Zău că aş vrea să mai scriu şi de bine, aş vrea să semnalez lucruri de bun simţ şi despre lucruri care îmi fac plăcere, aş vrea să scriu depre cazuri de normalitate. Nu mi se dă prilejul, politica îmi înghesuie în urechi numai nesimţire, bullshituri, murdării, lipsă de respect faţă de instituţiile statului... Este dincolo de limita suportabilului. Numai ce am scris despre faptul că premierul Emil Boc nu avea voie să se răstească de la tribuna parlamentară la senatorii şi deputaţii PNL, că...
(sursa: http://www.realitatea.net/traian-basescu-propune-un-referendum-pentru-parlament-unicameral-cu-maximum-300-de-alesi_623382.html)
COMUNICAT DE PRESĂ
(24 septembrie 2009)
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut joi, 24 septembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Şeful statului a precizat că, în vederea continuării reformei statului, a transmis, în cursul zilei de joi, 24 septembrie a.c., o scrisoare preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României în care solicită avizul consultativ privind organizarea unui referendum naţional pentru trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari.
Vă prezentăm textul integral al declaraţiei de presă:
“Bună ziua,
Bine v-am regăsit! Aş începe prin a saluta măsurile pe care Guvernul le-a adoptat în ultima perioadă cu privire la reducerea cheltuielior bugetare, la modernizarea structurală a României, dacă ne referim la Legea educaţiei sau la noua Lege a salarizării, lege care restabileşte echitatea. Cu siguranţă, probabil că asupra acestor legi viaţa va impune în continuare intervenţii pentru adaptarea lor la unele comandamente sociale, dar esenţial este că Guvernul a declanşat un proces de reformare a României. Unul din obiectivele acestor reforme, şi mă refer în primul rând la legea asumată de Guvern în Parlament prin care se desfiinţează un număr mare de agenţii, este reducerea cheltuielilor publice, utilizarea raţională a banului public şi dirijarea resurselor bugetare către investiţii, către educaţie, sănătate sau asistenţă socială. În mod categoric, ceea ce a făcut Guvernul prin asumarea răspunderii pe aceste legi care reformează sisteme din România nu este suficient. Este doar un început de reformare a statului, iar statul trebuie să fie, în ansamblul lui, parte a procesului de reformă. Trebuie să facem mai mult pentru ca banii publici să ajungă în programele de dezvoltare şi nu să fie consumaţi de un aparat de stat bugetofag.
Consider, deci, că sunt două comandamente fundamentale în continuarea reformelor, după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea pe cele trei pachete de legi. Aceste comandamente sunt: continuarea reformării statului, reforma statului nu s-a oprit aici, şi, un al doilea comandament, reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, element esenţial pentru ca statul însuşi să nu fie o povară pentru contribuabil, pentru proprii lui cetăţeni. Din aceste motive, cu puţin timp înainte m-am adresat preşedinţilor celor două Camere, solicitându-le avizul pentru a continua reforma statului. Avizul este necesar în vederea organizării unui referendum naţional prin care să consultăm poporul, poporul suveran, aşa cum este descris de Constituţie, cu privire la două aspecte. Primul este reducerea la un parlament unicameral, iar al doilea aspect, reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, România având în momentul de faţă un parlament cu 471 de parlamentari. Data pe care o propun Parlamentului pentru organizarea referendumului este data alegerilor prezidenţiale, în aşa fel încât să diminuăm costurile de consultare a poporului.
Motivele pentru care susţin acest lucru sunt cele pe care le-am prezentat frecvent atunci când am invitat partidele să discutăm despre reforma constituţională. Vă aduceţi probabil aminte că am avut angajamentul partidelor în 2005 că vor activa comisia pentru revizuirea Constituţiei. Sigur, niciun partid nu s-a ţinut de cuvânt. După alegerile din 2008, am avut aceeaşi întâlnire la Cotroceni, de această dată cu partidele care formează marea coaliţie. Au promis ca vor activa comisia constituţională în Parlament, n-au făcut-o, şi atunci singura soluţie pentru a împinge lucrurile înainte este consultarea poporului, organizarea unui referendum.
