15 December 2010

Domnule preşedinte, unde sunteţi... ?


La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.
(1886, 1 decembrie, La steaua, Mihai Eminescu)

Acum 6 ani a răsărit o stea numită Traian Băsescu. Multă lume privea spre această stea precum la Luceafărul politicii româneşti. De atunci însă steaua s-a tot îndepărtat, cu viteză, de România. Astăzi steaua nu se mai vede, nici ea nu ne mai vede pe noi. În locul unde a fost steaua se vede un om care seamănă din ce în ce mai mult cu o recentă figură istorică...

traim decenii de implinire


Iată un discurs care concurează cu Raportul preşedintelui Nicolae Ceauşescu la Congresul Partidului Comunist Român. Cum să citeşti aşa ceva? Eu aştept să facă cineva un referat şi să-l pună pe referate punct ro.

Conferinţă de presă
a preşedintelui României, Traian Băsescu
(Palatul Cotroceni, 14 decembrie 2010)

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 14 decembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o conferinţă de presă pe teme de actualitate. Vă prezentăm textul conferinţei:

Preşedintele României, Traian Băsescu: Conferinţa de presă are, în primul rând, ca obiectiv să vă lase să puneţi întrebări, dar ea este motivată de întâlnirea cu partidele politice pe tematica ce vă este cunoscută, şi aş vrea să fac o scurtă, foarte scurtă sinteză a discuţiilor, pe cele trei teme transmise partidelor, şi anume: priorităţile legislative pentru sfârşitul de an, perspectivele economiei în 2011-2012 şi probleme legate de accesul României în spaţiul Schengen. O să fac o scurtă sinteză pentru toate cele trei puncte. În primul rând, trebuie să remarc faptul că discuţiile s-au desfăşurat într-o atmosferă constructivă atât cu formaţiunile din arcul guvernamental, cât şi cu PSD-ul. Continui să regret absenţa PNL-ului de la aceste discuţii, care, cred eu, vizează chiar lucruri extrem de importante din evoluţia ulterioară, din evoluţia viitoare a României. În general, în problema perspectivelor economice şi sociale, pentru 2011-2012, discuţiile s-au axat pe bugetul pentru anul 2011, iar, din acest punct de vedere, am analizat, împreună cu partidele, principalii parametri ai bugetului de stat pentru 2011 şi perspectiva pentru 2012. După cum vă este cunoscut, bugetul 2011 este proiectat pe o creştere economică de 1,5% a produsului intern brut, pe un deficit bugetar de 4,4% din produsul intern brut, deci circa aproape şase miliarde de euro care vor trebui împrumutaţi. De asemenea, am atenţionat partidele asupra a ceea ce înseamnă împrumuturile pe care trebuie să le facem în 2011, pentru a acoperi cheltuielile bugetului de stat, aşa cum ele sunt proiectate. Principalul eveniment care se întâmplă bugetului de stat este că datoria publică guvernamentală ajunge, la sfârşitul anului 2011, la 39,5% din produsul intern brut. Aici am ţinut să atenţionez asupra unui lucru: în raport cu sumele care se vehiculează, după cum vedeţi, ca împrumuturi pentru alte ţări, ca Grecia, Irlanda şi ce va mai urma, sumele pe care le împrumută România sunt mici, dar ele au impact foarte mare, pentru că avem un produsul intern brut mic, şi atunci creşterea datoriei publice guvernamentale este foarte rapidă, în cazul nostru, şi am atenţionat că nu mai putem merge pe a ne lua prea multe libertăţi din punctul de vedere al împrumuturilor, în mod deosebit al împrumuturilor pentru consum.

Şi aici sunt câţiva parametri ai bugetului care încă nu arată bine, deşi sunt consistent ajustaţi procentual faţă de 2009 şi faţă de 2010 - şi mă refer la structura de cheltuieli care ne arată faptul că încă avem un procent foarte ridicat destinat cheltuielilor sociale, plus pensii, 12,5% din produsul intern brut. Pentru a vedea cât înseamnă din veniturile bugetului de stat, înmulţiţi cu 3, aproximativ, şi veţi constata că ajungem la procente destul de ridicate: 12,5 ori 3, peste 37%, aproape 40% din cheltuielile bugetului de stat. Este o reducere consistentă, cu 5-6%, dar încă este foarte mult în raport cu veniturile bugetului. De asemenea, cheltuielile cu salariile sunt 7,5% din produsul intern brut. La fel, înmulţind cu circa 3, corespunzător gradului de colectare din produsul intern brut, care este circa 31-32%, vom vedea că şi aici încă avem cheltuieli mari în raport cu veniturile bugetului de stat. Şi, în sfârşit, partea pozitivă a bugetului, să spunem, cheltuieli de 6,5%, pentru investiţii. Aici, apelul meu, la arcul guvernamental, a fost: atenţie la priorităţi! Nu mai putem cheltui funcţie de interesul politic, să aibă fiecare primar câte ceva investiţii, câte o nouă investiţie şi aşa mai departe. Sper că anexele bugetului de stat fac direcţionări foarte precise în ceea ce priveşte cei 6,5% reprezentând investiţiile. Ca o concluzie, pentru că nu vreau să lungesc foarte mult subiectul, să vă las timp pentru întrebări, bugetul de stat al anului 2011 vizează continuarea procesului de consolidare, consolidare fiscală.

Vor continua politicile de reducere a cheltuielilor, fie că ne referim la cheltuieli sociale sau la cheltuieli cu forţa de muncă. Dacă în 2010 s-a făcut o ajustare destul de brută a numărului de salariaţi, în 2011 trebuie să se treacă pe ajustarea fină, adică dându-se mare atenţei sectoarelor care au nevoie de personal în plus, cum ar fi Sănătatea, şi aici sunt soluţii, şi sectoarelor care încă au rămas cu personal foarte mult, în raport cu ce au de făcut. Şi aici mă refer la două ministere, care nu şi-au început încă procesele de restructurare - Ministerul de Finanţe şi Ministerul de Interne. Sigur, sunt condiţii obiective pentru care, încă, nu s-au declanşat aceste procese la cele două ministere, dar ele trebuie declanşate încă din această lună şi implementarea să aibă loc în primele două-trei luni ale anului 2011. Aş spune că, în raport cu situaţia economică a României - dar nu numai a României, cu situaţia economică europeană - începem să construim bugetul cu orientare către eficienţă şi competitivitate. Este esenţial ca acest început să se rafineze pentru 2012 şi bugetele următoare să fie într-adevăr orientate către eficienţă şi competitivitate. O caracteristică vizibilă a bugetului anului 2011 este prudenţa, prudenţă atât în evaluarea veniturilor - care eu îmi permit să sper, printr-o modernizare a activităţii ANAF, poate creşte eficienţa în colectarea veniturilor şi, de asemenea, cred că bugetul reflectă o responsabilitate asumată de Guvern. Aş face o singură paranteză. Legat de cheltuieli, poate nu e esenţial, dar fără a vedea în bugetul de stat, în proiectul bugetului de stat, existenţa acestei intenţii, am atenţionat partidele ca nu cumva la capitolul cheltuieli materiale să se dea drumul la achiziţii de mobilier, plasme, maşini şi alte elemente de recuzită a politicianului instalat în funcii publice şi cu maşină la scară. Nu este 2011 anul în care să ne permitem astfel de achiziţii şi ele nici nu sunt justificate având în vedere că s-a produs totuşi o reducere consistentă a personalului şi în administraţia centrală, şi în administraţia locală.

