Recunosc că habar nu aveam nici de revolta anticomunistă din Şepruş şi nici de localitate în sine. Aşa că am căutat să mă informez:
| Judet: | Arad |
| Populatia: | 3000 |
| Suprafata: | 5300 ha |
| Suprafata intravilan: | 100 ha |
| Suprafata extravilan: | 5200 ha |
| Nr gospodarii: | 1150 |
| Nr locuinte: | 1150 |
| Nr gradinite: | 1 |
| Nr scoli: | 1 |
| Activitati zonale: | Agricultura Legumicultura Cresterea animalelor Apicultura |
| Activitati economice: | Comert Industrie Prestari servicii |
| Facilitati investitori: | Forta de munca ieftina Suprafata mare de teren arabil Numar mare de animale |
| Proiecte investitii: | Extindere retea de apa si canalizare Modernizare strazi |
| Obiective: | Abatoare si laptarii (ovine, porcine, cabaline) |
Monumentul închinat eroilor din comuna Şepreuş Astăzi se împlinesc 60 de ani de la cunoscuta revoltă a locuitorilor comunei Şepreuş împotriva tiraniei comuniste.
Ziua de duminică, 31 iulie 1949 avea să rămână, de-a pururi, în memoria sătenilor din comuna Şepreuş. Tot satul era prezent la o nuntă a unor tineri din localitate când, pe nepusă masă, toboşarul de la Consiliul Popular a convocat oamenii în faţa Primăriei, ca să fie informaţi de către un activist de partid în legătură cu recolta de grâne din acel an. Desigur, principala comunicare făcută de către activistul de partid viza cotele de cereale, pe care gospodarii din Şepreuş trebuiau să le predea statului, în contul despăgubirilor de război faţă de Uniunea Sovietică. Mai mult, plata muncitorilor de la batozele de treierat grâu trebuia făcută în bani de acum încolo, nu în produse, cum era în anii trecuţi.
Puşi în faţa acestor „noutăţi”, sătenii din Şepreuş s-au revoltat, comunicându-i activistului de partid că nu le mai rămân cereale pentru hrana zilnică până la recolta următoare. În replică, activistul le-a răspuns că „am văzut multe prune în comună, deci mâncaţi prune cu pâine, că aceasta este hrana ţăranului vara.” La răspunsul cetăţenilor, că nu le mai rămân cereale nici pentru pâine, activistul i-a îndemnat să mănânce fân şi paie. Acest răspuns jignitor a fost, de fapt, scânteia care a aprins flacăra revoltei.
Activistul de partid şi toţi ceilalţi din delegaţia acestuia au fost alungaţi afară din comună, cu pietre şi înjurături. Pe loc, sătenii au ales un comitet de conducere a revoltei – sau a „rebeliunii”, cum a rămas în literatura comunistă – comitet din care au făcut parte Stana Ioan, a lui Băndeţ, un ţăran înţelept şi foarte bun gospodar, Stana Simion, zis Nanci, Stana Petru, Sălăjan Ioan, a Huhului, Burcă Teodor, a Brezului şi Pârtan Petru. Sub conducerea acestui comitet, între 2.500 şi 3.000 de săteni s-au adunat în faţa Primăriei şi, considerând că această clădire reprezintă adevăra- tul mijloc de opresiune a sistemului comunist şi sursa tuturor relelor, au devastat-o. Apoi, au devastat şi magazinul din localitate, de unde au luat toate alimentele de care duceau lipsă şi pe care le primeau doar porţionat, pe cartele, după care au dat foc şi fostului conac boieresc, pe cale de a fi transformat în sediu de CAP. Toată noaptea următoare sătenii s-au organizat în patrule şi au păzit drumurile de acces în localitate – numele localităţii, în traducere înseamnă „şapte uşi”, de fapt cele şapte porţi de intrare în comună – de teama unor posibile represalii. Acestea n-au întârziat să apară, deoarece în dimineaţa de 1 august 1949, câteva camioane încărcate cu jandarmi şi-au făcut apariţia pe podul de la moară.