Sigur, problema revizuirii Constituţiei este mult mai largă, dar un Parlament unicameral cu un număr mai mic de parlamentari, de maximum 300 de parlamentari, cred că răspunde nevoilor României şi avantajele ar fi multiple. Primul şi cel mai important ar fi acela că decizia în Parlament s-ar lua mult mai uşor, iar Parlamentul ar deveni mult mai eficient. În
acelaşi timp, cheltuielile de funcţionare a statului s-ar reduce în mod rezonabil. Nu în ultimul rând, aş menţiona transformările care urmează să aibă loc la nivelul Uniunii Europene prin intrarea în vigoare până la sfârşitul anului a Tratatului de la Lisabona. În baza acestui tratat, Parlamentul European va coopera continuu cu Parlamentul României, Parlamentul European devenind coautor al deciziilor care se vor lua la nivel european, ceea ce înseamnă că România va avea oricum o cameră a Parlamentului la Bruxelles sau Strasbourg.
Un parlament unicameral ar răspunde mult mai rapid consultărilor pe care Parlamentul European le va face cu parlamentele naţionale, iar din acest punct de vedere aţi văzut probabil performanţa Parlamentului României, care în trei ani nu a trimis niciun punct de vedere cu privire la directivele adoptate de Parlamentul European, deşi a fost invitat să o facă. Un parlament unicameral cu un număr mai mic de parlamentari, maximum 300, faţă de 471, câţi avem acum, ar fi un element şi de reducere a corupţiei: mai puţini politicieni de rang înalt care fac trafic de influenţă. Spun acest lucru fără să acuz pe cineva, dar riscul de trafic de influenţă este mai mic dacă de la 471 de parlamentari vor fi maximum 300. Nu în ultimul rând, această măsură ar putea să reducă o clasă a privilegiaţilor cu pensii speciale, cu venituri speciale, cu sume forfetare speciale aflate la dispoziţie.
În sfârşit, cred că această măsură este singurul lucru pe care îl puteam face pentru a-mi ţine promisiunile de la începutul mandatului care vizau modernizarea statului. Atâta timp cât nu am găsit înţelegere, aşa cum am găsit în alte situaţii, educaţie, patrimoniu, sănătate, dacă nu am găsit înţelegere la clasa politică pentru a începe un proces de revizuire a Constituţiei şi adaptarea Constituţiei la realităţile de astăzi ale României, am obligaţia să-mi continui demersul recurgând la mijloace constituţionale legale şi în acest fel să mă adresez poporului.
Vă mulţumesc! Am dorit să vă informez despre această scrisoare transmisă Parlamentului, pentru a avea în primul rând motivaţia mea. Ce motivaţii vor da politicienii şi analiştii - aş vrea să găsească şi un punct de vedere al Preşedintelui României.
Vă mulţumesc mult!”
Departamentul de Comunicare Publică
24 Septembrie 2009
(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=9603&_PRID=)
ARTICOLUL 90 - Referendumul
Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
ARTICOLUL 150 - Initiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.
(2) Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.
ARTICOLUL 151 - Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere.
(2) Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.
(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.
Ca să se schimbe Constituţia nu se face referendum înainte, ci la final, atunci când cunoşti textul exact. În acest caz, ar trebui să se facă referendum, apoi să ajungă în Parlament pentru a se formula proiectul sau propunerea de revizuire, apoi se discută, se supune la vot şi se urmează procedura de adoptare. În caz de adoptare să ajunge iar la referendum. De ce două referendumuri? Domnul Preşedinte Traian Băsescu nu trebuie să ştie părerea poporului pentru asta, trebuie doar să primească solicitarea de la domnul Boc şi să se ducă cu ea în Parlament...
De ce două referendumuri?
În acest caz, spun de acum, nu voi vota la referendum. Nu voi vota nu pentru că nu aş fi de acord (până nu văd cum anume se schimbă Constituţia, nici nu aş putea să fiu de acord sau să nu fiu de acord), ci pentru că nu aceasta este procedura de modificare a Constituţiei. Eu nu pot să justific prin votul meu încălcarea procedurilor şi a Constituţiei.
Domnule preşedinte, de ce două referendumuri?