Vă pot spune că cifrele pentru luna octombrie, deci situaţia pe care am primit-o în noiembrie pentru luna octombrie, arătau o reducere efectivă de salariaţi cu circa 76.000 faţă de cifra de la 31 decembrie 2009, ceea ce încadrează deja numărul de personal la obiectivul propus pentru anul 2010. Adică la sfârşitul lunii octombrie erau circa 1.291.000 de persoane angajate în sectorul public, deci mai aveau de ajustat 1000 de persoane. Eu sper să se ajungă sub cifra propusă, de 1.290.000 de salariaţi, dar procesul de data aceasta, repet, cu ajustare fină, trebuie să continue şi în anul 2011. Trebuie să recunoaştem că dumneavoastră, care sunteţi un senzor foarte fin a ceea ce se întâmplă în instituţiile statului, încă nu aţi marcat dezastre generate de reducerea numărului de personal, adică instituţii care nu mai pot lucra, instituţii în care nu se mai poate îndeplini misiunea sacră dată de regulamentul de funcţionare ca urmare a reducerilor de personal, ceea ce înseamnă că nu a fost o abordare greşită, acea abordare criticabilă, în fază iniţială, dar până la urmă s-a dovedit eficientă: de reducere a personalului cu un procentaj egal în toatre instituţiile. Cam asta, despre buget. Sigur, au mai fost intervenţii ale partidelor, legate de nevoia de distribuţie a unor sume mai mari către administraţiile locale. A mai ridicat, în mod deosebit, PSD - şi, aici, trebuie să spun că le dau dreptate - , a ridicat problema unor blocaje care au intervenit la managementul spitalelor transferate către administraţiile locale, adică au fost prefecţi care au atacat hotărârea consiliului judeţean de numire a unor noi conduceri ceea ce întârzie procesul efectiv de exercitare a autorităţilor locale asupra spitalelor şi, din acest punct de vedere, am promis o intervenţie eficientă la Guvern pentru a accelera acest proces şi a nu mai obstrucţiona transferul real către administraţia locală a spitalelor.

În ceea ce priveşte priorităţile legislative, cred că nu ar trebui să mai revin asupra lor. Probabil, sunteţi informaţi încă înainte de începerea conferinţei de presă, că se pare - cel puţin asta am înţeles eu - că s-au găsit resurse de vot ca, până la urmă, pe ordinea de zi să fie înscrise legile care vizau obligaţiile noastre din acordul cu Fondul Monetar, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, adică Legea bugetului de stat şi Legea salarizării unice. Acestea fiind rezolvate sau dacă se vor rezolva putem considera că lucrurile sunt într-un punct pozitiv. Ceea ce am rugat partidele să aibă în vedere ca prioritate pentru începutul anului viitor, din punct de vedere legislativ, este legat de noul Cod al Muncii. Nu am primit un răspuns afirmativ generalizat, nici de la coaliţie - de la coaliţia de guvernare - nici de la PSD. Dar am făcut un apel la înţelegerea faptului că nu mai putem continua cu actualul Cod al Muncii, care face extrem de inflexibilă piaţa forţei de muncă. O să vă spun nişte cifre, pe care le-am mai spus public, dar nu într-o conferinţă de presă. S-a făcut o evaluare a Institutului Naţional de Statistică, pe 28.000 de locuinţe, în încercarea de a se constata nivelul de forţă de muncă la negru. Nu Institutul Naţional de Statistică a fost organizatorul: el a furnizat doar datele pentru alegerea unui eşantion optim. A rezultat că 1.680.000 de români merg la muncă dimineaţa, se întorc de la muncă după-amiaza sau seara, dar nu figurează a se afla în câmpul muncii. De ce dau crezare acestei cifre? Pentru că acelaşi eşantion, pe 28.000 de locuinţe, a evidenţiat 4,4 milioane de cetăţeni care pleacă la serviciu dimineaţa, se întorc după-amiaza sau seara şi au o carte de muncă, au un contract. Deci atât timp cât cheia oficială se verifică, concluzia a fost că este corectă şi cea de-a doua cifră.

Sigur, fiind vorba de o analiză sociologică poate avea o eroare de două, trei, cinci procente, spun eu, cu maximă largheţe, deşi, iniţial, am privit foarte neîncrezător, la acea cifră, 1.680.000, dar, până la urmă aceasta este realitatea. Şi, singura explicaţie, pe care o putem da acestui nivel uriaş de muncă la negru, este inflexibilitatea Codului Muncii, care îl pune în situaţie foarte dificilă pe angajator în cazul în care trebuie să reducă forţa de muncă la un moment dat. Şi atunci, tot ce este muncă sezonieră sau muncă care acoperă tot anul, este supus fenomenului de muncă la negru prin tentaţia pentru patroni, pe de o parte, de a angaja la negru pentru a plăti mai puţine taxe şi cu explicaţia către cel angajat: “Dacă te angajez, am probleme. Dacă accepţi să munceşti la negru, fără contract de muncă - bine; dacă nu - nu. Că sunt alţii la poartă, care vor veni”. Nu adopt o poziţie înţelegătoare faţă de patronat, pentru că nu pot spune că a nu respecta legea este un lucru scuzabil. Pe de altă parte, însă, se pare că şi situaţia de criză i-a silit la accentuarea opţiunii pentru a angaja oameni la negru. Şi este, poate, explicabil. Nu se ştie încă ce evoluţie va avea economia europeană, economia românească şi atunci la fel cum Gvernul a făcut un buget, zic eu, prudent, probabil că la fel gândeşte şi un manager, un patron, că trebuie să fie foarte prudent în angajarea cheltuielilor pe termen lung, inclusiv cele cu forţa de muncă. Marea dramă este că aceşti 1.600.000 de oameni - faptul că scurtez, să nu mai spun 1.680.000, să nu spuneţi "Aţi spus o cifră, la început, una la sfârşit". Deci, aceşti peste 1.600.000 de oameni nu au nici asigurările sociale plătite, nici asigurările de sănătate, şi asta îi pune pe ei în situaţie dificlă; pentru că pensia nu le merge, în spital nu-l primeşte decât dacă e o urgenţă, nu se poate trata, n-are asigurări de sănătate, n-are contribuţie la pensie, şi multe altele. Asta am încercat să explic partidelor politice: că este o obligaţie a politicului, trecând peste eventuale reacţii, să flexibilizeze Codul Muncii în aşa fel încât aceşti oameni să nu mai fie supuşi riscului social de a nu li se plăti pensiile, contribuţiile, de a ajunge la bătrâneţe cu o pensie mică. De ce cred că trebuie intervenit prompt? Pentru un motiv simplu. N-o să ajungem nici mâine, nici poimâine la 8%, creştere economică, pentru a da confort patronatelor. Ne vom relua creşterea lent şi bazat, în primul rând, pe investiţii şi, mult mai puţin, pe bule imobiliare şi pe consum excesiv. Deci, nu vor mai fi creşteri explozive care să absoarbă rapid forţa de muncă şi atunci dacă nu intervenim acum creând un avantaj şi patronilor şi salariaţilor, riscul ca, pe termen lung, foarte mulţi cetăţeni să nu aibă plătite contribuţiile sociale şi de sănătate, creşte. Deci, din acest motiv, în primul rând, pentru a proteja interesele celor aflaţi în câmpul muncii, trebuie să flexibilizăm Codul Muncii.

