...îţi dau palme, mă-nţelegi?

---

Am ascultat cu uimire discursul domnului premier Emil Boc rostit în faţa plenului Parlamentului României cu ocazia dezbaterilor asupra moţiunii de cenzură referitoare la proiectul de lege privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Uimirea mea se naşte din faptul că domnul premier a găsit de cuviinţă să şuteze câteva lovituri de penalty în popourile peneliste. Sunt absolut convins că nu foarte multă lume a sesizat "ineditul situaţiei". Domnul Emil Boc se afla la tribuna Parlamentului României ca premier al României, şeful unei instituţii care depinde de încrederea acordată de cărte membrii Parlamentului României. Cu alte cuvinte, domnul Emil Boc este premier pentru că a cules voturile aprobatoare ale majorităţii parlamentarilor români. Sigur, premierul nu este în subordinea Parlamentului, dar datorează instituţia Parlamentare şi parlamentarilor un minim de decenţă în exprimare. Domnia sa nu are de ce să ceară socoteală, în calitate de premier, parlamentarilor României, nici măcar propriilor parlamentari PD-L. În Constituţie se vorbeşte despre o imunitate a declaraţiilor pe care o au parlamentarii României şi preşedintele României. Premierul însă nu are o imunitate a declaraţiilor rostite de la tribuna Parlamentului, pentru că nu este membru ales, ci numit. Sigur, dacă domnul Boc era şi parlamentar pe lângă premier, era altceva, dar aşa domnia sa nu putea face de la tribuna Parlamentului României declaraţii de tipul celor pe care le-a făcut în prima parte a discursului, trebuia să se limiteze la zona politicilor guvernamentale.

La o emisiune TV, în orice alt spaţiu, domnia sa poate apărea şi în calitate de şef de partid şi, în această calitate, poate oricând să facă declaraţii politice, în limitele decenţei şi a legilor în vigoare, desigur. Eu îl înţeleg pe domnul Boc, pot parcurge mecanismul care îl împinge să recurgă la un limbaj mai violent, şi ceilalţi lideri de partid apelează la exact acelaşi limbaj. Eu înţeleg nevoia domnului Emil Boc de a riposta cumva în faţa unui atac direct la domnia sa, cum este această moţiune. Este adevărat, nu sunt de acord cu o astfel de violenţă, nu pot să spun că o şi aprob, dar evident că înţeleg un astfel de atac. Tribuna parlamentară este însă ceva diferit de emisiunea de televiziune, este un spaţiu oficial şi solemn. Cuvântul în Parlamentul României nu este un cuvânt în spaţiu public şi atât, el angajează o răspundere morală şi politică, dar mai ales legală, o răspundere care se reflectă asupra statutului de parlamentar. Domnia sa, domnul premier Boc, trebuia să ţină seama de asta. Cum ar fi ca un parlamentar să vină la şedinţele guvernului şi să facă miştouri de premier? Aşa ceva nu se face, aşa ceva înseamnă o desconsiderare a parlamentului, o jignire adusă cetăţenilor. Eu personal am fost jignit pentru că premierul şi-a permis un asemenea ton într-o şedinţă publică a Parlamentului României. Domnia sa putea să-şi spună în faţa parlamentarilor argumentele angajării răspunderii pe respectiva lege şi, după ce şedinţa se termina, putea să spună şi celelalte lucruri la o emisiune, sau într-o conferinţă de presă la partid... Exista şi posibilitatea ca acele lucruri să le comunice cineva din PD-L care avea statutul de parlamentar, şi nu era cu supărare... Emil Boc însă era acolo în calitate de premier şi atât.

