Revin deci cu un supliment explicativ.
Părerea mea este că vina acestui refuz, cu care România a fost "inoportunată", este consecinţa directă a politicii externe a României. Şi aici nu mă refer numaidecât la domnul Teodor Baconschi, care oricum nu şi-a revenit din sărbătorirea primirii sale ca ministru de externe şi din gândul că el este cel care face doctrina PDL, peste domnul Valeriu Stoica, mă refer direct la domnul Traian Băsescu şi echipa sa de consilieri. Este evident că preşedintele României nu este privit de liderii europeni drept un "membru al găştii", ci mai mult ca un puşti care vine la petrecerea oamenilor mari cu rol de "bancuros al petrecerii" cu care râde toată lumea, dar nimeni nu-l bagă, cu adevărat, în seamă. Este absolut evident că România cu Mircea Geoană preşedinte ar fi avut mai multe şanse. Poate că dl. Mircea Geoană avea o legătură cu dl. S.O. Vântu, cu dl. N. Popa, cu mai ştiu şi eu ce bube în cap i-au găsit cei de la PDL sau oricine altcineva, este însă evident că în zona diplomaţiei a fost candidatul cel mai pregătit (sau singurul cu o pregătire în această zonă, mai bine spus).
Ce spune însă preşedintele?
Apreciez că scrisoarea celor doi miniştri este un act de discriminare la adresa României.Spaţiul Schengen este un tratat politic, acest lucru este evident. Mai mult, chiar esenţa acestui tratat implică o discriminare, tocmai de aceea a fost realizat, pentru a lăsa pe unii pe dinafara lui.
A spune că aderarea unui stat la spaţiul Schengen se face prin aplicarea acquis-ului Schengen, este o aberaţie. Din moment ce spaţiul Schengen reprezintă un tratat politic, aderarea unui stat la spaţiul Schengen este un act politic. Condiţiile preliminare reprezintă un fel de
causa sine qua non, dar acestea nu înlocuiesc decizia politică. Tocmai de aceea tratatul permite statelor să fie împotriva noilor state care doresc aderarea.
Domnul preşedinte spune corect,
România are un tratat de aderare la Uniunea Europeană, tratat în care sunt precis stipulate condiţiile de acces în spaţiul Schengen, dar acolo nu se stipulează şi obligativitatea lor de a ne primi în spaţiul Schengen, indiferent de dorinţa celorlalte state. Dacă ar fi fost aşa, statele nici nu ar fi fost întrebate, aderarea României la spaţiul Schengen ar fi fost automată o dată ce condiţiile sunt îndeplinite.
Preşedintele mai spune,
mai mult decât atât, România şi-a stabilit ca obiectiv intrarea în spaţiul Schengen în aprilie 2011, dată la care noi am considerat că putem îndeplini toate condiţionalităţile tehnice. Trec peste folosirea cuvântul "condiționalitate", dar România, adică cetăţeanul, nu ţin minte să fi fost întrebat prin referendum nici dacă doreşte intrarea în UE şi nici dacă doreşte intrarea în spaţiul Schengen. De unde ştie preşedintele României foarte exact ce obiectiv şi-a stabilit România? Mie îmi pare că politica românească şi-a stabilit acest obiectiv şi nu România care nici măcar nu a fost întrebată ce doreşte.
Domnul Preşedinte îşi mai dă apoi cu părerea despre Justiţie, exact în unul din locurile unde ar trebui să-şi vadă de altă treabă pe care o are, pentru că nu este treaba domniei sale să se pronunţe pe această temă, cu atât mai mult nu are voie să influenţeze funcţionarea justiţiei...
Pe fond, este vorba despre funcţionarea justiţiei şi a instituţiilor statului. Trebuie să admitem că încă avem probleme majore în funcţionarea CSM-ului şi modul cum s-au desfăşurat alegerile pentru noul CSM este deja notat şi a creat multe semne de întrebare cu privire la unii membri ai CSM care sunt la al doilea mandat; de asemenea, îndeplinirea obligaţiilor CSM cu privire la funcţionarea inspecţiei ş.a.m.d., sunt elemente care sunt reale.Domnul Preşedinte intervine apoi în altă treabă care nu este a domniei sale...
Parlamentul nu înţelege că deciziile de protejare a unor membri ai săi din punct de vedere al accesului justiţiei la ei este, de asemenea, un risc pe care Parlamentul şi l-a asumat, dar prin care a dat un element în plus de analiză că în România politicul, Parlamentul, protejează oameni presupuşi a fi implicaţi în fapte de corupţie.Parlamentul este abilitat, conform Constituţiei şi legii, să acorde acel vot. Respectarea legii este, în vederea preşedintelui, o problemă. Domnia sa nu doreşte ca Parlamentul să se exprime în sensul normalităţii, ci în sensul interesului, acel interes pe care domnia sa îl numeşte şi consideră că ar fi suveran. Cu alte cuvinte, Parlamentul trebuie să voteze dacă un dosar este sau nu politic funcţie de faptul că România vrea să adere la spaţiul Schengen. Aşa înţelege preşedintele normalitatea "pe placul Europei". Domnia sa nu este îngrijorat de faptul că parlamentul, prin vot, spune că unui fost ministru al României şi actual deputat i s-a întocmit un dosar abuziv, în sensul Poliţiei Politice, şi că percheziţia informatică este în acelaşi sens, de abuz al procuraturii, adică ceea ce înseamnă votul Parlamentului. Domnia sa este îngrijorat că votul Parlamentului îl incomodează.
Iată de ce consider că încercarea preşedintelui de a arunca pisica moartă oriunde altundeva decât în curtea Palatului Cotroceni este o jignire la adresa inteligenţa românilor. Poate că domnia sa nu ar trebui să-şi depună demisia prin care să se recunoască principala cauză a acestui eşec, poate nu ar trebui nici să-şi ceară scuze pentru prestaţia sa insuficient de competentă care a condus la cauzele acestui eşec, dar să arunce vina pe oricine altcineva este de nepermis.
Părerea mea, desigur.
PS1.
Aş mai observa şi faptul că îndemnul preşedintelui adresat Parlamentului de a adopta nişte legi, nu îndeajuns discutate şi negociate, cu ţinta aderării... A FOST FALSĂ. Ar trebui să nu mai trecem legi oricum ar fi ele sub condiţia că aşa cere NATO, UE sau mama lui Ştefan cel Mare.
PS2.
Îmi cer scuze pentru limbajul mai dur, dar este exasperantă activitatea actualei clase politice. Atât dezinteres, nepricepere şi vindere a intereselor naţionale... nu a avut România niciodată în istoria sa modernă. Nu aş reintroduce pedeapsa cu moartea, dar aş institui pentru anumiţi politicieni pedeapsa cu biciuirea în piaţa publică. O fi inuman, dar orice altă pedeapsă îmi pare prea blândă.
No comments:
Post a Comment