"Genuine" este un cuvânt cu care cel mai mulţi dintre noi ne-am tot întâlnit în sectorul microelectronicii şi al componentelor de calcul. Nu se poate să nu fi citit că nu ştiu ce procesor sau nu ştiu ce program este "genuine". Paradoxal, dar acest "genuine" nu are o origine englezească ci latină.
genuinus, a, um (denu), dobândit prin naştere, natural, înnăscut, autentic, real, ne-contrafăcut (quam omnia fucata et simulata a sinceris atque veris - Cicero, pag. 138), ne-diluat.
Iniţial această propunere legislativă mi-a atras atenţia cu o mică ambiguitate.
1. După alineatul (1) al articolului 1 se introduce alineatul (1 indice 1) cu următorul cuprins:
(2) Prezenta lege cizează doar componetele genuine ale patrimoniului cultural imaterial, nu transpunerile în spectacol şi/sau festival.Sigur, când spui 1 indice 1 şi apoi continui cu 2... este ceva ciudat. Ciudată este folosirea unui cuvânt atât de preţios precum "genuine". Interesant este însă că se înlocuieşte apoi definiţia marca traditionala distinctiva - elementul specific de autenticitate al expresiei culturale traditionale pe care o defineste ca fiind reprezentativa pentru un grup de creatori, interpreti ori mestesugari traditionali, pastratori sau transmitatori ai elementelor patrimoniului cultural imaterial cu cea a "zonelor protejate".
Ei bine, motivul iniţiativei legislative este clarificarea (!?!?!) noţiunilor pentru a nu exista confuzia între marca tradiţională distinctivă şi mărcile comerciale. Desigur, expresii de tipul "folclorul genuin" sunt mult mai clare pentru toată lumea.
Nu pot decât să sper că folclorul român va fi salvgardat prin această iniţiativă. Conservarea folclorului genuin, prin înregistrarea sa pe suport electronic şi, de ce nu, punerea la dispoziţia tuturor în mod gratuit (pentru a avea un reper genuin şi nu transpunerile în spectacol şi/sau festival)... aici este o chestie ceva mai grea.
(sursa foto: http://www.romanianhistoryandculture.com/daciansociety.htm)
No comments:
Post a Comment