Iată discursul:

Doamna preşedintă a Camerei Deputaţilor,
Distins prezidiu,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor miniştri,

Vă rog să-mi permiteţi ca în minutele care urmează să fac o serie de aprecieri la conţinutul moţiunii de cenzură şi, evident, să ofer câteva răspunsuri la problemele ridicate în cadrul acestei moţiuni. Încă din start, aş face precizarea că această moţiune de cenzură este în fapt o automoţiune îndreptată, în fapt, împotriva iniţiatorilor ei. Prin aceasta ce vreau să spun? Că majoritatea criticilor pe care le formulează sunt, în fapt, critici la adresa vechii guvernări, care a avut incapacitatea să promoveze, pe de o parte, un asemenea proiect de lege, iar, pe de altă parte, să-şi dea cu stângul în dreptul şi să nu observe că la baza acestui proiect de lege stau chiar lucrurile pe care el le-a propus. Două exemple în acest sens: primul, guvernul anterior a adoptat setul de principii care să stea la baza legii salarizării unice. Vreau să ştiţi că exact aceleaşi principii au fost adoptate şi de către actualul guvern, în parteneriat şi în urma discuţiilor cu patronatele şi sindicatele, şi l-am pus în practică. Cu alte cuvinte, când sunt serioşi cei care până anul trecut au guvernat ţara, atunci când au propus acele principii şi au fost de acord cu ele sau acum, când noi, respectând aceleaşi principii avem forţa şi curajul să facem proiectul de lege. În fapt, PNL a avut curajul să abordeze problema salarizării bugetare abia atunci când a fost sigur că nu mai poate face nimic, adică, în prag de alegeri. Asta a fost contribuţia PNL, iar astăzi, tot domniile lor sunt aceia care se întorc împotriva propriului lor proiect, pe care l-au propus, dar nu au avut curajul şi forţa să-l ducă mai departe, iar acum, îi critică pe aceia care au reuşit să facă acest lucru.
Al doilea argument: spun autorii moţiunii că un asemenea proiect de lege trebuie promovat într-o perioadă de creştere economică, şi nu într-o perioadă dificilă, de criză, aşa cum este momentul de faţă. Domnilor foşti guvernanţi, vă amintiţi când am avut noi o creştere economică de aproape 8% şi întrebarea mea este, dacă vă amintiţi, de ce nu l-aţi promovat atunci? De ce nu l-aţi promovat atunci când am avut creştere economică de 8% şi, în fapt, v-aţi bătut joc de acea creştere economică a României şi, în loc să promovaţi legi sănătoase într-un climat când într-adevăr, nu aveam criză economică, aţi sfidat banul public, ne-aţi lăsat datori, ne-aţi lăsat un deficit de 5,4%, ne-aţi lăsat cu datorii de două miliarde de euro, ne-aţi adus în faţa situaţiei ca Uniunea Europeană să declanşeze procedura de deficit excesiv împotriva României, iar acum veniţi şi plângeţi şi spuneţi: "nu ne trebuie lege, trebuia să o adoptăm când eram noi".
De aceea, spun că această moţiune de cenzură este în fapt o moţiune împotriva dumneavoastră, împotriva incompetenţei şi incapacităţii şi de a gestiona România în perioade când am avut şansa unei creşteri economice, dar şi de a promova acele legi, atât de necesare reformei statului român. De aceea, încă o dată, repet, apreciez acest demers, ca fiind unul îndreptat împotriva acelora care l-au conceput.
Şi acum, câteva răspunsuri punctuale la unele întrebări din conţinutul moţiunii, că proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali. Pe lângă faptul că, precizez din nou, că la elaborarea legii s-au avut în vedere principiile convenite în luna noiembrie 2008, menţionez faptul că, încă din primele zile ale guvernării am deschis consultarea cu partenerii sociali, am identificat modalităţile de lucru pentru a promova acest proiect de lege. Construcţia noului act normativ a început în luna martie 2009 şi s-a finalizat în luna august, perioadă în care, grupul de lucru constituit din reprezentanţi ai ministerelor, confederaţiilor şi federaţiilor sindicale, a avut 23 de întâlniri de lucru. La acestea s-au adăugat alte 5 întâlniri ale reprezentanţilor confederaţiilor sindicale, cu primul-ministru, cu ministrul muncii, cu ministrul finanţelor, ocazie cu care au fost discutate şi operate observaţiile formulate de către aceştia în conţinutul actului normativ.
