Recent preşedintele României a afirmat că statul nu este responsabil pentru toţi cetăţenii săi. PSD respinge cu tărie o afirmaţie nu doar incorectă şi anti-constituţională, dar şi profund jignitoare şi dispreţuitoare faţă de populaţia României. Sensul statului este tocmai acela de a oferi cetăţenilor servicii publice, protecţie şi siguranţă. PDL şi reprezentanţii săi s-au obişnuit într-atât să folosească statul pentru interese clientelare şi bugetul României – pentru cheltuieli proprii, încât au uitat care este sensul statului, au uitat că statul le este dator cetăţenilor şi nu invers, au uitat că ei sunt la putere pentru a servi cetăţenii şi nu invers.
Cea mai mare problemă a României este că statul nu face suficient pentru români, nu-şi îndeplineşte corect nici măcar obligaţiile elementare. Nu există ţări dezvoltate unde cetăţenii nu sunt permanent sprijiniţi de stat să-şi construiască un trai decent. Nu există ţări dezvoltate în care se taie, în timpul crizei, ajutoarele pentru creşterea copilului, dar se măresc bugetele unor ministere care nu furnizează nici bunăstare, nici sprijin sau beneficii pentru cetăţean.
***
România propusă de PSD este o Românie CORECTĂ, iar statul român trebuie să fie unul SOCIAL, în care fiecare cetăţean să fie protejat şi sprijinit, în spiritul egalităţii de şanse şi al solidarităţii sociale. Acesta nu este doar un deziderat ideologic al unui partid de stânga, ci unul subliniat şi în Constituţia României şi susţinut de toate strategiile propuse la nivel european, inclusiv Europa 2020.
Constituţia defineşte statul român ca fiind unul social, şi enumeră un set extins de drepturi la care au acces nediscriminat toţi cetăţenii României.
Art.1 (3) din Constituţie: România este stat de drept, democratic şi social (...).
Art. 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a TUTUROR cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Art. 47: (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
Statul trebuie să aibă obligaţia de a fi solidar cu cei mai dezavantajaţi, obligaţie care apare cu pregnanţă în perioade de criză economică şi socială, precum cea din prezent. Din păcate, în statul condus de Traian Băsescu, în ultimii ani, au explodat inegalităţile de tot felul, şi nu doar financiare. Nu avem doar săraci şi bogaţi, ci avem oameni izolaţi, oameni fără şanse, oameni fără perspective. Avem în jurul nostru un „apartheid” social de tip nou, bazat pe capitalismul excesiv stimulat de actuala putere, în care nu mai există reguli, în care oamenii nu mai sunt egali în faţa legii, în care şansele, respectul, statutul social şi recunoaşterea din partea statului vin pe criterii incorecte. Pensionarii sunt umiliţi şi trataţi ca asistaţi social, în ciuda faptului că au drepturi derivate din munca de o viaţă. Profesorii sunt jigniţi şi atacaţi constant de politicile bugetare. Angajaţii sunt presaţi să muncească pe mai puţini bani şi cu mai puţine drepturi. Şomerilor li se impun condiţii tot mai grele pentru a primi un ajutor tot mai mic. Tinerele familii sunt forţate să îşi regândească planurile de viitor, dacă vor copii. Creditorii sunt împinşi să se lupte singuri cu băncile, deşi ar trebui să beneficieze de suport din partea statului.
Am ajuns să considerăm societatea în care trăim ca fiind incorectă, tocmai din cauza modului în care puterea a decis să gestioneze această perioadă de criză, în care cei mai dezavantajaţi sunt forţaţi să suporte costuri şi mai mari, în timp ce cei puternici sunt protejaţi şi stimulaţi.
În ultimii ani, statul social, definit prin Constituţie, a fost puternic atacat de măsurile guvernamentale. Enumerăm aici doar o parte din acestea, impuse în pofida presiunii sociale, a alternativelor oferite de opoziţie şi a sugestiilor formulate de specialişti:
- Anul acesta este pentru prima dată dupã 1990 când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate până în prezent.
- A avut loc tăierea salariilor tuturor bugetarilor cu 25% (în realitate, procentul real este de peste 40%).
- S-a eliminat valoarea punctului de pensie de 45% din salariul mediu pe economie.
- S-a amânat pentru anul 2011 înfiinţarea şi funcţionarea noului sistem de asigurări pentru agricultori.
- Pensionarii cu pensii de peste 740 de lei sunt obligaţi să contribuie cu 5,5% la asigurările sociale de sănătate.
- Nivelului pensiei minime garantate a fost îngheţat la nivelul de 350 lei, fără ca aceasta să mai fie indexată cu rata prognozată a inflaţiei;
- Peste 98% din numărul total al pensionarilor primesc mai puţin de 1.500 de lei lunar.
- Aproape jumătate din populaţia din România nu poate face faţă unor cheltuieli financiare neprevăzute (sau unei reduceri neprevăzute a veniturilor).
- Între 60-70% dintre familiile în care cel puţin un membru este bugetar se află în situaţia în care nu-şi vor mai acoperi nevoile curente de consum.
