Pentru că...

---

Ştire...

Senatorul PC, Dan Voiculescu, a anuțat, luni, de la tribuna Senatului că renunță la imunitatea parlamentară pentru ca Justiția să-și facă datoria.

“În ultimul timp se speculează foarte mult că imunitatea a deveni o piedică în realizarea actului de Justiție. Fie că este vorba despre imunitatea parlamentară, fie că este vorba despre imunitatea prezidențială. Pentru că există un dosar în Justiție în care am fost implicat, a fost inclus numele meu în acest dosar, am luat decizia ca începând de astăzi, 28 ianuarie 2013 să renunț la imunitatea parlamentară, astfel încât Justiția să-și poată facă datoria. Ca atare demisionând din Senat. Vă mulțumesc!”, a declarat senatorul de la tribuna Camerei Superioare a Parlamentului.

Dan Voiculescu a depus marţi jurământul ca senator, în cadrul unei şedinţe solemne.(http://www.dcnews.ro/2013/01/senatorul-dan-voiculescu-a-renuntat-la-imunitatea-parlamentara/)

Pot reveni deci la problema mandatului de senator fără a afecta un proces în curs, dat fiind că domnul Voiculescu s-a pus astăzi la dispoziţia justiţiei prin demisia din Senatului României…

Constituţia spune:
ARTICOLUL 63 – Durata mandatului
(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi continua procedura in noul Parlament.
şi
ARTICOLUL 70 – Mandatul deputatilor si al senatorilor
(1) Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica.
(2) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
Nimeni nu poate fi senator înainte de a primi un mandat de senator. Cine a citit ce am scris anterior poate îşi aduce aminte de faptul că spuneam că nu în lege trebuie căutată logica.
Ce spune şi Regulamentul Senatului?
Art.2.- (1) Senatul este ales pentru un mandat de 4 ani care se prelungeşte, de drept, numai în condiţiile excepţionale prevăzute de Constituţie.
(2) Senatul se organizează şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Constituţiei, legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor şi prezentului regulament.
Art.3.- Senatul nou ales se întruneşte în locul, ziua şi la ora stabilite prin decretul de convocare emis de Preşedintele României, în cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit art.63 alin.(3) din Constituţia României, republicată.
Art.4.- (1) Senatul legal constituit alege Biroul permanent.
(2) Până la alegerea Biroului permanent, lucrările plenului Senatului sunt conduse de cel mai în vârstă senator, în calitate de preşedinte decan de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 senatori, în calitate de secretari asistenţi. În situaţia în care doi sau mai mulţi senatori au aceeaşi dată de naştere, desemnarea se face în ordinea alfabetică a numelui.
(3) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă sau de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se constată prin votul majorităţii senatorilor şi atrage, de drept, înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit criteriilor prevăzute la alin.(2).
(4) Refuzul exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă sau de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se comunică personal în plenul Senatului şi atrage, de drept, înlocuirea sa potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin.(2).
(5) Până la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii jurământului sau legate de constituirea noului Senat.
Art.5.- (1) Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa şedinţă, o comisie compusă din 15 senatori.
(2) Numărul senatorilor care sunt propuşi în comisia de validare de fiecare partid, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţă politică sau alianţă electorală este în funcţie de numărul membrilor săi raportat la numărul total al senatorilor şi se stabileşte prin negocieri realizate de reprezentanţii acestora.
(3) Partidele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale fac propuneri nominale în limita numărului stabilit potrivit alin.(2).
(4) Propunerile nominale se transmit secretarilor asistenţi. Preşedintele decan de vârstă prezintă aceste propuneri plenului Senatului în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid, fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, fiecărei alianţe politice sau alianţe electorale. Senatul hotărăşte asupra propunerilor cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.
(5) Nu pot să facă parte din comisia de validare senatorii împotriva cărora au fost înregistrate, la Senat, sesizări motivate de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei.
