Programul PNL. 4. Administraţia şi Afacerile Interne

---

NOTĂ: PROGRAMUL A FOST RETRAS DIN SPAŢIUL INTERNET FĂRĂ SĂ SE ANUNŢE DE CE. Ceea ce urmează trebuie citit cu o oarecare rezervă până ce PNL lămureşte care este problema.

---

Spune-ţi părerea

4. ADMINISTRAŢIA ŞI AFACERILE INTERNE
4.1. Administraţia centrală şi locală
Modul de organizare si functionare, de la nivelul sau cel mai înalt – Guvernul – şi până la ultima verigă a administraţiei publice locale, nu mai răspunde necesităţilor societăţii româneşti, stare de fapt ce conduce, de cele mai multe ori, la imposibilitatea asigurării funcţiilor ce definesc autoritatea publică: aplicarea corectă a legii, pe de o parte, iar pe de altă parte prestarea serviciilor publice către cetăţeni.
Pentru îndeplinirea celor două atribute esenţiale, administraţia publică trebuie să se afle într-un permanent proces de modernizare, care implică nu doar un set minimal de obiective formulate în scopul descentralizării şi perfecţionării resursei umane sau al procedurilor, ci o transformare majoră dintr-o structură orientată spre sine într-una orientată spre interesul cetăţeanului.
PNL consideră că principiile reformării administraţiei publice sunt: principiul legalităţii, principiul separaţiei puterilor, principiul răspunderii individuale, principiul eficienţei si economicităţii precum şi, nu în ultimul rând, principiul continuităţii procesului de reforma. PNL îşi exprimă punctul de vedere că aceste principii au valoare numai dacă se regăsesc în integralitatea lor şi simultan în toate acţiunile decidenţilor de la toate nivelele, inclusiv cel politic. Totodată PNL este adeptul stabilirii limitelor pentru numirile politice în administraţie plecând de la două priorităţi determinante în funcţionarea societăţii: satisfacerea interesului public şi nevoia implementării politicilor publice aparţinând majorităţii politice exprimate prin vot.
PNL consideră că obiectivele generale pentru reformarea administraţiei publice din
România sunt:
Reforma instituţională la nivel central şi local în scopul fundamentării procesului de descentralizare şi realizarea unei reforme administrativ-teritoriale;
Reforma reglementărilor în scopul raţionalizării şi simplificării acestora;
Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării
statutului acestei bresle;
În ceea ce priveşte reforma instituţională la nivel central şi local, descentralizarea şi reforma administrativ-teritorială, PNL apreciază că punctul de pornire este inevitabil legat de reducerea considerabilă a dimensiunilor statului, care trebuie să devină suplu şi eficient. De aceea sunt necesare:
1. Redimensionarea Guvernului care să răspundă necesităţii unui proces decizional
rapid şi fundamentat. Structura sa organizatorică se va crea în funcţie de priorităţile perioadei de guvernare, iar numărul de portofolii va fi redus la domeniile în care politicile publice vor avea relevanţă bugetară sau decizională semnificativă.
Conducerea va fi asigurată de către un prim ministru secondat de un viceprimministru,
care se va ocupa şi de relaţia cu Parlamentul;
2. Diminuarea semnificativă a agenţiilor şi autorităţilor aflate în subordinea sau
coordonarea Guvernului şi a ministerelor în scopul creşterii transparenţei decizionale şi bugetare. Reducerea numărului de agenţii trebuie să se facă urmărind, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează (de autorizare, de reglementare, de control etc.) iar pe de altă parte respectând principiul autonomiei funcţionale sau independenţei şi evitarea conflictului de interese. Un accent deosebit se acordă reformei structurilor de control şi inspecţie fiscală (inspecţie fiscală, gardă financiară, anti-fraudă şi supraveghere vamală), care trebuie să elimine neajunsuri precum suprapunerile în verificarea contribuabililor ;
În ceea ce priveşte descentralizarea administrativă şi financiară, PNL consideră că
acest proces rămâne unul dintre pilonii reformei administraţiei.