17 comments:
Traian Basescu dovedeste inca o data ca a inteles perfect ca, asa cum fotbalul se joaca pe goluri, mandatele se dobandesc cu voturi, indiferent de unde vin si cu ce promisiuni se obtin. Daca o tine-asa pana la alegeri, o sa atraga toate voturile Lumpenproletarilor romani, care o sa-i lase cu ochii in soare pe Meir, Becali, Vadim Tudor si care-or mai fi, satisfacuti ca "Base" a dat de pamant cu cei 322. In rest, ce sa zic, dinspre dizgratios spre penibil.
Pe mine mă deranjează că, în afară de doamna Dragotescu, nici unul dintre "specialiştii" politici nu a remarcat că este pus carul înaintea boilor.
Eu scriu un blog de foarte putina vreme dar incerc si eu, cu limitata mea experienta, sa informez pe cine pot cum pot in legatura cu ce se intampla in Romania.
Avem o mare problema, romanii nu inteleg foarte bine tot ce se intampla in politica. Drept urmare se ghideaza cum pot. Presa nu face o treaba foarte buna in a informa corect, pana la urma audienta e mai importanta si e si normal sa fie asa.
Datorita acestui fapt multi nu voteaza, nimeni nu protesteaza si toti asteapta.
Despre domnul Basescu ce sa spun, incalca de multa vreme constitutia si nu si-a respectat de multa vreme atributiile pe care le are. E strategia pe care o stie si care ii aduce succes, iar succesul in alegeri este singurul lucru care il intereseaza. Din pacate de acelas lucru se fac vinovati si restul candidatilor. Trebuie sa vedem cum facem sa-i fortam sa arate si alte calitati.
Nu putem schimba clasa politica, putem doar sa incercam sa convingem destui oameni ca trebuie sa ceara si altceva decat circ in schimbul unui vot.
@ Radu Tanasescu
Stimate domn,
Mai importantă decât politica, mai important decât faptul că România are un parlament unicameral sau bicameral, mai important decât Traian Băsescu, este ca România şi românii să joace conform sistemului instituţional, aşa cum a fost el gândit, cu doctrina fiecărui instituţii, cu principiile de funcţionare constituţionale.
Când sistemul însăşi este greşit, într-o lume care funcţionează corect, el se poate repara. În momentul în care funcţionează incorect pentru un timp lung, se ajunge cu siguranţă la dictatură şi la bătaia şobolanilor...
Ce este această bătaie a şobolanilor...? Un studiu sociologic făcut pe şobolani a demonstrat ca atâta timp cât comunitatea de şobolani avea îndeajuns de multă mâncare, toţi trăiau bine şi liniştit, şobolanii se înmulţeau. În momentul în care nu a mai fost mâncare îndeajuns, şobolanii au prins a se bate până la moarte. Nu asemuiesc politică românească cu o comunitate de şobolani, vorbesc doar de principiu.
Cu alte cuvinte când lucrurile erau la început şi nu era motiv de încordare, politica românească şi societatea românească funcţiona în aparenţă normal şi democratic, partidele politice se "umflau" de membri. Abia când resursa începe să dispară, România a intrat în criză, politica şi societatea românească îşi dezvăluie lacunele şi mecanismele care nu funcţionează. Dincolo de cine este premierul sau preşedintele României, dincolo de cine "câştigă" alegerile, România nu funcţionează din cauză că sistemul nu pompează viaţă în societatea românească.
Eu cred că poporului român ar trebui să i se semnaleze mai întâi ceea ce funcţionează anormal, cauzele funcţionării anormale, limitele fiecărui lider de a se asigura că totul merge bine (adică limitele responsabilităţii). A vorbi ca preşedinte despre ieşirea din criză este, în mod evident, o anormalitate. La fel, ca parlamentar, a vorbi despre politici guvernamentale, este iarăşi o alunecare de la normalitate. Nici preşedintele şi nici parlamentarul nu are rolul ministrului ori premierului. Foarte puţină lume sesizează asta şi televiziunile tot cheamă parlamentari pentru a le pune întrebări despre guvernare. Dacă aş fi parlamentar şi aş fi chemat la o astfel de emisiune, nu aş răspunde decât la problematica legilor aflate în dezbatere publică, pentru că acesta ar fi domeniul de care răspund funcţional în mecanismele statului.