Şi o ultimă abordare legată de programul legislativ, a fost legată de legea Educaţiei - şi, aici, o spun fără nicio rezervă. Sunt un susţinător total al adoptării legii educaţiei, în această sesiune. Lucrurile nu mai pot continua aşa. Este clar că reforma din anii 97 - 98 este un mare eşec. S-au creat universităţile care dau diplome pe bandă rulantă, s-au creat sisteme de învăţământ care nu creează competenţe, s-a ajuns la o depreciere masivă a sistemului de educaţie românesc şi la o totală desprindere a lui de realităţile economice ale României şi ale Uniunii Europene. Trebuie să recunoaştem eşecul major al reformei reducaţiei iniţiată prin 97 - 98 şi trebuie să trecem la un sistem de învăţământ modern, care să dea tinerilor competenţe şi, sigur, să contribuie la dizolvarea sau diminuarea grupurilor de interese din universităţi, din alte sisteme de educaţie. Înţeleg blocajul pe care, în mod deosebit, pentru învăţământul universitar, încearcă să-l facă unii parlamentari, chiar rectori, unii din ei, profesori universitari, alţii din ei, dar nu putem sacrifica şi generaţiile următoare de dragul rectorilor, de dragul profesorilor universitari, de dragul liderilor sindicali din educaţie. Nu putem face acest lucru şi susţin această afirmaţie, prin cifrele ultimelor evaluări pentru sistemul de educaţie românesc. Deci n-o spun eu, n-o spune Comisia prezidenţială, n-o spune ştiu eu ce om politic, dar, ultimul studiu PISA al OCDE, publicat în noiembrie 2010, pentru anul 2009, care analizează nivelul elevilor din peste 70 de ţări, situează România pe locul 49 la lectură, şi pe locul 47 la matematică. De asemenea, trebuie subliniat faptul că nici la altele nu stăm mult mai bine. Spre exemplu, la ştiinţe suntem pe locul 48 din 70 de ţări, dar pe cel mai prost loc din Uniunea Europeană. Deci, suntem pe locul 47-48-49 din cele 70 de ţări evaluate, dar suntem a 27 a ţară, din punctul de vedere al performanţelor sistemului de educaţie, din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Oameni buni, o spun cu toată sinceritatea şi, indiferent de opţiunile politice ale cuiva, este clar că trebuie să facem ceva. Nu mai putem face o bătălie politică şi din nevoia de a reforma sistemul de educaţie. Oricum, oricâte argumente s-ar aduce împotriva acestei legi, ea nu poate avea rezultate mai proaste decât actuala Lege a educaţiei. Dacă tot suntem ultimii în interiorul Uniunii Europene, din punct de vedere al performanţelor elevilor noştri la ştiinţe, la matematică şi la citit, ce alt argument ne mai trebuie ca să demonstrăm urgenţa schimbării sistemului de educaţie românesc? Iar credinţa mea este că cea mai de preţ resursă pentru dezvoltare este educaţia. Este mult mai importantă decât să ai gaze, să ai ţiţei, să ai aur, cupru şi cărbune. Educaţia este cea mai mare resursă de dezvoltare a unei ţări în următorii 50 de ani. Cine va avea un sistem de educaţie performant, va genera o ţară performantă. Cine nu, nu! Şi veţi vedea. Dacă vă uitaţi prin lume, o să vedeţi ţări care au resurse şi sunt subdezvoltate şi ţări fără resurse, şi sunt în vârful dezvoltării economice şi tehnologice. Dar diferenţa o face sistemul de educaţie, şi nu resursele. De aceea, sunt un susţinător fără rezerve a noii Legi a educaţiei în forma promovată de Guvern, pentru că ea corespune Pactului pentru Educaţie pe care l-am semnat cu toate partidele în 2008. Şi, chiar dacă mai vor mai fi lucruri ce trebuie corectate, este clar că actualul sistem de educaţie nu dă nicio perspectivă României. Urgenţa este cu atât mai mare, cu cât nu vom obţine rezultatele schimbării sistemului de educaţie la un an după. Îl obţinem după 10, 12, 14 ani, uneori. Marea întrebare este: mai rezistă România încă 14 ani sub efectele Legii educaţiei de la sfârşitul anilor 90? Şi răspunsul este: categoric, nu! De asemenea, înţeleg foarte bine şi jocul întârzierii. Cei care nu vor modernizarea sistemului de educaţie pentru a administra educaţia în favoarea lor, şi nu în favoarea noilor generaţii, îşi fac socoteala că, dacă trec de luna februarie cu legea neaprobată în Parlament, nimic nu se mai poate schimba pentru anul şcolar 2011-2012. Legea trebuie adoptată acum, pentru că prima generaţie care intră pe noua legislaţie în şcoală trebuie să aibă cărţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascăli pregătiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimată şi de Alianţă a fost că această lege trebuie să treacă înainte de sfârşitul acestui an.

