-l iubim!”. Aşa a fost în următoarele câteva decenii. Cititorii, iubitorii de muzică l-au îndrăgit pe Adrian PĂUNESCU, care a devenit un poet foarte şi foarte popular pentru spiritul său de luptător, marcat, totodată, de un lirism impresionant, tulburător până la lacrimi. Să ne amintim aici de poezia devenită cântec Rugă pentru părinţi, cunoscută la noi ca Enigmatici şi cuminţi, piesă interpretată de Ştefan Hruşcă sau să menţionăm un alt poem zguduitor dedicat părinţilor – Repetabila povară. L-am auzit de două ori pe marele actor Florin Piersic povestind această poezie şi în ambele cazuri a lăcrimat, iar cu el şi spectatorii. Au recitat astăzi această poezie şi elevii Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei: „Cine are părinţi, pe pământ,nu în gând, Cu regret, Adrian PĂUNESCU n-a avut noroc doar de iubirea semenilor, aşa cum îl binecuvântase Nichita STĂNESCU, pentru că talentul său şi celebritatea cucerită, au trezit invidia atât a unor colegi, cât şi a regimului Ceauşescu. Una dintre explicaţii o găsim într-un interviu cu regretatul nostru poet Grigore VIERU, acordat în anul 2007, care a sărit să-l apere pe fratele său Adrian: „..Nu inventatele sale păcate ideologice l-au pedepsit şi-l pedepsesc după 1990 încoace, ci invidia şi ura pentru neobişnuitul său har. Adrian PĂUNESCU rămâne un poet de geniu şi un nebun de mare curaj bărbătesc pentru vremurile în care şi-a scris cărţile”. Sănătate şi multă creativitate, maestre Adrian PĂUNESCU! Dacă unii bat în Dvs cu atâta osârdie, înseamnă că faceţi ceva foarte bun pentru România şi R. Moldova, înseamnă că sunteţi pe calea cea dreaptă. Aşa să o ţineţi! Apropo de acuzaţiile de colaboraţionism cu regimul comunist. Nimeni nu-i perfect. Şi marilor scriitori Grigore VIERU, Nichita STĂNESCU, Ion DRUŢĂ li s-au adus asemenea învinuiri, dar trebuie să ţinem cont de faptul că am trăit TOŢI nişte timpuri cumplite pentru spirit, iar ca să-ţi apară o carte, - fie la Chişinău, Bucureşti sau Moscova, - erai forţat să plăteşti o „taxă” la „vama” atotputernicului partid. Uităm că graţie acestor poezii sau fraze de compromis au apărut mii şi mii de pagini de literatură veritabilă cu care noi, cititorii, am fost educaţi, apăraţi de acelaşi regim ateu şi antiuman, am supravieţuit ca neam, ne-am păstrat limba, tradiţiile, ne-am cunoscut, fie şi printre rânduri, istoria. În ceea ce-l priveşte pe oaspetele nostru drag, poetul Adrian PĂUNESCU, acesta, chiar şi-n timpuri de temut, a protestat contra cenzurii şi mediocrităţii, a spus lucruri grele la adresa regimului comunist. Un exemplu elocvent este poemul Analfabeţilor, publicat în 1980 în revista Flacăra, pentru care a şi fost pedepsit ulterior: „...V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi, ...V-am spus că vremurile s-au schimbat În contextul CENZURII, care înăbuşă spiritul creator, ţin să-i spun publicistului Adrian PĂUNESCU un lucru extraordinar despre impactul unei poezii de-ale sale asupra publicului din R. Moldova. Este vorba de poezia Dvs Antiprimăvara, care la prima vedere pare o poezie de dragoste nefericită, cântată cu multă durere de Vasile ŞEICARU. Îmi spunea zilele acestea Luminiţa DUMBRĂVEANU, o cunoscută prezentatoare de la Radio Chişinău, că în primăvara anului 1994, când s-a schimbat puterea, iar la Radioteleviziunea Naţională s-a instaurat neagra cenzură, redactorii de la Radio au găsit o modalitate subtilă de a protesta, dădeau în permanenţă pe post cântecul Antiprimăvara, în care se spunea: „Ce dacă vine primăvara? Vom menţiona în continuare câteva dintre cele mai cunoscute volume de autor ale scriitorului Adrian PĂUNESCU: Ultrasentimente (1965); Istoria unei