Responsabilitatea şi voinţa de a face reforme înseamnă dialog, dar şi existenţa unor puncte de vedere diferite. Atunci când se iau măsuri de genul celor cuprinse în Legea salarizării unitare, consultarea partenerilor sociali nu garantează obţinerea consensului. Asta nu înseamnă că partenerii sociali nu au fost consultanţi şi că de opiniile lor nu s-a ţinut cont. În fapt, Guvernul are obligaţia să ţină cont de interesele celor 22 de milioane de români. În cadrul negocierilor, fiecare sindicat, fiecare confederaţie şi-a apărat, punctual, punctul de vedere al categoriei sociale pe care o reprezenta. Dacă am fi adunat la un loc propunerile formulate de confederaţiile sindicale în privinţa drepturilor salariale, vreau să vă asigur că ne-ar fi trebuit mai multe bugete ale României, pentru a putea face o lege a salarizării unitare. Şi este firesc, poate, să fie aşa. Fiecare a încercat, maximal, să ceară cât mai mult. Statul însă îşi poate permite o salarizare care să ţină cont de realităţile zilei de astăzi, de productivitatea muncii şi de resursele bugetare pe care le avem. În aceste cadre am propus o lege care, pe de o parte, elimină privilegiile, pe de altă parte asigură echitatea şi dreptate în sistemul de salarizare a personalului bugetar. Asta înseamnă că nu mai avem 39 de legi ale salarizării, ci avem o singură lege. Asta înseamnă ca nu mai avem salarii de 30.000 de euro, de 40.000 de euro, de 50.000 de euro în domeniul bugetar, salarii promovate de vechiul guvern, ci avem salarii decente, în concordanţă cu importanţa şi munca depusă. Nu mai avem un raport de 1 la 29 între cel mai mic şi cel mai mare salariu, ci avem un raport de 1 la 12. Pe de altă parte, realizăm, în cadrul sistemului de salarizare, un echilibru între diversele categorii socio-profesionale, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Asta înseamnă că fiecare este tratat corect şi recompensat după munca pe care o desfăşoară.
E adevărat, aceste măsuri de reformă îi vor leza pe unii privilegiaţi, care nu vor mai avea privilegiile pe care le-au avut în trecut, dar asta înseamnă că toţi ceilalţi vor avea parte de un tratament corect şi echilibrat. Din acest punct de vedere, consider că este un gest de onoare şi de responsabilitate pentru actualul guvern, pe care-l reprezint, să vină în faţa dumneavoastră şi să pună pe masă şi în discuţie mandatul pentru a putea totuşi promova această lege. Acest curaj nu l-a avut guvernul anterior şi, repet, a avut toate condiţiile, şi economice, şi politice, să-l promoveze.
În al doilea rând, în conţinutul moţiunii, se vehiculează cu obstinaţie ideea greşită, că veniturile salariale vor scădea prin aplicarea legii salarizării unitare. Din nou, mă văd obligat să repet, pentru cei care nu au avut urechi să audă şi ochi să citească în conţinutul legii. Legea spune foarte clar şi fără echivoc, că realizarea trecerii, de la actualul sistem de salarizare, la noul sistem de salarizare, se efectuează în mod etapizat, astfel încât, în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut, de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Deci, îi rog pe toţi cei care mai aud de la unii sau de la alţii afirmaţii de genul: 'prin intrarea în vigoare a acestei legi, scad salariile', îi invit cu eleganţă să citească textul de lege. Vreau să ştiţi că a fost un efort major, pe care Guvernul l-a făcut şi în analiza bugetară, şi în cadrul dialogului, să putem realiza impunerea acestui principiu, că niciun salariu nu va fi diminuat prin intrarea în vigoare a prezentei legi. Este însă adevărat că nu toate salariile vor creşte în acelaşi ritm, în perioada de implementare a legii, 2010-2015. Ce se întâmpla până acum? Când se dădea o indexare de salarii, şi la cel care avea 50.000 de euro, şi la cel care avea 1.000 de lei, cu acelaşi procent creştea salariul. Acum, prin punerea în aplicare a legii salarizării unitare, cei care au salarii mai mari, vor avea o creştere mai înceată sau chiar deloc, în timp ce, ceilalţi care au salarii mai mici, vor avea o creştere accelerată a salariilor, în perioada 2010-2015, pentru a se realiza, repet, echilibrul