El va fi realizat numai prin delegarea de competenţe cumulat cu alocarea resurselor
financiare adecvate, astfel încât să poată asigura întreaga paletă de servicii publice pentru comunităţile locale, să rezolve probleme financiare specifice sistemelor de sănătate, educaţie, asigurări sociale, poliţie, infrastructură, agricultură şi dezvoltare rurală în contextul regândirii funcţionării întregului sistem administrativ.
Descentralizarea făcută diferenţiat, funcţie de capacitatea administrativă, trebuie să conducă la creşterea responsabilităţii autorităţilor în faţa comunităţilor locale pe care le reprezintă, în contextul apărării interesului public şi aplicării politicilor publice.
Pe componenta decizională şi financiară descentralizarea trebuie fundamentată in
baza unui audit de sistem. Este obligatoriu ca procesul de transfer treptat al deciziei de la nivel central la nivel local, să fie concomitent cu transferul fondurilor necesare susţinerii acestui proces. Scopul descentralizarii bugetare este de a transforma autoritatea centrală în instituţie de reglementare şi control pe domeniul său de activitate, iar restul atribuţiilor vor fi transferate către autorităţile locale, judeţene şi regionale, după caz.
Cele două mari verticale pe care PNL le consideră prioritare pentru a obţine
rezultatele scontate sunt transferul complet şi definitiv de atribuţii către
administraţiile locale şi schimbarea filozofiei bugetare în domeniul redistribuirii
sumelor provenite din taxele şi impozitele locale.
3. Transferul definitiv al atribuţiilor de la nivel central către autorităţile administraţiei
publice locale astfel încât să se realizeze:
- demararea descentralizării în principalele domenii vizate: învăţământ, sănătate, poliţie, infrastructură, agricultură si dezvoltare rurală;
- aplicarea asocierii între unităţile administrativ teritoriale în vederea punerii în
practică a politicilor publice în condiţii de eficienţă şi eficacitate. O soluţie particularǎ în acest caz ar fi crearea de zone metropolitane, prin asocierea municipiilor sau oraşelor cu comunele periurbane. Asocierea reprezintă una dintre soluţiile de accesare a fondurilor comunitare datorită scăderii riscului financiar;
4. Schimbarea filozofiei bugetare astfel încât un procent semnificativ din veniturile
estimate, ce urmează a fi colectate în decursul unui an să rămână la nivel regional şi local pentru finanţarea atribuţiilor transferate de la nivel central.
Una dintre cele mai mari provocări pentru România o reprezintă punerea în operă a
reformei administrativ-teritoriale care să răspundă necesităţilor actuale în direcţia
dezvoltării României ca stat membru al Uniunii Europene.
PNL susţine ca absolut necesară regândirea structurii teritoriale a României, care ar
urma să se materializeze în apariţia unor noi unităţi administrative-teritoriale:
regiunile. Apariţia regiunilor va pune în operă principiul descentralizării
administrative, prin crearea unor unităţi administrativ teritoriale de dimensiuni mai
mari sub aspect teritorial şi demografic, având o capacitate sporită în gestionarea
problemelor cetăţenilor.
Aceste noi unităţi administrative-teritoriale au ca filosofie de bază transferul
atribuţiilor specifice de la nivel central către nivelul regional, structurile nou înfiinţate fiind compatibile cu cele existente în statele membre ale Uniunii Europene.
PNL susţine ideea instituirii unităţilor administrativ teritoriale compatibile cu cele la nivel european, iar un astfel de proiect trebuie să fie unul serios, care să implice dezbateri în mediul academic, politic, în mass media şi în cadrul societăţii civile.
Regionalizarea României, în viziunea PNL, trebuie să respecte atât principiile
europene în materie, cât şi cele ce rezidă din statutul de stat naţional, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil pe care îl are ţara noastră.
