Domnul Ioan Mircea Paşcu ridică o problemă interesantă

---

... din păcate, pe site-ul DeCeNews... în stânga... ştirea este, de foarte mult timp, "Nicoleta Luciu, goală pe un site porno".

Domnul Paşcu spune că preşedintelui i s-a tăiat unul dintre cele trei picioare ale scăunelului şi acum, în dezechilibrul creat, în loc să scurteze echivalent şi celelalte două picioare, astfel încât centrul de greutate să fie în interiorul suprafeţei de sprijin, domnul Băsescu, dimpotrivă, are grijă ca picioarele rămase să fie întărite.

(http://www.okazii.ro/antichitati-altele/reducere-10-ron-scaun-vechi-cu-3-picioare-si-sezutul-dintr-o-bucata-lucrat-manual-a111207806)

Faptul că ministrul Justiției a decis să ignore avizul consultativ negativ al CSM și să trimită, totuși, propunerile la Cotroceni, reprezintă un test politic de primă mărime pentru președinte. Pentru că, dacă președintele respinge propunerile respective, el dă semnalul că este primul care încalcă propriul “acord”, punându-se singur într-o lumină proastă, măcar față de liderii europeni cărora s-a grăbit să le arate documentul respectiv.

Intuind capcana, președintele a amânat răspunsul așteptat – numirea sau respingerea celor două personae – lansând, totodată, și o petardă fumigenă: propunerile nu trebuiau să vină de la ministrul Justititie, ci de la …CSM!?

Întrebarea mea, atunci, este: dacă CSM-ul este cel care, în interpretarea prezidențială, ar fi trebuit să facă propunerile, pentru ce avizul CSM este doar consultativ? Oare nu este consultativ tocmai pentru că ministrului, și nu CSM, îi revine prerogativa propunerii celor două nume, așa cum s-a procedat anterior în cazul lui Kovesi și Morar? De ce atunci procedura era constituțională, ca acum să devină … neconstituțională?
(http://www.dcnews.ro/2013/01/ministrul-justitiei-vs-csm/)

Domnul Paşcu îşi pune deci întrebarea de bun simţ...

Iată comentariul meu la ceea ce spune domnul Paşcu... Hai să spunem că legea este neconstituţională, dar ea a fost promulgată de preşedinte când i-a convenit. Mai mult, nu şi-a pus problema neconstituţionalităţii atunci când opoziţia de atunci, în frunte cu domnul Ponta, ţipa că "nu e bine domnule preşedinte!"... să se gândească le neconstituţionalitate... iar numirile... numirile au fost perfecte pentru doamna Kovesi şi domnul Morar...

O contestare a legii astăzi înseamnă, fără doar şi poate, o palmă pe faţa doamnei Monica Macovei, atunci independentă politic ca ministru al Justiţiei, şi o palmă pe PDL care, prin domnul Boc "şi acoliţi" au susţinut această iniţiativă, incluzând aici şi "partenerii PNL".

Ce spune Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare?

Art. 54 - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/16_08_2012__50934_ro.doc)

Vedeţi dar că nu sunt numai două funcţii... sunt cu mult mai multe.

Dacă vom căuta pe site-ul Camerei Deputaţilor legea, putem să descoperim fişa de modificare a legii care a introdus acestă "nouă realitate" neconstituţională.

Ajungem deci la Legea nr.247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Spre sfârşitul unei lecturi interesante ale acestei legi atât de lăudate de doamna Europa... avem surpriza să citim...

80. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 53. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată.
(http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_2988/p_23/avocatnet.html#axzz2HAqZCeBq)

Şi acum să ne uităm un pic "la cine a propus" această reformă în justiţie...

