Sper că postarea va fi foarte scurtă, vom vedea însă...
De foarte mult timp aud două aserţiuni pe teme electorale:
1. Votul uninominal va facilita pătrunderea în parlament a persoanelor cu foarte multe popularitate care nu au nici o legătură cu politica, cum ar fi manelişti şi sportivi.
2. Mita electorală. Partidele duc o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru a demonstra că ceilalţi dau mită electorală.
Care este concluzia logică a acestor două "frământări". Candidează două persoane X şi Y într-o circumscripţie. X este preferat lui Y pentru că X este mai cunoscut, chiar dacă nu are nici o legătură cu politica şi/sau X este preferat pentru că a dat o mită electorală care începe de la o brichetă de o mie de lei şi merge până la o sută de euro.
Şi acum urmează palma destinată clasei politice. Domniile voastre ce-mi comunicaţi mie, simplu alegător?
Un partid propune pentru un post politic pe candidatul X. Pregătirea politică, capacitatea de gestionare politică, gradul de competenţă şi, mai ales, susţinerea politică a unui candidat politic este mai puţin importantă decât cea a unui manelist sau sportiv sau că toată competenţa candidatului X are valoarea cuprinsă între o brichetă şi 100 de euro.
Stimaţi politicieni, vă este frică de manelişti, sportivi şi mita electorală? Soluţia este foarte banală, propuneţi candidaţi care să însemne pentru populaţie
mai mult decât 100 de euro, mai mult decât Adi de Vito şi mai mult decât Gică Hagi. Nu aveţi astfel de politicieni, politica este mai aproape de ura societăţii decât de iubiere? Ei bine, aici este problema domniei voastre. Ori creaţi o altă clasă politică, ori lăsaţi instituţiile statului să fie conduse de manelişti, de fotbalişti şi de cei care îşi permit să dea 100 de euro la întreaga masă a electoratului. Dinu Patriciu şi-a permite două mandate de preşedinte.
No comments:
Post a Comment