Carmina Burana - Fortuna Imperatrix Mundi
Soarta, conducătoarea lumii
O Fortuna | Sors immanis | Sors salutis |
Fortune plango vulnera | In Fortune solio, | Fortune rota volvitur: |
Ah, Soarta eşti precum luna nestatornică, mereu creşti, mereu descreşti; viaţa amară când ne-o dai, când ne-o iei bătându-ţi joc de noi, sărăcia şi puterea ca ghiaţa se topesc;
Soarta înfricoşătoare şi deşartă te schimbi prea uşor, fie jale grea fie fericire deşartă tu le destrami neîncetat. Întunecată şi nepătrunsă mă apeşi şi pe mine. Acum datorită ţie, umblu cu spatele gol, purtând povara nelegiuirii tale.
Norocul binelui şi al frumosului îmi este acum potrivnic; ce-i bine, ce-i rău, eu trăiesc în nelinişte, în acest ceas fără zăbavă, atingeţi strunele inimii şi plângeţi toţi cu mine, căci prin soarta a fost învins cel tare!
Deplâng, cu ochii înlăcrimaţi rănile pricinuite de soarta, căci ea duşmănoasă, îmi răpeşte darurile sale. Este adevărat că alegi când parul buclat iţi înconjoară fruntea dar de cele mai multe ori ocazia se iveşte abia când ţi-e capul chel.
Stăteam sus, în culmea fericirii, încununat cu florile belşugului; iar cel ce inflorea odinioară, fericit şi mulţumit, este acum prăbuşit de pe culmi si lipsit de glorie.
Roata soartei se învârteşte eu cobor umilit; altul este ridicat în slavi chiar prea mult. Ca un rege sta pe culme; ferească-se însă de prăbuşire căci doar sub ceruri s-a aflat şi regina Hecuba.
(sursa: http://www.trilulilu.ro, http://www.limbalatina.ro)
9 comments:
Te salut biblio!
Mi-a placut ce ai postat si ma bucur ca te opresti din valtoarea vietii de zi cu zi, din mizeriile ce ni se ofera si gasesti timp pt a aduce "esente" rare uitate sau nestiute de mult prea multi semeni...
Cotrobăind prin raţiunea clasicilor, îmi dau seama că nimic nu este nou. Noi oamenii avem aroganţa de a crede că istoria începe cu noi şi se termină cu noi. De fapt scandalurile şi luptele sunt provocate nu de momentele istorice, nu de anumite personaje, ci chiar de natura noastră umană de care nu ne putem debarasa. Dacă mi-aş permite, m-aş rupe de această lume pentru a exista uitat şi în uitare într-o lume a trecutului non-temporal.
Un poem de Adrian Paunescu, in contrapartida:
"Nu-i nimic, e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi, ai dracului,
daţi în Paşte, asta e, daţi în Paşte,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţi
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi, nu cricniţi,
regresaţi cu noi!
Înapoi, marş!"
("Regresam" - Adrian Paunescu)
Sau poate ar fi bine sa revenim la deviza "Tot inainte!", avea macar un elan mobilizator.
Sunt momente cand spun ca lumea e mai primitiva ca alta data. Am fost dezamagita de oameni care nu as fi crezut ca pot dezamagi, am auzit vorbe grele de la persoane educate...Cu cata usurinta au facut rauL, cu cata indiferenta si-au privit raul! Si....am hotarat sa nu mai pretind de la nimeni nimic, NICIODATA. Cred ca e mai bine asa, sau ma amagesc....Nu poti sa te faci uitat biblio, atata timp cand mai ai ceva de spus, ceva de amintit...ca Doamne multe ne scapa si ce pacart!
Ei, textul pe care l-ati postat mi-a amintit de o disparuta prietena din Orleans care, la un moment, dat scria intr-una dintre cartile sale:
"J'ai marché longtemps sur le sable doré des dunes avant d'atteindre l'Oasis : endroit magique où j'ai appris à me reconstruire grâce à la présence d'un jardinier mystérieux. Avec lui, j'ai du combattre mes démons, apprivoiser mes souffrances. Mais j'ai surtout réappris à vivre, à espérer, à croire et à faire confiance. J'ai acquis la conviction que chacun d'entre nous peut, un jour, rencontrer sur sa route "le jardinier du désert".
Multumesc tare mult!!!
@ LuMassa
Am promis că nu mai scriu pe blogul doamnei Udrea până după alegeri. Mă bate gândul să nici nu mai intru pe net, să mă reapuc de scris. Las lucrurile să decurgă în normalitatea lor ca să nu mi se mai arunce în faţă că fac campanie electorală. Recunosc, am şi obosit să lupt împotriva oamenilor care au o realitate percepută rigid. Dacă aş putea să fiu departe de toate acestea, dacă ar fi posibil un nou început... !
@ pescarusul argintiu
Astăzi s-a mai prăbuşit un avion, în România nici trenurile nu mai vor pe şine, nici maşinile pe străzi, nici avioanele pe cer. Despre vapoare... numai gânduri bune. Regresarea României nu este neapărat un îndemn rău... totul este să ne oprim la momentul oportun.
@ nimrod
Catherine Derouette?
Biblio,
s-a terminat epoca descrisa de Eminescu in care doar norocul ne petrece cred ca am intrat in zodia realului si a binemeritatului si multe trenuri si altele asemenea vor sari de pe sine.
PS Cu intarziere ptr ca de abia acum am ajuns si pe aici datorita modificatrii de prezentate pe care eu o apreciez. Clichez mai putin ca sa citesc ce ti se scrie.
Post a Comment