Câteva zile am stat cu sufletul la gură să aflu dacă DNA a făcut percheziţie la sediul CSM cu sau fără avizul CSM. Multe discuţii, puţine concluzii.
După un timp am aflat, pe surse, tot pe surse, că nu ar fi fost percheziţii ci... altceva.
BibliotecaruŞi eu am răspuns...
Cred ca faceti o confuzie: ridicarea calculatoarelor nu a fost un act de perchezitie si nu necesita mandat.
Codul de Procedura Penala are urmatoarea prevedere:
Secţiunea VIII
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea percheziţiilor
Art. 96
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri
Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
Haideţi să vedem ce reprezintă această ridicare de obiecte şi înscrisuri… fără mandat de percheziţie (că dacă este cu mandat… ajungem de unde am plecat).
Mai întâi observ că citaţi din vechiul Cod de Procedură Penală… ca să nu vorbim despre două lucruri diferite.
Să mai vedem ce spune CPP mai departe:
Art. 97 – Predarea obiectelor şi înscrisurilor
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte şi să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora.
(2) Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază că şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de probă, reţine numai copia.
(3) Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii.
Art. 98 – Reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor
(1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecăţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină şi să predea scrisorile, telegramele şi oricare altă corespondenţă, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.
(11) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 911 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.
(12) Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondenţe ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat să informeze de îndată despre aceasta instanţa.
(2) Corespondenţa şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.
Art. 99 – Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuri
(1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită.
(2) În cursul judecăţii dispoziţia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.
Art. 100 – Percheziţia
(1) Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.
(2) Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală.
(3) Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliară se dispune de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
(4) Percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(41) În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizaţia de percheziţie, care trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanţei;
b) data, ora şi locul emiterii;
c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizaţia de percheziţie;
d) perioada pentru care s-a emis autorizaţia;
e) locul unde urmează a se efectua percheziţia;
f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia;
g) numele învinuitului sau inculpatului.
(42) Autorizaţia poate fi folosită o singură dată.
(5) Percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător.
(6) Percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.
Deci avem trei cazuri:
1. Cel în cauză dă de bună voie ce i se cere
2. Cel în cauză refuză să dea de bună voie ce i se cere
3. Cel în cauză nu recunoaşte că are ce i se cere.
Cazul trei îl eliminăm pentru că necesită în mod expres percheziţia şi deci am spus că nu a fost percheziţie.
Rămân primele două chestiuni.
Ce concluzii se mai trag de aici.
1. Persoanele fizice dar şi persoanele juridice au obligaţia să prezinte şi să predea ceea ce doreşte organul de urmărire penală să aibă.
2. Pentru a cere aceste obiecte, este absolut necesar să fi început urmărirea penală.
3. Obiectele respective nu se pot cere la modul general şi nejustificat. Organul de cercetare trebuie să cunoască obiectele şi înscrisurile, trebuie să ştie de dinainte ce anume conţin şi ce valoare probatorie au pentru cauza respectiva. Mai trebuie să aibă informaţii legate de faptul că cineva anume le are în posesie şi acel cineva să fie identificat, fie ca persoană fizică, fie ca persoană juridică.
Ce ar însemna acest punct trei în cazul nostru. Ar trebui să fie cunoscut că informaţia se află pe PC sau laptop sau ce au ridicat, că este vorba despre nişte fişiere care conţin… şi aici ar trebui să ştie exact care este dovada. Ar mai trebui să ştie cine este proprietarul obiectelor (dacă sunt “de serviciu” sau personale), unde anume în instituţie sunt…
Dacă obiectele nu sunt exact în locul indicat, organul nu poate să înceapă să scotocească peste tot fără un mandat de percheziţie. Deci dacă obiectele nu sunt acolo, organele trebuie să plece şi să revină cu un mandat. De aceea, de regulă, să cere direct un mandat.
(http://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/01/21/tratamentul-unui-cancer-politic/)
Şi cum stăteam cu sufletul la gură ca să văd dacă a fost percheziţie, dacă nu a fost percheziţie ci ridicare de obiecte or dacă a fost... nimic, iară vine şi DNA cu un comunicat.
24 ianuarie 2013
Nr. 37/VIII/3
COMUNICAT
Ca răspuns la solicitări ale reprezentaţilor mass-media, formulate în baza Legii nr.544/2001, Biroul de informare şi relaţii publice este abilitat să transmită următoarele:
Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au început urmărirea penală faţă NEACȘU ADRIAN-TONI, judecător, membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art 13^2 din Legea 78/2000, fals intelectual şi uz de fals, toate în formă continuată.