de 1 la 12, dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu, în comparaţie cu 1 la 29, cât este în momentul de faţă. Spuneam, şi la prezentarea proiectului de lege în Parlament, că media creşterilor salariale în perioada de implementare a legii va fi de 56%; asta, pe întreg sistemul bugetar. În interiorul sistemului, evident, dacă media este 56, înseamnă că unii vor avea o creştere mai mare, alţii o creştere mai redusă. Creşterea mai mare se regăseşte la educaţie, şi de exemplu, în învăţământul preuniversitar, creşterea va fi de 78%, va fi regăsită creşterea la sănătate, unde creşterea va fi de 76%, va fi regăsită la funcţionarii publici, unde creşterea va fi de 70%, sau la personalul contractual, unde creşterea va fi de 62%. Pe de altă parte, în interiorul acestor profesii, vom avea creşteri diferenţiate şi, în esenţă, cei care intră în sistem: medicul debutant, profesorul debutant - aceştia vor avea o creştere mult mai mare şi faţă de media creşterii din sistemul de învăţământ sau din sistemul de sănătate. De exemplu, în sistemul de învăţământ, un profesor debutant, în această perioadă, va avea o creştere de 128%, sau un profesor definitiv cu vechime între doi şi şase ani, va avea o creştere de 134%, în timp ce un conferenţiar universitar va avea doar o creştere de 39%, sau învăţătorul debutant va avea creşterea de 82%, pentru a putea, repet, încuraja intrările în sistem. Să fie atractiv şi sistemul de învăţământ şi sistemul de sănătate pentru cei care intră în sistem. Vorbim de sănătate - medicul stagiar va avea o creştere de 139% în această perioadă, medicul specialist de 72%, dar medicul primar de 39%, deci realizăm şi în interiorul profesiei, acest principiu al echităţilor. În privinţa personalului contractual, dacă bibliotecarul va avea, de exemplu, treapta unu, o creştere de 80%, un restaurator sau un conservator, treapta întâi, tot personal contractual, va avea o creştere de 61%, deci, şi aici, evident că aceste creşteri sunt în funcţie de poziţia pe care o au în momentul de faţă. La fel, vreau să ştiţi că acest principiu, potrivit căruia nimeni nu pierde prin intrarea în vigoare a noii legi se aplică şi magistraţilor şi, aici, vreau să se ştie foarte clar că, în privinţa magistraţilor, am asigurat, pe de o parte, prin rectificarea de buget, sumele necesare pentru a asigura funcţionarea justiţiei.
Pe de altă parte, prin legea salarizării unitare am rezolvat problema salarizării, pentru ca nici aceştia să nu aibă diminuări, pierderi ale veniturilor, prin intrarea în vigoare a noii legi. De aceea, cred că sunt întrunite toate condiţiile, pentru ca activitatea justiţiei să continue fără existenţa vreunor blocaje. Evident, în acele condiţii, existând toată disponibilitatea de a discuta şi alte aspecte pe care sistemul judiciar, ca de altfel şi alte sisteme instituţionale din statul de drept, le au.
În al treilea rând, să facem menţiunea următoare în conţinutul moţiunii: spun, semnatarii moţiunii, că singurul criteriu în baza căruia s-a făcut evaluarea şi proiectarea grilelor de salarizare a fost criteriul politic. Nimic mai fals, dragi colegi. Din acest punct de vedere, mă văd, din nou, obligat să reiau din textul legii, criteriile care au stat la baza alcătuirii proiectului de lege şi la baza realizării ierarhiilor salariilor de bază, potrivit prezentei legi. Iar aceste criterii, repet, le citesc din lege, sunt: nivelul studiilor şi competenţelor, importanţa socială a muncii, complexitatea şi diversitatea activităţilor, responsabilitatea şi impactul deciziilor, expunerea la factorii de risc, incompatibilităţile şi conflictele de interese, dificultatea activităţilor specifice, condiţiile de acceptare la post. Deci se vede, şi este de ordinul evidenţei, că aceste criterii n-au nimic de-a face cu ceea ce spun autorii moţiunii, că, în fapt, aceste grile de salarizare au la bază - criterii de natură politică. Nu sunt, în fapt, decât aceleaşi criterii pe care şi dumneavoastră le-aţi proiectat în 2008, dar, din nefericire, aşa cum am spus, n-aţi avut nici forţa şi nici capacitatea politică să le duceţi mai departe.