secunde, care a încântat o lume întreagă, volum cenzurat de partid în anul 1971; Iubiţi-vă pe tunuri (1981); Totuşi iubirea (1983); Sunt un om liber (1989); Bieţi lampagii (1993) - poezia din titlu fiind cântată la noi de folkistul Igor Ţurcanu; Noaptea marii beţii (1993); Infracţiunea de a fi (1996); Până la capăt (2002); romanul scris în tinereţe, dar tipărit acum – Vinovat de iubire. Ultimul titlu justifică aprecierea criticului literar Petru POANTĂ, potrivit căreia „Adrian PĂUNESCU este în fond aproape un fanatic îndrăgostit de viaţă. Trăieşte totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare...” Întorcându-mă la volumul Noaptea marii beţii, ţin să menţionez faptul că poezia, care a dat titlu cărţii, a fost ultima cântată de legendarii Ion şi Doina Aldea TEODOROVICI, martirii noştri striviţi într-un accident suspect. La Radio Chişinău se păstrează această înregistrare de amator şi se spune că e realizată în casa scriitorului Adrian PĂUNESCU, chiar înainte de a pleca la drumul de noapte, care ni i-a prăpădit. Dacă greşesc, dl PĂUNESCU va face precizările de rigoare. Să mai reţinem faptul că în această carte Adrian PĂUNESCU dedică o Doină zguduitoare Doinei Aldea Teodorovici. De altfel, acad. Mihai CIMPOI avea să observe că în opera poetului Adrian PĂUNESCU „drama Basarabiei este pusă ca la Mateevici, ca la poeţii basarabeni interbelici (...) şi postbelici (Grigore VIERU, Arcadie SUCEVEANU, Nicolae DABIJA şi optzeciştii) sub semnul tragic al crucificării christice...”. Să trecem acum în revistă şi câteva titluri de poezie cunoscute cititorilor şi publicului din R. Moldova, în special graţie cântecelor care l-au făcut extrem de popular aici: Şi totuşi există iubire; Niciodătă să nu uităm de cei mai trişti ca noi; Colindul gutuii din geam sau Galbenă gutuie, cântate de formaţia cenaclului Totuşi iubirea; Rugă pentru părinţi de Ştefan HRUŞCĂ; Citeşte numai la final; La adio, tu, Actorul, Antiprimăvara, interpretate de Vasile ŞEICARU; Iertările sau Ai să mă ierţi în fiecare noapte, cântate la noi de grupul CATHARSIS; Se urcă Basarbia pe cruce; Măi soldat de grănicer, cântate de Tudor GHEORGHE; Maluri de Prut, celebra piesă, care ne-a unit şi mobilizat, interpretată sfâşietor de durut de Ion şi Doina Aldea TEODOROVICI. Nu vom exagera, dacă vom spune că scriitorul Adrian PĂUNESCU este un om al recordurilor, un campion olimpic al culturii general româneşti: 1). Volumul său antologic Poezii de până azi, apărută în 1978 în celebra Colecţie pe care o căutam toţi pe la Cernăuţi, Odessa, Moscova, a apărut într-un tiraj de Bineînţeles, ultimul record nominalizat mai sus este legat de celebrul Cenaclu de poezie, muzică folk şi rock Flacăra, condus de scriitorul Adrian PĂUNESCU, care l-a făcut popular şi în actuala R. Moldova. Dar acesta nu e singurul record legat de Flacăra. În perioada 1973-1985, când a fost interzis, Cenaclul supranumit al „generaţiei în blugi”, al tinerilor – un adevărat fenomen de masă – a susţinut 1615 spectacole în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori. Făcând unele compromisuri în relaţiile cu regimul totalitar de atunci, Adrian PĂUNESCU a făcut un serviciu enorm poporului român: a descătuşat masele, în special tinerii; i-a „tratat” de limbajul de lemn învăţat la şcoală şi auzit la radio, servindu-le o limbă română literară; a lansat şi relansat pe scena muzicii româneşti zeci de artişti, care nu se ştie, dacă ar fi răzbătut vreodată pe marea scenă. Să dăm doar câteva exemple: Vasile ŞEICARU, Ştefan HRUŞCĂ, Ducu BERTZI, Victor SOCACIU, Nicu ALIFANTIS, Nicolae FURDI IANCU, George NICOLESCU, Anda CĂLUGĂREANU, Loredana GROZA, Mădălina MANOLE, cea