După ce am mai pierdut încă un PC pe altarul bloggingului, o singură întrebare

---

Mai întâi discursul:

Bună ziua. Aş vrea să fac o scurtă declaraţie legată de Raportul cu privire la Mecanismul de Cooperare şi Verificare ce a fost făcut astăzi public şi care vine în urma unui lung şir de alte rapoarte din ultimii patru ani. Aş trage o primă concluzie: Raportul este un raport corect. Un Raport care relevă pe de o parte progrese făcute în direcţia atingerii obiectivelor de a avea un sistem de justiţie eficient şi compatibil cu justiţia la nivel european, pe de altă parte însă Raportul pune degetul şi pe problemele care se perpetuează în justiţie şi care afectează credibilitatea sistemului de justiţie în ansamblul său, dar şi credibilitatea României. Raportul care a fost făcut public astăzi este, în opinia mea, o consolidare a Raportului pozitiv pe care România l-a avut în februarie anul acesta. Un Raport de etapă, dar el este consolidat acum de Raportul anual, cel care se ia în dezbaterea cancelariilor din statele membre ale Uniunii Europene. Aş spune că Raportul certifică progresele pe care România le-a făcut în ultima perioadă şi nu voi ezita, deşi multora nu o să le placă, nu voi ezita să menţionez aprecierea extrem de consistentă şi pozitivă la adresa Guvernului, care în opinia celor care au adoptat Raportul, deci a Comisiei Europene, a dovedit determinare şi angajament în procesul de reformă. Vă pot da o mică explicaţie a acestei formulări, pentru că o ştiu. Ea vine mai demult şi a fost consolidată în aceste 12 luni de la ultimul Raport. Faptul că Guvernul şi-a asumat răspunderea pe cele patru coduri, şi-a asumat răspunderea pe Legea micii reforme, a revenit cu o formulă acceptabilă pentru Agenţia Naţională de Integritate şi a repus în drepturi DLAF au fost elemente care au convins Comisia Europeană că există o deplină determinare a Guvernului să creeze cadrul instituţional necesar şi funcţionării justiţiei, dar şi luptei anticorupţie.

Nu aş intra în detalii tehnice, dar nu voi ezita să-şi exprim punctul de vedere cu privire la instituţii şi nu am pretenţia că este un punct de vedere corect sau 100% corect, ci este punctul meu de vedere. Instituţiile nu au decât şi ele să aibă puncte de vedere despre ele însele, aşa cum se văd reflectate în Raportul Comisiei Europene. Aş spune că dincolo de Guvern, care este apreciat foarte pozitiv, aprecieri pozitive primesc următoarele instituţii: DNA, Parchetul General, Direcţia Generală Anticorupţie din Ministerul de Interne, Direcţia Antifraudă din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi ANI, care şi-a refăcut track record-ul după ce activitatea sa a fost suspendată. Instituţii neconvingătoare, aşa cum rezultă din citirea Raportului, sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, CSM şi Parlamentul României. Dacă mi-aş permite un comentariu, ar fi legat de Parlamentul României, unde, trebuie să recunoaştem că a existat o majoritate care a susţinut asumările succesive de răspundere ale Guvernului, pe toată legislaţia care viza justiţia. Dar, faptul că Parlamentul a reacţionat mai puţin pozitiv la ridicarea de imunităţi sau la permisiunea de extindere a unor anchete, a generat, cred eu, această apreciere, pe care nu o susţin întrutotul. Este clar că, oricâtă voinţă politică ar fi avut Guvernul, dacă nu exista o majoritate parlamentară care să-l susţină la asumarea răspunderii pe coduri, pe Legea micii reforme şi pe multe altele, n-ar fi putut să implementeze această legislaţie. Pe de altă parte, este posibil ca, la nivelul Comisiei Europene, să se fi considerat că trecerea prin Parlament a codurilor ar fi fost nesigură, spre exemplu, dacă ne referim la coduri, şi că eventualele modificări ar fi alterat conţinutul codurilor sau conţinutul Legii micii reforme.

Nu ştiu exact care au fost elementele luate în calcul de Comisia Europeană. Eu cred, totuşi, că plecând de la premisa existenţei unei majorităţi care a susţinut Guvernul, la moţiunile de cenzură, cu ocazia asumării răspunderii, poate că este prea dură aprecierea legată de Parlament. În rest, susţin fără rezerve şi aprecierile pozitive pentru Guvern, DNA, DGA, ANI, Parchet General şi Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR, cum susţin fără rezerve şi aprecierile legate de activitatea neconvingătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a CSM. Nu vreau să intru în detalii. L-am rugat pe Valeriu Turcan să vă pună la dispoziţie un tabel în care, în dreptul fiecărei instituţii, sunt aprecierile pozitive, aprecierile negative şi ceea ce trebuie făcut până la următorul raport. Deci nu vreau să intru în aceste detalii. Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată, a acestui Raport, pentru că nici presa nu mai poate, parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit. Marele minciuni promovate de presă, alături de grupuri de politicieni, sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când e vorba de ANI sau de DNA sau de Parchetul General. Dragi jurnalişti, am rugămintea să înţelegeţi următorul lucru: instituţiile despre care am vorbit, ANI, DNA şi Parchet General, nu mai sunt cele din 2004. Instituţiile funcţionează autonom şi toată încercarea dumneavoastră de discreditare a acestor instituţii - a dumneavoastră, a politicienilor şi a altora - spunând că ar lucra la comandă politică nu fac decât să vă penibilezeze, pe dumneavoastră şi pe politicienii care susţin acest lucru. Şi ei, politicienii, sunt din toate partidele. Nu vă mai crede nici măcar Comisia Europeană, care laudă exact ce atacaţi şi desfiinţaţi dumneavoastră - ANI, DNA - dumneavoastră şi politicienii. Deci, înţelegeţi că cei şase ani, de la instituirea mecanismului sau şase ani din 2004 - mecanismul a fost instituit mai târziu - cei patru ani de la instituirea mecanismului şi până acum au însemnat un efort comun al guvernelor care s-au perindat şi al Uniunii Europene, al Comisiei Europene, pentru ca instituţiile care ţin de aplicarea legii în România să devină autonome.