La data de 24 ianuarie 2013, învinuitului Neacșu Adrian-Toni i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală.
Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE
(http://www.pna.ro/faces/comunicat.xhtml?id=3821)Alooo! Doamnelor! Domnilor! DNAAAAAA! Păi a fost sau nu a fost percheziţie? De cercetare ştiam, că fără urmărire penala nu se poate face nimic. Dar PERCHEZIŢIE a fost?
Aloooooo!
Uite că strig şi eu ca prostu de zici că sunt Ceauşescu de la tribuna dătătoare de nu ştiu câţi lei în plus la pensie.
Ultima fiţă în acest scandal este nu percheziţie, nu ridicare de obiecte ci... vă ţineţi bine?... cică au sigilat calculatorul... Probabil l-au sigilat ca să nu fure ceva din el, că altfel nu pricep de ce...
Este că nu ştiţi ce e cu articolul din legea 78 din 2000? Păi vă spun eu:
Art. 132. – Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
(http://www.pna.ro/faces/legislatie.xhtml?sectiune=2&id=5)
Ştiţi ce scrie la ziar că ar fi făcut?
Cine ar fi judecătorul Adrian Toni Neacşu de Focşani: omul lui Marian Oprişan
Daaaaa, aşa da, domnul Oprişan şi-a subjugat Justiţia în Vrancea... Păi acum am înţeles care e treaba. Şmecher domnul Oprişan, s-a luat după nu ştiu ce dezvoltator bogat care i-a dat fetei preşedintelui Băsescu o casă sub-evaluată... Sau aşa zice presa.
http://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/85504-justitia-din-vrancea-doarme-in-pat-cu-oamenii-lui-oprisan.html
Dacă vreţi şi mai multe articole... Sunt reflectate chiar de justiţie:
http://www.tribunalulvrancea.ro/downloads/sintezapresei/sinteza%2027.10%20-%2002.11%20pt%20site.doc
Deci înţeleg că lucrurile s-au întâmplat cam aşa.
Domnul Oprişan, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean (aici mi s-a părut ciudat, că de obicei primari... dar să nu punem întrebări) s-a pus a construi nişte garsoniere cu scopul de a le repartiza ca locuinţe sociale. Sigur, nu mulţi dintre noi au făcut efortul în viaţă de a ştii cum arată un astfel de imobil cu "garsoniere locuinţe sociale". În limbaj de cartier ele s-ar numi "Ghetto confort 15 cu privaţiuni".
Oprişan şi-a impus omul de încredere, pe Iulian Matache, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, funcţie pe care a deţinut-o pentru scurt timp şi în guvernarea din 2009, PSD-PDL. Iulian Matache a fost directorul Direcţiei de Dezvoltare din cadrul CJ Vrancea. Matache a fost promovat în CJ după ce Ion Costeanu, fostul director de la Dezvoltare a fost trimis în judecată de DNA pentru neregulile descoperite în bugetul instituţiei, alături de Marian Oprişan şi o serie de alţi funcţionari publici din instituţie. Iulian Matache este căsătorit cu judecătoarea Daniela Matache, preşedinte al Secţiei Penale din Tribunalul Vrancea, după ce CSM a fost de acord cu mutarea sa de pe funcţia de preşedinte la Judecătoria Focşani. Cei doi au locuinţă de serviciu primită de la CJ, prin Marian Oprişan, pe care intenţionează să o cumpere la preţ de chilipir. În şedinţa de Consiliul Local Focşani din luna octombrie s-a anunţat această intenţie, suma de cumpărare fiind stabilită la 55.956 lei. Soţii Matache sunt vecini în blocul cu locuinţe sociale cu familia judecătoarei Măndica Badiu, care a condus Biroul Electoral Judeţean la Referendumul pentru suspendarea preşedintelui în Vrancea, dar şi cu judecătorul Adrian Toni Neacşu, fost preşedinte al Tribunalului Vrancea şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Şi judecătoarele Luminiţa Duţă sau Emilia Botezatu îşi vor achiziţiona locuinţele de serviciu la aceleaşi preţuri de chilipir. De asemenea, şi judecătoarea Măndica Badiu îşi va achiziţiona apartamentul oferit ca locuinţă de serviciu de la Oprişan cu puţin peste 10 mii de euro. Judecătoarea Mariana Săndica Croitoru este preşedinte la Asociaţia Magistraţilor din România, filiala Vrancea, şi vicepreşedinte la Secţia Penal din Tribunalul Vrancea, colegă cu Daniela Matache. În 2003, Croitoru primea cheile de la garsoniera - locuinţă socială, chiar din mâinile lui Marian Oprişan. Cazul său a făcut vâlvă, mai ales că judecătoarea deţinea împreună cu soţul, consilier la Patriarhia Română, două proprietăţi în Bucureşti şi Focşani. Deci, nu avea dreptul la o locuinţă socială.