Cam asta despre priorităţile legislative, despre buget, despre Schengen. România va avea un raport bun din punct de vedere al pregătirii tehnice pe Schengen. Sunt însă ţări care cuplează accesul în Schengen de ineficienţa sistemului de justiţie din România şi, trebuie să o spun, fără să fac neapărat o critică, ci o constatare, că exact inima sistemului de justiţie, CSM-ul, este în situaţia cea mai dificilă. Dacă politicul a trecut legile, Legea ANI, Legea micii reforme şi ce trebuia să mai facă, are o restanţă politicul - şi profit de ocazie să fac un ultim apel la parlamentarii din arcul guvernamental şi din PDL, în mod special, votul pentru cele două cazuri aflate pe ordinea de zi a Parlamentului trebuie să fie în favoarea justiţiei. Cred că votul s-a şi dus la ora aceasta, din câte ştiu, la ora 17:00, se adunau pentru un vot. Dacă am vorbit degeaba, am vorbit degeaba. Dar n-aş vrea să contribuie şi ei la o apreciere proastă pe justiţie atunci când raportul intermediar va fi făcut public. Marea problemă, cel puţin aşa cum se prefigurează acum, este legată de CSM, unde s-a sperat că va fi respectată legea, în mod deosebit în ceea ce priveşte alegerile în noul CSM. Din păcate, s-au făcut nişte interpretări discutabile, care pun sub semnul întrebării, şi la Comisia Europeană, dar şi în faţa justiţiei româneşti, legitimitatea câtorva membri ai CSM - cei care n-au înţeles sau a interpretat altfel prevederea din lege, că nu poate avea nimeni mai mult de un mandat de şase ani la CSM. Şi sunt judecători care au considerat că dânşii pot avea două mandate, ceea ce pune sub semnul întrebării şi legitimitatea CSM-ului şi credibilitatea acestei instituţii. Spun acest lucru şi probabil n-aş fi vorbit dacă zilele trecute n-aş fi primit o analiză a unor asociaţii ale judecătorilor, care critică încălcarea legii de către o parte din membrii CSM, şi dacă n-ar fi existat o hotărâre a Tribunalului Bucureşti în cazul unui membru ales pentru un al doilea mandat în CSM. Deci, chiar judecătorii, există o hotărâre judecătorească a Tribunalului Bucureşti care invalidează mandatul unuia din judecătorii care au al doilea mandat. Doar a unuia din trei, pentru că doar împotriva unuia s-a făcut o reclamaţie, o plângere. Sigur, este doar hotărârea Tribunalului, nu este o hotărâre a Curţii de Apel, deci, o hotărâre definitivă, dar este un argument în plus că, oricum s-ar derula lucrurile mai departe, cei trei membri ai CSM, care fac al doilea mandat nu au credibilitate, şi acest lucru va fi marcat şi de Comisia Europeană în raportul intermediar din iunie,şi de justiţia românească. Cam asta, în câteva cuvinte. O ultimă remarcă legată de CSM: ştiu că dânşii sunt foarte sensibili şi, probabil, consideră orice declaraţie a vreunui politician şi, cu atât mai mult a Preşedintelui, un amestec în treburile justiţiei - vreau să le spun că nu este niciun amestec în treburile justiţiei. Este obligaţia mea să veghez la buna funcţionare a instituţiilor statului. Consider că CSM-ul nu a funcţionat corespunzător în mandatul trecut şi a adus România acolo unde a adus-o din punct de vedere al credibilităţii justiţiei. Şi mai fac o remarcă: nu există niciun sistem de justiţie în interiorul Uniunii Europene care să fi făcut atâta rău vreunei ţări cât rău a făcut justiţia din România românilor şi României. Au făcut-o din nepăsare, din credinţa că sunt dumnezei şi din dispreţ şi pentru interesul naţional, din dispreţ şi pentru interesul românilor, din dispreţ şi pentru nevoia românilor de a trăi într-o ţară în care sunt protejaţi de lege. Având în vedere că acest raport intermediar este răspunsul la o solicitare expresă pe care am făcut-o Comisiei Europene, de reevaluare a raportului din vară - Bulgaria nu are un raport intermediar - eu am contestat raportul din vară, susţinând că a fost mult prea dur în partea politică şi că se impune o reevaluare. Vă pot spune că toate celelalte instituţii vor fi cotate pozitiv, mai puţin CSM-ul. Este greu de înţeles cum o instituţie formată din judecători face atâta rău, din punct de vedere al credibilităţii, unei ţări. La judecători te aştepţi la mult mai mult. Da, asta este. Avem o justiţie independentă, care consideră că ei i se cuvine tot, iar de români nu-i pasă - asta, în condiţiile în care să ştiţi că sunt foarte mulţi judecători dedicaţi meseriei lor, gata să-şi facă datoria, dar, din păcate, în vârful lor este o structură care reprezintă justiţia şi care face mult rău românilor şi României. Oricât s-ar supăra şi doamna Pivniceru, şi doamna, cu soţul arestat, Costiniu, asta e. Le place, nu le place, ăsta-i adevărul. Eu am terminat să vă prezint ceea ce am spus partidelor. Toate aceste subiecte le-am abordat în maniera în care am făcut-o şi în faţa dumneavoastră. Poate dialogul a prelungit unele din explicaţiile mele, intervenţiile lor, dar aici a fost. Ceea ce au spus partidele, v-au spus ele însele. Aşa că trecem la întrebări. Avem aproape o jumătate de oră. Câte o întrebare fiecare.

Întrebare: Vreau să vă întreb, în primul rând, aţi vorbit despre ajustările care vor veni şi în anul 2011 şi aţi folosit sintagma “ajustare fină”. Ce înseamnă ajustare fină din punctul de vedere al cetăţeanului? Aş vrea să vă întreb dacă mai poate fi vorba de tăieri de salarii, reduceri de pensii, reduceri de...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, nu. Această expresie am folosit-o atunci când m-am referit la numărul de salariaţi. Deci, sectoarele care încă au personal excedentar vor fi luate sector cu sector şi acolo unde încă există personal excedentar vor trebui disponibilizaţi salariaţii de la stat, numai despre ei este vorba. Deci la asta se referă şi nu se va mai merge 25% în toate instituţiile, cum a fost anul acesta, ci se va identifica fiecare zonă care are excedent de personal. Vă dau un exemplu. Deja s-a început transmiterea datelor de bilanţ, în format electronic. Toţi agenţii economici mari şi mijlocii au obligaţia să depună situaţia la ANAF în format electronic. Mai mult decât atât, 18.000 de societăţi mici, care nu erau obligate să treacă la acest sistem, au aderat la sistemul de transmitere electronică a datelor de bilanţ şi în situaţia aceasta ce fac funcţionarii de la ghişeu, care primeau până anul trecut bilanţurile, stăteau la coadă societăţile? Deci, se trece la acea ajustare, generată şi de informatizare, nu numai excesele, acolo unde au mai rămas. Vă mai pot da un exemplu: întreprinzătorii individuali, ANAF-ul trebuia să meargă, să constate veniturile, cheltuielile, să vadă ce taxe au de plătit. Începând de la 1 ianuarie, îşi fac singuri această declaraţie - venituri, cheltuieli, ce are de plătit la stat -, iar din când în când, prin sondaj, inspectorii ANAF vor controla dacă este adevărată declaraţia depusă sau nu. Deci, se schimbă destul de multe. Sau vă mai dau un exemplu. Spre exemplu, începând de la 1 ianuarie, Ministerul Dezvoltării Regionale nu mai face clasificarea hotelurilor, şi-o face fiecare hotel în parte şi transmite la Minister că are trei stele şi primeşte certificat de funcţionare, licenţă de funcţionare, ca hotel de trei stele. În schimb, îl va controla inspecţia şi dacă constată că nu are trei stele, îşi coboară şi numărul de stele, primeşte şi amendă. Deci începe să se constituie acel parteneriat între instituţiile statului şi mediul de afaceri, ceea ce reduce numărul de personal.