care ne-a părăsit recent, iar Adrian PĂUNESCU a ieşit la televiziune să-i apere memoria. Iată şi trei grupuri de legendă, afirmate deja, care participau la cenaclul Flacăra: Mondial, Pasărea Colibri, Phoenix. Nu în zadar, scriitorului Adrian PĂUNESCU i se spune „părintele unei generaţii de artişti” sau „părintele cu cei mai mulţi copii din România”. Anul acesta, în luna iunie, s-au împlinit 25 de ani de la interzicerea Cenaclului Flacăra, o adevărată salvare pentru cei din Moldova sovietizată. Mii şi mii de basarabeni fugeau, luni după-amiază, de la lecţii sau de la serviciu ca să asculte în mod clandestin transmisiunea spectacolelor de la Radio Bucureşti, savurând frumoasa limbă română şi minunatele melodii, care dădeau basarabenilor speranţă... Grigore VIERU afirma într-un interviu: „prin excepţionalele sale cărţi de poezie, prin istorica publicaţie Flacăra, prin celebrul Cenaclu Flacăra, Adrian PĂUNESCU ctitorise o altă Românie. Pentru basarabeni el devenise un profesor de limba română, de literatură şi istorie a neamului”. Maestre, Adrian PĂUNESCU vă mulţumim mult pentru aceste lecţii de limbă română şi de demnitate naţională! Vă mulţumim şi pentru că aţi avut deschise întodeauna uşile casei pentru cei veniţi de la Chişinău, că aţi sărit să-i ajutaţi sau să-i apăraţi pe basarabenii noştri: Grigore VIERU, Ion şi Doina Aldea TEODOROVICI, Nicolae DABIJA, Leonida LARI, Ilie ILAŞCU şi mulţi alţii, pentru susţinerea cărora nu v-aţi cruţat nici timpul, nici forţele, nici sănătatea! Aveţi toată recunoştinţa noastră pentru opera Dvs, dar şi pentru faptele Dvs concrete pentru moldovenii din stânga Prutului, inclusiv din Transnistria unde, în timpul războiului din 1992, aţi avut curajul să ajungeţi pentru a ridica moralul combatanţilor noştri cu poezii şi muzică. Titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei constituie o recunoaştere din partea comunităţii ştiinţifice de la Chişinău a meritelor Dvs incontestabile în dezvoltarea limbii şi literaturii române, în apropierea celor două maluri ale Prutului, care trăiau alături, dar de fapt pe „hărţi diferite”, precum scrieţi într-o poezie cântată (Mai soldat de grănicer). Domnule academician Adrian PĂUNESCU, vă felicităm din toată inima, vă urăm multă sănătate că-i mai bună decât toate, noi energii creatoare, bucurii editoriale pentru cele şapte cărţi în manuscris şi sperăm într-o colaborare plină de rod şi de-acum încolo, întru realizarea tuturor idealurilor naţionale, pentru care aţi luptat o viaţă! La mulţi ani şi toţi fericiţi! Să menţineţi în continuare viu în suflet sloganul Dvs: „Până la capăt pentru poporul meu, aşa să mă ajute Dumnezeu!” La mulţi ani pentru Regina noastră - Limba Română! acad. Gheorghe DUCA, Chişinău, 30 august 2010 |
Adrian Păunescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei | |
| 2010-09-01 | |
Poetul Adrian Păunescu a primit luni titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), în cadrul unei adunări generale a membrilor Academiei, consacrate sărbătorii "Limba Noastră cea Română". Titlul i-a fost acordat "campionului olimpic al culturii româneşti", după cum l-a caracterizat preşedintele AŞM Gheorghe Duca, "pentru activitatea prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova", potrivit agerpres.ro. Adrian Păunescu este un prim-ministru al poeziei româneşti, a menţionat la rândul său preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Mihai Cimpoi. Adrian Păunescu şi-a exprimat mândria pentru obţinerea acestui titlu şi a susţinut un discurs despre importanţa limbii române pentru neamul românesc. "Să rămânem credincioşi rădăcinii noastre, să ne batem pentru dezvoltarea şi prosperitatea ambelor maluri ale Prutului, pentru regăsirea noastră în Europa, pentru unitatea neamului, pentru demnitatea de a fi români, oriunde ne-am afla şi pentru a continua să visăm şi să vorbim în limba română", a spus el. http://www.cotidianul.ro/123396-Adrian_Paunescu_membru_de_onoare_al_Academiei_de_Stiinte_a_Moldovei |