În concepţia PNL, obiectivele generale urmărite prin implementarea proiectului legat
de reîmpărţirea administrativ-teritorială sunt:
diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
corelarea politicilor şi activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea iniţiativelor şi valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile;
stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, a celei transfrontaliere, precum şi participarea regiunilor la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economică şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile la care România este parte.
Considerăm necesar ca reîmpărţirea administrativ-teritorială să nu se producă brusc,
prin simpla adoptare a unor acte normative în materie, care ulterior, puse în
practică, generează riscul major al bulversării sistemului administrativ şi politic
românesc în integralitatea sa.
5. Crearea regiunilor, ca unităţi administrativ-teritoriale, în paralel cu menţinerea
actualelor judeţelor, într-o primă etapă.
Regiunile create ar urma să cuprindă 2-4 judeţe, ceea ce înseamnă că la nivelul
României s-ar constitui 15-20 de astfel de entităţi. La conturarea regiunilor se vor
avea în vedere zonele istorice dar şi aspecte de ordin economic şi social.
Conducerea lor va fi asigurată de către un Consiliu Regional, în calitate de autoritate
deliberativă si de o Comisie, ce are un Preşedinte, în calitate de autoritate executivă.
Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională care
presupune crearea de noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior actualelor
judeţe, calificate ca regiuni. Regiunea capătă, astfel, o expresie instituţională
specifică, care se caracterizează prin aplicarea unui regim general al colectivităţilor
teritoriale. Ea formează, deci, o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, ce au
aceeaşi natură juridică cu cea a colectivităţilor teritoriale existente, dar care se
distinge printr-un teritoriu mai larg, incluzându-le pe acestea din urmă şi prin
competenţele lor (cu vocaţie esenţial economică sau orientate către dezvoltare).
Reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, prin crearea regiunilor, are la bază
transferul unor atribuţii de la nivel central la nivel regional.
6. Transferul treptat a unor atribuţii de la nivelul judeţelor la nivelul regiunilor, în
vederea asigurării coerenţei politicilor regionale şi crearea unor unităţi administrativteritoriale
pe model european, în cea de a doua etapă.
Al doilea obiectiv strategic îl reprezintă reforma reglementărilor în scopul
raţionalizării şi simplificării acestora.
Reforma reglementărilor urmăreşte demararea unui amplu proces de reducere a
masei legislative, reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă, prin
diminuarea numărului de schimbări şi recurgerea sistematică la instituţia
“republicării”. În acelaşi timp este necesară consacrarea legislaţiei de evaluare exante
şi extinderea evaluărilor ex-post, care să permită atât fundamentarea legislaţiei
cât şi cuantificarea rezultatelor. Reducerea poverii administrative asupra cetăţenilor
trebuie să fie un obiectiv central, pentru care introducerea metodei costului standard
va duce la creşterea eficienţei actului administrativ.
Transparenţa rămâne un obiectiv central care trebuie asociat cu facilitarea
interacţiunii dintre sectorul economic şi administraţia publică centrală prin
promovarea legislaţiei lobby-ului. De asemenea, trebuie crescute eforturile pentru
asigurarea accesibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane
interesate.
În ceea ce priveşte reforma reglementărilor, PNL consideră că principiile de bază care
vor asigura eficienţa, corecta fundamentare şi consecvenţa actelor normative şi a
politicilor publice sunt: proporţionalitatea, responsabilitatea şi transparenţa.