Văzând organizarea sătenilor, care blocaseră podul cu grape întoarse cu dinţii în sus, jandarmii s-au retras pentru moment. Apoi, în grupuri pedestre sau călare, jandarmii au încercat să ia podul cu asalt, cu toate că sătenii care păzeau acest obiectiv doreau să ducă trata-tive cu comandanţii acestora. Văzând că jandarmii încep să-i lovească pe săteni cu patul puştilor şi cu cravaşele, un om de legătură a chemat masa mare de săteni revoltaţi de la Primă- rie la faţa locului. Mulţimea i-a dezarmat pe jandarmi, luându-le caii şi armamentul, dar la scurtă vreme au apărut mai mulţi soldaţi şi securişti, în număr mare. Au loc schimburi de focuri, soldaţii folosind – pentru intimidarea sătenilor revoltaţi – mitraliere, grenade şi branduri. Acum se înregistrează şi prima victimă, Ioan Faur, care este ucis de un glonţ. Văzând mulţimea de soldaţi, capii revoltei le recomandă sătenilor să se ascundă, pentru a nu fi ucişi, mulţi dintre ei plecând înspre Munţii Codru Moma, prin satele Beliu, Craiva, Agrişu Mare, Bochia etc. Armata intră în sat şi, din casă în casă, arestează tot ce găseşte în cale: femei, bătrâni, copii, oameni maturi, pe care-i duc, sub escortă, în curtea Primăriei.
Regretatul profesor Florin Pârv, autorul monografiei „Şepreuş – vatră de inimă şi suflet”, îşi aminteşte că a fost arestat împreună cu părinţii şi, alături de ceilalţi săteni, au fost ţinuţi zile întregi în beciurile Primăriei, fără apă şi fără pâine. În ziua de 2 august 1949, sătenii din Şepreuş sunt interogaţi cu brutalitate de către organele de Securitate. Unii sunt eliberaţi, alţii sunt duşi la Arad. Avocatul Pârv Teodor, fratele socrului capului revoltei Stana Ioan, Pârv Ioan, socrul capului revoltei Stana Ioan, Incicău Mihai, socrul capului revoltei Stana Simion şi Stana Ioan, cârciumarul din localitate sunt duşi în faţa Primăriei şi împuşcaţi fără cruţa- re. Împuşcaţi pe la spate, ca să se spună că au fugit de sub escortă, cu toate că nici unul dintre aceştia nu participaseră direct la revoltă. Trupurile lor au fost ţinute două zile pe platoul din faţa Primăriei, iar sătenii erau aduşi cu forţa de către soldaţi, să-i vadă şi să se înspăimânte. Apoi, fără nici o ceremonie religioasă, au fost îngropaţi într-o groapă comună la marginea localităţii. Cei trei fraţi care erau consideraţi ca fiind printre capii revoltei, Stana Ioan, Stana Simion şi Stana Petru, n-au reuşit să fie prinşi de către organele de securitate decât în anul 1952, deşi în tot acest răstimp au stat ascunşi tocmai în sat, pe la rude şi pe la prieteni. Semn cât se poate de clar că revolta de la Şepreuş a fost un fenomen de masă, o revoltă împotriva sistemului comunist împovărător, care atenta la averea şi la libertatea gospodarilor de aici.
De fapt, tot în această perioadă înregistrăm revolte similare, dar de mai mică intensitate, în satele limitrofe Apateu, Şomoşcheş, Berechiu, Coroi, Craiva, dar şi în localităţi din judeţele Bihor şi Timiş. Remarcăm şi faptul că, în fiecare dintre aceste localităţi revoltate, au avut loc execuţii cu sânge rece, pentru înspăimântarea localnicilor.
La Şomoşcheş au fost executaţi Ioan Faur şi Gheorghe Margine, la Apateu Simion Stana, Ioan Manhu şi Petru Moţ, iar la Berechiu Petre Ilonca. În toate aceste cazuri, motivul execuţiei a fost declarat „fuga de sub escortă”. La Şepreuş, 40 de săteni sunt condamnaţi la ani grei de puşcărie şi şase familii sunt deportate.