Avem confirmarea, şi acum, ca şi în rapoartele anterioare, că o serie de instituţii au devenit autonome şi au un singur stăpân: legea. Cum încă mai avem instituţii care ezită, nu ştiu cum să se poziţioneze, întârzie în a finaliza procese, şi aici mă refer la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la CSM, care nu e convingător, deocamdată, cu toată schimbarea care s-a făcut la nivelul CSM. Deci, principalul mesaj al acestui Raport este că România a început să aibă instituţii autonome - şi le-am enumerat - care nu sunt subordonate nici politic, nici nu aşteaptă alegerile, nici nu întreabă pe nimeni când să deschidă un dosar sau când să-l închidă. Este câştigul celor patru ani de funcţionare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Uitaţi mentalităţile din 2004. Instituţiile nu mai funcţionează ca în 2004; marea lor majoritate sunt cu totul altfel. Aş mai face o ultimă observaţie, care vizează, în primul rând, instanţele de judecată, şi ea se referă la eficientizarea funcţionării instanţelor, nu numai a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar, în mod deosebit, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când este vorba de judecarea dosarelor de corupţie la nivel înalt. Este obligatoriu ca şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să înţeleagă faptul că nu preşedintele României le cere, nu Guvernul României le cere acest lucru, ci este o condiţie obligatorie în vederea evaluării din 2012. Aţi văzut că Raportul reclamă inclusiv acceptarea nejustificată a unui mare număr de termene pentru ca procesele, dosarele să ajungă în zona de prescripţie, iar măsura decisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu scoaterea din perioada de prescripţie a timpului cât dosarele au stat, eventual, pe la Curtea Constituţională nu este credibilă. Având în vedere evoluţiile şi abordările constante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acest paleativ nu poate fi crezut nici la Bruxelles, nici măcar în România. Tare m-aş bucura să mă înşel şi să-i văd că vor judeca şi vor scoate perioada de blocaje legată de Curtea Constituţională din termenul de prescripţie.

Aş mai face o observaţie care vine din Raportul tehnic: este vorba de achiziţii publice şi de sistemul de sănătate. În ceea ce priveşte problematica achiziţiilor publice, în urma unor verificări, în urma unor audituri făcute de Comisia Europeană - şi vă aduceţi aminte de auditul făcut la drumuri în judeţele Teleorman, Ilfov şi nu mai ştiu ce judeţe - vreau să ştiţi că am propus Guvernului să aibă o abordare extrem de serioasă legată de achiziţiile publice. Marea problemă la achiziţiile publice este, pe de o parte, respectarea procedurilor şi nişte caiete de sarcini care duc către un anume câştigător şi, pe de altă parte, creşterea preţului în execuţie. Este adevărat că sunt două ministere, Transporturile şi Dezvoltarea, care au limitat posibilitatea de a creşte preţurile cu 50%, prin ordine ale ministrului se poate încasa maximum 10% peste valoarea contractului. Dar cred că nu este suficient. Aici, legat de achiziţiile publice, riscăm o mare problemă şi ceea ce am discutat cu Premierul şi cu membri ai Cabinetului şi sper să se pună în aplicare este ca pentru moment, România să înceteze să mai trimită facturi la decontare la Bruxelles pe lucrări executate de orice natură, fie că e vorba de lucrări pe transporturi, pe dezvoltare regională, pe mediu sau în orice altă zonă, mai puţin agricultura. De ce acest lucru? În Regulamentul Comisiei Europene se precizează foarte clar, legat de utilizarea fondurilor, că atunci când un audit sau Curtea de Conturi Europeană depistează nereguli în derularea contractelor cu bani europeni, banii se retrag ţării şi se diminuează corespunzător suma alocată pe programe.

Este cu totul altceva dacă autorităţile române constată eventuale iregularităţi, iau măsuri de diminuare a sumelor alocate şi ele pot fi realocate pe alte proiecte. Din acest motiv, cred că măsura pe care a dispus-o Premierul de a se verifica implementarea tuturor proiectelor aprobate până în prezent şi a nu se trimite pentru moment facturi la Bruxelles este una corectă şi necesară. În ceea ce priveşte sănătatea, tot timpul am avut presiuni, şi fac referiri la aceste două zone pentru că ele sunt în Raportul tehnic, pe care dumneavoastră probabil nu l-aţi citit dar când îl veţi citi sunt convins că îl veţi prezenta public în mod competent, dacă îl veţi citi. Avem probleme serioase la achiziţiile de medicamente. Probabil lobby-ul furnizorilor de medicamente este atât de puternic încât nimeni nu reuşeşte să stăvilească această veselie a arieratelor adunate de pe urma medicamentelor. Avem chiar acum delegaţia Fondului Monetar Internaţional la Bucureşti, cu siguranţă arieratele din sănătate şi în mod deosebit din plăţile la medicamente vor fi o prioritate. Vreau să ştiţi public punctul meu de vedere, indiferent ce va decide Guvernul: nu trebuie plătit niciun leu pentru arieratele la medicamente până când nu se reglementează sistemul de achiziţii de medicamente şi în spitale, şi cele distribuite prin farmacii. A continua la fiecare şase luni să tot constatăm că avem arierate în condiţiile în care şi Comisia Europeană constată nereguli în achiziţiile de medicamente cred că este o mare greşeală, indiferent cine ne cere să plătim cu prioritate în zona de arierate la medicamente. Acestea erau două observaţii conexe care nu sunt în Raportul politic, ci în Raportul tehnic, achiziţiile publice şi arieratele din sănătate, şi pentru că Raportul este astăzi lansat pe piaţă şi pentru că am dubii că veţi citi şi Raportul tehnic, v-aş rămâne dator, teribil de dator, îndatorat dacă aţi citi măcar cele cinci pagini pe care vi le-am dat, nu tot Raportul, că e prea mult deja, dar sigur nu veţi citi Raportul tehnic şi am ţinut să-mi exprim un punct de vedere public cu privire la cele două aspecte relevate în Raportul tehnic: achiziţii publice şi sănătatea, arierate.