Întrebare: Vreau să vă întreb dacă poate fi vorba de o revenire în 2011 la salariile care au fost anul acesta tăiate, pentru că ştim că s-a revenit doar cu 15% şi oamenilor li s-a promis că, până la sfarşitul anului, se va ajunge, practic se va acoperi acea ajustare de 25%?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este, nu poate fi decât unul: aşa cum este şi bugetul, prudent. Deocamdată Guvernul a constatat că se poate încadra în suma de 39 de miliarde fond de salarii făcând o mărire cu 15%. Dacă economia va avea performanţe, dacă colectarea va fi mai bună, va rămâne să se ia o decizie politică dacă un eventual excedent de venituri va fi dirijat către investiţii pentru creare de locuri de muncă, pentru că este una din cheile anului 2011, creare de locuri de muncă. Deci se vor duce banii la investiţii pentru creare de locuri de muncă, pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii sau în salarii. Dacă mă întrebaţi pe mine, opţiunea este locuri de muncă, întreprinderi mici şi mijlocii. Vă mulţumesc!

Întrebare: Crin Antonescu, cum vedeţi dumneavoastră o viitoare colaborare cu PNL, chiar şi la consultări, în condiţiile în care de opt luni liberalii nu vin la discuţii?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, eu sunt dispus să mă duc oriunde, la o întâlnire cu liberalii, dacă nu vor să vină la Cotroceni, cum de altfel sunt dispus să mă duc şi oriunde la o întâlnire cu PSD. Sigur, când spun “oriunde”, să nu înţelegeţi că m-aş putea duce la Grivco, la fundaţia lui Patriciu sau la saună la Vântu. Deci în aceste trei locuri, sigur, nu! Dar la Parlament, la sediul lor, mă pot duce.

Întrebare: Prima legată de FMI. Domnule Preşedinte, după un an şi jumătate de acord şi în perspectiva unui nou acord, acest acord a fost mai degrabă o centură de siguranţă sau o cămaşă de forţă - şi vă rog să argumentaţi?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Domnule Soviani, diferenţa între noi doi este că dumneavoastră vă puteţi permite o cămaşă de forţă, eu doar o centură de siguranţă.

Întrebare: Ţara îşi poate permite?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Ca atare, deci m-aţi întrebat, vă răspund. Folosiţi termenii, îi utilizez în dialogul cu dumneavoastră exact pe aceia pe care îi utilizaţi şi dumneavoastră, da? Dacă nu vă place, nu-i folosiţi. A fost o centură de siguranţă care s-a dovedit extrem de utilă pentru ca România să nu intre într-un derapaj. Eu nu-mi pot permite să pun poporului român o cămaşă de forţă. Dumneavoastră s-ar putea să vă permiteţi. Pentru mine a fost o centură de siguranţă.

Întrebare: Vă mulţumesc şi, dacă îmi permiteţi, a doua întrebare legată de învăţământ. Având în vedere statisticile dezastruase, domnule Preşedinte, vă reproşaţi ceva legat de modul în care arată învăţământul, cel puţin în ultimii şase ani?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Eu nu fac legile. Eu am sesizat dificultatea în care se află învăţământul şi am constituit o comisie prezidenţială de analiză, de diagnosticare a sistemului de educaţie. Că dignosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluările pe care le avem, făcute de organisme ONU, asta arată că opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectă. Că a durat atât de mult, nu a ţinut de mine. Eu să ştiţi că, dacă putem, semnam Legea Miclea aşa cum dânsul mi-a dat-o la terminarea activităţii Comisiei Prezidenţiale. Sigur, probabil că ar fi trebuit să am o majoritate mai mare - asta este partea politică - care să adopte şi să implementeze legea mai repede. Pot să-mi reproşez lucruri care ţin de mine, nu cele care nu ţin de mine. Aici încă aş spune, domnule Soviani, că am avut - scuzaţi-mă că folosesc un termen care deranjează - am avut acum patru ani viziunea că e ceva rău în sistemul de educaţie românesc şi, dacă s-a ajuns la o formă de lege modernă, acea comisie prezidenţială a avut un rol extrem de important pentru că a pus pe masă materialul cu care să lucreze Guvernul şi Parlamentul.

Întrebare: Vă mulţumesc pentru răspuns.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Şi eu vă mulţumesc mult, domnule Soviani.

Întrebare: Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi o întrebare off-topic: i-aţi cerut sau o să-i cereţi doamnei consilier Gătej demisia pentru că astăzi CNSAS a anunţat că a avut un angajament cu Securitatea?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu ştiu despre ce este vorba. Deci, nu ştiu despre ce e vorba, eu am fost în întâlniri până mai înainte. Dacă v-aţi uitat pe programul meu am avut primiri de ambasadori, am avut KazMunai. Nu ştiu despre ce e vorba.

Întrebare: Ok. O întrebare legată de interviul pe care l-aţi dat în Financial Times: aţi spus că nu aţi accepta să se schimbe denumirea de “rom” cu cea de “ţigan”.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da.

Întrebare: Cu ceva vreme în urmă, într-o intervenţie la TVR, aţi spus că totuşi, denumirea de “rom” creează o confuzie cu cuvântul român.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşa este, dar asta nu înseamnă că trebuie să schimbăm legea. După părerea mea, a schimba legea ar însemna că noi ca naţiune nu ne asumăm responsabilitatea pentru o minoritate pe care o avem. Eu nu spun că a fost bine, în 91 sau în 92, când tot prin lege i s-a schimbat denumirea minorităţii de la “ţigani” la “romi”, dar a schimba acum, tot prin lege şi tot fără să-i întrebăm, denumirea din rom în ţigan ar fi o probă de laşitate a noastră. Sunt cetăţeni români, sunt o minoritate care trăieşte aici şi trebuie să ne-o asumăm în mod cinstit. Este responsabilitatea noastră primă, să ne asumăm minorităţile. Personal, am recomandat, şi ieri, alianţei să nu voteze o asemenea lege, care ar pune sub semnul întrebării nu numai moralitatea noastră, asumarea de către noi a unei minorităţi care trăieşte în ţara asta, dar ar fi un semnal de slăbiciune, pe care nu trebuie să-l dăm. Ne asumăm minoritatea, încercăm să facem ce trebuie.