Lista condamnărilor din Şepreuş
1. Stana Simion, zis Nanci – 20 de ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
2. Stana Ioan, fratele – 16 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
3. Stana Petru, fratele - 13 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
4. Pârtan Petru, zis a Pârtanu- lui – 10 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
5. Sălăjan Ioan, zis a Huhului – 8 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
6. Burcă Teodor, zis a Brezu- lui – 8 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
7. Roşca Gheorghe, zis a Doghii – 6 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
8. Suciu Mihai, zis a Dorului – 5 ani de temniţă grea şi confiscarea averii.
9. Incicău Ioan, 5 ani de temniţă.
10. Chebeleu Ioan, 4 ani.
11. Horga Mihai, 4 ani.
12. Petraş Mihai, 3 ani.
13. Petica Gheorghe, 3 ani.
14. Halangău Mihai, 3 ani.
15. Suciu Teodor, 3 ani.
16. Cochirla Orădan, 5 ani.
17. Roşca Flore, 2 ani.
18. Pavel Ioan, 2 ani.
19. Stana Traian, 2 ani.
Alţi cetăţeni din Şepreuş au primit pedepse mai mici, între un an şi doi ani de temniţă. Pentru informarea cititorilor, menţionăm şi faptul că, de-a lungul vremurilor, şepreuşenii s-au mai ridicat la luptă pentru apărarea drepturilor cetăţeneşti sau sociale.
Aşa s-a întâmplat în anul 1824 sau în anul 1903. Pentru a comemora această tradiţie seculară de luptă împotriva tiraniilor de tot felul, edilii comunei Şepreuş s-au gândit să organizeze, în cursul lunii august, o mare sărbătoare a localităţii, sărbătoare la care a fost invitat inclusiv preşedintele României, Traian Băsescu.
(sursa: http://www.glsa.ro/informatii/arad-special/47940-sase_decenii_de_la_revolta_anticomunista_de_la_sepreus.html)La alegerile locale în Şepruş rezultatele s-au decis în turul doi şi foarte strâns. A câştigat dl. Simion Incicau, Partidul Romania Mare, cu 50,73%. Pierzătorul, foarte, foarte apreciat de câştigător (vorbim probabil de câteva voturi), dl. Teodor Pintean Partidul Democrat-Liberal.
Traian Băsescu, preşedintele României, şi-a respectat promisiunea şi a venit la această sărbătoare. Iată discursul său de la acest eveniment.
DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la manifestările prilejuite de comemorarea a 60 de ani de la revolta anticomunistă din Şepreuş
(Şepreuş, judeţul Arad, 22 august 2009)
Dragi sepreuşeni,
Acum două săptămâni, când domnul primar m-a invitat să vin la Şepreuş pe 22, am spus că vin mai ales când mi-a spus motivul pentru care ma invită: comemorarea celor căzuţi în august 1949 pentru demnitate şi pentru libertate. Am simţit deja astăzi, dincolo de fluierăturile care au fost în Parlament, dincolo de ce a urmat după condamnarea comunismului - ce a urmat a fost inclusiv suspendarea preşedintelui României, am simţit astăzi, aici, că am avut perfectă dreptate. Ceea ce a spus consăteanul dumneavoastră, cel care a fost contemporan cu revolta din 1949, mi-a arătat azi fără nicio ezitare că a declara regimul communist ca fiind ilegitim şi criminal a fost încadrarea corectă a ceea ce a concluzionat Raportul pentru condamnarea crimelor comunismului. Probabil că toţi cei care încă nu au reuşit să-şi schimbe năravurile de dinainte de revoluţia din 1989 ar trebui să vină aici în faţa primăriei, pentru că aici au stat aruncaţi, în văzul cetăţenilor Şepreuşului, cei cinci martiri ucişi de Securitate şi jandarmi pentru a fi pildă la ce păţesc cei care luptă cu un regim criminal pentru drepturile lor. Cred că Şepreuşul trebuie să fie una din localităţile din România, pe care realităţile de astăzi să-l definească ca fiind un sat, o comună, care a luptat pentru doborârea a ceea ce atunci se instala, comunismul adus de tancurile sovietice. Dacă privim la înaintaşii dumneavoastră, şi, sigur, o să fac din ceea ce ştiu, o să aminesc despre ei, ei sunt cei care vă definesc pe dumneavoastră, cei de astăzi. Prin tradiţie, aici au fost oameni care au luptat pentru libertate, s-au revoltat împotriva nedreptăţii, au luptat pentru ca această comunitate să fie liberă, liberă să-şi decidă singură soarta.
