Trebuie sau este obligatorie?

---

O iniţiativă ciudată a domnului Humelnicu Augustin Daniel, senator PD-L.

Domnia sa vrea să schimbe un aliniat din legea nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul pentru a pune în relaţie două legi, cea mai sus menţionată şi Legea nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executarii constructiilor şi unele masuri pentru realizarea locuinţelor.

Mai precis este vorba despre art. 29 alin. 2 din prima lege şi art. 6, alin. 6 din a doua. Respectiv...

Art. 29. - (2) Eliberarea certificatului de urbanism este obligatorie pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice şi pentru legalizarea actelor de înstrăinare, partajare sau comasare a bunurilor imobile. În cazul vânzării sau cumpărării de imobile certificatul de urbanism cuprinde informaţii privind consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism fiind în acest caz facultativă.

Art. 6. - (6) Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, şi în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Operaţiunile juridice menţionate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancţionează cu nulitatea actului.

Forma pe care o doreşte domnul senator este...

„(2) Certificatul de urbanism trebuie emis pentru adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice, precum şi pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale de comasare, respectiv de dezmembrare a terenurilor în cel puţin 3 parcele, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii şi de infrastructură, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil. Solicitarea certificatului de urbanism atunci când operaţiunile de împărţeli ori comasări de parcele fac obiectul ieşirii din indiviziune este facultativă, cu excepţia situaţiei în care solicitarea este făcută în scopul realizării de lucrări de construcţii şi/sau de lucrări de infrastructură. În cazul vânzării sau cumpărării de imobile, certificatul de urbanism cuprinde informaţiile privind consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism fiind în acest caz facultativă”

Ce spune domnia sa...

În primul rând, conform tehnicii legislative, expresia “este obligatoriu” este improprie întrucât este evident că prevederile oricărui certificat de urbanism sunt obligatorii, aceasta fiind raţiunea pentru care se emite un astfel de document. În plus, “terenurile” sunt singurele “bunuri imobile” ce pot face obiectul dezmembrării (împărţelii) în parcele, fapt ce necesită clarificarea acestui aspect în lege.
Iniţiatorul consideră, de asemenea, că în cazul de faţă, pentru situaţii identice, interpretarea legislativă este neunitară şi incompletă, necuprinzând şi sfera lucrărilor de infrastructură, precum şi reglementarea clară a cazurilor în care solicitarea certificatului de urbanism este facultativă.

Nu ştiu dacă să plâng sau să râd. Domnia sa spune că "prevederile oricărui certificat de urbanism sunt obligatorii", numai că "obligatoriu" nu se referă la prevederile certificatului, ci la eliberarea sa, în sensul că ai nevoie de el pentru "adjudecarea prin licitaţie a lucrărilor de proiectare şi de execuţie a lucrărilor publice şi pentru legalizarea actelor de înstrăinare, partajare sau comasare a bunurilor imobile". Apoi foloseşte termenul de "dezmembrare" şi "împărţeală" deşi acolo se spune "partajare şi comasare". Poate că iniţiativa domnului senator este justificată, poate că iniţiativa are şi un gând ascuns... însă modalitatea de a motiva iniţiativa legislativă este însă departe de aceea a unui om a cărui profesie este, până una alta, iniţiator de legi, aşa cum ar trebui să fie un parlamentar.

Sunt dezamăgit.