Întrebare: Aţi spus că va trebui să împrumutăm şase miliarde de euro la anul. Este suma aferentă celui de-al doilea acord cu FMI-ul?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, nu. Este suma care rezultă din deficit. Dacă înmulţiţi 4,4, deficitul bugetului de stat, 4,4 procente de PIB, cu 1,3 miliarde, veţi vedea că ajungeţi la 5,8 miliarde de euro.

Întrebare: Dar s-a discutat despre o sumă în ceea ce priveşte al doilea acord cu Fondul?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Să nu facem confuzii. Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, dar, care de data aceasta să nu mai aibă ca obiectiv centura de siguranţă.

Întrebare: Deci nu va mai fi centură de siguranţă.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Deci nu cu bani, ci să ne continuăm procesele de reformă. Deci care poate fi obiectivul? Vă pot spune că, în linii mari, el a fost discutat la ultima vizită a delegaţiei Fond-Bancă-Uniune Europeană. Vrem un acord care să ne dea asistenţa tehnică necesară, fără să ne dea bani, deci fără să ne dea bani, pentru a accelera procesele de integrare în Uniunea Europeană - că România a intrat în Uniunea Europeană, dar nu s-a integrat încă. Mai avem foarte multe elemente de aquis de îndeplinit; care să ne canalizeze către absorbţia mai rapidă a fondurilor europene şi care să ne sprijine, prin expertiză, pentru o mai eficientă restructurare şi eficientizare a aparatului de stat, exact pentru a creşte competitivitatea aparatului de stat, pentru că şi el este într-o competiţie a eficienţei. Cu cât aparatul de stat este mai ineficient, cu atât se simte în mediul de afaceri, acolo unde se produc banii. Ori eficientizarea aparatului de stat va fi o parte a acordului nostru cu Fondul şi cu Uniunea Europeană, repet, fără bani. Probabil, vom prevedea o sumă; în ziua de azi, nimeni nu ştie ce se întâmplă peste trei luni. Aţi fi pronunţat cuvântul, ştiu eu ce ţară, acum şase luni? Cu siguranţă nu! Cu siguranţă nu aţi fi spus Irlanda acum opt luni. Nici eu nu aş fi spus ţară cu mari probleme. Nu se ştie ce se întâmplă şi, atunci, probabil, vom negocia o sumă neîmpărţită în tranşe, într-un stand by, dar fără intenţia Guvernului de a accesa acei bani. Deci, cam asta. Nu ştiu dacă acoperă răspunsul meu în totalitate întrebarea dumneavoastră.

Întrebare: Opoziţia a anunţat că va depune moţiune de cenzură pe Legea salarizării, legea asumată astăzi de Guvern. Va afecta această moţiune, în vreun fel sau altul, un nou acord cu Fondul?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cum să afecteze democraţia un acord cu Fondul? Moţiunea este un element parte din democraţie. În niciun caz! Dacă Legea ar pica, acordul cu Fondul ar fi afectat sigur. Dar nu vreau să utilizez această ameninţare. Este clar, că trebuie să avem Legea pensiilor, Legea salarizării şi Legea bugetului de stat în formele în care ele sunt convenite deja cu cele trei instituţii finanţatoare. De ce ele au trebuit convenite? Pentru că trebuia creată garanţia că ne încadrăm în cheltuieli, aşa cum ele au fost convenite - 39 de miliarde, fond de salarii, reducerea cheltuielilor sociale şi aşa mai departe.

Întrebare: Pe 3 decembrie, aţi avut o întâlnire, un dejun de lucru cu ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene. Aţi primit şi atunci un semnal negativ, în ceea ce priveşte aderarea la Spaţiul Schengen?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Aşteptaţi următorul WikiLeaks.

Întrebare: Am înţeles. Deci, ne bazăm pe documentele...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Deci, nu vă pot spune ce s-a discutat la o întâlnire cu ambasadorii. Nu vă supăraţi!

Întrebare: Domnule Preşedinte, aş vrea să vă întreb de situaţia în Republica Moldova, dacă se poate. Ce părere aveţi despre situaţia acolo, care, totuşi, este incertă, în momentul de faţă. Ce mesaj aveţi pentru cei...?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Deci, legat de Republica Moldova, în acest moment, n-aş vrea să fac public nimic altceva, decât speranţa că Alianţa pentru Integrare Europeană va reuşi să guverneze, în continuare; este esenţial, pentru Republica Moldova. Dar, n-aş comenta ce se întâmplă acum.

Întrebare: Şi, pentru că a fost foarte scurt, vreau să vă întreb de WikiLeaks. Ce părere aveţi, în principiu, de WikiLeaks? Julian Assange este un terorist sau este un /.../ al libertăţii de exprimare?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Bun. Poate fi şi parte a libertăţii de exprimare, pe de o parte, dar pe de altă parte, secretele statelor nu pot fi subiect de punere în presă. Eu cred că respectând dreptul la liberă exprimare, acţiunea WikiLeaks a făcut mult rău lumii, foarte mult rău lumii, din multe motive; e o listă întreagă. Scriem o carte, cu lista de motive.

Întrebare: Drăgotescu Corina, mă numesc. Jurnalist independent, domnule Preşedinte. Întâi, o întrebare, pe care n-o contabilizaţi. Ce aţi discutat cu KazMunai? Aţi spus că aţi avut o întâlnire, mai devreme? Şi, după aceea, vă pun şi cele două întrebări.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, a fost o discuţie pe care am avut-o cu preşedintele Kazahstanului, legat de plata datoriei şi, sigur, dacă reacţia preşedintelui kazah a fost una: vom rezolva problema. Doi - să-l trimită pe preşedintele KazMunai, aici, nu puteam să refuz; era un trimis al preşedintelui Kazahstanului. Subiectul nu este decât unul singur: modalităţile de plată a datoriei. Noi înţelegem foarte bine. Tehnic, se discută, au început discuţiile astăzi, vor continua şi după sărbători, dar eu înţeleg foarte bine, şi nu avem niciun interes să creăm probleme Rafinăriei de la Petromidia. În acelaşi timp, înţelegem că nimeni nu e fericit, în perioadă de criză, deci, nici Rompetrolul nu poate fi fericit, dar, luăm notă de faptul că Rompetrol angajează, în momentul de faţă, 20 de mii de români, că are o contribuţie importantă la bugetul de stat, deci nu ne vom repezi în el: "Hai să-l închidem, să-i luăm asset-urile, să le vindem, să-i confiscăm trenurile cu benzină, să le vindem, să le luăm banii!" Trebuie găsită o formulă, care să-l sprijine pe agentul economic să iasă din dificultate, şi asta am stabilit cu preşedintele kazah, acesta a fost mesajul şi asigurarea din partea kazahă astăzi, că vor găsi o formulă. Ea este într-un proces de negociere, care se va derula şi în luna ianuarie, între Ministerul de Finanţe, Ministerul Justiţiei şi KazMunai.