Există o oportunitate puternică, aceea a opiniei electronice. Dacă cereţi această normalitate pe blogurile oamenilor politici, chiar şi pe cele înfiinţate electoral în perioadă electorală, chiar şi pe cele vremelnice, dacă cereţi aceiaşi normalitate pe blogurile ziariştilor... unu plus unu plus unu... încep să facă mulţi şi se va construi un curent de opinie care va conta mai mult decât un vot. Politicii nu-i este frică de voturi şi nici de absenteism, îi este frică de media, pentru că ea provoacă prăbuşiri în sondaje. Din păcate, tabloidizarea mass-mediei a dus la devalorizarea informaţiei oferite de ea. Au mai rămas deci bloggerii care să facă treaba mediei.
Părerea mea!
@ Radu Tanasescu
Nu vă îngrijoraţi că aveţi o audienţă mică pe blog. Se întâmplă asta pe orice blog care nu este al unui om de imagine, cum ar fi un om de televiziune, un om de presă, un om politic, un clasic al internetului. Problema la bloguri nu este câţi intră pe el, nu sunt necesari mulţi cititori, ci cine îl citeşte şi ce influenţă are el asupra vieţii publice.
Imi pare rau ca nu intelegi dar nu intelegi datorita prejudecatii si antipatiei.
Asa este cum spui dar ca sa inceapa initiativa legislativa un referendum consultativ are o anume mare greutate.
Parlamentul este suveran dupa ce ales dar si poporul este suveran atunci cand se duce la vot.
Adica mai clar este vorba de o presiune pe clasa politica similara cu cea cand cu uninominalul.
Capisci?
Constituţia este foarte clară pentru cazul în care preşedintele este implicat într-o lege constituţională:
- Guvernul face solicitarea preşedintelui
- Preşedintele iniţiază legea constituţională
- Parlamentul dezbate şi adoptă legea
- Poporul se exprimă prin referendum
Care parte nu am înţeles-o, se poate face atunci un referendum înainte de orice lege, ca poporul să-şi impună voinţa, să dea o greutate, să creeze o presiune... Nu se poate să ne facem niznaiu, că nu suntem într-o ţară bananieră să ne facem că nu înţelegem care-i treaba... sau măcar unii dintre noi.
Capisci?
Da, daca Presedintele doreste acest lucru se poate este o prerogativa democratica si nu un pat al lui Procust.
Presedintele doreste sa-i puna pe cei 322 de fata cu romanii si desigur ca ei fac ce vor dsr nu cred ca te supara ca ar putea sa plateasca cu scaunul de parlamentar in viitoare alegeri.
Si astfel evitam ceva care tie ca democrat ar trebui sa nu-ti placa: o dictatura incontrolabila(cu acesta Constitutie) a majoritatii parlamentului.
Desigur ca nu vrei sa intelegi ceva in spirit ci numai in litera.
Nu esti nici poet si nici filozof .
Regret.
PS Desigur este doar o opinie personala formata cu greu, dar formata in timp,caci nu dau eu sentinte.
Între timp coaliţia celor 322 s-a dus. 322 reprezenta o grupare nedemocratică pentru că au acţionat împotriva dorinţei poporului exprimată prin referendum. Astăzi există o altă prezenţă parlamentară, mai bună sau mai puţin bună, nu este însă grupul 322. Mai înaintaţi istoric cu noutăţile patriei.