Adrian Păunescu: „Nu mă mai satur să mă bucur de acest dar al firii: limba română” |
| 2010-09-01 |
 |
publicat in Cultură pe 1 Septembrie 2010, 03:14 La 30 august curent, în ajunul Sărbătorii Naţionale „Limba Noastră cea Română”, Academia de Ştiinţe a Moldovei i-a conferit scriitorului român Adrian Păunescu titlul de membru de onoare al AŞM. În aceeaşi zi, prin decret prezidenţial, scriitorul a fost decorat cu „Ordinul Republicii”. Mai jos publicăm, cu prescurtări, discursul lui Adrian Păunescu, rostit cu ocazia acordării distincţiei onorifice, pentru promovarea consecventă a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice. Despre războiul cuvintelor Onorată Academie, domnilor oameni de cultură şi ştiinţă, domnule preşedinte, fraţilor, Ar trebui să fim liniştiţi, din moment ce, după cum stă scris în Ioan, „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul”. Dar putem fi liniştiţi, când această sfântă taină o ştiu toţi şi par dispuşi să o folosească în interesul propriu? Înrobirea limbilor a fost efectul pervers al supremului adevăr, că la început a fost cuvântul. Ca un ostaş credincios şi onest, cultul limbii a devenit prizonier şi a fost schingiuit să-şi piardă înţelesul. Dincolo de războaiele devastatoare, nu s-a potolit o clipă războiul cuvintelor. Punerea unui popor sub semnul altei limbi decât cea pe care i-o dăduse Dumnezeu n-a fost mai morală decât agresiunea împotriva unor teritorii şi asumarea prin forţă a bogăţiei altor pământuri. În acest coşmar trăieşte şi moare lumea de mii şi mii de ani. Aşa trăim şi noi, sub toate structurile şi provocările care ne înconjoară. Limba dacică şi limba latină au intrat într-o osmoză profundă, ca să cuprindă înaltul şi adâncul fiinţei româneşti. Dar trăim într-un bloc european cu pereţii subţiri. Divina limbă română n-a putut să nu fie, din când în când, în cursul formării şi al practicării ei, intersectată de influenţe slave, maghiare, germane, franceze, poloneze, evreieşti, turceşti, greceşti. Acestea au dat un farmec aparte limbii noastre. Şi un plus de credibilitate. E o limbă vie, care nu-şi refuză nici măcar câteva ore de boemă, dar, în esenţă, românii din Alba-Iulia, Chişinău, Baia Mare, Timişoara, Cernăuţi, Craiova, Orhei, Cluj-Napoca, Ploieşti, Mureş, Constanţa, Iaşi se înţeleg, esenţial, în aceeaşi limbă română. Înapoi, peste Prut… În urmă cu şase decenii şi ceva, măicuţa mea, învăţătoarea Floarea Ispas, a trebuit să plece cu abia născutul care eram, înapoi peste Prut, sub presiunea din ce în ce mai dură a frontului. - Nu-mi închipuiam, zicea tata, că pierderea războiului se va răsfrânge total asupra vieţilor noastre, asupra recoltelor noastre, asupra educaţiei copiilor noştri, asupra calităţii pâinii noastre, asupra pensiei bătrânilor de prin sate şi de prin oraşe, asupra limbii române. Parcă un plan diabolic şi amănunţit a fost pus în operă, timp de două decenii. - Ce voiau, tată? - Sovietizarea şi bolşevizarea României. După 1964, 1965, 1968, iarba proaspătă a învins urmele de şenile şi de abrutizare, românul s-a trezit la o nouă viaţă, peste toate criminalele datorii de război şi cote obligatorii pe care le plăteau ţăranii români. S-au petrecut, atunci, reforme cu faţa la popor. România îşi recăpătase dreptul unui minim acces la echilibrul mondial. Nu, România nu devenise o