România este într-un spaţiu lipsit de construcţie a politicii economice. Ne-am învăţat ca fiecare guvern să personalizeze viaţa economică şi micul ori marele întreprinzător să muncească să descifreze calea către profit. De la intrarea României în Uniunea Europeană, politica românească a căpătat o nouă jucărie. Se vorbeşte mult despre Uniunea Europeană, se vociferează mult, se agită braţele cu violenţă şi aparentă voinţă... nu se întâmplă nimic.
Marea lovitură a pătrunderii României în spaţiul economic european a fost dată agriculturii. Astăzi subiectul preferat este laptele. Aş începe cu finele anului 2008...
COMUNICAT DE PRESĂ
Referitor la recentele manifestări ale producătorilor de lapte din România legate de importul de lapte materie primă din alte State Membre UE, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale face următoarele precizări:
În cadrul Uniunii Europene, respectiv a Pieţei Unice, comerţul intracomunitar este liber, nu există bariere, importul şi exportul de mărfuri realizându-se în condiţiile respectării legislaţiei comunitare.
Astfel, pentru orice produs, calitatea acestuia este certificată şi controlată la origine de autorităţile responsabile din Statele Membre, iar, în cazul în care mărfurile trebuie înregistrate şi/sau însoţite de alte documente, acestea sunt de asemenea, emise şi în responsabilitatea autorităţilor competente din ţările respective.
Ministerul a luat notă de problemele semnalate de producătorii de lapte din România, a purtat discuţii cu aceştia şi a stabilit ca fiind necesară elaborarea unui cadru normativ mai detaliat decât cel existent privind mecanismul de înregistrare, cu mai multă precizie, a originii laptelui materie primă, asigurându-se trasabilitatea acestuia, atât în privinţa calităţii cât şi a originii .
Activitate de gestionare şi administrare a cotei de lapte se face de către APIA – Direcţia Măsuri de Piaţă, care în conformitate cu reglementările comunitare, la sfârşitul anului de cotă a iniţiat acţiuni de control pentru verificarea datelor comunicate în declaraţiile anuale, precum şi pentru evidenţa contabilă a cantităţilor de lapte comercializate, la:
- 141 cumpărători de lapte
- 114 producători de lapte , deţinători de cotă de vânzări directe în cantitate de 100.000 kg
Astfel, s-a identificat un număr de 8 cumpărători aprobaţi care achiziţionează lapte din alte state membre şi un număr de 21 cumpărători aprobaţi care achiziţionează lapte între ei.
Pentru a verifica dacă laptele cumpărat din Statele Membre este înregistrat în sistemul cotei de lapte al respectivelor State Membre şi dacă acesta îndeplineşte condiţiile de calitate (astfel încât să nu se creeze perturbarea pieţei, inclusiv din punct de vedere al preţului), APIA a transmis solicitări agenţiilor de plăţi din Statele Membre care fac obiectul acestor tranzacţii.
Astfel, se aşteaptă un prim răspuns legat de înregistrarea în sistemul cotelor de lapte al respectivelor State membre a cantităţilor cumpărate în vederea procesării în România.
Totodată s-a declanşat procedura de control al transportului laptelui la un număr de 100 cumpărători aprobaţi, distribuiţi uniform pe toate regiunile, pentru a se identifica dacă laptele achiziţionat de cumpărători face obiectul cotei de lapte.
Mecanismul de administrare a cotei de lapte :
Cota pentru laptele de vacă a fost introdusa în Uniunea Europeana în anul 1984, limitând la un anumit nivel producţia ţărilor membre, astfel încât să nu se mai creeze o supraproducţie care să afecteze crescătorii prin reducerea preţului de livrare a laptelui.
Implementarea cotei de lapte în România s-a făcut în perioada 2006 - 2007 şi constat în alocarea individuala a cotei, din cota naţională de referinţă de lapte.
Cota naţională de referinţă negociată de România şi consemnata de Tratatul de aderare este 3.245.000 tone, din care:
a) 1.251.000 tone au fost destinate procesării
b) 1.806.000 tone au fost destinate vânzărilor directe.
c) 188.000 tone reprezintă cota de restructurare ( se acorda in anul 2009)
Primul an de cotă în România a început la data de 1 aprilie 2007. Activitate de gestionare şi administrare a cotei de lapte se face de către APIA - Direcţia Măsuri de Piaţă.
Cota naţională de lapte are două componente:
1. livrare (reprezentând laptele vândut pentru procesare)
2. vânzare directă (reprezentând laptele vândut direct consumatorului)
Administrarea cotei consta în gestionarea corespunzătoare a laptelui repartizat la producători şi perceperea de taxe în cazul depăşirii la nivel naţional a cantităţilor de lapte alocate.