Pentru atingerea obiectivului cu privire la reforma reglementărilor se are în vedere:
7. Întărirea legislaţiei cu privire la evaluarea ex-ante a politicilor publice şi a actelor
normative în scopul obligativităţii de conformare la regulile europene, reguli care
vizează evaluarea impactului reglementărilor din punct de vedere social, economic,
al mediului de afaceri, bugetului, mediului înconjurător precum şi asupra legislaţiei
interne şi comunitare;
8. Reducerea costurilor administrative pentru mediul de afaceri şi cetăţeni, prin
promovarea reglementărilor referitoare la adoptarea modelului costului standard, în
special pentru domeniul fiscal şi cel al sănătăţii. Identificarea şi cuantificarea
costurilor standard reprezintă calea reală spre aflarea şi reducerea costurilor
administrative nete (obligaţii de informare sau raportare către autorităţi publice şi nu
numai) pe care le suportă contribuabilii. Apreciem că nu atât stabilirea unor
normative, precum standardele de cost care au ca scop limitarea cheltuielilor, cât,
mai ales, evaluarea costurilor permite creşterea eficienţei actului administrativ şi
duce la reducerea impactul negativ asupra firmelor din punct de vedere al
productivităţii;
9. Facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic şi administraţia publică centrală
prin promovarea legislaţiei lobby-ului şi prin consultare directă, inclusiv prin
mecanismul de colaborare tehnică anterior elaborării reglementărilor. Consultările
trebuie să aibă în vedere: identificarea avizelor/autorizaţiilor/permiselor/licenţelor
emise la nivel central şi identificarea celor mai împovărătoare proceduri pe domenii
şi instituţii responsabile; evaluarea percepţiei mediului de afaceri cu privire la
procedurile administrative; evaluarea cadrului legal şi a poziţiei instituţiilor
responsabile de reglementările cu tangenţă asupra mediului de afaceri; analiza
procedurilor administrative (suprapuneri, cerinţe disproporţionate în raport cu
obiectivele propuse); simplificarea/eliminarea procedurilor administrative cu impactul
cel mai împovărător asupra mediului de afaceri; creşterea capacităţii de evaluare şi
monitorizare a impactului barierelor administrative asupra mediului de afaceri, în
special asupra IMM-urilor, microîntreprinderilor şi profesiilor liberale;
10. Simplificarea legislaţiei naţionale, cerinţă evidenţiată în mod repetat după
aderarea la UE, realizată cu scopul de a facilita identificarea, înţelegerea,
interpretarea şi aplicarea rapidă şi corectă a actelor normative. Este nevoie de
asigurarea accesibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane
interesate. De aceea simplificarea legislativă trebuie să se orienteze către: reducerea
semnificativă a masei legislative, asanarea legislaţiei active prin reevaluarea fiecărui
sector legislativ, stabilitatea legislativă prin diminuarea numărului de schimbări şi
recurgerea sistematică la instituţia “republicării”, combaterea supra-reglementării,
asigurarea unităţii în cadrul actelor normative ce privesc aceleaşi domenii ale
legislaţiei active. Totodată este nevoie ca simplificarea legislativă să aibă în vedere
conservarea elementelor de tradiţie, specifice sistemului românesc de drept, în ceea
ce priveşte regulile ce stau la baza creării sale. Un element de referinţă în
simplificarea legislaţiei naţionale rămâne calitatea transpunerii reglementărilor
comunitare.
Un aspect particular în materia reformei reglementărilor din administraţia publică o
constituie problematica legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea administraţiei
publice locale. PNL susţine ideea unei ample modificări pe această temă, în vederea
clarificării şi corectării actelor normative pe baza unor valori şi idei clare:
responsabilitatea individuală, reprezentarea directă, codificarea legislaţiei.
Al treilea obiectiv strategic îl reprezintă creşterea performanţelor corpului
funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle.
În viziunea PNL atingerea acestui obiectiv implică o creştere a calităţii corpului
funcţionarilor publici prin introducerea criteriilor de performanţă simultan cu
eliminarea presiunilor politice, în special asupra înalţilor funcţionari publici. Pe de altă
parte, schimbarea paradigmei funcţionării administraţiei publice implică nu numai
standarde mai clare şi redimensionarea numărului de lucrători în administraţia
publică, ci şi reorientarea activităţii acestora de pe controlul ex-ante la controlul expost.
Astfel, se va echilibra balanţa dintre pregătirea legislaţiei şi evaluarea
rezultatelor implementării acesteia, activitate care în România practic nu se există.