Fac o ultimă precizare. Raportul este un raport care arată progres şi în acelaşi timp stabileşte 18 obiective pe care ar trebui să le îndeplinim până la raportul de anul viitor pentru a se putea discuta ridicarea Mecanismului. A doua precizare este că a trecut vremea când se mai putea plânge cineva că nu are cadru instituţional. Cadrul instituţional este recunoscut a fi, în linii mari, finalizat, cu mici alte sarcini pentru Guvern în perioada următoare. Deci, depinde de fiecare instituţie să implementeze cadrul instituţional existent. Nu se mai poate spune: e răspundere politică. Nu. E răspunderea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este răspunderea Consiliului Superior al Magistraturii, este răspunderea curţilor de apel şi aşa mai departe. Fiecare instituţie are obligaţii precise până anul viitor. De asemenea, fac precizarea că România nu consideră corect ca Mecanismul de Cooperare şi Verificare să fie anexat la condiţiile de intrare în Spaţiul Schengen. În acelaşi timp, România constată că se află în faţa unei realităţi - sunt state care insistă ca Raportul MCV să fie luat în consideraţie atunci când spun "da" intrării României în Spaţiul Schengen. Între aceste două realităţi, lege şi voinţa statelor membre, este clar că trebuie să găsim formula de a împăca ambele exigenţe. Noi exigenţa respectării Tratatului în ceea ce priveşte accesul în Spaţiul Schengen am îndeplinit-o. Vom încerca, prin acţiune, nu diplomatic, pentru că nimeni nu îţi poate spune că în România, ce să negociezi politic, ce să facă Ministerul de Externe, preşedintele, primul ministru, când unele state membre spun foarte clar: «domnilor, la voi nu se judecă în cazurile de corupţie la nivel înalt». Nu ai ce să negociezi aici, pentru că e evident. «Domnilor, la voi se dau câte 35 de termene în cazuri de corupţie la nivel înalt», nu ai ce să negociezi, aici nu mai e o chestiune de politică externă. Eşti în faţa unei realităţi pe care nu o poţi contrazice.

Deci trebuie să ţinem cont şi de exigenţa acestor state şi instituţiile responsabile să îmbunătăţească atingerea acestor obiective, de judecare a cazurilor de corupţie la nivel înalt. Sigur, este inadmisibil ce s-a întâmplat săptămânile trecute, lunile trecute, după ce ţii dosarul câte trei ani, trei ani şi jumătate la Înalta Curte, pe urmă îl retrimiţi la Parchet pentru că nu ştiu ce procedură nu era îndeplinită. Asta nu poate convinge nici pe români, nici pe mine şi cu atât mai puţin Comisia Europeană că discutăm de judecători care au lucrat cu bună-credinţă. Puteau să constate de la bun început că nu sunt îndeplinite procedurile şi să trimită dosarul de acum trei ani înapoi, nu după trei ani şi jumătate, împingând, practic, către prescripţie dosarele. În acelaşi timp, vreau să se înţeleagă foarte clar: apelul meu, apelul Comisiei Europene, nu este pentru un anume verdict. Insistenţa este pentru a se judeca. Nimeni nu cere ca judecata să se facă într-un anume fel. Dar nu mai putem sta cu aceste dosare deschise. Eu vă mulţumesc, vă doresc o zi plăcută în continuare şi probabil, de mâine intrăm pe tematici legate de Fondul Monetar Internaţional. O zi bună!
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID=)


„Asumare”: Un cuvânr folosit de 3 ori deşi corect este angajarea răspunderii
„Raport”: Un cuvânt folosit de 32 de ori în text, ajungându-se până la formulări de tipul „Raportul este un raport corect” (la început) şi „Raportul este un raport care arată...” spre final.

Un lucru am stabilit deci, Raportul este un raport.

Eu aş avea o singură întrebare pentru domnul preşedinte. Nu este o întrebare uşoară, nu este nici foarte grea (în cazul în care răspunsul este ştiut).

Întrebarea se naşte pe seama următorului paragraf:
„Apelul meu la dumneavoastră este ca presa să facă o prezentare corectă, echilibrată, a acestui Raport, pentru că nici presa nu mai poate, parte din presă nu mai poate minţi la nesfârşit. Marele minciuni promovate de presă, alături de grupuri de politicieni, sunt legate de comanda politică la diverse instituţii, mai ales când e vorba de ANI sau de DNA sau de Parchetul General.”

Plecând de la prezumpţia că presa şi politicienii promovează mincinos activitatea acestor instituţii şi prezintă, to mincinos, o comandă politică a ANI, DNA şi a Parchetului General, întrebarea mea este de ce astfel de minciuni rezistă de foarte mulţi ani?

Când cineva spune o minciună gogonată, foarte rapid ea este devoalată, şi totuşi, în afară de enervarea domnului Morar de acum câteva zile, eu nu prea am văzut pe nimeni să nu creadă această comandă politică. De ce? Cum poate rezista această minciună, cum poate deveni o falsă realitate publică?