ţară capitalistă. Dar era acea ţară din lume care dezvolta raporturi de colaborare cu marile ţări capitaliste ale lumii. Nu ni se micşorau dificultăţile, dar nu mai eram aşa de singuri pe lume. Intelectuali români de toate vârstele au început să călătorească în Occident. Partea frumoasă a Răsăritului Cu această ocazie, paradoxal, am descoperit şi partea frumoasă a Răsăritului în mijlocul căruia trăiam. Sâmburii libertăţii ne aduceau în memorie istoria adevărată şi obligaţiile fraterne, faţă de toţi românii. Mari creatori, de pe ambele maluri ale Prutului, şi-au regăsit responsabilitatea în destinul limbii care-i unea pe toţi românii. S-a spart Gulagul şi frânturi de mesaje ale fraţilor înlănţuiţi au răsunat îndatoritor în noaptea dintre noi. Atunci am început să aflăm numele eroicei poezii, arte şi conştiinţe basarabene, cea care ar merita ea însăşi Premiul Nobel: Vieru, Matcovschi, Damian, Cimpoi, Druţă, Codru, Loteanu, Lari, Costenco, Doga, Hadârcă, Vodă, Aldea-Teodorovici, Vatamanu, Cărare, Teleucă, Suceveanu, Strâmbeanu, Tarlapan, Valeriu Matei, Anatol şi Tudor Chiriac, Josu şi Ciubotaru. S-a auzit peste toate zăbrelele chemarea lui Dabija: „Doru-ni-i de dumneavoastră / Ca unui zid de o fereastră”. A luminat continentul puterea dovedită de jertfă a grupului Ilaşcu, când Ilie - condamnat la moarte - a strigat din cuşcă: „Vă iubesc, Popor Român!”. Pe fondul unei educaţii de familie curajoasă şi corectă, am scris eu însumi poezii care au devenit opere orale, pe toate teritoriile locuite de români. N-aveam voie să fac un singur pas dincolo de Prut, până în august 1990, când - într-un triumf de început de lume - fraţii artişti basarabeni m-au recuperat şi m-au sărbătorit pe 30 august 1990, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, de Ziua Limbii Române. De atunci am tot avut conflicte la graniţă cu străjerii imperiului, pentru ca, în 1994, să devin prizonierul lui Smirnov, răpit de legiunea lui la Tighina. Dar ce importanţă mai are? Prima gură de aer, la Copăceni Au trecut aproape 67 de ani de la plecarea nou-născutului care am fost din Basarabia. Dar eu prima gură de aer la Copăceni-Bălţi am primit-o de la Dumnezeu. Basarabia e şi în structura mea, precum e şi Ardealul, cealaltă zeitate a credinţei mele de român - iubitor de totalitatea românească. Am ştiut şi ştiu câtă dreptate avea Constantin Stere să lase ambelor maluri acest aforism incomparabil: „Nicio picătură de energie morală nu se risipeşte în zadar!”. Dovadă, peste ani, regăsirea noastră în ceea ce e scris la intrarea în Catedrala Reîntregirii de la Alba-Iulia: menirea de a fi împreună a poporului român. … Mă rog pentru sufletele martirilor basarabeni care au fost aruncaţi şi asasinaţi în gulagurile - siberiene şi nesiberiene - staliniste, pentru credinţa şi lupta lor împotriva ocupaţiei şi bolşevizării, în speranţa libertăţii şi regăsirii naţionale. Şi mă rog pentru sufletele martirilor ardeleni rupţi pe roată, aruncaţi de vii în gropi cu var nestins, pentru credinţa şi lupta lor. Parcă e un blestem că peste unul dintre poeţii renaşterii basarabene a trecut un camion, ca să-i zdrobească oasele şi credinţa. L-am omagiat şi atunci, de la Bucureşti, îl omagiez şi acum, la Chişinău. Dumnezeu să te binecuvânteze, poete Dumitru Matcovschi! Totalitatea românească A fost stigmatul şi a fost nobleţea, norocul destinului meu să caut, încă de tânăr, totalitatea românească. Fie că am găsit-o în forţa destinică a Ardealului, fie că am descoperit-o în tragismul basarabenilor şi bucovinenilor, fie că m-a luminat geniul lingvistic oltenesc, că am auzit Doina mântuitorului nativ-moldovean Eminescu pe râurile interioare, fie