Probabil că nu, de vreme ce...
COMUNICAT DE PRESĂ
(20 decembrie 2010)
REF: Participarea preşedintelui României la lansarea noului sistem informatic integrat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat luni, 20 decembrie a.c., la lansarea noului sistem informatic integrat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prilej cu care a susţinut următorul discurs:“Bună ziua. Mulţumesc în primul rând pentru invitaţie. Probabil domnul preşedinte al Casei Naţionale de Sănătate a ţinut cont de insistenţele pe care le-am avut în acest an legat de punerea în funcţiune a sistemelor informatice, ca soluţie de modernizare a ţării şi, în acelaşi timp, ca soluţie de optimizare a costurilor, de eficientizare a activităţii în foarte multe domenii, în mod deosebit în administraţie. De altfel, poate este bine să reamintesc, în interiorul ideii de modernizare a României informatizarea are unul din rolurile majore şi nu este neapărat un rol de diminuare a numărului de angajaţi - există şi această funcţiune, dar nu acesta este scopul principal, scopul principal este acurateţea datelor, capacitatea de a avea date de sinteză, pentru analiză şi decizie şi, de ce nu, reducerea posibilităţilor de fraudare a diverselor sisteme de plăţi pe care le avem în România, de la asistenţă socială până la asistenţa medicală. Am văzut cu toţii ce poate sistemul la stadiul actual, mă bucur că la Casa Naţională de Sănătate s-a respectat primul termen din Hotărârea CSAT 71 din iunie, o hotărâre care vizează practic toate sistemele de informaţii ale statului şi nu numai şi, în acelaşi timp, o hotărâre care vizează valorificarea la maxim a capacităţilor instalate pe care deja le avem.
Sigur, este un loc al sănătăţii astăzi, dar profit de de faptul că în sală sunt şi specialişti şi presă pentru a vă spune o realitate care a împins la hotărârea CSAT 71 vizând sistemele de transmisie de date, sisteme informatice din România. Am constatat cu specialişti, cu instituţii care ţin de CSAT că avem o infrastructură care permite conectarea a 58% din instituţiile de stat la un sistem global de informaţii în România şi pe aceste infrastructur,i în momentul de faţă, capacităţile utilizate se adresează la doar 12% din instituţiile statului. Aceasta arată un management neglijent, ca să nu spun mai mult, un management care nu are nimic comun cu interesul general ci utilizarea interesului general a fost marginalizată şi s-a manifestat foarte mult în investiţiile din industria IT şi din sistemele de transport interesul local. Când mă refer la interesul local nu mă refer la interesul de la Bucureşti sau de la Iaşi, mă refer la interesul de instituţie. Calea ferată - este adevărat din timpul meu s-a realizat 80% din sistem - dispune de 4500 de km de fibră optică, şi a rămas doar pentru transmisia de date a căii ferate, ceea ce înseamnă o utilizare a 2%-3% din capacitatea de transport a infrastructurii, urmând ca diferenţa de capacitate să ia alte drumuri, alte utilizări. Transelectrica are, şi ea, propriul ei sistem, propria ei infrastructură care, de multe ori, merge pe lângă cea a căii ferate. Foarte bine, dar fiecare cu interesele lui. Sănătatea, nu mai spunem de Ministerul Muncii, are numai sisteme izolate capsulate, aşa, în aşa fel încât, deşi statul a făcut investiţii foarte mari în sistemele informatice, reuşim performanţa să nu putem avea acces de la un modul la altul şi câte un domn sau doamnă să primească până pe la 5.000, 5.000 şi ceva din diverse forme de ajutor social. De ce? Pentru că nu ne ducem toţi într-o bază de date. Ei, au fost mult mai multe elemente, printre care şi unul de ordin strategic. Ştiam, în iunie, că la Summitul NATO de la Lisabona se va statua definitiv ca fiind ameninţare la adresa securităţii aliaţilor elementul de atac cibernetic. Şi, atunci, a trebuit să preluăm, la CSAT, o viziune despre cum funcţionează şi cum poate fi protejat sistemul informatic al României, pentru ca instituţiile să nu sufere. Cu un sistem în care cei de la calea ferată răspund de ceva, cei de la Transelectrica de altceva, sănătatea de altceva, cu siguranţă România nu ar fi putut fi eficientă în a-şi proteja sistemele de trasmisie de date. Dacă tot s-a băgat CSAT-ul, atunci ne-am băgat şi pe termene, pentru că devenise obsedantă ideea "când se termină sistemul informatic al Ministerului Sănătăţii, când se termină sistemul informatic al Ministerului Muncii, când se termină sistemul informatic din administraţiile locale" şi aşa mai departe.