Şi acum... raportul:


COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 20.7.2011
COM(2011) 460 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare
{SEC(2011) 968 final}

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi
verificare
1. INTRODUCERE
Mecanismul de cooperare şi verificare1 (MCV), instituit în momentul aderării
României la UE, are drept obiectiv sprijinirea României în crearea unui sistem
judiciar şi administrativ imparţial, independent şi eficace. Modificarea cadrului
juridic şi a sistemului judiciar în vederea continuării alinierii acestora la sistemele
existente în celelalte state membre reprezintă o responsabilitate naţională. Guvernul
trebuie să pregătească şi să propună legi-cadru esenţiale, Parlamentul urmând să le
adopte, iar sistemul judiciar să îşi modifice procedurile şi să le pună în aplicare în
scopul stabilit. Începând din 2007, MCV a acordat României sprijin în crearea
structurilor aferente unui sistem judiciar modern. Au existat momente în care MCV a
fost contestat şi criticat de diverse componente ale acestui consens naţional necesar,
dar astăzi se recunoaşte pe scară largă că acest mecanism a contribuit la promovarea
schimbării într-o direcţie pozitivă. Guvernul român şi-a dovedit hotărârea şi
angajamentul în ceea ce priveşte stimularea procesului de reformă. Parlamentul sau,
până recent, autorităţile judiciare nu au dat dovadă întotdeauna de aceeaşi hotărâre.
În decursul a cinci ani, accentul s-a mutat de la pregătirea şi adoptarea legilor la
punerea în aplicare a acestora. Elementele cadrului legal necesar pentru reformă sunt,
în mare măsură, instituite, dar nu sunt complete. Conform prezentului raport,
următoarele etape necesare în acest proces ar trebui să se concentreze pe punerea în
aplicare a noilor legi de către sistemul judiciar.
Prezentul raport este cel de al cincilea raport anual de la data creării MCV2. În vara
anului 2012, la cinci ani de la instituirea MCV, Comisia va efectua o evaluare
globală a progreselor realizate de România în cadrul MCV de la aderare şi va face
propuneri corespunzătoare în lumina acestei evaluări. Prezentul raport conţine o serie
de recomandări specifice menite să sprijine România în pregătirea acestei evaluări
globale.
2. SITUAŢIA PROCESULUI DE REFORMĂ DIN ROMÂNIA
Realizări şi provocări
1 Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de
verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă
specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (JO L 354,
14.12.2006, p. 56).
2 Prezentul raport se bazează pe informaţiile furnizate în mod regulat de autorităţile române, în special ca
răspuns la chestionarele detaliate trimise de Comisie. Comisia a beneficiat de asistenţa unor experţi
independenţi şi s-a bazat pe documente şi informaţii primite din diverse surse. Documentul justificativ
de însoţire prezintă evaluarea detaliată a Comisiei privind progresele înregistrate în ceea ce priveşte
fiecare obiectiv de referinţă stabilit prin decizia privind MCV.
RO 3 RO
De la ultimul raport anual al Comisiei, România a luat măsuri semnificative în
vederea îmbunătăţirii eficienţei procedurilor judiciare şi a continuat pregătirile pentru
intrarea în vigoare a celor patru noi coduri, care reprezintă baza unui act de justiţie
modern. Înainte de punerea în aplicare a noilor coduri, Legea micii reforme în justiţie
a adus îmbunătăţiri în ceea ce priveşte celeritatea actului de justiţie. De asemenea,
România a răspuns prompt la recomandarea Comisiei, adoptând un nou cadru juridic
pentru Agenţia Naţională de Integritate. ANI a devenit operaţională în temeiul noului
cadru juridic şi anchetele pe care le-a desfăşurat au început să dea din nou roade.
Autorităţile române au hotărât să revizuiască sistemul judiciar şi procedurile de
achiziţii publice şi să facă o evaluare a politicii de combatere a corupţiei, deşi această
revizuire nu se numără printre obiectivele de referinţă ale MCV. În aceeaşi perioadă,
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a avut o activitate tot mai convingătoare în
ceea ce priveşte anchetarea cazurilor de corupţie la nivel înalt.
În ciuda progreselor înregistrate din iulie 2010, consecvenţa şi obţinerea de rezultate
în mai multe domenii rămân o provocare. Trebuie înregistrate în continuare progrese
în lupta împotriva corupţiei. În mai multe cazuri importante la nivel înalt, s-au
înregistrat amânări în instanţă de mai mulţi ani şi nu s-a avansat decât într-o mică
măsură spre soluţionare în această perioadă. Se impune adoptarea unor măsuri
urgente menite să accelereze desfăşurarea acestor procese şi să evite închiderea
acestor cazuri din cauza împlinirii termenului de prescripţie. Lupta împotriva
corupţiei ar trebui să rămână o prioritate majoră şi ar trebui coordonată prin
intermediul unei noi strategii anticorupţie, care să fie globală şi solidă. Trebuie
adoptate măsuri urgente pentru îmbunătăţirea sistemului de recuperare a produselor
infracţiunii, a urmăririi în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi a
protecţiei împotriva conflictului de interese în gestionarea fondurilor publice.
Trebuie obţinute rezultate mai bune în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată şi aplicarea unor sancţiuni disuasive în cazurile de
incompatibilitate.
Pentru a intensifica ritmul reformei sistemului judiciar în perioada următoare,
România ar trebui să ia măsuri active care să însoţească intrarea în vigoare a Codului
civil, să adopte un plan de punere în aplicare a celorlalte trei coduri care urmează să
intre în vigoare în 2012 şi să creeze un cadru de cooperare cu autorităţile judiciare şi
cu societatea civilă pentru a facilita modificările structurale care trebuie aduse
sistemului judiciar. În acest scop, strategia României privind reforma sistemului
judiciar ar trebui adoptată oficial după finalizarea revizuirii modului de funcţionare şi
completată cu un plan de acţiune, un calendar şi un buget adecvat. Consiliul Superior
