13 December 2010

...solidaritatea naţională şi socială nu este un fenomen spontan...


Am amânat pentru ziua de luni acest articol ca să fiu sigur că nu va fi înglobat în lenevia de weekend, tocmai pentru că mi s-a părut important.

Este vorba despre un articol scris de doamna Corina Creţu.

http://i.ytimg.com/vi/fElSNCb173I/0.jpg
(sursa foto: http://www.tradercurrencies.com/currency-trading-videos/view.php?video=fElSNCb173I&feature=youtube_gdata_player&title=Corina+Cretu+-+Karel+de+Gucht)

Mi-au atras atenţia următoarele paragrafe:

De unde să începem să construim normalitatea? După ce am stat de vorbă cu destui români care au ales să plece din România şi să muncească în state din Occident, care mi-au spus că nu se întorc în România decât în momentul în care statul român va fi precum statele în care trăiesc acum, răspunsul mi se pare evident: de la reconstrucţia statului. Ne place sau nu, solidaritatea naţională şi socială nu este un fenomen spontan, ea trebuie organizată. Să nu o confundăm cu compasiunea: când ajut pe cineva, o dată, că mi se face milă de el, e compasiune. Solidaritate este atunci când omul în nevoie este încadrat într-un sistem care-l ajută să depăşească problemele, să-şi regăsească respectul de sine şi un loc în societate.

(...)

De ce statul? Pentru că el este gestionarul riscurilor colective şi, la urma-urmei, statul suntem noi. Statul român funcţionează cum funcţionează pentru că nouă nu ne pasă de asta, pentru că nu ne asumăm responsabilităţi. Asta este dincolo de ideologii, de stânga sau de dreapta. O democraţie nu poate exista în afara statului şi nici fără cetăţeni. O democraţie cu indivizi este un soi de sat al lui Potemkin, o formă goală de conţinut.

(citiţi întreg articolul pe http://corinacretu.wordpress.com/2010/12/12/provocarea-de-a-fi-roman/)

De ce cred eu că este importantă această poziţie? Pentru că defineşte foarte bine confuzia pe care o au politicienii neprofesionişti, de tipul domnilor Băsescu şi Boc, despre stat. România suferă foarte mult în urma faptului că este condusă de oameni care-şi spun politicieni numai pe seama faptului că provin din rândurile unui partid politic. Politicianul ar trebui însă să cunoască filosofia funcţionării sociale, este o necesitate imperativă. Nu poţi înţelege instituţia statului român sub forma unei Societăţi Comerciale "Statul Băsescu-Boc" SRL.

Iată, doamna Creţu subliniază, foarte bine, logica statului, "solidaritatea nu este simpla compasiune".

Doamnelor şi domnilor neaveniţi din politică,
Vă dau o veste proastă... STATUL REPREZINTĂ ÎNSĂŞI SOLIDARITATEA! Astăzi nu mai vorbim de statul ce deserveşte liderul ce a preluat un teritoriu prin forţă armată. Statul democrat este o expresie a solidarităţii. Logica statului este de a permite celor aflaţi pe teritoriul respectiv să funcţioneze ca o societate. De exemplu, Poliţia există pentru că este mult mai eficient ca întreaga populaţie să plătească nişte oameni care să apere funcţionarea societăţii, din punctul de vedere al legilor, decât ca fiecare familie în parte să-şi fixeze ca obiectiv apărarea bunurilor şi integrităţii personale împotriva celor care ar putea să le atace. Un alt exemplu... Sistemul Sanitar. Decât un vraci (medic) în fiecare localitate, sub condiţia ca fiecare să-şi plătească consultaţia, este mai eficient ca fiecare să plătească tot timpul o sumă rezonabilă de bani către un sistem de sănătate a cărui funcţionare permite construcţia de spitale, de facilităţi, achiziţionarea aparatelor şi instrumentarului medical... astfel făcându-se trecerea de la medicina practicată cu cuţitul de bucătărie la medicina modernă.

http://1.bp.blogspot.com/_nH5E6mclu3o/TFyGU-hHHMI/AAAAAAAADLI/bwML9jWtT40/s1600/Indiana+State+Library+shelf+collapse.jpg
(sursa foto: http://paintingphotofy.com/picture/1125613/)

Iată ce trebuie să înţeleagă politicienii de astăzi. Nu este posibil să plăteşti pentru a avea un sistem de sănătate fără să ai şi facilităţile pentru care plăteşti. Nu e posibil să plăteşti pentru Poliţie dar, în acelaşi timp, să trebuiască şi să trăieşti de parcă poliţiştii nu ar exista.