În sistemul cotei de lapte sunt:
- 429 cumpărători aprobaţi;
- 242 303 producători deţinători de cota de lapte pentru livrări;
- 621.702 producători deţinători de cota de lapte pentru vânzări directe,
Obligaţiile deţinătorilor de cotă:
- producătorul cu livrări raportează prin cumpărătorul de lapte crud cantităţile de lapte valorificate
- producătorul cu vânzări directe ţine evidenta producţiei în caietul fermierului, iar la sfârşitul anului de cotă trimite declaraţia care conţine cantităţile de lapte vândute în anul respectiv de cotă la autoritatea competentă.
Obligaţiile cumpărătorilor:
- să colecteze de la producători contribuţiile datorate in scopul achitării taxei;
- să plătească taxa organismului competent;
- să efectueze la sfârşitul fiecărui an de cota, pentru fiecare producător un decont care prezintă cel puţin cantitatea si procentul de grăsimi al laptelui livrat;
- să trimită declaraţia anuala pana la data de 14 mai, inclusiv;
- să achite în numele producătorilor contravaloarea depăşirii cotelor înainte de 1 septembrie;
În septembrie 2008 , România a transmis la Comisia Europeana - Comitetul de gestionare a laptelui şi produselor lactate, „Chestionarul anual privind aplicarea sistemului taxei in sectorul laptelui” instituit de Regulamentul (CE) nr. 1788/2003, pentru anul de cota 2007/2008.
Acest raport reliefează :
1.312.374,078 tone - suma cantităţilor individuale de referinţă de livrări alocate
37.76 g/kg - conţinut de grăsime de referinţă
242.303 - producători de lapte care au efectuat livrări in anul de cotă 2007-2008
937.689,058 tone - cantitatea de lapte livrat fizic;
36.178 g/kg - conţinut de grăsime corespunzător laptelui livrat
Data publicarii: 19-12-2008
(sursa: http://www.madr.ro/pages/view_presa.php?id=2454)
În România laptele a fost lovit în inimă. Mai întâi a fost cota laptelui răspândită şi celor care nu puteau asigura parametrii necesari în timp ce marii producători aveau o lipsă acută de cotă. Anul trecut s-a zis că anul acesta va fi mai bine...
Anul aceasta, prin vară, s-a pus problema laptelui la nivel european, nu atât din grija laptelui românesc, este adevărat...
În cel mai recent raport publicat cu privire la situaţia de pe piaţa lactatelor,
Comisia Europeana a prezentat o listă a măsurilor disponibile pentru atenuarea gravelor dificultăţi
cu care se confruntă această piaţă. Comisia va continua să utilizeze instrumente ca intervenţia, depozitarea
privată si restituirile la export. Va permite efectuarea în avans a plăţilor directe către fermieri si tocmai a lansat o nouă rundă de programe de promovare a lactatelor. Printre alte posibile
măsuri se numără finanţarea retragerilor voluntare din producţia de lapte cu ajutorul banilor obţinuţi prin taxarea depăsirilor de cotă si, de asemenea, includerea fermierilor în cadrul temporar
de criză pentru ajutoarele de stat. În plus, statele membre au posibilitatea de a redistribui ajutoare
către sectorul lactatelor în temeiul acordului privind bilanţul de sănătate din 2008 si există o serie de
căi de a veni în ajutorul producătorilor de lapte în cadrul politicii de dezvoltare rurală. Comisia
continuă să analizeze eventualele practici anticoncurenţiale din lanţul aprovizionării cu alimente, în
special în sectorul produselor lactate.
Măsurile disponibile:
- Comisia a demarat procedura de acordare a ajutorului in acest moment pentru depozitarea privată a
untului la începutul lui ianuarie, anul acesta, depozitandu-se până 113 500 de tone. Perioada de acordare a
ajutoarelor pentru depozitarea privată va fi prelungită până la sfârsitul lui februarie 2010;
- cumpărarea la intervenţie de unt si lapte praf degresat a debutat la 1 martie, iar Comisia a propus
recent prelungirea achiziţiilor până la 28 februarie 2010. Comisia a propus, de asemenea, să fie abilitată să
procedeze la fel si în 2010, dacă situaţia de pe piaţă o impune. Până acum, s-au cumpărat 81 900 de tone
de unt si 231 000 de tone de lapte praf degresat;
- Comisia va autoriza statele membre să efectueze până la 70% din plăţile directe către fermieri cu începere din 16 octombrie, în loc de 1 decembrie;
- statele membre pot acorda si ajutoare de stat de minimis sau împrumuturi în condiţiile pieţei pentru sprijinirea producătorilor care au probleme cu lichidităţile;
- in acest fel, s-ar putea plăti până la 15 000 EUR fermier până la sfârsitul lui 2010, scăzând eventualele ajutoare de minimis primite de fermierii în cauză;
- in cursul lunii iulie, Comisia a propus o nouă rundă de programe de promovare a produselor lactate.