al Magistraturii, înfiinţat recent, trebuie să îşi demonstreze angajamentul faţă de
reformă prin rezultate concrete.
RO 4 RO
Reforma sistemului judiciar
De la ultima evaluare a Comisiei, România şi-a îmbunătăţit eficienţa actului de
justiţie, prin simplificarea anumitor proceduri judiciare şi introducerea unor
instrumente juridice noi, cum ar fi sporirea posibilităţilor de care dispune procuratura
în ceea ce priveşte închiderea dosarelor în care dovezile existente nu justifică
investigaţii suplimentare sau posibilitatea ca inculpatul să pledeze vinovat în instanţă,
accelerându-se astfel procedurile de judecată. Aceste modificări la nivel juridic au
contribuit la creşterea eficienţei fazei de urmărire penală şi la accelerarea judecării
câtorva cazuri aflate pe rol în justiţie3. În plus, România a început pregătirile în
vederea revizuirii independente a modului de funcţionare a sistemului judiciar.
Această revizuire ar trebui să definească măsurile necesare pentru o reformă mai
cuprinzătoare a structurilor, a procedurilor şi a resurselor umane, care vor trebui să
însoţească intrarea în vigoare a noilor coduri.
Cele patru noi coduri trebuie considerate o etapă semnificativă în ceea ce priveşte
procesul de reformă a justiţiei şi îmbunătăţirea consecvenţei şi a eficienţei actului de
justiţie. De la ultima evaluare a Comisiei, din iulie 2010, s-au înregistrat unele
întârzieri în ceea ce priveşte pregătirile pentru punerea în aplicare a noilor coduri.
Deşi s-a stabilit că, începând cu 1 octombrie, va fi pus în aplicare Codul civil, iar
legislaţia de punere în aplicare a celorlalte coduri este încă în curs de elaborare şi
finalizare, nu se prevede o finalizare a studiilor de impact până la sfârşitul verii, s-au
organizat puţine cursuri de formare şi nu există încă un plan cuprinzător de punere în
aplicare. Este important ca, în viitor, să se evite practicile divergente, iar pentru
punerea în aplicare fără probleme a celorlalte coduri este esenţială o pregătire
temeinică.
De la ultima evaluare anuală a Comisiei, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce
priveşte stabilirea unui dialog transparent între guvern, autorităţile judiciare şi
societatea civilă privind reforma sistemului judiciar. Cu toate acestea, strategia de
reformă a justiţiei, elaborată în primăvara anului 2010, nu a fost aprobată de guvern
şi nu a fost încă completată cu un plan de acţiune şi un calendar. Revizuirea
preconizată a modului de funcţionare a sistemului judiciar trebuie să reprezinte un
catalizator pentru acest proces. O iniţiativă interesantă privind o strategie de reformă
judiciară prezentată de un grup de magistraţi, avocaţi, cadre universitare şi
reprezentanţi ai societăţii civile constituie, de asemenea, o contribuţie utilă la această
activitate.
Din vara anului trecut, s-au înregistrat puţine progrese concrete în ceea ce priveşte
punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei privind găsirea unei soluţii la
problema presantă a dezechilibrelor privind capacitatea sistemului judiciar: guvernul
a propus închiderea unui număr mai mic de instanţe neviabile, însă această propunere
a fost respinsă de Parlament. În plus, nu s-a dat curs în mod sistematic solicitării
Comisiei privind luarea de măsuri imediate pentru reducerea dezechilibrelor privind
capacitatea. În mod similar, propunerile privind consolidarea recrutării şi a formării
magistraţilor care au fost lansate, de asemenea, în toamnă nu au fost încă adoptate.
3 De exemplu, din ianuarie 2011 şi până în mai, s-au pronunţat 3 condamnări definitive şi 20 de
condamnări nedefinitive după ce inculpatul a pledat vinovat în cazuri de corupţie la nivel înalt.
RO 5 RO
Institutul Naţional al Magistraturii (INM) nu a fost consolidat, în ciuda rolului său
important în pregătirea punerii în aplicare a noilor coduri.
Prin Legea micii reforme în justiţie, România a revizuit competenţele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, pentru a permite acestei instanţe să îşi îndeplinească într-un mod
mai eficace rolul de curte de casaţie. Totuşi, aceste reforme nu merg suficient de
departe în găsirea unei soluţii eficace la problema jurisprudenţei neuniforme. Noile
coduri de procedură introduc un nou mecanism menit să asigure caracterul uniform
al jurisprudenţei, hotărârea preliminară4, care va completa mecanismul existent, şi
anume recursul în interesul legii. În urma unei decizii interpretative pronunţate de
Înalta Curte în luna iulie, urmează ca termenul special de prescripţie a unui caz să fie
prelungit atunci când se aşteaptă pronunţarea unei hotărâri privind o excepţie de
neconstituţionalitate. Va fi necesară aplicarea unor norme stricte de însoţire a noului
mecanism pentru a evita întârzierile nejustificate în judecarea unor dosare din cauza
unor solicitări neîntemeiate de pronunţare a unor hotărâri preliminare. România nu a
finalizat încă publicarea electronică a întregii jurisprudenţe. În plus, motivarea
hotărârilor judecătoreşti se publică, de multe ori, la mult timp după pronunţarea
verdictului.
Consolidarea răspunderii sistemului judiciar rămâne o provocare importantă. De la
ultima evaluare anuală a Comisiei, s-au adoptat norme noi de recrutare a
inspectorilor judiciari şi s-au adoptat unele măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei şi a
transparenţei Inspecţiei Judiciare şi pentru uniformizarea practicilor acesteia. Cu
toate acestea, capacitatea şi rezultatele înregistrate de Inspecţie nu s-au îmbunătăţit în
mod semnificativ. Inspecţia Judiciară a analizat un eşantion de dosare de corupţie la
nivel înalt cu termene de judecată amânate, dar nu a formulat concluzii sau
recomandări semnificative cu privire la practica judiciară. România nu s-a angajat
încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar. În luna mai,
guvernul a propus o reformă importantă a sistemului de numire a judecătorilor de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menită să sporească obiectivitatea, caracterul