(http://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/85504-justitia-din-vrancea-doarme-in-pat-cu-oamenii-lui-oprisan.html)
Cum să fie 560 de milioane o garsonieră socială? Păi nici în Bucureşti nu sunt atât de scumpe. Jaf la drumul mare. Mă gândesc că judecătorii sunt împotriva lui Oprişan pentru că ia jefuit...
Iată vânzări garsoniere pe http://www.anunturiimobiliare.ro
Vanzari Garsoniere
Pret: 10.000 EURO - Bucuresti , VIILOR
PIEPTANARI 4/4 CF 3 ST 17 MP RENOVATA RECENT BLOC REABILITAT LIBERA CADASTRU INTABULARE PRET 10000 EURO
Vanzari Garsoniere
Pret: 10.000 EURO - Bucuresti , BERCENI
APARATORII PATRIEI, VANZARE GARSONIERA, IN BLOC, CU IMBUNATATIRI, CONFORT III, 1 GRUP SANITAR, SUPRAFATA 17 MP
Vanzari Garsoniere
Pret: 10.500 EURO - Bucuresti , VIILOR
VAND GARSONIERA CF 3 P/4 SUPRAFATA DE 17 MP GRESIE, FAIANTA, PARCHET, TERMOPAN, USA METALICA, GAZE, CENTRALA TERMICA BLOC REABILITAT TERMIC , LIBERA CADASTRU INTABULARE O STATIE DE MASINA DE LA METROU PIEPTANARI PRET 10500 EURO
Vanzari Garsoniere
Pret: 11.000 EURO - Bucuresti , GIURGIULUI
EROII REVOLUTIEI IMOBILUL SE AFLA SITUAT LA 5 MINUTE DE STATIA DE METROU PIEPTANARI, ARE IN APROPIERE O SCOALA, O GRADINITA, UN LOC DE JOACA PENTRU COPII, LA 5 MINUTE MALL PIEPTANARI SI PIATA FERENTARI. MIJLOACE DE TRANSPORT IN COMUN:
Şi lista e lungă... Sigur 17 metri pătraţi nu este lux, tot ghetto, dar e Bucureşti şi Viilor, Berceni şi Giurgiului sunt zone acceptabile, blocurile acelea de 4 etaje sunt cele mai sigure la cutremure... dacă mai au centrală termică de bloc, termopane sau au fost reabilitate... nici nu este atât de rău... poate doar vecinii...
Ba şi mai tare, unii spun că ar fi auzit pe surse că judecătorul cu pricina... "Cica ar fi falsificat niste deconturi de cazare ca sa serveasca niste extra-money din sumele decontate de CSM".
Adicălea eu îmi închipui că a mers în delegaţie (sau ceva aşa), a stat prin gară în sala de aşteptare şi a dormit pe bancă dar a făcut rost de nişte bonuri de mână de pe la hoteluri de lux ca să deconteze şi să scoată banu' gros. Mai tare decât parlamentarii care au casă în Bucureşti dar decontează hotelul...
La asemenea fapte grave de corupţie nu mai contează legea... să le taie direct căpăţânile alea gânditoare împotriva tătucului Băsescu...! HUĂĂĂĂĂĂ!
OK! TRAGEM LINIE!
Dincolo de pamfletul de mai sus, şi sper că este tratat ca atare, adică drept un pamflet mai mult sau mai puţin reuşit li/sau inspirat... Eu cred că problema este foarte simplă şi este în doi paşi:
A. A fost sau nu a fost percheziţie în acea noapte la CSM
B. Dacă a fost percheziţie, a avut sau nu a avut avizul secţiei de judecători a CSM, după cum spune legea.
Cu vinovăţia domnului Judecător, vom vedea pe urmă cum se termină... dar cu percheziţia am eu deja un semn de întrebare şi nici un semn de răspuns.
Restul mie îmi pare a fi un fel de vălurele pe suprafaţa liniştită a lacului care împiedică pe cel ce priveşte să vadă interesul peştilor ce înoată pe la adâncime.
No comments:
Post a Comment