Atingerea obiectivului cu privire la creşterea performanţelor corpului funcţionarilor
publici implică:
11. Reformarea corpului înalţilor funcţionari publici prin impunerea unor criterii foarte
stricte de profesionalism şi reforma evaluării performanţelor funcţionarilor publici prin
introducerea unor metode moderne de management al resurselor umane începând
de la selecţie, evaluare şi promovare, simultan cu ajustarea curriculei universitare în
scopul adaptării acesteia la cerinţele posturilor din administraţie;
12. Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public prin transferul a cât mai
multe activităţi spre sectorul privat şi spre cel neguvernamental;
13. Introducerea standardelor de cost în administraţia publică în strânsă legătură cu
principiile filosofiei fiscal-bugetare;
14. Reformarea sistemului de pregătire profesională pentru funcţionarii publici,
simultan cu ajustarea curriculei universitare în scopul adaptării acesteia la cerinţele
posturilor din administratie;
15. Regândirea concursurilor pentru ocuparea posturilor în administraţie pentru a
asigura transparenţa şi obiectivitatea atat în ceea ce priveşte accesul în corpul
funcţionarilor publici cât şi avansarea în cadrul acestuia.
4.2. Afaceri interne
Domeniul afacerilor interne reprezintă una din cele mai importante componente ale
funcţionării statului de drept, prin care se garantează prestarea unui serviciu public
de bază către populaţie, ce are ca finalitate asigurarea securităţii şi siguranţei
cetăţeanului.
Conceptul de securitate este abordat pe trei niveluri: naţional, cel al societăţii
(comunitătii) şi cel al individului. În viziunea liberală, nivelul individual prevalează, iar
nivelele colective de abordare contează în măsura în care răspund nevoilor
cetăţeanului, contribuabil şi titular al suveranităţii naţionale. Securitatea trebuie
privită din mai multe perspective luând în considerare atât dimensiunile de ordin
militar, politic, economic, social şi de mediu cât şi dimensiunile moderne de
securitate energetică, cibernetică, a asigurării infrastructurii critice, a apei sau cea
alimentară.
Traficul de droguri, traficul de arme, traficul de persoane, criminalitatea organizată şi
tâlhăriile şi atacurile cu mână armată sunt infracţiuni grave ce ameninţă fundamental
siguranţa cetăţeanului, iar lupta împotriva acestora reprezintă o provocare la care
instituţiile statului trebuie să răspundă.
Cetăţeanul, contribuabil şi purtător al suveranităţii naţionale trebuie să fie principalul
beneficiar al activităţii desfăşurate în domeniul afacerilor interne , PNL acţionând in
acest sens prin trasarea următoarelor obiective:
Obiective generale:
Creşterea gradului de siguranţă al cetăţeanului;
Implementarea unor politici destinate prevenirii şi combaterii traficului de droguri,
traficului de arme, traficului de persoane;
Reducerea criminalităţii organizate;
Reducerea birocraţiei din domeniul ordinii şi siguranţei publice.
În domeniul Afacerilor Interne, se va acţiona cu prioritate pentru creşterea gradului
de siguranţă al cetăţeanului prin reconstrucţia instituţională a autorităţii centrale din
acest domeniu, concomitent cu implementarea politicilor destinate prevenirii şi
combaterii traficului de droguri, traficului de arme, traficului de persoane şi a
criminalităţii în toate formele de manifestare ale acesteia.
Vor fi adoptate măsuri de utilizare într-un mod eficient şi sustenabil ale resurselor
financiare şi umane existente, punându-se accent deosebit pe implementarea
procedurilor şi standardelor operaţionale, în scopul prestării către populaţie a unor
servicii la standarde europene.