că am ucenicit la şcoala de stilistică muntenească, fie că m-a atras înflorirea sudică a spiritualităţii aromâne, n-am pregetat să trec oceanul, în 1970, spre a-l cunoaşte pe Mircea Eliade, marele scriitor şi academician căruia i s-a refuzat Academia. În zile şi nopţi fără seamăn, am realizat împreună un dialog care se înscrie în actele de început ale epocii moderne a istoriei României. Nu trebuie să vă spun eu cum mi s-a părut că sună, la Chicago, în mijlocul Americii, cursurile sale despre universalitatea miturilor şi legendelor româneşti. Aveam 27 de ani când am aflat uimit ce bogată, nobilă şi modernă este limba română. De 40 de ani, mă hrănesc din mărturisirea lui Mircea Eliade: „Scriu în limba română, limba în care visez” şi nu mă mai satur să mă bucur de acest dar al firii: limba română. Nu avusesem până atunci distanţa corespunzătoare pentru a-i măsura altitudinea. Dar, dacă omul de cultură, recunoscut ca atare de filosofi şi scriitori de vârf ai omenirii, mi-a procurat această revelaţie, pot la rândul meu să vă spun astăzi dumneavoastră, academicienilor Republicii Moldova, oamenilor de ştiinţă şi de cultură ai acestui pătimit pământ, care a produs lacrimi, istorie şi genii, că am avut norocul să descopăr totalitatea românească nu numai geografic, nu numai istoric, dar şi metafizic, în adâncimile insondabile ale gândului eliadesc. Lui Eminescu mă închin… Şi mă închin lui Eminescu, spiritul suprem al totalităţii româneşti: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”. El este grinda pe care s-a construit neamul. Oricât de multe bariere s-ar aşeza între noi, noi nu ne putem muta din Eminescu, ne regăsim în Eminescu, cifrul secret al eternităţii noastre incoruptibile. Oricâte reverii ne-ar oferi limba română, nu putem să nu-i cerem iertare, pentru toate stagnările şi laşităţile, pentru toate erorile şi încăpăţânările de care nu totdeauna am ştiut să ne ferim. Aşa se cuvine, cred, să-mi închei mărturisirea de credinţă către Academia Moldovei. Să rămânem credincioşi rădăcinii noastre, să ne batem pentru dezvoltarea şi prosperitatea ambelor maluri ale Prutului, pentru regăsirea noastră în Europa şi în spaţiul legitim al spiritualităţii româneşti, pentru diversitatea şi integritatea culturii naţionale, pentru unitatea neamului, pentru demnitatea de a fi români - oriunde ne-am afla - şi pentru a continua să visăm şi să gândim în limba română. (Chişinău, 30 august 2010) |
Aprecieri pentru Adrian Păunescu la el acasă |
| 2010-09-01 |
La 30 august, Adrian Păunescu a fost ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM). Distincţia i-a fost acordată pentru activitate prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova. Dar evenimentul principal din această zi a ţinut de omagierea scriitorului Adrian Păunescu, senator în Parlamentul României, cu prilejul alegerii sale în calitate de membru de onoare al AŞM. Conform ceremoniei pentru evenimentul respectiv, acad. Gheorghe Duca a rostit Laudatio, în care a reflectat viaţa şi activitatea dlui Adrian Păunescu. „Nu vom exagera, dacă vom afirma că scriitorul Adrian Păunescu este un om al recordurilor, un campion olimpic al culturii general româneşti”, a specificat preşedintele AŞM, Gheorghe Duca în Laudatio consacrat lui Adrian Păunescu. „Volumul său antologic Poezii de până azi, editat în 1978, a apărut într-un tiraj de 155 mii de exemplare, bătând astfel recordul mondial la capitolul poezie. Cărţile scriitorului au înregistrat un tiraj total de 1 mln de exemplare, record pentru un poet român în viaţă. Volumele sale de poezie însumează peste 300 de mii de versuri, depăşind astfel epopeea Indiei antice Mahabharata, care