Cetăţenii plătesc nişte sume de bani către un sistem instituţional pentru a deveni din câteva milioane de individualităţi o singură societate. Statul exact asta trebuie să facă, să fie liantul cetăţenilor. Toată activitatea politică nu trebuie să aibă altă ţintă decât Guvernarea la diferitele niveluri ale statului român. "Cine câştigă şi ce câştigă în Politica României" este o aberaţie a statului şi, în general al societăţii, politicienii nu ar trebui să câştige niciodată nimic. Ei sunt angajaţi ai poporului român pentru a duce la bun sfârşit funcţii ale statului exercitate în interesul stric al cetăţeanului român. Politica de astăzi aduce mai mult cu trei ciobănei cu trei turme de miei, plus un staroste închiaburit care se distrează când vede ciobăneii aruncând unul altul cu mieii din dotare.

Iată de ce românii ar trebui să-şi concedieze politicienii sau să le ceară să renunţe, în exercitarea funcţiilor lor, la interesele personale sau de grup. Deocamdată politicienii se simt puternici pentru că românii însă nu-şi dau seama că politicienii sunt simpli angajaţi şi nu cei care iau hotărâri, poate în viitor însă...

8 comments:

Virtualkid said...

Doamna Corina Cretu uita prea des ca eleganta poate sa dauneze atunci cand ai de a face cu niste indivizi complexati de propria incompetenta.

Bibliotecaru said...

Bine ar fi atunci ca eleganţa să rămână în vârf şi "indivizii" să se prelingă spre bază, acolo unde răul este minim.

Virtualkid said...

Raul poate sa ucida si de jos in sus!
Cred ca este nevoie de o altfel de solutie.

Eu.Euromania.ro said...

http://popateapa.wordpress.com/2010/12/13/marile-firme/
Eu cred ca dorinta si mandia de a fi roman trebuie pastrate. In acest context se incadreaza si postarea mea

Bibliotecaru said...

@ Virtualkid
:)
Zic să ne ferim de ceea ce ne poate ucide...

Bibliotecaru said...

@ Eu.Euromania.ro

Există o mândrie istorică, generică. Suntem mândrii că acest teritoriu a dat o listă de personalităţi, de la Burebista la Coandă.

Din păcate, românii nu prea au de ce să fie mândrii astăzi de România şi românii de astăzi. Valorile de astăzi ale românilor nu mai sunt din rândul compozitorilor, intelectualilor, filosofilor, inventatorilor, scriitorilor, liderilor... Astăzi valorile par mai mult golănaşi de cartier decât figuri istorice. Ne mândrim cu politicieni de doi lei care au ajuns la cârma ţării, cu fotbalişti care mai mult fac scandaluri prin tabloide decât joacă fotbal, cu pipiţe şi faună de baruri de noapte, cu îmbogăţiţi din afaceri dubioase... Aici este problema. Cum să contrapui unui american, care să laudă, de exemplu, cu NASA, nu ştiu ce pipiţă care afirmă că a avut nu ştiu câţi bărbaţi? Problema nu este atât lipsa valorilor în România de astăzi, ci faptul că românii nu-i mai simt valorile, nu mai văd adevăratele valori drept forţa generatoare a societăţii. Astăzi un cântăreţ de manele, care nici măcar nu prea are voce (şi aici puneţi dumneavoastră un nume, că aveţi de unde alege), este de mii de ori mai popular decât cel mai bun tenor de la Opera Română. Este o realitate. Oamenii privesc telenovele de milioane de ori mai mult decât o piesă de teatru sau orice alt act cultural, este o realitate ce nu poate fi negată.

Singura mândrie naţională este când străinătatea spune despre un român că este bun, deşi aici în ţara nimeni nu a dat nici măcar un ban pe el, eventual un şut în fund pentru a pleca în străinătate. Iată exemplul cel mai elocvent: Herta Müller.

Dan SMS Macete said...

Mare om politic si madam Cretu. A instruit-o bine strigoiul bolsevic Iliescu. Atatia ani pierduti...
Observ ca esti admirator Adrian Paunescu. Ce este de apreciat la un asemenea pupincurist? Daca vrei am si dovezi...

Bibliotecaru said...

@ Dan SMS Macete
:)
Bănuiesc că nu are rost să vă răspund de vreme ce folosiţi cuvinte în sens peiorativ precum "madam", "strigoiul bolsevic", "pupincurist"...
Aveţi o altă părere decât a mea, o respect... şi cam atât.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.