Astăzi avem un prim rezultat al faptului că toate structurile au început să meargă într-o anume cadenţă. Aţi aflat, probabil, că întreprinderile mari şi mijlocii déjà pot face raportările electronic, sistemul este deschis - raportările la finanţe - sistemul este deschis şi pentru intreprinderile mici şi am constatat, cu satisfacţie, că dincolo de cei care erau obligaţi să-şi facă la finanţe raportările electronice, 18.000 de firme mici erau deja, înscrise în sistem, săptămâna trecută. Deci, există capacitate de absorbţie a noului în instituţiile statului şi, mai ales, în mediul care este în relaţie cu instituţiile statului. Numai ce am auzit din prezentare ne probează eficienţa acestui sistem. Înainte de introducerea sistemului, când adunai toţi pacienţii care erau înscrişi la medicii de familie, România avea 27 de milioane de înscrişi. Când s-a trecut la introducerea în baza de date, s-a constatat că sunt doar 19 milioane şi vreo 800.000. Şapte milioane fraudă. La fel ca la asistenţa socială, la fel ca la pensionaţii pe caz de boală, la fel ca în multe alte locuri. Deci băieţii ăştia care ne par, aşa, oameni oarecare, dar care înţeleg ce se întâmplă cu sistemele informatice, devin tot mai mult o avere pe care o avem şi pe care trebuie s-o exploatăm. Cu toată modestia pe care o au când îi vedem cum ne explică, trebuie să le dăm atenţie, să-i preţuim şi să-i utilizăm. Să-i utilizăm, pentru că ne pot aduce servicii extraordinare chiar în modernizarea României, în ansamblul ei. Aştept cu nerăbdare să vedem eficenţa acestui sistem, care la acest stadiu înţeleg că evidenţiază cheltuielile pe medicii de familii, pe farmacii şi pe spitale. Aştept cu nerăbdare definitivarea sistemului şi să putem să avem introdusă automat şi reţeta, pe care domnul inginer tocmai ne-a prezentat-o, că ar trebui să se înscrie automat, şi aştept introducerea cardului de sănătate la anul. Vreau să ştiţi că este fără posibilitate de extindere de termen introducerea cardului de sănătate şi evidenţierea automată a reţetelor. Vom constata atunci că sistemul de sănătate, dincolo de medici, are nevoie şi de informaticieni şi de date de sinteză care să permită decizia. Pentru că suntem la sănătate, vreau să subliniez aici, unde sunt şi decidenţii în legătură cu sănătatea că-i felicit pentru introducerea genericelor ca prioritate în recomandările, în prescrierile care se compensează, că încă am neînţelegeri legat de unele programe naţionale care utilizează cele mai scumpe medicamente, în condiţiile în care în Europa nici măcar ţările bogate nu-şi permit acest lucru şi garantează tratamente cu medicamente nu de ultimă oră, ci cu medicamentul precedent, iar diferenţa o achită cel care doreşte ultimul medicament. Unora le poate părea cinică o astfel de abordare, iar eu spun că cinică este abordarea cu cel mai scump medicament. Rămân încă destul de mulţi oameni care nu pot beneficia de tratament pentru că se utilizează cele mai scumpe medicamente. La fel, domnule preşedinte al Casei, domnule ministru Arafat, poate vă gândiţi că şi instrumentele acestea medicale, poate nu folosesc termenele corecte, dar am văzut proteze care costă 10 lei la un spital – dau un exemplu - la un alt spital costă 100 de lei exact aceeaşi proteză. Poate că ar trebui să introducem standardele de cost pentru că a trecut vremea când fiecare putea