are 215 mii de versuri, fapt ce l-a determinat pe fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, să-l declare pe poet „fără asemănare nu numai în istoria literaturii române, ci şi în literatura universală”. Acelaşi critic literar Eugen Simion semnalează un alt record: „Poetul Adrian Păunescu a reuşit în anii totalitarismului „să mobilizeze masele”, îndeosebi noua generaţie, întru receptarea „poeziei şi muzicii tinere”, umplând până la refuz stadioanele României. Ultimul record este legat de celebrul Cenaclu de poezie, muzică folk şi rock Flacăra, condus de scriitor, care l-a făcut popular şi în ţara noastră. Dar acesta nu e singurul record legat de Flacăra. În perioada 1973-1985, „generaţia în blugi” a susţinut 1615 spectacole în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori!”, a spus academicianul Gheorghe Duca. La rândul său, noul membru de onoare al AŞM a rostit un emoţionant discurs, Oraţio gratitudinis, consacrat Măreţei Limbi Române, finalizat printr-un emoţionant îndemn: „Să rămânem credincioşi rădăcinii noastre, să ne batem pentru dezvoltarea şi prosperitatea ambelor maluri ale Prutului, pentru regăsirea noastră în Europa şi în spaţiul legitim al spiritualităţii româneşti, pentru diversitatea şi integritatea culturii naţionale, pentru unitatea neamului, pentru demnitatea de fi români – oriunde ne-am afla – şi pentru a continua să visăm şi să gândim în limba română”. În aceeaşi zi lui Adrian Păunescu i-a fost înmânată şi cea mai înaltă distincţie de stat a Republicii Moldova „Ordinul Republicii”. Preşedintele interimar Mihai Ghimpu a menţionat că înalta distincţie i-a fost conferită scriitorului Adrian Păunescu în semn de profundă recunoştinţă pentru contribuţia remarcabilă adusă la dezvoltarea literaturii române, la promovarea valorilor naţionale şi a adevărului istoric şi la consolidarea conştiinţei şi solidarităţii naţionale. „Aceasta este şi o apreciere că pe tot parcursul vieţii Dumneavoastră aţi fost permanent alături de cetăţenii noştri, le-aţi susţinut speranţa şi curajul că vor trăi într-un stat democratic şi de drept”, a accentuat şeful statului. Primind distincţia, Adrian Păunescu a declarat că trăieşte un moment de cea mai mare bucurie şi aceasta nu este doar o satisfacţie sufletească, dar şi o obligaţie să fie de folos Republicii Moldova şi întregului neam românesc. Adrian Păunescu a apreciat eforturile depuse de Alianţa pentru Integrarea Europeană în direcţia reformării Republicii Moldova, menţionînd că doar AIE este uniunea care poate schimba situaţia, aduce o nouă viaţă în republica noastră. „Doar prin realizarea programului de guvernare al AIE este posibilă integrarea în Uniunea Europeană. Să vegheaţi la unitatea Alianţei, deoarece orice fisură va fi folosită în detrimentul Republicii Moldova.”, a adăugat scriitorul. |
Mihai Ghimpu i-a conferit lui Adrian Păunescu „Ordinul Republicii” | ||||
| 2010-09-01 | ||||
30 August 2010 Scriitorul Adrian Păunescu a fost omagiat de Ziua Limbii Române
După cum a fost programat, la 30 august curent, în ajunul Sărbătorii Naţionale „Limba Noastră cea Română”, s-a întrunit Adunarea membrilor AŞM, consacrată acestui eveniment, dar şi omagierii scriitorului român Adrian Păunescu cu un prilej deosebit un viaţa sa. |
TRM: Stop cadru |
| 2010-09-01 |
TRM: Stop cadru. Scriitorul Adrian Păunescu a fost omagiat de Ziua Limbii Române |
Concurs de proiecte din cadrul programelor de stat |
| 2010-09-30 |