Eu nu pot spune că Parlamentul exercită o dictatură, ar fi absurd ca cea mai democratică dintre instituţiile statului să fie expresia dictaturii... asta e un non sens. Pe de altă parte cred că există deja bine formată o dictatură a clasei politice care îşi exercită presiunea şi îşi face jocurile politice fără frica că ar putea fi înlocuiţi cu oameni non-politici. Spun asta de foarte mult timp şi nu mă aude nimeni. Astăzi nu mai există o dictatură a unui om singur care stăpâneşte prin frică o piramidă ce conţine întreaga ţară. Astăzi dictatura se manifestă haotic la nivelul unei clase politice cu clasamente vremelnice şi instabile care-şi exercită arogant puterea asupra simplilor cetăţeni şi politicienilor de rang mic. Nu confundaţi instituţia şi legile cu cei care le populează şi le aplică. Situaţia în care România este astăzi nu are nimic de-a face cu Constituţia, cu modelul parlamentar, cu modalitatea de alegere, cu numărul de parlamentari, cu forma de republică, sau cu controlul şi interconectarea instituţiilor statului român. Situaţia actuală derivă din blocajul mecanismelor instituţionale provocat de refuzul politicienilor de a funcţiona conform indicaţiilor instituţiilor în vigoare. Toate acele lucruri, în aparenţă mărunte, ca preşedinte jucător, Ordonanţe de Urgenţă date fără a fi urgenţă, doar pentru ocolirea Parlamentului, angajarea răspunderii guvernului, greva Judecătorilor, profesorii care nu pun note, pensiile speciale, salarii imorale, dezechilibrele din legea unică a salarizării, propunerile inadmisibilă în campania electorală precum majorarea salariilor profesorilor, campanie pentru alegeri parlamentare cu program de guvernare, alegeri prezidenţiale cu program de guvernare, forţarea limitelor instituţionale, sute de legi non-constituţionale, sfidarea prevederilor constituţionale... toate acestea, şi multe alte abuzuri din partea clasei politice, duc la un blocaj al mecanismelor instituţionale. Oricare ar fi sistemul instituţional funcţionează gripat atunci când politica nu-l respectă.
(continuare)
Domnia voastră încercaţi, prin orice spuneţi, să mi-l descrieţi pe Traian Băsescu drept un cavaler pe cal alb şi membrii PD-L o suită de paji care apără dreptatea. Nu domnule Adrian, toţi politicienii sunt şi provocatori de dezastru şi victime. Societatea românească nu merge rău pentru că 322 sunt nemernici, ci pentru că toţi pun interesele personale înaintea intereselor ţării. Nu mă puteţi convinge că preşedintele este un luptător pentru bunăstarea României, este absolut evident că acest referendum nu serveşte la nimic altceva decât să fie în ziua alegerii, să fie de nerefuzat pentru cetăţeni şi să vină din partea preşedintelui în funcţie. El nu provoacă reforma constituţională, nu permite nici dezbaterea adevărată a sistemului unicameral, ajunge tot pe mâna parlamentarilor care sunt, majoritar, împotriva sistemului... este, nisip aruncat în ochii bolnavilor de credulitate. Putea să propună şi un referendum de desfiinţarea a tuturor taxelor şi impozitelor, era acelaşi lucru.
Neagoe Basarab spunea:
Stratocamil, adecă gripsorul, iaste o pasăre mare şi mai meşteră decât toate pasările. Deacii, deaca oao şi când va să scoată pui, el nu zace pre oao, ca alte pasări, să le clocească şi să le încălzească cu trupul, ci le bagă în apă şi le păzéşte cu ochii şi cu mintea şi caută tot la iale şi ziua şi noaptea neîncetat, păn? ce să clocescu oaole şi-şi scot puii. Iar de-şi va dăzlupi ochii şi mintea dupre oao şi va privi într-altă parte, iaste altă jiganie, de-şi samănă cu şarpele, pre carea o cheamă aspidă. Deci, când vede pre stratocamil păzindu-şi oaole, iar ia vine şi să apropie de dânsul şi stă şi aşteaptă, ca doar îşi va întoarce stratocamilul ochii să caute încătrova, iar ia să sufle spre dânsele şi de duhul ei să se strice şi să să împuţă. Şi până nu scoate stratocamilul puii săi, nu fuge acea aspidă.
Aşijderea şi întunecatul satana, când véde pre om că stă pre rugă şi vorbéşte cătră Dumnezeu şi iaste plin de bunătăţi şi de cuvintele lui Dumnezeu, toate le lasă şi stă tot acolo, ca doară ar strica bunătăţile lui, ca şi aspida oaole stratocamilului.
Fiţi deci domnia voastră cel cu minte şi sentimente alese cântând ode conducătorului iubit, singurul războinic al luminii şi lăsa-ţi-mă pe mine să văd prin nisipul aruncat în ochi de politică cum bunele sentimente ale politicianului sunt paravane care ascund coarnele necuratului. Vreţi să-l lăudaţi pe Traian Băsescu, vă ajut cu o idee, faceţi un blog şi scrieţi acolo cât de bun şi înţelept este liderul maxim, dacă vreţi vă spun eu cum... Mie vă rog să-mi daţi voie să-l pun pe preşedinte acolo unde-i este locul, exact în aceiaşi clasă politică din care fac parte toţi ceilalţi, o parte a problemei şi fără de folos soluţiei. Domnia sa a avut timp 5 ani să desfacă nesimţirea politicii româneşti. După 5 ani de zile căile politicii româneşti sunt mai încurcate şi mai obscure ca oricând. Ce mai este de demonstrat?