să îşi bage mâinile cât vrea în banii publici. Aceste sisteme pot să ne ajute, la rându-ne noi trebuie să dăm informaţie şi, mai ales, atitudine de calitate faţă de ele. Nu pot să văd că la un spital din Iaşi aceeaşi proteză costă de zece ori mai puţin decât în altă parte. Este de neacceptat. Şi atunci, şi aceste instrumente ale medicilor sau device-uri ale medicilor trebuie introduse într-un sistem de standarde de cost. Poate, spun poate, în sală există cineva care ştie poveste când s-a înfiinţat Casa de Sănătate a Transporturilor – după câteva luni făcând prima evaluare, am constatat costuri uriaşe la un spital din vestul ţării, faţă de un spital din estul ţării, deşi avea acelaşi număr de paturi şi cam acelaşi număr de pacienţi. Am constatat atunci că o apendicită costa la un spital din vest de vreo 180 de ori mai mult decât o operaţie de apendicită la un spital din Iaşi. Aceste standarde trebuie introduse. Ştiu că domnul profesor Vlădescu care a condus Comisia prezidenţială pentru evaluarea sistemului de sănătate a împins lucrurile înainte până când s-au realizat fişele, standardele de acţiune şi de costuri pentru 12 boli. Trebuie dezvoltate. Am înţeles că pentru alte 300 şi ceva de tratamente sunt fişele în lucru. Oameni buni, nu mai merge altfel decât cu deplină corectitudine şi cu administraţie corectă. Vă asigur că nu avem altă soluţie.
Modul de administrare balcanic al ţării nu mai poate continua. Iar sisteme de acest gen sunt de natură să ajute. Totul este, şi revin aici, să vrem să fim partenerii acestor sisteme. Şi de aceea, aici, într-un loc, într-un epicentru al sistemului de sănătate românesc, vă spun că trebuie rezolvate problemele de standarde de cost pentru spitalizări, pentru procurare de diverse elemente utilizate în ortopedie, în chirurgia inimii, în orice. Pentru că nu mai putem funcţiona altfel. Practic sistemele statului nu mai pot servi cetăţenii atât timp cât elemente din angrenajul statului nu sunt oneste cu cetăţenii. Sistemele informatice sunt de natură să ne fie nouă şi cetăţenilor un partener de cea mai bună calitate, cu condiţia să vrem noi. Ele vor. Informaticieni să ne ajute să le punem în funcţiune, de asemenea, încă avem. Dar trebuie ca noi, factorii de decizie, să împingem lucrurile pe canalul corect, pe drumul corect al civilizaţiei, epocii în care trăim. Să ştiţi că ceea ce vă spun nu se vede doar de la Cotroceni, ceea ce nu se face: utilizarea încă a celor mai scumpe medicamente în exces, lipsa unor standarde de cost. Se observă şi de către cei care privesc la noi, din Uniunea Europeană, din afara ţării. Şi când ne pun eticheta, ne-o pun plecând şi de la aceste realităţi – etichetă care nu ne place. Dar trebuie să facem ce avem de făcut pentru ca şi alţii să ne preţuiască, indiferent că ne place sau nu. Dacă nu ne autoevaluăm şi nu ne preţuim noi prin atitudinea noastră, n-avem ce aştepta mare lucru de la alţii care, cu uşurinţă, ne pun eticheta "corupt". Păi, când se ştie cât costă unele medicamente la noi, se ştie cât costă unele proteze la noi, se ştiu foarte multe lucruri şi atunci n-avem a ne supăra pentru că nu sunt venite din aer, din propagandă etichetele care ni se pun uneori. Şi aici am discutat doar pentru că sunt la sănătate, m-am referit la elemente din sistemul de sănătate, dar ele sunt mult mai largi şi destul de răspândite.