detaliat şi transparenţa procedurilor; în prezent, această propunere este dezbătută în
Parlament.
Un nou Consiliu Superior al Magistraturii şi-a început mandatul în luna ianuarie,
deşi s-au înregistrat amânări în începerea activităţii din cauza contestărilor în justiţie
şi a realegerilor organizate pentru ocuparea câtorva posturi de membru CSM. De la
intrarea în funcţie, Consiliul a avut deja câteva iniţiative binevenite, printre care se
numără consolidarea Inspecţiei Judiciare şi facilitarea intrării în vigoare a Codului
civil. Realizarea de progrese într-o serie de domenii relevante pentru CVM va
depinde de angajamentul Consiliului faţă de reforma sistemului judiciar în perioada
următoare. Acest angajament ar trebui demonstrat prin adoptarea unor decizii
transparente şi obiective în ceea ce priveşte numirile, consolidarea Institutului
Naţional al Magistraturii şi înregistrarea de progrese în gestionarea resurselor umane.
4 În cadrul acestei noi proceduri, judecătorii pot solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) o
hotărâre preliminară într-un dosar în curs de judecare, în cazul în care constată existenţa unor
contradicţii în jurisprudenţa existentă.
RO 6 RO
Lupta împotriva corupţiei
Rezultatele Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) privind investigarea şi urmărirea
penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicaţi
foşti sau actuali membri ai Parlamentului sau ai Guvernului, sunt în continuare
convingătoare şi s-a putut constata o creştere a numărului de condamnări5. Cu toate
acestea, rezultatele înregistrate la nivelul instanţelor prezintă, în continuare, o
imagine mixtă. Deşi majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt se soluţionează în
termen de trei ani, un număr semnificativ de cazuri importante în care sunt implicaţi
demnitari sunt pe rol de peste trei ani. În câteva dintre aceste cazuri s-a împlinit deja
termenul de prescripţie, total sau parţial, iar alte câteva se apropie de acest termen.
De la ultima evaluare anuală a Comisiei, România a identificat cauze tipice ale
amânării judecării cazurilor de corupţie la nivel înalt şi a creat un grup de lucru
comun în vederea găsirii unor soluţii în acest sens. Unele bariere procedurale
importante au fost îndepărtate din luna iulie a anului trecut6. Trebuie abordate în mod
eficace şi alte cauze, legate în special de capacitate, organizare internă7 şi practică
judiciară. Mai mult, din analiza Comisiei reiese că instanţele au tendinţa de a avea o
abordare permisivă şi excesiv de prudentă în ceea ce priveşte problemele procedurale
ridicate de către inculpaţi, cum ar fi solicitarea de expertize suplimentare, amânarea
termenelor de judecată sau invocarea de excepţii procedurale. Nu se aplică în mod
constant măsuri de bază privind gestionarea cazurilor, cum ar fi acordarea de
prioritate cazurilor importante sau complexe. Pentru a-şi îndeplini angajamentele în
ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, România trebuie să adopte
măsuri urgente pentru a se asigura că, în cazurile importante de corupţie la nivel
înalt, hotărârile definitive sunt pronunţate rapid, iar prescrierea acţiunilor este evitată
în toate cazurile.
Înregistrarea de rezultate în lupta împotriva corupţiei depinde de voinţa politică şi de
angajamentul autorităţilor judiciare. Există mai multe exemple pozitive de tratare
eficientă a cazurilor de corupţie la nivel înalt în instanţă, care demonstrează că, în
cazurile complexe, investigaţiile pot fi efectuate eficient prin cooperarea între diferite
autorităţi8. În acest sens, este esenţial ca Parlamentul să acorde un sprijin politic
puternic în combaterea corupţiei. De la ultima evaluare a Comisiei, Parlamentul a
5 În total, începând din luna iulie 2010, DNA a deschis 269 de noi cazuri şi a dispus trimiterea în judecată
a 611 învinuiţi implicaţi în 159 de dosare. Statisticile DNA arată că, în ultimii 5 ani, peste 90 % din
dosarele trimise în instanţă au dus la condamnări şi că 90 % din toate anchetele durează maximum 1 an
şi jumătate.
6 Printre acestea se numără amendamentele din Legea 177/2010 de modificare a Legii privind Curtea
Constituţională, prin care se elimină suspendarea judecării cauzelor în aşteptarea unei hotărâri în ceea
ce priveşte invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate, şi dispoziţiile Legii 202/2010 (Legea micii
reforme în justiţie).
7 Există un important deficit de săli de judecată şi un număr semnificativ de posturi vacante la Secţia
penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde se află pe rol numeroase cazuri de corupţie la nivel
înalt.
8 În cadrul unei operaţiuni importante, desfăşurată la frontieră la începutul acestui an, s-a demascat un caz
de corupţie extinsă în cadrul poliţiei vamale şi de frontieră, în urma unei operaţiuni comune bine
planificate la care au participat diferite forţe de poliţie şi autorităţi judiciare. În luna mai, s-a pronunţat o
hotărâre în primă instanţă împotriva unui judecător într-un caz de corupţie la nivel înalt, la numai 6 luni
de la trimiterea cazului în instanţă, în urma unor şedinţe de judecată care au avut loc săptămânal,
inclusiv în Ajunul Crăciunului şi în ziua de 30 decembrie.
RO 7 RO
votat împotriva începerii urmăririi penale pentru acuzaţii de corupţie împotriva unui
fost ministru, actualmente membru al Parlamentului, a refuzat să aprobe cererile de
percheziţie în cadrul unei alte anchete, aflată în curs, şi a refuzat arestarea preventivă
a unui alt membru al Parlamentului. Cu toate acestea, ambele cazuri au ajuns în
justiţie.
De la adoptarea noului său cadru juridic, în august 2010, Agenţia Naţională de
Integritate (ANI) a început să înregistreze din nou rezultate şi a înaintat cazuri de
conflict de interese, de incompatibilitate şi de averi a căror provenienţă nu poate fi
justificată instituţiilor competente, care urmează să ia decizii în acest sens. Deşi ANI