CONSILIUL SUPREM PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ 1. Cercetări ştiinţifice şi de management ale calităţii apelor. Termenul de realizare a unui proiect nu va depăşi 2 ani. Costul unui proiect – până la 300,0 mii lei anual. Prioritate vor avea proiectele cu o cofinanţare mai mare. Scopul si obiectivele programelor de stat Depunerea propunerilor de proiecte Propunerile de proiecte din cadrul programelor de stat, perfectate conform formularului A, B. C, D, si formularului E, F se înregistrează de către directorul de proiect pe site-ul www.expert.asm.md (telefoane de contact 73-87-72, 73-33-65). Formularele completate în sistemul informatic Expert online vor fi imprimate, semnate şi ştampilate, apoi prezentate pe suport de hîrtie într-un exemplar şi pe suport electronic la Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică (Direcţia politici, management şi monitorizare în sfera ştiinţei şi inovării, biroul 326, tel. 27-27-58). La concurs pot participa organizaţiile acreditate din sfera ştiinţei şi inovării. Data limită de prezentare a propunerilor de proiecte – 30 septembrie 2010, ora 17:00. Îndrumar pentru completarea Formularelor E şi F in Office 2003. Îndrumar pentru completarea Formularelor E şi F in Office 2007. <-->Criteriile de evaluare ale propunerilor de proiecte. Anexe: CLASIFICATOARE ŞI NOMENCLATOARE NOTĂ: Se recomandă înregistrarea propunerilor de proiect în sistemul Expert online cu cîteva zile înainte de termenul limită pentru a exclude supraîncărcarea serverului. După ora 17:00, 30 septembrie 2010, sistemul nu va mai permite înregistrarea proiectelor. Directorul de proiect completează formularele A, B, C, D prin sistemul Expert online, iar formularele E şi F se completează în format excel şi se ataşează în sistem. În cazul identificării lipsei în sistem a informaţiei privind persoanele implicate în proiect, publicaţiile, proiectele, brevetele de invenţie ale acestora, Vă rugăm să expediaţi informaţia lipsă la adresa expert@asm.md, care timp de 1 zi lucrătoare va fi înregistrată în sistem. Depunerea dosarului propunerii de proiect (imprimate pe hîrtie, semnate şi ştampilate) Formularele A-D, se vor imprima din sistemul Expert online, iar Formularele E şi F - se vor imprima din fişierul excel pe care directorul de proiect le ataşează la formularele A-D. |
Sursa ştirilor:
6 comments:
Un adevarat brav poet-erou al patriotismului-folk-you.
Pacat de el ca nu s-a nascut in alt coltz de Glob. si a gustat si el mentalitate romana...poate-n viata viitoare...sau poate va fi simplu...NEMURITOR
Mă gândesc că tocmai România a creat poetul...
Deşi, ca şi în cazul lui Mikis Theodorakis, separ cu dificultate omul de stânga de artist, mă bucur de fiecare dată când am ocazia de imparabilul său talent de bricoleur al limbii române şi, recunosc sincer, mă mai bucur şi de faptul că le stă în gât atâtor epigoni...
Dincolo de eveniment în sine, este încă un prilej de a constata diferenţa de valoare între moldovenii de peste Prut, români care nu au apucat să fie pervertiţi de mirajul occidental al banului, şi românii europeni care au depăşit graniţele civilizaţiei pentru a se închina bancotei euro.
Biblio,
De mai bine de un deceniu, câteva dintre afacerile de succes din România au baza de plecare în Moldova de peste Prut. Cât priveşte raporturile cu Occidentul capitalist basarabenii nu sunt chiar aşa pe din afară. Sunt doar mai molcomi şi, intelectualii, configuraţi în spiritul clasic rusesc. La noi nu este aşa. În rest, dacă-mi permiteţi o licenţă golănească, dacă e vorba de bani şi lor le umblă mintea la foc automat... Am în sensul ăsta cunoştinţe directe, pe pereţi şi în bibliotecă...
Absolut adevărat. Pe de altă parte problemele lor cele mai importante sunt legate de identitatea românească şi nu de banii pe care majoritatea îi numără cu foamea pe o săptămână.
Post a Comment