Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.
Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.
Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a douăsprezecea parte
Lupta noastră este legitimă şi de aceea poporul participă la ea
Atunci când acest principiu a fost nesocotit, a fost înrobit şi poporul nostru. Când acest principiu a fost nesocotit, au început războaiele şi disensiunile, iar omenirea a trebuit să ajungă din nou la ideea că fiecare popor are dreptul să trăiască din resursele şi din eforturile sale. Dacă popoarele se vor putea ajuta întotdeauna unul pe altul, ele nu vor permite niciodată exploatarea altor popoare. (Aplauze.)
Tocmai aceasta constituie esenţa eforturilor noastre revoluţionare. Tocmai de aceea a avut loc revoluţia, căreia nimeni nu-i poate reproşa absolut nimic. S-au putut comite greşeli, revoluţia nu poate fi absolut infailibilă. Conducătorii revoluţiei nu sunt nişte înţelepţi, ci oameni la fel cu toţi ceilalţi. Ei se străduiesc să ducă la bun sfârşit tot ceea ce întreprind, să-şi facă datoria în postul în care se află. Revoluţia n-a făcut nimic ce i s-ar putea reproşa. Ea se străduieşte să facă totul bine.
Chiar şi duşmanii noştri, dacă ar şti cât preţuieşte într-adevăr poporul nostru, dacă ar fi în stare să aprecieze calităţile lui morale, ar fi nevoiţi să recunoască că adunarea de astăzi este o adunare minunată, fără seamăn pentru ţara noastră, şi, poate, chiar şi pentru alte ţări. E demnă de admiraţie hotărârea majorităţii poporului de a face un sacrificiu nobil şi benevol pentru înfăptuirea programului nostru. Este demnă de admiraţie minunată privelişte pe care o oferă un popor aflat la putere. Noi am venit aici pentru a da socoteală poporului, pentru a sta de vorbă cu poporul, pentru a sta de vorbă cu voi — reprezentanţii oamenilor muncii, care vor înfăptui acest plan. (Aplauze.) Am venit să raportăm ce am făcut şi ce mai putem face. Revoluţia nu numai că a mărit veniturile oamenilor muncii cu 300.000.000 de pesos, ea a pus la dispoziţia poporului şi o mulţime de construcţii, pentru că fiecare drum construit este destinat poporului; fiecare plajă amenajată este destinată poporului, deoarece mai înainte el nu avea acces la ele; fiecare centru turistic, fiecare scoală sunt construite pentru popor, care va beneficia de o serie întreagă de avantaje, pe care mai înainte nu le-a avut, de bunuri pe care nu le-a folosit.
Aşadar, deşi am izbutit să ridicăm nivelul veniturilor deocamdată numai până la un anumit minim, am mai realizat, în afară de aceasta, multe pentru binele naţiunii, am rezolvat nenumărate probleme, am făcut multe pentru popor. Datorită acestui fapt, multe localităţi rurale, de pildă, au deja învăţători, iar acolo unde încă nu există, vor veni de îndată ce va fi terminat programul de pregătire a celor 10.000 de pedagogi, program în curs de înfăptuire. Acest lucru se va realiza prin oraşele şcolare, nu prin acelea pe care le construiesc ostaşii armatei revoluţionare, ci prin acelea ce se creează în locul cazărmilor. (Aplauze.)
Chiar azi am dat în folosinţa poporului, cu o imensă satisfacţie, unul dintre aceste oraşele şcolare, orăşelul şcolar care a fost amenajat cel mai bine în acest scop: fosta cazarmă din Holguin. (Aplauze.) Ea s-a schimbat atât de mult, încât nimeni nu ar mai recunoaşte fosta fortăreaţă. Ea s-a transformat într-un centru şcolar atât de minunat, încât ne^a lăsat tuturor o impresie de neuitat, intricând prin frumuseţe şi confort toate aşteptările. Această realizare se dator este efortului muncitorilor şi specialiştilor de la Ministerul Lucrărilor Publice şi Ministerul Învăţământului. Este deja al treilea centru şcolar pe care 1-am amenajat în întregime. Pe lângă orăşelul şcolar din Libertad,care se amenajează în prezent, mai amenajăm cazărmile din Las-Villas, fortăreaţa din Matanzas şi fortăreaţa din Pinar del Rio. Aceasta înseamnă că 40.000 de copii capătă posibilitatea de a învăţa, vor avea terenuri de sport, toate condiţiile pentru joacă şi învăţătură, numai datorită transformării cazărmilor şi fortăreţelor în centre şcolare. (Aplauze.) Autobuze îi vor duce la şcoală pe copiii care locuiesc departe, autobuze îi vor duce şi la plaje. Şi toate acestea s-au realizat într-un termen scurt, fără să mai punem la socoteală şcolile în curs de construcţie, fără să mai punem la socoteală, de pildă, cele 30 de şcoli care au fost construite de împuterniciţii Havanei (aplauze), peste 30 de centre şcolare create numai în locul fortăreţelor. Într-un timp atât de scurt am izbutit să dăm posibilitate unui număr de 40.000 de copii ca, începând din viitorul an şcolar — 40.000 de copii nu sunt 4, ci 40, patruzeci de mii de copii — (aplauze), să înveţe în condiţii care înainte erau numai privilegiul acelora ce puteau plăti pentru aceasta. Înainte, copiii săracilor învăţau în şcoli pe jumătate dărâmate, fără curte, fără mobilier şi material didactic, fără terenuri de joc. Aşadar, am şi început — e drept că abia am început — să construim şcoli; construim, de pildă, un orăşel şcolar nu în locul unei fortăreţe, ci în apropierea munţilor Sierra-Maestra. Acest orăşel se construieşte potrivit programului de construcţie a oraşelor şcolare. Construcţia lui abia a început şi va fi terminată peste doi ani şi jumătate. Va fi primul dintre cele 35 de oraşele Declare proiectate. Astfel, după cum vedeţi, noi nu ne pierdem timpul. (Aplauze.) Nu avem de gând să-l construim timp de 3 ani, căci anul următor trebuie consacrat problemelor organizatorice şi apoi trebuie să dăm copiilor posibilitatea să înveţe. Nu am terminat încă construirea clădirii, totuşi copiii care au luat parte la ridicarea construcţiei au şi ocupat-o. Deocamdată îi primim doar pe cei mai mari. Ei au mai lucrat în agricultură, pe plantaţiile de fructe şi au deja deprinderea de a munci. Acestea sunt avantajele de care se bucură în prezent familiile de ţărani. Aceşti 40.000 de copii sunt copii de oameni simpli, de oameni ai muncii. Ei vor căpăta posibilitatea de a învăţa; dacă părinţii lor ar fi trebuit să plătească pentru aceasta, nu le-ar fi ajuns banii. Pentru o familie cu trei sau patru copii, întreţinerea şi educarea copiilor înseamnă o creştere a veniturilor, deoarece acest lucru este spre binele întregii familii. Când unei familii i se acordă avantaje care n-o costă decât 30, 40 sau 50 de pesos, aceasta înseamnă o sporire a veniturilor familiei. Când locuinţe frumoase şi confortabile, cu grădină, asemenea acelora pe care le construieşte Institutul naţional pentru economii şi construcţii de locuinţe, sunt date muncitorilor pentru numai circa 20 de pesos (aplauze), aceasta înseamnă că nivelul de trai al oamenilor muncii creşte. (Aplauze.)
Episodul viitor:
No comments:
Post a Comment