În ceea ce priveşte capitolul din moţiune "Realizările Guvernului Tăriceanu", vă spun cu toată sinceritatea că mi-au adus un zâmbet pe faţă, ca de altfel, sunt convins, şi colegilor mei, demonstrând încă o dată că vechii guvernanţi - deşi a trecut aproape un an de când au părăsit guvernarea - nu s-au trezit. Nu-şi dau seama unde au lăsat România, în anul 2008, şi au disponibilitatea să facă în continuare precizări, în conţinutul moţiunii, cu privire la realizările "măreţe" ale vechii guvernări. Aceste realizări "măreţe" le văd toţi românii şi le resimt, din nefericire, pe pielea lor. Asta, în condiţiile în care am avut şansa să avem ani buni de creştere economică, dar, din nefericire, am fost lăsaţi datori. În acei ani, în loc să punem bani deoparte pentru vremuri grele, am tocat tot ce s-a putut toca, am lăsat vistieria goală, am lăsat ţara plină de datorii, am lăsat ţara cu un deficit de 5,4%, am pus ţara în dificultate în raporturile cu Uniunea Europeană ca, astăzi, noi să suportăm consecinţele deficitului bugetar excesiv şi aceste proceduri declanşate de Uniunea Europeană. Acest lucru reprezintă marca guvernării PNL, care ne-a lăsat şi cu datorii de 2 miliarde de euro şi cu un deficit peste orice limită de imaginaţie. Deci, din acest punct de vedere, cu toată eleganţa posibilă, trebuie să vă spun că nu pot fi de acord cu dumneavoastră, cu privire la concluziile formulate în textul moţiunii.
Pe de altă parte, aţi făcut un dezmăţ pe bani publici, aţi oferit clientelei dumneavoastră politice salarii de 30.000 de euro, 40.000 de euro, 50.000 de euro pe lună. Amintiţi-vă, dragi foşti guvernanţi, de salariile pe care le-aţi dat foştilor şefi de agenţii care nu erau alţii decât foştii dumneavoastră clienţi politici. Actuala guvernare a avut tăria şi forţa să spună nu unei asemenea practici şi toţi cei care în guvernarea dumneavoastră aveau 30 de mii de euro pe lună sau 40.000 de euro pe lună sau 50.000 de euro pe lună, astăzi au salariul unui secretar de stat, adică maxim 48 de milioane de lei vechi. Asta înseamnă să ai curaj, să tai din rădăcină răul şi să ai un respect pentru banul public.
Pe de altă parte, vreau să ştiţi că, tot din raţiuni politicianiste, numărul de angajaţi din sectorul public a fost majorat în perioada dumneavoastră cu peste 180.000 de persoane, mult peste nevoile efective ale sectorului, astfel încât angajaţii statului au ajuns să reprezinte o treime din numărul total de angajaţi din economie. Nu a contat pentru dumneavoastră evoluţia principalilor indicatori macroeconomici. Nu au contat semnalele de alarmă pe care instituţiile financiare internaţionale le-au emis. În multe cazuri, stabilirea concretă a sporurilor, a bonusurilor a fost un criteriu pur subiectiv. Ponderea salariilor de bază în totalul cheltuielilor salariale a arătat în felul următor, în perioada dumneavoastră: salariile de bază au crescut cu 79%, în timp ce sporurile au crescut cu 136%, iar cheltuielile pentru premiere şi ore suplimentare cu 272%, asta în condiţiile în care n-am avut compensare în realitate cu productivitatea muncii, iar în ceea ce priveşte deficitul bugetar, l-aţi dus la minus 5,4%.