În vederea asigurării unui climat social propice apărării libertăţilor individului, a
proprietăţii şi a celorlaltor drepturi ale acestuia, se va acţiona în principal pentru:
16. Armonizarea legislaţiei şi a procedurilor specifice cu reglementările internaţionale
şi cu standardele UE privind forţele şi serviciile de ordine publică;
17. Consolidarea relaţiilor de parteneriat cu structuri similare din statele membre
NATO şi UE, precum şi dezvoltarea legăturilor cu cele aparţinând altor state;
continuarea participării forţelor de ordine publică la misiuni internaţionale;
18. O mai bună reglementare a repartizării şi organizării răspunderii structurilor din
cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei în eradicarea
abuzurilor şi ilegalităţilor;
19. Modernizarea şi consolidarea sistemului instituţional de acţiune care să facă
posibilă aplicarea fermă a legii;
20. Întărirea acţiunilor de prevenire şi control pentru limitarea şi stoparea
criminalităţii;
21. Dezvoltarea permanentă a controlului civil asupra instituţiilor din domeniul
administraţiei şi internelor şi implicarea societaţii civile în apărarea ordinii publice;
22. Reconstrucţia sistemului instituţional al ordinii publice prin descentralizarea
serviciilor din domeniul ordinii publice şi identificarea soluţiilor de reconfigurare a
acestuia conform noii concepţii de regionalizare;
23. Perfecţionarea sistemului de gestionare a crizelor pe principiul managementului
integrat al riscurilor în scopul creşterii interoperabilităţii acestuia cu organismele
existente la nivel naţional, în NATO şi UE;
24. Combaterea eficace a terorismului, corupţiei şi crimei organizate, inclusiv prin
diverse forme de cooperare regională şi subregională;
25. Îmbunătăţirea colaborării dintre autorităţile din sistemul de ordine şi siguranţă
publică şi societatea civilă;
26. Continuarea procesului de securizare a frontierei de stat în concordanţă cu
interesele naţionale, exigenţele apartenenţei la Uniunea Europeană şi cerinţele
impuse de aderarea la Spaţiul Schengen în 2011;
27. Construirea parteneriatului cu societatea civilă, inclusiv prin asigurarea unui
echilibru între dreptul la liberă informare şi necesitatea protejării informaţiilor
clasificate;
28. Protecţia dreptului la intimitate, la propria imagine şi la corecta informare a
cetăţeanului;
29. Asigurarea funcţionării la standarde comunitare a instituţiilor care au atribuţii pe
linia migraţiei si azilului;
30. Elaborarea, promovarea şi implementarea unor politici şi programe în domeniul
calităţii vieţii personalului;
31. Combaterea corupţiei interne; încheierea unui protocol cu Ministerul Justiţiei în
vederea detaşării unor procurori, pe termen limitat, pentru asigurarea unui
management eficient al Direcţiei Generale Anticorupţie;
32. Creşterea calităţii serviciilor publice prestate de instituţiile din subordinea
Ministerului Administraţiei şi Internelor;
33. Asigurarea şi îmbunătăţirea logisticii pentru funcţionarea instituţiilor cu atribuţii în
gestionarea situaţiilor de risc;
34. Îmbunătăţirea dotărilor personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor în
vederea creşterii calităţii serviciilor prestate către populaţie.
Pentru asigurarea unui control eficient din partea societăţii civile asupra cheltuielilor
bugetare din domeniul ordinii şi siguranţei publice, se va acţiona pentru
perfecţionarea sistemului actual de management al achiziţiilor publice, în scopul
planificării riguroase a achiziţiilor în funcţie de nevoile şi resursele financiare
existente şi asigurării transparenţei financiare.
Nu în ultimul rând, PNL propune reorganizarea unor structuri din cadrul Ministerului
Administratiei şi Internelor, în vederea înlăturarii paralelismelor de competenţe şi a
birocraţiei în interiorul sistemului.
Concluzionând, toate aceste măsuri statuează preocuparea fundamentală a politicii
interne şi externe, de securitate şi apărare, iar perspectiva liberală impune ca o
prioritate promovarea si apărarea drepturilor şi libertăţiilor individuale, care să
producă, în mod real, siguranţa individului în casă, pe stradă, la locul de muncă şi
oriunde trăieşte sau călătoreşte în lume.