Dacă răsfoim motivaţia Guvernului Tăriceanu (în care funcţiona doamna Monica Macovei ca ministru al Justiţiei), aflăm (recunosc, "cu surprindere") că natura modificării acestui text este de natură europeană, "Această procedură este în concordanţă cu procedura de numire din alte state membre ale Uniunii Europene şi reflectă dispoziţiile constituţionale privind organizarea şi funcţionarea acestor parchete sub autoritatea ministrului justiţiei."(pagina 11)

Vedeţi dar... Europa ne-a întors mânca la spate ca aceşti domni şi doamne să nu fie numiţi de CSM ci de ministrul Justiţiei, doamna Monica Macovei pe atunci. Când însă cei numiţi nu mai sunt "cine trebuie" şi, în plus, cea mai mare parte a Consiliul Superior al Magistraturii trăiesc cu dreptatea în suflet... şi ştim cu toţii cine este "Dreptatea" în România... lucrurile se schimbă.

Domnul Traian Băsescu spune, în calitatea de preşedinte a domniei sale, că legea nu a fost până acum atacată la CCR pe acest aspect. Cu alte cuvinte domnia sa spune că "nu s-a prins" înainte de promulgare că ar fi o problemă cu constituţionalitatea. Abia după 7 ani a înţeles că ceva e putred în această lege aşa de lăudată de toate "forţele pro amero-europene".

Reamintesc că "mica reformă" din Justiţie nu s-a dezbătut în Parlamentul României ci a fost "trecută" prin angajarea răspunderii guvernului. Este important...

La 16.06.2005, conform fişei legii, s-a depus moţiune de cenzură iniţiată de 133 deputaţi şi senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale PSD. În acest mod, legea a avut măcar o minimă dezbatere în Parlament cu ocazia moţiunii de cenzură.

În data de 22.06.2005, moţiunea de cenzură a fost respinsă.

Şi acum deschideţi ochii mari:

23.06.2005, sesizare de neconstituţionalitate formulată de către 39 senatori şi 101 deputaţi PSD
24.06.2005, sesizare de neconstituţionalitate formulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
28.06.2005, sesizare de neconstituţionalitate formulată de către 25 de senatori PRM şi PSD

Deci avem TREI SESIZĂRI. Evident, ele s-au contopit în una singură şi a existat şi o decizie.

06.07.2005, Curtea Constitutionala decide: (D.C.C. nr.375/2005) constata ca prevederi din lege sunt neconstituţionale... Deci nu legea pe de-a întregul, dar unele...

Iată DECIZIA Nr.375 din 6 iulie 2005 referitoare la sesizările de neconstituţionalitate a Legii privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente consemnează argumentele doamnei Macovei (căci bănuiesc că domnia sa a scris punctul de vedere al Guvernului României):

Au de asemenea un deplin suport constituţional prevederile legale nou introduse care stabilesc că numirea principalelor funcţii de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art.94 litera c) din Constituţie, Preşedintele are ca atribuţie numirea în funcţii publice, iar această numire se face în condiţiile legii.
Nu există nici un text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege.
Referitor la numirea conducătorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Parchetului Naţional Anticorupţie, potrivit art.132 alin.(1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De aceea, ministrul justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor. In aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei.
Ministrul justiţiei nu controlează în nici un caz soluţiile procurorilor, aceştia fiind independenţi potrivit art.4 alin.l din proiectul de modificare a Legii nr.303/2004, iar nu numai stabili, aşa cum se prevede în actuala formă a Legii nr.303/2004. Independenţa procurorilor este consacrată şi prin art.61 alin.2 din modificările aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciara.
In plus, dezbaterile din CSM - provocate de solicitarea avizului - aduc transparenţa acestor numiri şi revocări, având în vedere caracterul public al şedinţelor CSM, la care participă presa si oricine doreşte. Se menţionează şi faptul că cererea de revocare a procurorilor generali şi a celorlalte persoane cărora li se aplică această dispoziţie se circumscrie unor cerinţe de eficienţă menţionate explicit în art.50 din Legea 303 modificată, astfel încât nu vor putea avea loc abuzuri.
Mai mult, modificările propuse sunt în total acord cu documentele internaţionale în materie şi chiar se ridică deasupra standardelor europene. Astfel, Recomandarea (2000)19 privind rolul procurorului în sistemul justiţiei penale, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei afirmă în articolul 11 că parchetele vor da periodic şi public socoteală pentru activităţile lor şi, în special, pentru cum au îndeplinit priorităţile". Iar în articolul 13 se recunoaşte posibilitatea ca procurorii "să facă parte din executiv sau sa fie subordonaţi executivului" şi se cer anumite garanţii, cum ar fi reglementarea prin lege a puterilor executivului asupra procurorilor, transparenţă în exercitarea puterilor executivului asupra procurorilor, respectarea tratatelor internaţionale şi a principiilor generale de drept, etc. Modificările operate de proiectul de lege merg mai departe, în sensul că atribuie mult mai multă independenţă procurorilor din România.
Procedura de numire şi revocare a conducătorilor parchetului este conformă cu procedura de numire şi revocare din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia şi altele.