Bilanţul de sănătate a dat statelor membre posibilitatea de a redistribui o parte din plăţile directe între fermieri si între sectoare la nivel intern. Fiecare stat membru poate, de exemplu, să stabilească ajutoare specifice pentru anumite tipuri de producţie vulnerabile din sectorul lactatelor.
Politica de dezvoltare rurală prevede o serie de măsuri de sprijinire a restructurării în acest sector. Bilanţul de sănătate a stabilit că „restructurarea sectorului produselor lactate” este una din noile probleme cu care ne confruntăm si pentru care se pot cheltui o parte din sumele adăugate fondului pentru
dezvoltare rurală. S-ar putea astfel subvenţiona pensionarea anticipată, investiţiile, producţia de lapte din zonele defavorizate sau cea care respectă mediul înconjurător, precum si practicile de ameliorare a bunăstării animalelor.
Comisia implementează în prezent foaia de parcurs propusă în comunicarea sa, „Preţurile la alimente în Europa”, si studiază posibilitatea stabilirii unui nou sistem de monitorizare a preţurilor. Dacă
va constata disfuncţii ale concurenţei, Comisia nu va ezita să facă uz de toate puterile sale conform tratatului.
Fermierii producători de lactate trebuie să fie încurajaţi să coopereze mai eficient în cadrul organizaţiilor de producători, ca să-si mărească forţa de negociere.
Sistemul cotelor
Consiliul European a solicitat prezentarea unor „posibile opţiuni pentru stabilizarea pieţei produselor
lactate, cu respectarea rezultatelor bilanţului de sănătate”. Dacă s-ar modifica sistemul cotelor ar
însemna să nu se respecte rezultatele bilanţului de sănătate. Asadar, este exclusă ideea reducerii cotelor
sau a suspendării măririlor de cote deja convenite. Producţia actuală este oricum cu 4,2% sub nivelul cotei.
Comisia sugerează statelor membre să impună taxe suplimentare asupra producătorilor care îsi
depăsesc cotele individuale si să folosească acesti bani pentru finanţarea retragerilor voluntare din producţia
de lapte sau să-i redistribuie unor grupuri prioritare.
În mijlocul unei serioase crize a laptelui, preşedintele Comisiei parlamentare pentru Agricultură şi dezvoltare rurală, Paolo De Castro (Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, Italia), ne-a vorbit despre cauzele şi consecinţele acesteia şi posibilele soluţii. Săptămâna viitoare, Parlamentul va vota în plen propunerea Comisiei Europene de extindere a perioadei de achiziţionare la intervenţie a laptelui.
De ce sunt preţurile pe care le primesc fermierii atât de mici?
Criza actuală economică şi financiară a creat probleme de cerere. În plus, actori importanţi precum China au dus la reducerea semnificativă a importurilor.
În toamna anului 2007, cu acelaşi număr de vaci şi aceeaşi politică, aveam problema opusă: preţurile erau extrem de mari. În acea perioadă eram ministru al agriculturii în Italia şi am avut numeroase reuniuni la Bruxelles cu Mariann Fischer Boel (comisarul european pentru agricultură n.r.) pe tema gestionării preţurilor.
Ce ar trebui să facă Uniunea Europeană în afară de achiziţionarea la intervenţie a produselor din lapte?
Acum trebuie să stimulăm consumul şi poate la sfârşitul acestui an sau în primăvara anului 2010 vom vedea semne pozitive pe piaţă. Preţul laptelui praf a crescut deja cu 20%.
Anumite măsuri, precum introducerea laptelui în programul şcolar, au fost deja puse în practică. Toate deciziile referitoare la creşterea cererii şi a consumului sunt importante.
Pentru a micşora riscul fluctuaţiei preţului, Uniunea Europeană ar trebui să introducă un sistem de asigurări, un fel de reţea de siguranţă pentru fermieri, plătită parţial de UE, parţial de statele membre, parţial de ei înşişi.
Reprezintă alimentele importate o ameninţare?
Nu putem fi protecţionişti. Cu cât este mai puternică agricultura europeană, cu atât creşte capacitatea UE de a exporta produse în lume. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că produsele ce vin din import respectă aceleaşi standarde ca cele europene, în ceea ce priveşte mediul înconjurător, bunăstarea animalelor etc.
Unele ţări precum Noua Zeelandă se gândesc să crească cererea folosind laptele pentru producerea combustibililor biologici.