@ ion adrian
Dacă veţi reuşi să treceţi de persoană şi să vă concentraţi pe faptă, poate că vom ajunge la acelaşi nivel al discuţiei. Cred că v-am mai spus de cel puţin 10 ori, nu mă interesează personajul politic, ci acţiunea politică pe care o face. Când cineva face un lucru bun, sănătos pentru România şi înspre normalizarea României, are toată aprecierea mea, oricine ar fi el. Atunci când cineva încearcă să-şi urmărească scopurile personale, bazându-se pe credulitatea poporului român şi împotriva interesului acestuia, va căpăta critica mea, oricine ar fi el. Puţin îmi pasă mie de numele celui care scuipă pe poporul român, scuipatul nu are culoare politică. Dacă politica scuipă pe obrazul poporului român, Bibliotecaru va săruta acel obraz pentru a şterge ruşinea.
Gresesti total si asta dovedeste ceva. Eu nu ma refer la persoana ci la faptele reusite si la cele blocate marsav de altii, de cei rai si ticalosi Biblio, dar tu-i iubesti pe acestia.
Aşa o fi domnule Ion Adrian, aşa o fi. Dumneavoastră ştiţi mai bine pe cine iubesc eu... :D Mai precis pe cine spune partidul democrat că ar trebui să iubesc eu. Doar partidul e în toate... nu-i aşa?
Biblio,
Daca ticalosii inving nu voi avea ocazia sa constat daca cumva am gresit, daca invinge Basescu si daca vei fi avand tu dreptate, fi sigur ca voi avea eleganta sa recunosc .
@ Ion Adrian
Nu vreţi să înţelegeţi că nu contează cine câştigă pentru a fi dezastru, sistemul actual duce la dezastru, oricine ar ieşi preşedinte, oricine ar câştiga alegerile, oricine ar forma guvernul. Vă tot repet, nu am nimic cu Traian Băsescu, nici cu Mircea Geoană şi nici cu Crin Antonescu, nici de bine şi nici de rău. Eu am ce am cu modalitatea de a face politică, care este comună tuturor, de la primii politicieni ai ţării la simpli membri de partid. Puţin îmi pasă cine iese preşedinte cât timp această stare a politicii se schimbă. Aţ vota păe oricine care mi-ar garanta că schimbă calitatea politicii româneşti. NU mă interesează creşterea nivelului de trai, numai normalitatea... restul vin de la sine. Din păcate nu sesizez la nimeni o dorinţă adevărată şi sinceră de schimbare a modului de a raţiona şi executa politica. Eu l-am votat pe Traian Băsescu în detrimentul domnului Năstase tocmai pentru că am crezut că domnia sa chiar doreşte lucrurile despre care vorbea în campania electorală, chiar va lupta pentru o schimbare reală a politicii, adică renunţarea la practicile PCR-iste... În cinci ani nu numai că nu s-a întâmplat nimic, dar este mult mai rău ca pe vremea lui Ion Iliescu. Astăzi suntem mai aproape de politica peceristă decât eram în 2004, ba pe alocuri politicienii au ridicat-o pe noi culmi ale idioţeniei şi absurdului. Nu PD-L-ul, nu PSD-ul, nu PNL-ul, are politică peceristă, toată politica este peceristă. Înţelegeţi? Nu am nimic cu o persoană sau un partid, nici de bine, nici de rău, eu cu reacţiile şi activitatea lor am ce am, pentru că refuză să renunţe la practicile învăţate pe vremea când erau membri de partid, nu vor să se debaraseze de apucăturile comuniste. Nici măcar unul. Până şi cei tineri s-au molipsit de la liderii lor şi s-au adaptat la acest tip de pecerism. Asta e durerea mea... Cine câştigă? Nici nu are importanţă pentru că esenţial nu se va schimba nimic, mizeria politică va continua.
Esti induiosator cu aceste propuneri cu picioare de ceata.
Post a Comment