şi-a îmbunătăţit metodologia, iar investigaţiile pe care le desfăşoară sunt mai
eficiente, monitorizarea de către organismele judiciare şi administrative competente
ar trebui îmbunătăţită în mod semnificativ. Sancţiunile aplicate ca urmare a
constatărilor făcute de ANI sunt puţine la număr, iar cele aplicate sunt rareori
disuasive9. Cele mai multe hotărâri ale instanţelor privind cazurile de conflict de
interese în domeniul achiziţiilor publice sunt pronunţate, în general, prea târziu. Din
câte se pare, comisiile de cercetare a averilor create în temeiul Legii ANI revizuite, la
nivelul curţilor de apel, hotărăsc de facto în ceea ce priveşte fondul cazurilor
transmise de ANI, aplicând aceleaşi criterii în materie de probe ca şi instanţele de
judecată. O astfel de procedură nu numai că duce la întârzieri în procesul de luare a
deciziilor judiciare, dar se şi suprapune peste rolul curţilor de apel, care ar trebui să
fie competente în ceea ce priveşte cazurile ANI. Din acest motiv, vor trebui luate
măsuri pentru a se evita abordarea unor practici inconsecvente în cadrul comisiilor de
cercetare a averilor. Sunt necesare modificări suplimentare la nivel legislativ, care să
permită ANI să facă recurs la hotărârile Comisiei de cercetare a averilor. De la ultima
evaluare anuală a Comisiei, numai două cazuri de bunuri a căror provenienţă nu
poate fi justificată au fost confirmate în primă instanţă. În acelaşi timp, un număr
important de cazuri instrumentate în baza vechii legislaţii au fost pierdute, din cauza
faptului că au împlinit termenele de prescripţie, introduse în luna august a anului
trecut, în Legea ANI revizuită.
De la ultima evaluare a Comisiei, România a pregătit un studiu de impact
independent privind politica sa anticorupţie. Recomandarea formulată în acest studiu
de impact punea accentul pe acordarea unei priorităţi politice mai mari luptei
împotriva corupţiei, pe elaborarea unei noi strategii globale anticorupţie cu obiective
pe termen lung şi pe implicarea unor actori din cele trei ramuri ale puterii şi din
societatea civilă.
Eficacitatea luptei împotriva corupţiei este afectată de existenţa unor probleme grave
în sistemul de recuperare a produselor infracţiunii. În România, bunurile obţinute în
mod ilegal sunt confiscate într-o foarte mică măsură10, în principal din cauza
posibilităţilor limitate de confiscare prevăzute de lege, a practicilor judiciare
restrictive şi a lipsei unui comportament proactiv din partea organelor de urmărire
9 De exemplu, dintr-un total de 82 de decizii de incompatibilitate confirmate de instanţe, comisiile
disciplinare au aplicat sancţiuni în doar 14 cazuri, din care 5 au fost demiteri, iar 5, simple avertismente.
10 Statisticile furnizate de autorităţile române arată că, în 2010, s-au pronunţat ordine de confiscare
definitivă împotriva bunurilor obţinute în mod ilicit care decurg din toate tipurile de infracţiuni, în
valoare totală de 1,8 milioane EUR, din care au fost recuperate efectiv doar 0,2 milioane EUR. Având
în vedere răspândirea cazurilor de corupţie la nivel înalt din România, aceste sume trebuie considerate
foarte mici.
RO 8 RO
penală11. Procurorul general face eforturi pentru a rezolva acest ultim punct, dar se
confruntă cu problema resurselor umane şi, în special, cu cea a cadrului legal12. În
practică, bunurile obţinute în mod ilegal pot fi confiscate doar dacă acestea sunt
consecinţa directă a unei infracţiuni pentru care s-a pronunţat o sentinţă de
condamnare sau atunci când acestea sunt legate de prejudicii provocate de o
infracţiune dovedită. Există, de asemenea, probleme legate de confiscarea bunurilor
transferate către terţi. În acest fel, o parte semnificativă din bunurile obţinute în mod
ilegal nu sunt supuse controlului juridic, fapt ilustrat recent în cazul anchetelor de
corupţie pe scară largă în cadrul poliţiei vamale şi de frontieră, în care se
preconizează confiscarea numai a unei mici părţi din bunuri, deşi se poate presupune
că aceste activităţi infracţionale s-au desfăşurat în mod sistematic într-o perioadă
lungă de timp.
De la ultima evaluare a Comisiei, România a luat măsuri pentru a se verifica în mod
mai eficace licitaţiile publice, în vederea identificării neregulilor în urma evaluărilor
de risc. De la ultima evaluare a Comisiei, România a modificat temeiul juridic al
Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF), echivalentul OLAF la nivel
naţional, acesta fiind autorizat să desfăşoare acţiuni de anchetare. Aceste îmbunătăţiri
sunt binevenite, dar, în acelaşi timp, capacitatea administrativă şi calitatea acţiunii
administrative rămân la un nivel scăzut şi constituie principalele provocări în
domeniul achiziţiilor publice.
3. CONCLUZII
De la ultima evaluare a Comisiei, din iulie 2010, România a luat măsuri
semnificative de îmbunătăţire a eficacităţii justiţiei, a modificat temeiul juridic al
Agenţiei Naţionale de Integritate, a continuat pregătirile pentru punerea în aplicare a
celor patru noi coduri, a lansat pregătirile pentru o revizuire a modului de funcţionare
a sistemului judiciar şi a efectuat un studiu de impact al politicii sale anticorupţie. În
perioada următoare va fi necesar un angajament continuu pentru a pune în aplicare
noile coduri, pentru a adopta deciziile necesare continuării restructurării sistemului
judiciar, pentru a consolida politica anticorupţie şi pentru a se înregistra rezultate mai
bune în confiscarea bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată şi în aplicarea
de sancţiuni disuasive în cazurile de incompatibilitate.
Trebuie întreprinse acţiuni urgente pentru a accelera soluţionarea unui număr
important de dosare de corupţie la nivel înalt şi pentru a evita închiderea acestora din
cauza împlinirii termenului de prescripţie. Lupta împotriva corupţiei ar trebui să
rămână o prioritate majoră şi ar trebui să se bucure de sprijinul Parlamentului; ar