Personal, nu sunt de acord să trecem de la alimentaţie la energie. Europa trebuie să producă hrană pentru că cererea în lume este foarte mare. Provocarea nu constă în reducerea producţiei, şi în creşterea acesteia pentru a hrăni lumea.
Multe state din Africa sunt îngrijorate pentru viitoarea producţie de hrană, deoarece, conform ultimului raport al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, 45 de milioane de hectare din pământul acestora a fost cumpărat de ţări precum Japonia, Coreea de Sud şi China pentru cultivarea de plante utilizate pentru producţia de combustibili biologici.
De ce preţurile scăzute plătite fermierilor nu se reflectă în preţuri mai mici în supermarket?
Producătorii agricoli nu au putere pe piaţă; puterea este deţinută de marii distribuitori, de supermaketuri. Avem nevoie de un instrument nou care să-i ajute pe fermieri să se organizeze mai bine, dincolo de cooperative şi asociaţii de producători. Trebuie să intensificăm şi controalele, pentru reducerea speculei, dar nu aceasta este problema principală.
(sursa: http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/032-60262-257-09-38-904-20090904STO60247-2009-14-09-2009/default_ro.htm)
Preţurile lactatelor: prelungirea ajutoarelor publice până în februarie 2010
Sprijinul financiar deja existent pentru producătorii de lactate va fi extinse până cel puţin în februarie 2010, au decis deputaţii europeni. Aceştia au avertizat însă că iniţiativele întreprinse de Comisia Europeană de până acum au fost insuficiente.
Deputaţii au aprobat cu 447 voturi pentru, 70 împotrivă şi 16 abţineri o propunere legislativă prin care se extinde ajutorul pentru achiziţionarea de unt şi lapte praf degresat până în februarie 2010, ajutoare care au fost prevăzute iniţial a se încheia la 31 august. Acest sprijin se va extinde şi asupra brânzeturilor. În rezoluţia Parlamentului European referitoare la criza din sectorul produselor lactate, deputaţii europeni au solicitat mai multe acţiuni menite să rezolve problemele pe termen mediu şi lung din sectorul lactatelor. În acest sens, Parlamentul a solicitat Comisiei în repetate rânduri să întreprindă mai mult pentru rezolvarea acestei crize.
Potrivit europarlamentarilor, Comisia bar trebui să introducă măsuri imediate de stimulare a cererii de produse lactate, precum finanţarea programului "lapte în şcoli." În plus, ei solicită crearea unui fond european pentru produsele lactate în valoare de 600 de milioane de euro prin care să se acorde ajutor organizaţiilor şi cooperativelor de producători şi să fie sprijinite investiţiile în domeniul agricol.
"Măsurile adoptate până în prezent nu sunt suficiente pentru a ajuta fermierii", a declarat Paolo De Castro (S&D, IT), deputatul responsabil pentru raportul legislativ şi preşedintele Comisiei pentru Agricultură. "În rezoluţia adoptată azi, noi solicităm mai multe iniţiative (...) şi sperăm ca propunerile noastre să fie luate în considerare", a mai adăugat deputatul.
Preţuri mai juste pentru consumatori
Comisia ar trebui să îmbunătăţească transparenţa preţurilor în cadrul lanţului de aprovizionare cu alimente. De fapt, în multe state membre rămân în mod vizibil mari, în ciuda unei scăderi dramatice a preţurilor de producător.
În final, Parlamentul invită Comisia să examineze felul în care pot fi menţinute pe termen lung, după eliminarea restituirilor la export, creditele corespunzătoare în cadrul sectorului produselor lactate şi să autorizeze asigurarea creditului la export în domeniul agriculturii, după modelul practicat în SUA.
"Criza se ameliorează", spune Comisia Europeană
Comisarul pentru Agricultură, Mariann Fischer Boel a anunţat noi măsuri de sprijin pentru sectorul lactatelor. Acestea includ posibilitatea ca statele membre să ofere temporar ajutoare de stat până la 15.000 de euro/fermier şi să achiziţioneze cote de producţie de la fermiere pentru rezervele naţionale. Aceste cote adiţionale nu vor li luate în considerare atunci când se va calcula nivelul naţional de producţie. Astfel nu va exista pentru statele membre riscul să suporte prelevări agricole pentru depăşirea pragului naţional.
"Criza se ameliorează", a declarat dna Fischer Boel, răspunzând la întrebările din plen ale deputaţilor. Ea a explicat că preţurile la unt, lapte şi brânzeturi sunt în creştere. "Nu ne aflăm unde am dori, dar ne îndreptăm în direcţia bună."
(sursa: http://www.europarl.ro/view/ro/press-release/actualitatea/actualitatea-2009/actualitatea-2009-septembrie/actualitatea-2009-septembrie-29.html;jsessionid=E10F275643DED16073826E67AE23748E)
No comments:
Post a Comment