Dacă este să ne referim la eficienţa aparatului administrativ, la nivelul anului 2008, situaţia este şi mai deplorabilă, mai ales dacă ne comparăm cu alte state europene - adică fostul guvern a cheltuit din ce în ce mai mult pentru a produce din ce în ce mai puţin. De exemplu, în Germania, cheltuielile publice cu salariile reprezintă 16% din totalul veniturilor bugetare, în Cehia şi Austria 19%, în Slovacia 20%, în Bulgaria 23%. În România, aţi reuşit contraperformanţa de a înregistra cheltuieli salariale publice de 31% din veniturile bugetare. Repet, asta înseamnă iresponsabilitate - să nu ai capacitatea să prognozezi un buget sustenabil şi care să răspundă nevoilor României.
În perioada 2007-2008, România a fost singura ţară dintre noile state membre ale UE în care, din nefericire, salariile nu au avut acoperire în productivitatea muncii. Asta ce înseamnă pentru români, şi trebuie să înţeleagă: aţi minţit românii, asta înseamnă că guvernul liberal i-a minţit pe oameni, oferindu-le ceva ce nu aveau acoperire în realitate. Aţi făcut cadouri otrăvite, pe care acum românii trebuie să le plătească îndoit şi din cauza crizei, pentru faptul că nu aţi pus bani de-o parte în vremuri mai bune, pentru vremuri aşa cum sunt acum, mai dificile.
Se mai spune, în conţinutul moţiunii, că acest proiect de lege ar reprezenta un exerciţiu de imagine al guvernului. Vreau să ştiţi foarte clar: după 20 de ani, România nu îşi mai poate permite amânări. Guvernarea dumneavoastră nu a avut curajul şi nici forţa să facă aceste reforme ale statului. Dacă ele nu sunt făcute, nu vom face altceva decât să adâncim în continuare criza, să păstrăm privilegiile şi din sistemul de salarizare şi din alte sisteme, nu vom face altceva decât să punem în pericol plata corectă a salariilor şi a pensiilor din această ţară. De aceea, sistemul trebuie să fie corectat, reforma statului trebuie să fie dusă mai departe, chiar dacă ea, repet, presupune şi costuri politice. Acest guvern şi-a asumat responsabilitatea, punându-şi în joc chiar existenţa sa, să vină în faţa dumneavoastră şi să ceară acest proiect de lege atât de necesar reformei statului român. Nu în ultimul rând, autorii moţiunii spun că, prin procedura de asumare a răspunderii, s-au încălcat prevederile constituţionale.
Vreau să fiu iarăşi foarte clar şi explicit: tot ceea ce am propus este exact în limita şi în cadrul Constituţiei. Articolul 114 din Constituţie dă dreptul Guvernului să vină să-şi angajeze răspunderea asupra unui proiect de lege, program sau declaraţie de politică generală. Am avut trei şedinţe consecutive ale camerelor reunite ale Parlamentului, în care, în baza textului constituţional, Guvernul a venit cu forţă şi curaj să-şi asume răspunderea pe trei proiecte, astfel încât, din toate punctele de vedere, procedura constituţională este respectată. E adevărat, ceea ce face diferenţa între actuala guvernare şi fosta guvernare este voinţa politică de a face aceste reforme ale statului, de a adopta o lege corectă, dreaptă, pentru 22 de milioane de români şi pentru a elimina privilegiile, pe care dumneavoastră le-aţi impus în sistemul de salarizare.
În aceste condiţii, doamnelor şi domnilor parlamentari, pentru a nu frâna, pentru a nu opri procesul de reformă a statului, vă solicităm, în numele Guvernului, să respingeţi moţiunea iniţiată de către foştii guvernanţi. Vă mulţumim.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 24.09.2009

(sursa: http://www.gov.ro/discursul-primului-ministru-emil-boc-la-dezbaterea-motiunii-de-cenzura-referitoare-la-proiectul-de-lege-privind-salarizarea-unitara-a-personalului__l1a106726.html)