Art.6.- (1) Comisia de validare îşi începe de îndată activitatea, alegându-şi un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei şi se organizează în patru grupe de lucru cuprinzând fiecare câte 3 membri. Alegerea acestora se face prin votul deschis al membrilor comisiei.
(2) Desemnarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor se face prin negociere, potrivit configuraţiei politice rezultate din alegeri.
Art.7.- (1) Secretarul general al Senatului preia dosarele privind alegerea senatorilor de la Biroul Electoral Central şi le predă preşedintelui comisiei de validare, după constituirea acesteia.
(2) Preşedintele Comisiei de validare, împreună cu vicepreşedinţii, repartizează grupelor de lucru dosarele privind alegerea senatorilor primite de la Biroul Electoral Central, în ordinea circumscripţiilor electorale, cu excepţia celor referitoare la membrii comisiei.
(3) Verificarea legalităţii alegerii senatorilor se face de către grupele de lucru. Verificarea legalităţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de către cei 12 membri ai grupelor de lucru.
(4) Grupele de lucru, respectiv biroul Comisiei de validare sunt obligate să prezinte, în scris, în plenul comisiei, propunerile de validare sau invalidare privind dosarele repartizate în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Propunerile grupelor de lucru şi a biroului Comisiei de validare se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestora.
(5) După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate, precum şi a dosarelor membrilor biroului Comisiei de validare se face în plenul comisiei.
(6) Comisia de validare se pronunţă prin votul majorităţii membrilor săi asupra propunerilor referitoare la validarea sau invalidarea alegerii senatorilor, precum şi asupra contestaţiilor primite în termen de 4 zile de la constituirea sa.
(7) Contestaţiile pot fi formulate de cetăţeni români cu drept de vot.
Art.8.- (1) Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator în cazul în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea dispoziţiilor legii electorale privind candidatura sau obţinerea mandatului, sau în situaţii de fraudă dovedită sau recunoscută.
(2) Audierea senatorilor pentru care s-a propus invalidarea alegerii este obligatorie atât în cadrul Comisiei de validare, cât şi în plenul Senatului. În faţa Comisiei de validare cel în cauză îşi poate alege un apărător dintre membrii Senatului sau poate fi asistat de un avocat cu drept de a pune concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art.9.- În cel mult 5 zile de la constituire, Comisia de validare întocmeşte un raport în care nominalizează senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare.
Art.10.- Raportul este aprobat de Comisia de validare cu votul majorităţii membrilor acesteia. Opiniile diferite se consemnează şi fac parte din raport.
Art.11.- Senatul se întruneşte, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele acesteia.
Art.12.- (1) Senatul hotărăşte prin vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validarea alegerii, ordonaţi pe circumscripţii electorale.
(2) Senatul dezbate şi hotărăşte prin vot cu privire la fiecare senator
(3) Hotărârea privind validarea sau invalidarea alegerii senatorilor se adoptă cu votul majorităţii senatorilor.
Art.13.- (1) Senatorii a căror alegere a fost validată depun jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Refuzul de a depune jurământul atrage pierderea mandatului.
Art.14.- (1) Senatul este legal constituit după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori.
(2) Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum şi depunerea jurământului de către acesta.
Art.15.- Atribuţiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, odată cu constituirea acesteia, iar Comisia de validare îşi încetează activitatea.
Observaţi un lucru interesant. Operaţiunea de validare a minimum celor trei pătrimi din numărul total de senatori nu se face de vechiul Senat ci de noul Senat.

Mai observaţi şi faptul că “Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum şi depunerea jurământului de către acesta.”

Simpla alegere a senatorului nu presupune un mandat de senator valid, este nevoie de încheierea proceduri şi de depunerea jurământului.

Întrebarea este în ce calitate ajung senatorii să-şi valideze mandatele astfel încât să-şi înceapă exercitarea mandatului?

Legea nu răspunde la aceasta problemă… avem însă un răspuns al doctrinei de drept.