Vedeţi, doamnelor şi domnilor... şi altele... până şi altele...

Ce au spus contestatarii?

sunt criticare şi prevederile art.30, art.31 şi art.52 din Legea nr.303/2004 prin care se stabileşte dreptul Preşedintelui României de a refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor propuşi de Consiliul Superior al Magistraturii şi de a face numirile în cele mai înalte funcţii din Ministerul Public la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizării susţin că aceste prevederi ale legii contravin dispoziţiilor art.134 din Constituţie. (sublinierea acestui cuvânt, consultativ, aparţine grefierului curţii)

Ce spune Curtea? Curtea spune halucinant, aş spune, în contextul în care lucrurile se întâmplă astăzi.

Referitor la aceste critici, Curtea constată că numirea judecătorilor şi procurorilor urmează a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în continuare, iar numirea în anumite funcţii de conducere, se face dintre persoanele numite anterior în funcţia de procuror. Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute de art.94 lit.c) coroborat cu art.125 alin.(l) din Constituţie, ar fi golite de conţinut şi importanţă.

În GRABA de a da dreptul preşedintelui să refuze o numire propusă de ministrul Justiţiei, Curtea constată că articol din Constituţie care spune că...

ARTICOLUL 134 - Atributii (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii.

... NU ARE NICI O TREABĂ cu funcţiile de conducere pentru că CEI NOMINALIZAŢI DE MINISTRU SUNT DEJA NUMIŢI CA PROCURORI ŞI JUDECĂTORI.

Eu cred că această problemă nu mai merită discutată mai departe. Dar dacă totuşi simte cineva nevoia să explice de ce preşedintele a minţit spunând că prevederea nu a fost atacată la Curtea Constituţională, e liber să se exprime.

Fiind neconstituţională, legea s-a întors pentru a fi reformulate articolele constatate neconstituţionale... dar asta nu mai interesează pentru că acea prevedere nu figurează printre cele neconstituţionale.

UPDATE:
Am cerut îndrumare juridică şi de la domnul Danileţ (comentariul 27578 de pe blogul domniei sale)... Vom vedea dacă voi primi un răspuns, caz în care îl voi posta.

@ Cristi Danileţ

Domnule Judecător,

Mi-aş dori un răspuns la problema ridicată de preşedinte.