Altfel, pentru că suntem la sănătate, trebuie să vă spun că obiectivul major al anului viitor, al primei părţi a anului viitor este, în afară de informatizare, şi restructurarea sistemului de sănătate, fără a viza disponibilităţi de medici, asistente medicale, surori, trebuie închise locurile de risipă. Dincolo de a se introduce şi celelalte elemente în sistemul informatic, nu mai putem funcţiona cu un număr de spitale atât de mare, din care circa 200 de spitale nu depăşesc rangul de capabilităţi de tratament şi intervenţie al unui dispensar, doar că sunt mult mai mari şi cu consumuri mult mai mari. Şi atunci, cadrele medicale vor trebui concentrare în spitale care sunt performante iar 100-150-200 de aşa-zise spitale în care oricum la un accident sau la nevoia unei intervenţii chirurgicale grave, pacientul nu are nicio şansă, renunţăm. Le transformăm în ce vor putea fi transformate, în creşe, în aziluri pentru bătrâni, ştiu eu, se pot transforma multe cu o refacere consistentă. Sţiu că sunt probleme cu spitalele vechi, cu microbii care sunt. Deci, lucrurile trebuie îndreptate. Obiectivul nu este neapărat să le transformăm, obiectivul este optimizarea cheltuielilor şi a calităţii asistenţei. Am ajuns deja la Ministerul de Interne, la SMURD. Se implică. Deja s-a creat SMURD-ul militar şi se va extinde, pentru că avem un număr suficient de mare de elicoptere care pot fi puse la dispoziţie. Va trebui să optimizăm costurile prin închideri de spitale şi prin ceea ce ceream mai înainte, o analiză a standardelor de cost şi pe tratamente şi pe orice, şi pe numărul de zile de spitalizare pe fiecare boală.
În afara acestui lucru, pentru că suntem într-o zonă a sănătăţii, trebuie să vă spun că obiectivul major al anului viitor este să intrăm consistent în legislaţia muncii. Dacă anul acesta priorităţile au fost altele, noul Cod al Muncii pentru flexibilizarea forţei de muncă trebuie să devină realitate. Avem nevoie de o nouă lege a sindicatelor, de o nouă lege a patronatelor. De o nouă lege şi un nou sistem de funcţionare a diverselor structuri care vizează munca şi piaţa muncii, inclusiv a faimosului Consiliu Economic şi Social din care Guvernul ar cam trebui să dispară şi CES-ul să rămână o zonă dedicată patronatelor, sindicatelor şi societăţii civile, alta decât sindicatele.
Aş încheia mulţumind mult pentru ce s-a făcut în aceste ultime luni sub o presiune destul de mare, dar sunt convins că toţi am înţeles nevoia ca acest sistem să funcţioneze corect. Vă asigur că în continuare voi fi un partener al dumneavoastră în a vă sprijini ca toate instituţiile statului să contribuie la buna funcţionare a sistemului şi a sistemului de sănătate, implicit. Vă asigur că nu putem vorbi de o Românie care se modernizează fără informatizarea ca parte componentă a informatizării instituţiilor statului, de la primării, până la cel mai neînsemnat spital, sau până la medicul de familie. Vă mulţumesc mult! Vă asigur de recunoştinţa mea pentru punerea în funcţiune a sistemului şi mizaţi pe sprijinul meu în continuare. Vă mulţumesc mult!”
Departamentul de Comunicare Publică
20 Decembrie 2010
Nici domnul Duţă nu pare să conştientizeze asta:
http://www.cnas.ro/sectiune-video/pagina-medicala-2#/0
Pe fundalul sonor al discursului domnului Duţă se aude El Condor Pasa...
Away, I'd rather sail away
Like a swan that's here and gone
A man gets tied up to the ground,
he gives the earth
its saddest sound,
its saddest sound.
Şi-mi vine şi mie să zic, sail away like a swan, mister president... Acum mă refer la preşedintele Nicolae Duţă, dar se potriveşte şi pentru domnul Băsescu la o adică.
No comments:
Post a Comment