- S-au desfiinţat peste 1.000 de unităţi şcolare în toată ţara, până la 15 septembrie 2010, la care se vor adauga alte 3.000 de şcoli care au fost sau vor fi desfiinţate în timpul anului şcolar, cu precădere în mediul rural, inclusive şcoli primare şi grădiniţe
- S-au desfiinţat peste 30.000 de posturi didactice din învăţământul preuniversitar şi a altor câteva mii de posturi didactice auxiliare.
- S-au blocat investiţiile din învăţământ, prin reducerea alocaţiilor bugetare cu peste 60%.
- Peste 3.700 de elevi au rămas fără bursa „Bani de liceu” după ce guvernul a coborât plafonul maxim de venit pentru acordarea burselor cu 1 ban, de la 150 la 149,99 de lei.
- Sănătatea publică a primit cel mai mic buget din ultimii 10 ani – de 3,8 % din PIB. Iar România se situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană în privinţa cheltuielilor cu sănătatea, ca pondere din PIB.
- În România mor 6 bebeluşi în fiecare zi. Adică 10 la fiecare 1.000 născuţi vii, cea mai mare rată din UE.
- Costurile medicamentelor achiziţionate de către populaţie din farmacii au crescut cu aproape 10%.
- Guvernul a redus indemnizaţia maximală pentru mame de la 4.000 la 3.400 de lei. De asemenea, guvernul a scăzut valoarea indemnizaţiei acordată pentru cel de-al doilea an de concediu maternal la 1.200 de lei.
- Trusoul pentru nou-născuţi, în valoare de 150 de lei, şi ajutorul pentru tinerii căsătoriţi, care valora 200 de euro, nu se mai acordă.
Lista e lungă şi poate continua. Ea arată costuri sociale imense, la care sunt supuşi milioane de români, fără ca acest sacrificiu imens să ducă la un rezultat în relansarea economiei. Dimpotrivă, tăierile sunt însoţite de continuarea cheltuielilor absurde şi corupte din zona clientelei politice portocalii. Mai mult, putem spune că toate aceste tăieri sunt făcute pentru a exista fonduri destinate clientelei PDL.
Efectul este dramatic pentru societate şi pentru câteva generaţii. Rata sărăciei (ponderea românilor care câştigă mai puţin decât pragul sărăciei, care este 60% din mediana veniturilor) va creşte de la 18,5% în 2009 la 22% în 2010 şi la peste 25% anul viitor, conform statisticilor oficiale. Din 2008, România înregistrează cel mai mare procent al angajaţilor situaţi sub pragul sărăciei. Rata sărăciei a fost de 18,5% în România, faţă de 8% media comunitară. Din 2008, România a devenit ţara cu cea mai mare rată a sărăciei în rândul copiilor. Unul din trei copii, adică peste 30%, se situează sub pragul de sărăcie (adică venitul familiei pe membru de familie este mai mic de 480 de lei).
Ce propune Traian Băsescu în acest context? Ca statul să îşi oficializeze politica pe care o desfăşoară deja de peste un an – de retragere din societate, de a deveni un stat minimal, care răspunde doar de un număr limitat de cetăţeni – cei privilegiaţi, cei cu carnet de partid portocaliu.
Nici în comunism şi nici în prezent, România nu a fost stat social. România are cea mai mică rată a cheltuielilor sociale din UE de ani de zile, şi a fost la fel şi în comunism. Bugetul este format dintr-o treime cheltuieli sociale, o treime salarii şi o treime cheltuieli publice. Aceasta nu înseamnă stat social, câtă vreme ponderea cheltuielilor sociale într-un stat occidental este cel puţin dublă.
Rolul statului este să colecteze taxe şi impozite de la cât mai mulţi şi să redistribuie aceste fonduri în servicii publice adresate tuturor – servicii medicale, servicii de educaţie, servicii de ordine publică, justiţie, apărare etc. Miza este de a garanta un minim de protecţie şi de sprijin pentru cei dezavantajaţi şi de a servi ca „plasă de siguranţă” acolo unde este nevoie.
Contractul social presupune existenţa unui stat cu răspunderi sociale. Altfel, contractul social se rupe, iar cei cărora nu li se mai garantează drepturi pot refuza să mai respecte obligaţii.
România are nevoie de un stat social, nu de unul clientelar şi corupt, aşa cum construieşte azi Traian Băsescu. Traian Băsescu şi PDL oficializează doctrina „statul suntem noi”, transformând România într-un balast de care e nevoie să se dispenseze.
Partidul Social Democrat se angajează să pună în centrul activităţii sale statul social. Statul social este singura garanţie a bunăstării şi a dreptăţii sociale. Prin proiectul nostru de guvernare, vom milita pentru un nou model de stat social, adaptat şi crizei actuale dar şi viziunii europene. Avem nevoie de un stat social care să nu existe doar în textele Constituţiei, ci unul care să asigure bunăstarea şi traiul decent pentru fiecare cetăţean, fie că este mai puţin educat, mai sărac, mai bătrân, mai singur sau mai bolnav decât ceilalţi.
Partidul Social Democrat
13 decembrie 2010
(sursa: http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=4271)
No comments:
Post a Comment