Am o problemă. Am o problemă care este o problemă la zi. Şi sigur, puteţi să îmi spuneţi: „Domnule preşedinte, cum de nu ai observat-o până acum?”. Iar răspunsul meu este simplu. Nu a fost în atenţia mea, din punct de vedere procedural. După cum ştiţi, am primit propunerea de la Ministerul Justiţiei pentru funcţia de procuror-general şi procuror-şef DNA. Dincolo de asta, aş mai face o paranteză. Trebuie să găsim soluţii rapide să aşezăm pe funcţii procurori generali şi procurori-şefi adjuncţi, şefi de secţii în Parchetul General, DNA, urmează şi Înalta Curte de Casaţie, tot în cursul acestui an. Teoria pe care am avut-o până de curând a fost: nu numim adjuncţi, nu numim şefi de secţii în Parchetele mari, cele două Parchete mari, că deja aşa sunt văzute, deşi e unul singur, până când nu numim şefii acestor instituţii, dându-le acestora şansa să fie implicaţi în propunerea adjuncţilor şi a şefilor de secţii. Mi s-a părut corect, pentru că aveam experienţa numirilor când le venea sorocul şi practic, niciodată şeful instituţiei, ca fost Parchet General, ca fost DNA, nu a avut şansa să îşi facă o echipă care, la trei ani, ori rămâne, ori pleacă. Putem gândi în aceşti termeni. Pentru că până la urmă, asemenea instituţii înseamnă măcar la vârf să existe o echipă, o viziune. Acum, eu fac un apel la dumneavoastră, dincolo de a stabili calendarul de implementare a codurilor, mi se pare că o urgenţă la zi este ocuparea posturilor vacante sau cu interimari pe ele în Parchetul General şi în DNA. Şi sunt multe funcţii de numit. Acum, la zi, eu am primit propunerile pentru cei doi şefi, procuror-general şi procuror-şef la DNA. Nu discut procedura, nici nu vreau s-o discut, pentru că s-a discutat cu dumneavoastră, nu sunt eu cel mai priceput, dar am venit pregătit să ridic problema asta, nu mi-a venit, aşa, în discuţii, dar nu am vrut să încarc discuţiile despre raport. Avem un articol, 134, în Constituţia României, care spune aşa: „Consiliul Superior al Magistraturii propune preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia...”. Deci propunerea, la mine, conform Constituţiei, trebuie să vină de la CSM. Sigur, avem o lege care pe această prevedere nu a fost atacată la Curtea Constituţională până acum. Nu vă cer un răspuns acum, avem şi articolul care spune că Ministerul Public funcţionează sub autoritatea Ministerului Justiţiei sau a ministrului Justiţiei, dar asta nu poate, în opinia mea de inginer, repet, în opinia mea de inginer, nu poate să substituie prevederea expresă din 134, care spune clar: CSM propune preşedintelui. Eu nu mă voi grăbi cu aprobarea sau respingerea celor două propuneri, dar aş vrea să ştiu un punct de vedere de la dumneavoastră în zilele următoare, pentru că nu am termen, nu am termen, iar delegările care sunt făcute ne acoperă până prin luna aprilie. Eu nu am un termen în care să decid cu privire la cei doi procurori, dar aş vrea să ştiu punctul de vedere al CSM-ului, pentru că la Curtea Constituţională ea nu are dreptul să dea avize înainte de a fi un conflict, eventual. Sigur, mă pot adresa Curţii Constituţionale, dar înainte de orice, aş vrea să ştiu punctul de vedere al CSM-ului, pentru că prevederea de la 134 nu lasă dubii şi pe mine mă surprinde că până acum nu au reacţionat alte structuri şi chiar procurorii pe tema asta. V-aş ruga, când aveţi timp, să faceţi o dezbatere şi daţi-mi şi mie un punct de vedere, cum aţi citi în locul meu Constituţia, legat de desemnarea procurorilor în funcţie. Sigur, legea acoperă prima numire a procurorilor şi judecătorilor, care se face la propunerea dumneavoastră, prin decrete. Dar eu nu am în Constituţie o prevedere expresă că ministrul Justiţiei face propunerea, ci prevederea expresă este că CSM-ul face propunerea. Nu-mi daţi un răspuns acum, pentru că aş vrea să fie o analiză a dumneavoastră, care e soluţia corectă. Deci, nu vreau un răspuns acum, nici nu vreau să creăm o dispută, nici... Pur şi simplu, am discutat până acum de independenţa justiţiei. Până la urmă, la asta s-a subscris toată dezbaterea noastră de astăzi şi mie îmi pare bine că acesta a fost subiectul, de fapt, dincolo de raport, pentru că este un moment în care trebuie să discutăm tot mai apăsat, nu pentru că neapărat ar fi un risc.

Sigur, eu am descoperit, tot ca inginer, ca şi domnul Băsescu, şi unde a fost atacata legea pe acest articol la Curtea Constituţională, am descoperit şi de ce a spus Curtea că este constituţional articolul... Dar eu nu am consilieri juridici ca preşedintele României... de aceea vă întreb pe domnia voastră... ce răspuns aţi da preşedintelui?

PS.
Deja am anunţat întrebarea pe blog, dacă aveţi un răspuns, îl voi prelua.
(http://cristidanilet.wordpress.com/2013/01/04/independenta-justitiei-nu-privilegiu-al-magistratilor-ci-drept-al-cetatenilor/#comment-27578)