Cum spuneam cu ocazii anterioare, mandatul parlamentar reprezintă o colecţie de drepturi şi obligaţii ale parlamentarului. Mandatul în sine nu este direct şi explicit exprimat, dimensiunea mandatului derivă din calitatea de parlamentar. Mai exact, mandatul este definit prin prevederile Constituţionale şi a celorlalte legi, regulamentele parlamentare şi/sau cutume parlamentare în urma exercitării prerogativelor ce dimensionează competenţa instituţiei parlamentare.

De aici o primă concluzie, extrasă din faptul că mandatul este dimensionat de Constituţie-lege-cutume şi se înscrie în materia dreptului public. Din acest motiv nu există o legătură de natură juridică între mandatul de parlamentar şi alegătorii din colegiu sau partidul politic care a susţinut candidatul în alegeri. Nu există deci nici o sancţiune de natură penală sau civilă în activitatea pe care un parlamentar o depune în exerciţiul mandatului. DE AICI rezultă imunitatea parlamentarului de la art. 72 din Constituţie. Există însă posibilitatea unei sancţiuni politice (cum ar fi pierderea sprijinului partidului, eliminarea din grupul parlamentar şi, evident, nealegerea sa la următorul scrutin…). Asta înseamnă că parlamentarul nu poate fi determinat de cineva să facă ceva şi nici nu poate fi sancţionat pentru că face ceva, opţiunea parlamentarului în exercitarea mandatului este liberă.

Dar să revenim la oile noastre… respectiv în ce calitate noii parlamentari exercită o activitate parlamentară înainte de validarea mandatelor.

După cum ştiţi, după încheierea şi validarea alegerilor, Biroul Electoral de Circumscripţie eliberează candidatului, în 24 de ore de la stabilirea aleşilor, un act care certifică alegerea sa. În acel moment cel ales intră practic în posesia unui mandat special, parţial faţă de mandatul de parlamentar. Respectiv parlamentarul are imunitate, drepturi patrimoniale, decontarea cheltuielilor de transport… el însă nu are dreptul să intre în EXERCIŢIUL mandatului până ce procedura nu se încheie, respectiv până ce mandatul nu se validează şi jurământul nu este depus. Din acest mandat parţial se naşte obligaţia depunerii jurământului. Iată de ce refuzul de a depune jurământul înseamnă de fapt refuzul de a exercita mandatul.

Până ce Parlamentul nou ales se întruneşte la convocarea preşedintelui, vechii parlamentari sunt în funcţie şi ei într-un mandat limitat de tranziţie. Iată de ce vedem că reprezentantul Ministerului Public leagă calitatea de Senator de constituirea noului Senat. Pe de altă parte, regulamentul spune că Senatul se constituie chiar şi fără validarea tuturor senatorilor, vorbeşte despre 3/4 din numărul total de senatori. Sfertul rămas revine în grija Comisiei Juridice. Regulamentul nu presupune deci că-i musai să-ţi depui jurământul în timpul operaţiunilor de constituire a Senatului… dar presupune (pentru a nu fi refuz) o cauză justificativă a absenţei, adică o absenţă motivată. Cine nu poate să motiveze absenţa înseamnă că refuză exercitarea mandatului.
Atenţie! Acestea sunt elemente de doctrină a dreptului şi ar trebui susţinute de lege sau de o interpretare oficială pentru a avea forţă juridică, nu pot fi folosite decât în pledoarie, nu şi ca temei juridic.

După părerea mea avem o dimensiune cu dublu tăiş. Cel de la Ministerul Public trebuia să invoce, nu calitatea de senator, respectiv prezenţa mandatului în integralitatea sa… ci prezenţa acelui mandat parţial care conferă imunitate despre care vorbeam mai sus. Atunci ar fi avut logică, dar depindea de judecător ca să ofere o interpretare oficială acestei chestiuni doctrinare. Reprezentantul Ministerului Public nu a făcut însă asta, ci a mers pe ceva aberant (după părerea mea de inginer este aberant) şi judecătorul le-a validat aberaţia.
Repet, părerea mea.