Întrebare: Şi acum, întrebările pe care mi le contabilizaţi.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Asta a fost...

Întrebare: Aţi spus că ministerele care trebuie restructurate sunt Ministerul de Finanţe şi Ministerul de Interne. Să înţelegem că sunt singurele entităţi care nu s-au restructurat?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, eu m-am referit la ministere care n-au început încă procesul. Celelalte, da. Aceste două ministere n-au început un proces de restructurare, încă.

Întrebare: Ce înseamnă această restructurare?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Reducere de personal şi eficientizarea utilizării lui.

Întrebare: 25%?

Preşedintele României, Traian Băsescu: S-ar putea să fie 25%, s-ar putea să fie 18%, s-ar putea să fie 3%, depinde. Dar, spre exemplu, într-un proces de restructurare trebuie să te uiţi. Avem media de poliţişti la mia de locuitori, oficial - da? În raport cu 22 de milioane - peste media Uniunii Europene, dacă adunăm Poliţie, plus Jandarmerie, plus Poliţie locală. Este clar că undeva, în zona Poliţiei, este un proces de birocratizare extrem de puternic. Nu spune nimeni să fie dat afară din Poliţie poliţistul din stradă, poliţistul de la circulaţie, poliţistul de la crimă organizată, dar din personalul care ticseşte inspectoratele judeţene, Inspectoratul General al Poliţiei sau, hai să vedem: ne-o trebui la fiecare judeţ un inspectorat? Nu cumva s-ar putea crea inspectorate regionalizate? Cum avem euroregiuni sau avem regionalele de căi ferate sau regionalele de drumuri. Mai sunt activităţi regionalizate, care n-au pus câte un director la fiecare judeţ. Să vedem, nu s-o putea face o astfel de organizare şi în ceea ce priveşte Poliţia, Jandarmeria, Poliţia de frontieră? Ne-o trebui un inspectorat de poliţie de frontieră în fiecare judeţ? O fi bine să avem unul la nivel regional? Deci, eu vă dau exemple, că aceste întrebări trebuie puse, şi răspunsurile trebuie să le primim.

Întrebare: Şi ultima întrebare: a scăpat România de incapacitate de plată?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da. Categoric, da. Deci, vă pot spune o concluzie a anului 2011, dacă cele două legi care mai sunt la Parlament, legea salarizării şi bugetul de stat, dacă trec prin Parlament, România intră într-o perioadă în care îşi consolidează situaţia economică şi nu mai este, sau nu mai poate intra pe o curbă de erodare a acestei situaţii, doar dacă apare o situaţie globală excepţională care, sigur, ne afectează şi pe noi. Imaginaţi-vă că, ştiu eu, băncile din România, băncile-mamă ar fi în nu ştiu ce situaţie - asta ne-ar depăşi, dar nu e cazul cu băncile româneşti, să sperăm.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aţi spus la început că discuţiile cu partidele au fost constructive, inclusiv cele cu PSD.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Da.

Întrebare: Şi aş vrea să vă întreb, ce aţi obţinut concret, dacă aţi obţinut, din discuţia cu PSD? Pentru că, la final, domnul Ponta a spus că nu intenţionează să sprijine aceste legi, la care ţine Guvernul atât de mult.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Cred că cel mai important lucru, din punct de vedere al Preşedintelui, era ca partidele toate să ştie punctul de vedere al Preşedintelui, să ştie cum văd eu lucrurile, pentru că am un portofoliu de informaţie la care, până la urmă, niciun preşedinte de partid, niciun ministru nu poate ajuge - portofoliul de informaţii, vorbesc la nivel european. Deci schimbul de puncte de vedere este cel mai important lucru într-o consultare. Sigur, dacă privim întâlnirea cu partidele din arcul guvernamental, cu leadership-ul PDL-ului. Abordarea de dreapta este clară pentru ei. Situaţia economică, odată stabilizată, au ca obiectiv consolidare şi investiţie în intreprinderi mici şi mijlocii, în infrastructură, în... Astea sunt obiectivele lor. Când te întâlneşti cu stânga, obiectivul este: “daţi banii înapoi, creşteţi pensile”. Sunt abordări total diferite, dar asta nu înseamnă că nu discutăm. Eu n-am avut ca obiectiv să cer şi să primesc ceva, ci am avut ca obiectiv un schimb de păreri. Spre exemplu, vă pot spune că am asigurat PSD-ul că îi voi sprijini în discuţia, în negocierea cu Guvernul, dacă vor avea amendamente credibile la bugetul de stat, pentru că nimeni n-are monopolul inteligenţei, şi pot veni idei foarte bune şi de la un partid de opoziţie. Deci, le-am dat această asigurare cum, de asemenea, i-am asigurat că, dacă sunt prefecţi care, într-adevăr, blochează schimbarea managementului la spitale, îi voi sprijini şi voi face intervenţie la Guvern să se respecte legea, iar dacă prefecţii nu respectă legea, înseamnă că n-au de ce să stea în funcţia de prefecţi. Obiectivul acestui Guvern este descentralizarea şi apropierea de comunitate a spitalelor şi a şcolilor.

Întrebare: Şi ce asigurări v-au dat ei, domnule Preşedinte?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu le-am cerut asigurări. Dacă vreţi, un lucru important susţinut de PSD a fost legat de Roberta Anastase. Îşi menţin punctul de vedere, că trebuie schimbată Roberta Anastase. Ce a transpărut într-o notă care nu este adevărată, eu n-am deschis subiectul Roberta Anastase, n-am cerut nimic PSD-ului legat de Roberta Anastase. Nici măcar n-am comentat faptul că legea, când va veni la promulgare, va veni votată uninominal aşa cum a fost votul la Parlament. Deci, nici măcar acest argument nu l-am adus, dar am luat notă de punctul de vedere al domnului preşedinte Ponta, că trebuie schimbată Roberta Anastase.

Întrebare: /.../

Preşedintele României, Traian Băsescu: Dar eu nu pot să schimb. Invitaţia mea a fost: discutaţi cu PDL-ul. Nu este un lucru în care eu să mă amestec.