trebui adoptate măsuri urgente pentru a îmbunătăţi recuperarea produselor
infracţiunii, urmărirea în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi protecţia
împotriva conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice.
11 Elemente ale articolului 44 din Constituţia României, inclusiv o clauză potrivit căreia se presupune că
toate averile au fost obţinute în mod legal constituie un obstacol în calea transparenţei efective a
averilor şi a recuperării bunurilor.
12 Guvernul a prezentat recent Parlamentului un proiect de lege privind confiscarea extinsă.
RO 9 RO
4. RECOMANDĂRI
Comisia invită România să ia măsuri în următoarele domenii, în lumina evaluării sale
cu privire la progresele înregistrate în România începând din luna iulie 2010. Aceste
recomandări ar trebui să ajute România să îşi concentreze eforturile în vederea
evaluării generale a progreselor înregistrate în această ţară pe care o va efectua
Comisia în cadrul MCV, în vara anului 2012.
1. Reforma sistemului judiciar
(a) adoptarea unor măsuri active care să însoţească intrarea în vigoare a
Codului civil şi adoptarea unui plan cuprinzător de punere în aplicare a
celorlalte trei noi coduri, furnizarea de resurse suficiente pentru formare
şi reorganizarea instanţelor şi a parchetelor, sporirea capacităţii
Institutului Naţional al Magistraturii şi adoptarea propunerilor acestuia
referitoare la îmbunătăţirea standardelor de formare şi de recrutare;
(b) finalizarea unei analize detaliate a dezechilibrelor legate de volumul de
lucru în cadrul sistemului judiciar, în vederea revizuirii modului de
funcţionare a sistemului judiciar care va avea loc în curând;
(c) finalizarea revizuirii modului de funcţionare propuse a sistemului judiciar
şi punerea în aplicare a recomandărilor acesteia;
(d) crearea unui cadru de monitorizare a progreselor înregistrate în ceea ce
priveşte reforma sistemului judiciar, la care să participe părţile interesate
din sistemul judiciar prin punerea în aplicare a acestui plan de acţiune.
2. Răspunderea sistemului judiciar
(e) dovedirea unui istoric de decizii de management în sistemul judiciar
adoptate în mod transparent şi obiectiv, de exemplu prin numiri, decizii
disciplinare, evaluări şi prin sistemul de promovare la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie;
(f) dovedirea unui istoric al Inspecţiei Judiciare în analizarea şi
îmbunătăţirea practicii judiciare, precum şi continuarea procesului de
reformare a Inspecţiei;
(g) finalizarea publicării electronice a întregii jurisprudenţe şi aplicarea de
măsuri pentru a se asigura faptul că motivarea hotărârilor judecătoreşti se
publică la timp, conform legii.
3. Eficacitatea acţiunii judiciare
(h) adoptarea unor măsuri urgente menite să îmbunătăţească practica
judiciară şi gestionarea cazurilor, precum şi accelerarea procedurilor în
cazurile importante de corupţie la nivel înalt, pentru a se evita împlinirea
termenului de prescripţie în toate cazurile;
RO 10 RO
(i) continuarea reformei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a consolida
rolul acesteia de curte de casaţie şi pentru a dezvolta capacitatea acesteia
de a soluţiona cazurile de corupţie la nivel înalt;
(j) consolidarea în continuare a caracterului consecvent şi disuasiv al
sancţiunilor aplicate de instanţe în cazurile de corupţie la nivel înalt şi
dovedirea îmbunătăţirii rezultatelor în ceea ce priveşte investigarea,
urmărirea penală şi judecarea cazurilor de fraudă cu fonduri UE şi
privind achiziţiile publice;
(k) adoptarea unor norme procedurale clare privind deciziile Parlamentului
de ridicare a imunităţii membrilor săi, pe baza celor mai bune practici din
alte state membre ale UE.
4. Integritate
(l) dovedirea unui istoric de sancţiuni prompte şi disuasive din partea
autorităţilor administrative şi judiciare în ceea ce priveşte
incompatibilităţile, conflictele de interese şi confiscarea bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată ca urmare a constatărilor Agenţiei
Naţionale de Integritate (ANI);
(m) adoptarea de măsuri pentru uniformizarea practicilor comisiilor de
cercetare a averilor şi pentru asigurarea faptului că acestea tratează
eficient cazurile, fără a aduce atingere hotărârii instanţei;
(n) îmbunătăţirea cooperării dintre ANI şi alte autorităţi administrative şi
judiciare, în special în domeniul achiziţiilor publice, şi îmbunătăţirea
capacităţii de investigare a ANI prin actualizarea sistemului lor de
informare şi prin evaluări ale riscurilor clar orientate.
5. Lupta împotriva corupţiei
(o) îmbunătăţirea coordonării politicilor anticorupţie la cel mai înalt nivel şi
elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni şi a
pedepsi actele de corupţie, ţinând seama de recomandările făcute într-un
studiu de impact independent; crearea unui grup de monitorizare,
împreună cu societatea civilă, pentru a supraveghea punerea în aplicare a
strategiei;
(p) dovedirea de rezultate convingătoare în recuperarea produselor
infracţiunii, urmând cele mai bune practici din alte state membre ale UE
şi adoptând o nouă lege privind confiscarea extinsă şi consolidarea
practicii judiciare. România ar trebui să dovedească, de asemenea, că
înregistrează rezultate în ceea ce priveşte urmărirea în justiţie a cazurilor
de spălare de bani ca infracţiune de sine stătătoare.
(q) elaborarea de norme pentru prevenirea conflictelor de interese în
gestionarea fondurilor publice şi în cadrul autorităţilor care
reglementează, verifică şi adoptă decizii privind plângerile în domeniul
achiziţiilor publice; consolidarea procedurilor şi a capacităţii autorităţilor
competente, inclusiv printr-o continuare a procesului de revizuire a
modului de funcţionare, aflat în desfăşurare în acest domeniu.
(http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-07-20-9479339-0-raportul-mcv-2011.pdf)

UPDATE: Raportul tehnic
http://www.romania-actualitati.ro/files/Raport%20tehnic%20privind%20progresele%20din%20justitie%20pentru%20Romania.pdf