Cine crede că istoria dumneavoastră se rezumă doar la 1949, august, greşeşte. Tradiţia acestei comune arată că aici au trăit întotdeauna oameni care au luptat pentru libertate. Stau mărturie revoltele din 1824, revolta din 1903, revolta din 1949. Toate acestea arată că aici sunt oameni care s-au revoltat împotriva nedreptăţii indiferent ce fel de regim a fost. Valorile acestei comunitaţi sunt valori legate de libertate şi de dreptate. Pentru acest lucru eu doresc să vă mulţumesc mult. Doresc să vă mulţumesc mult că sunteţi o confirmare a faptului de condamnare a regimului comunist şi vă asigur că respectul meu pentru dumneavoastră şi pentru înaintaşii dumneavoastră este fără magini. Vă mulţumesc mult încă o dată şi vă doresc ca de aici înainte, cât timp va exista viaţă pe pământ, să trăiţi în libertatea pentru care aţi luptat prin tradiţie. Vă mulţumesc mult. Vă mulţumesc şi pentru onoarea extraordinară pe care mi-aţi făcut-o de a mă declara cetăţean de onoare al Şepreuşului, vă asigur că diploma şi placheta vor sta la loc de cinste în biroul meu de la Cotroceni. Vă mulţumesc mult!
Departamentul de Comunicare Publică
22 August 2009
5 comments:
Stimate Bibliotecarul!
Am citit despre comuna, frumos...discursul iar n-am putut...pentru ca nu inteleg ce draku facea el acolo...in fine, presedinte, da...
Este destul de simplu.
Domnul Traian Băsescu a încercat, prin raportul comisiei Tismăneanu şi citirea lui în parlament atragerea anti-comuniştilor. Şi, din câte îmi dau eu seama, a reuşit. De fapt este mai mult decât un banal "a reuşit", cei pe care i-a atras îl consideră astăzi un simbol al luptei anti-comuniste.
După cum vedeţi, domnul preşedinte a făcut ce face un om politic în campanie, găseşte prilejuri de discurs, de apariţie, de baie de mulţime.
Stimate Bibliotecarul!
Asimetricu nu a convins nici un anticomunist, crede-ma! cei care par foarte convinsi de mascarada lui, sunt cei care au interes sa fie convinsi...este important!:)
Eu il admir pe Vadim pentru verb, cultura, tinere de minte....si ca l-a ridiculizat pe asimetric in Parlament!:) In rest, ca om politic, i-as zice , stai bre acasa...:)
Dupa ce vor trece anii, si "regimul asimetric" va deveni "de manual", adica asa nu,cred ca la o licitatie de obiecte haioase va aparea si panza aceea cu care defila Vadim prin Parlament la condamnarea comunismului:)
Maxi!
Se poate şi aşa!
Poate mause cel mic mai da pe aici si citeste un scurt inventar redactat de Zapa King:
"Comunismul romanesc a lasat in urma sa undeva la peste 350.000 de cadavre odata instalat la putere pe tanncurile sovietice si pina in 2009,pt ca desi institutional el comunismul a cazut,prin oamenii lasati in functii cheie el continua si in ziua de astazi asaltul impotriva celor care il detesta si-l reclama ca un REGIM CRIMINAL.
Deci daca admitem ca in cei peste 60 de ani de comunism acesta a ucis cu salbaticie peste 300000 de mii de romani, vom constata ca in fiecare an comunistii au executat cam 5000 de romani,deci cam 15 pe zi.
Imaginati-va ca in fiecare zi pt delictul de OPINIE ATI ASISTA LA EXECUTII PUBLICE IN CARE 15 CONATIONALI DE-AI DV,ROMANI,ar fi asasinati in mod bestial."
Post a Comment