Întrebare: /.../

Preşedintele României, Traian Băsescu: Întrebaţi-l pe Emil Boc.

Întrebare: /.../

Preşedintele României, Traian Băsescu: E, dacă îl întrebaţi, luaţi răspunsul de la el.

Întrebare: Domnule preşedinte, se apropie sărbătorile. Ce vă doriţi de la noul an şi ce le doriţi românilor? Să vă aducă Moşul ceva?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Puţină linişte. N-a adus un an perfect, Moşul. Puţină linişte, atât.

Întrebare: Şi românilor ce le doriţi, în noul an?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Tărie. Oricum, la sfârşitul unui asemenea an, nu poţi decât le mulţumeşti românilor că, ştiu sigur că le e greu, ştiu sigur că nu acceptă ce li s-a întâmplat, cu reduceri de salarii, cu creşterea inflaţiei, cu impozitarea pensiilor însă, ca om politic, nu poţi decât să le mulţumeşti că, şi dacă nu le-au acceptat, ai putut să iei măsurile care trebuiau luate, ca să nu intre ţara într-un derapaj. Altceva, nici n-ai cum nici să te scuzi, nici n-ai cum să ceri vreun favor, decât să mulţumeşti că s-au putut implementa aceste măsuri. Am convingerea că, la un moment dat, cândva, peste ani, aşa cum a fost criticată această guvernare, se va recunoaşte că n-a avut alte soluţii. Sigur, când eşti la televizor e cel mai uşor lucru să spui: relansaţi IMM-urile, faceţi investiţii. Nimeni nu spune de unde iei banii pentru asta, când tu ai un deficit de 6,8%, generată în primul rând, în primul rând, de lipsa de bani pentru salarii şi cheltuielile sociale. Nimeni nu spune. Asta-i uşor să spui la televizor: să facă IMM-uri, să facă investiţii în infrastructură, dar nu-ţi dă nimeni niciun leu prin ecran. Ultima întrebare.

Întrebare: O întrebare legată de cazul Ritzi. Aţi declarat săptămâna trecută că, cel mai probabil, anchetatorii au controlat deja calculatorul doamnei Ritzi. Voiam să vă întreb, pe ce vă bazaţi aceste declaraţii? Pe ce v-aţi bazat? Ce informaţii aveaţi?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Nu, am spus că anchetatorii ştiu deja ce este în calculator. Nu că au controlat.

Întrebare: Aţi spus că au controlat şi că au nevoie de o hârtie oficială, pentru a...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Deci, dacă vă aduceţi aminte, când au fost chemaţi toţi din minister să fie interogaţi la DNA, şeful sistemelor IT din minister a fost şi el chemat. Păi, ce credeţi că l-au întrebat anchetatorii?/

Întrebare: Şi cum consideraţi o astfel de procedură venită înainte de a avea o confirmare oficială din partea Parlamentului?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Care procedură? De solicitare a extinderii anchetei şi asupra sistemului...

Întrebare: De control al calculatorului doamnei Ridzi, înainte de a avea...

Preşedintele României, Traian Băsescu: Dacă procurorul o consideră corectă, o consider şi eu corectă.

Întrebare: Domnule Preşedinte, aţi trecut, din punctul meu de vedere, puţin prea uşor peste cazul doamnei consilier. Vă spunem noi despre ce e vorba. Dânsa are o decizie din partea CNSAS, cum că a semnat un angajament, n-a dat nicio notă pentru că a venit Revoluţia. Veţi avea o problemă să lucraţi cu dumneaei din acest moment? Care va fi decizia?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Deci, lăsaţi-mă să discut cu dânsa.

Întrebare: Este o decizie de necolaborare, dar a semnat angajament în septembrie 89.

Preşedintele României, Traian Băsescu: Dacă este decizie de necolaborare, ce vreţi să-i fac?

Întrebare: Este un angajament semnat în septembrie 89.

Preşedintele României, Traian Băsescu: A colaborat cu Securitatea sau nu?

Întrebare: A semnat în septembrie 89, a semnat angajamentul cu Securitatea, a venit Revoluţia; în perioada septembrie-decembrie 89 nu a dat nicio notă. Decizia CNSAS este de necolaborare. Voiam să vă întreb, dacă, din punctul dumneavoastră de vedere, din moment ce a semnat angajament cu Securitatea există o problemă?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Vreau să discut cu dânsa şi să văd hotărârea CNSAS. Nu poţi să discuţi despre un om fără să ştii mare lucru.

Întrebare: Să ne spuneţi dacă am ieşit din criză acum, la sfârşit de 2010, sau nu?

Preşedintele României, Traian Băsescu: Suntem încă în perioadă de criză, dar cu perspectiva să ieşim din recesiune în primul trimestu al anului viitor. În primul semestru al anului viitor, România va ieşi din recesiune. Este stabilizată. Evoluţia este, să spunem, relativ uşor de anticipat, şi acestea sunt toate evaluările specialiştilor pe care i-am consultat, români şi străini, inclusiv ale Uniunii Europene. Deci ieşim din recesiune, vom trece pe creştere economică, în semestrul doi al anului următor. Vă mulţumesc mult!

Departamentul de Comunicare Publică
14 Decembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12591&_PRID=lazi)

ceausescu reales


... escu reales, la al XIV-lea Congres!

4 comments:

nimrod said...

@Biblio,

În rezumat, conflictul cu mogulii şi doamnele cu soţi arestaţi continuă.
Discurs-gablonţ, vezi Doamne, "de pe surse", pentru târgoveţi lipsiţi de discernământ... M-am plictisit deja...
Vin Sărbătorile, zodiacul din Times of India îmi spune mereu să-mi văd de treabă că de-acolo îmi vin banii... Cred că voi lua o pauză.

Bibliotecaru said...

:)
Bine că aveţi "de treabă". Puteţi face în ciudă celor care împing România la faliment.

theodora0303 said...

Steaua "a rasarit" mai demult.
De fapt nu este o stea... ci o GAURA NEAGRA care a inselat o partea a romanilor.
Gaura neagra a aparut cand a fost numit prima oara ministru al transporturilor, cand a ajuns primarul capitalei, cand a preluat asa cum a preluat conducerea PD.
"Petre esti cel mai bun" parca asa a spus ... si dupa aia... l-a injunghiat pe la spate.
Hmmmm daca stau bine si ma gandesc .... gaura neagra a inceput sa se FORMEZE inca din comunism.... nu a fost sef de agentie la Anvers?

Bibliotecaru said...

Tocmai am aflat că domnia sa a declarat că nu a fost membru FSN... Acum chiar că sunt derutat.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.