www.gandul.info
Elena Udrea: Sunt precum Făt Frumos care a aruncat buzduganul şi a trebuit să se ducă după el
"M-am bucurat că am reuşit să ating un angajament pe care mi l-am luat. Dar am făcut precum Făt Frumos: am aruncat prima dată buzduganul şi pe urmă am fost obligată să mă duc după el. Am spus că până la finalul anului semnăm contracte de trei miliarde de euro şi am fost obligaţi să facem toate eforturile pentru a putea să atingem acest obiectiv. Pentru că este extraordinar de important să nu ratăm şansa pe care o avem de a folosi bani europeni", a afirmat Elena Udrea, la Primăria Sânnicolau Mare, în prezenţa a aproximativ 500 de persoane care au participat la semnarea a două contracte de finanţare din fonduri europene nerambursabile.
Doamnă Udrea,
Eu sunt ceva mai în vârstă ca domnia voastră, dar parcă tot îmi amintesc că buzduganul era aruncat înaintea sa de balaur. Făt-Frumos nu avea astfel de obicei, doar mai reacţiona, din când în când, şi domnia sa după efectul pavlovian, când balaurul cel doritor de Cosânzene îl călca pe bătături... Nu cumva faceţi o confuzie?
De exemplu, Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur:
Prâslea ajunse pe tărâmul cellalt, se uită cu sfială în toate părţile, şi cu mare mirare văzu toate lucrurile schimbate; pământul, florile, copacii, lighioni altfel făptuite erau p-acolo. Deocamdată îi cam fu frică, dară, îmbărbărtându-se, apucă pe un drum şi merse până dete de nişte palaturi cu totul şi cu totul de aramă.
Nevăzând nici pui de om pe care să-l întrebe câte ceva, intră în palat, ca să vază cine locuia acolo. În pragul uşii îl întâmpină o fată frumuşică, care zise:
- Mulţumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea: aici este moşia a trei fraţi zmei, care ne-au răpit de la părinţii noştri, şi suntem trei surori şi fete de împărat de pe tărâmul de unde eşti tu.
Atunci el povesti în scurt toată istoria cu merele, cum a rănit pe hoţ şi cum a venit după dâra sângelui până la groapa pe unde s-a lăsat în jos la ea, şi o întrebă ce fel de oameni sunt zmeii aceia şi dacă sunt voinici.
Ea îi spuse apoi că fiecare din zmei şi-a ales câte una din ele şi le tot sileşte să-i ia de bărbaţi, iară ele se tot împotrivesc cu fel de fel de vorbe, cerându-le câte în lună şi în soare, şi ei se fac luntre şi punte de le împlinesc toate voile.
- Ei sunt în adevăr voinici, adăogă ea, însă cu vrerea lui Dumnezeu poate îi vei birui. Dară până una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, să nu dea zmeul peste tine în casa lui, că e năbădăios şi se face leu-paraleu. Acum e timpul când are să vină la prânz, şi are obicei de aruncă buzduganul cale de un conac şi loveşte în uşă, în masă şi se pune în cui.
N-apucă să isprăvească vorba, şi se auzi ceva că şuieră, că loveşte în uşă, în masă, şi buzduganul se arătă şi se aşeză în cui. Dară Prâslea luă buzduganul, îl azvârli înapoi mai departe decât îl azvârlise zmeul; şi, când era prin dreptul lui, îl atinse pe umere.
Zmeul, speriat, stătu în loc, se uită după buzdugan, se duse de-l luă şi se întoarse acasă. Când era la poartă, începu să strige:
- Hâm! Hâm! aici miroase a carne de om de pe tărâmul cellalt; şi, văzând pe fiul de împărat ce-i ieşise înainte, îi zise: Ce vânt te-a adus pe aici, omule, ca să-ţi rămâie oasele pe alt tărâm?
(sursa: http://www.romanianvoice.com/culture/povesti/pi-praslea_cel_voinic.php)
Mai ştiu un purtător de buzdugan descris în Dan, Căpitan de Plai de Vasile Alecsandri:
Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,
Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,
Cu bratul de barbat, cu pumnul apasat,
E scurt la grai, naprasnic, la chip intunecos.
El e de peste Milcov pribeag misterios.
Toti care stiu de dansul spun multe, dar soptind,
Si cale de o zare il ocolesc grabind,
Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,
Razlete pe intinsul campiilor pustii.
(sursa: http://www.clopotel.ro/edu/programa_obligatorie/poezie-Dancapitan_de_plai-158.html)
Să fie acesta Făt-Frumosul?
Cassa Loco - Fat-Frumos
No comments:
Post a Comment