The Portable Jack Kerouac
-
I have lots of things to teach you now,
in case we ever meet, concerning the message
that was transmitted to me under a pine tree in North Carolina
...
1 year ago
7 comments:
Brrrr ?
Il mai tii minte pe beizadeaua placinta ? E nevinovat si relaxat..... asa o sa fie si acest individ.
In tara unde hoata anastase a furat live filmata si procurorii au zis ca nu a facut nimic, politia zice ca injunghierea a 3 oameni cu sabia este doar ultraj (declaratia politistului sef).... in 3 zile o sa fie pe strada asteptand sa injunghie pe altii, doar tac'su e pdl-ist.
Pe bune, eu astept si la noi o explozie asemanatoare celei din Norvegia. Motive sunt destule in tara aceasta.
Pe bune, daca cineva o sa-mi taie copilul vreodata, eu am sa ii omor toata familia, pe procuror si pe judecatorul care o sa il elibereze. Justitia oricum nu mai exista; de ce sa nu ne-o facem noi cu mana noastra ?
@ Darael
Vă înţeleg frustrarea, nu pot însă să vă aprob metodele.
Pe la începutul democraţiei originale, scriam o poezie care ilustra exact ceea ce spuneţi...
Gheorghe Florescu
O anti-istorie într-o anti-poezie
La început,
Pe vremea legilor nescrise,
Totul era mai simplu.
Cel cu bâta mai mare
Şi cu braţul mai tare
Dădea în cap
Celui cu bâta mică.
De la un timp
Cel cu bâta mare
S-a cam săturat să alerge
După cel cu bâta mică
Şi şi-a zis
„Să facem deci o societate!”
Bineînţeles s-a pus şef
Şi totul mergea bine
După regula:
„Primul la masă, primul la primejdie.”
Dar vremea trecea istoric
Şi evoluţia şi-a băgat coada
Făcând pe cel cu bâta mică
Să gândească.
Şi atunci cel cu bâta mare
A zis:
„Bine, să punem un lider spiritual!”.
Iată că au apărut
Vraciul şi preotul
Pe care îi ascultau toţi
Fără să crâcnească.
Cel cu bâta mare
A văzut că locul lui de şef
Se cam uzurpase,
Dar acum
Erau prea mulţi cu bâta mică,
Deci se mulţumi
Să meargă la război
Şi să facă din când în când
Câte un copil.
Chiar şi aşa
Tot era bine,
Linişte şi pace.
Multă linişte şi…
Mă rog, câte o bătaie
Pe femeia cu părul lung
Şi ţâţe mari
Sau pe vaca a’ mai mare,
Mai erau, dar rare.
Apoi s-a trezit
Un bâtă mică să bâlbâie ceva
Cum că ar trebui să stea acasă
Să facă agricultură,
Alţii să se ducă la vânătoare
Şi alţii să apere satul.
Isteţimea vorbelor părea nemăsurată.
„Tu să fi şef!”
Strigară toţi.
Iată cum a apărut
Primul om care nu făcea nimic,
Doar era „purtător de cuvânt”
Al întregului sat.
Şi uite că evoluţia
Şi-a făcut în continuare treaba
Şi „şeful” şi-a luat
Câteva soţii de şef,
Copii de şef,
Nepoţi de şef.
Când au fost prea mulţi
Au început să se certe.
Cum cearta nu prea are sens
Fără, acolo, o bătaie,
Zburau căpăţânile
Care încotro.
Şi evoluţia s-a dovedit
Total neputincioasă.
La un moment dat
A venit unul şi a strigat:
„Staţi fraţilor că putem conduce
Bicefal, tricefal, multicefal!”
Şi iată că s-a inventat politica.
A schimbat asta ceva?
Nu chiar, decât că acum
Nu mai spuneau
„Ba pe-a mă-ti” ci
„Pe a mamei dumneavoastră!”,
Nu se mai tăiau capete în iatacuri
Ci în piaţa publică,
Nu se mai duceau bătălii
Ci războaie,
Că dacă tot e rău
Măcar să fie organizat.
Cei de jos au răbdat ce au răbdat
Dar după o vreme ai început să se împotrivească,
Evoluţia le dăduse şi lor creier
Şi, oricât s-au împotrivit fruntaşii.
Au învăţat să-l folosească.
S-au gândit cei de la vârf,
Au discutat, au răs-discutat,
Până la urma au inventat
O altă gogoriţă:
Oameni politici şi alegeri.
Nu mai putea spune nimeni nimic.
Este adevărat că erau tot ei
Dar acum erau aleşii poporului.
Când câte unul de la putere
Face o boacănă
El este pedepsit să stea la colţ,
Adică în opoziţie.
Asta nu că în opoziţie
Ar fi prea rău,
E cam acelaşi lucru,
Dar nu prea poţi să faci
Tot ce-ţi trece prin cap.
Şi apoi, nu vin alegerile…?
Cine ştie cine iese de data asta?
Acum pentru cei mulţi
E lege scrisă şi nu-i tocmeală.
Parcă şi birul se strânge mai uşor
De la cei săraci.
Bătaia este în continuare
Şi bătălie şi război.
Fiecare vrea să fie un mic şef
Pe stradă, pe cartier, pe oraş,
Pe lume,
Indiferent de câţi „ceilalţi”
Ar fi să moară.
Acum moartea se face în urma unui tratat,
Mai în concordie.
Mi-e dor de timpul legii nescrise
Cu legea parului mare şi a braţului tare.
Mie mi-a plăcut cum a venit poliţistu' ăla şi a luat sabia cu mâna liberă s-o ducă la maşină. Ce poate păţi omu' pentru asta? O să ia o mustrare, nu? Da' a rezolvat treaba. Altfel, după cum se vede, tot Banatu' fruncea!
Bine că nu şi-a tăiat amprenta...
Darael,
Fiul pdlistei Placinta si felul in care mama si-a aparat progenitura ,fiul procurorului din Craiova.fiica.....din ...toata tara , asta e lumea lui Traian dar tot asa miine poate fi lumea lui Antonescu si Ponta!
Nu cred că politica poartă vina, aşa este croit sistemul românesc, ca la poarta Bosforului de acum o jumătate de mileniu.
De exemplu, dacă eşti fata unui fost fotbalist internaţional, nu este de mirare să ajungi nici fotomodel, nici să fi de faţă exact în momentul în care "prietenul" face "chestii ilegale" cu carduri furate şi nici când următorul prieten dă cu maşina de fiţe peste un poliţist... şi asta doar din aprilie în iulie.
În România există conceptul că "cineva" are mai multă importanţă în lumea de zi cu zi decât "nimeni", fie că "cineva" este legat de politică, de show-biz, de clanurile mafiote...
Ba politica poarta vina,
Politica romaneasca a creat monstri politici si economici!
Post a Comment