...solidaritatea naţională şi socială nu este un fenomen spontan...

---

Am amânat pentru ziua de luni acest articol ca să fiu sigur că nu va fi înglobat în lenevia de weekend, tocmai pentru că mi s-a părut important.

Este vorba despre un articol scris de doamna Corina Creţu.

(sursa foto: http://www.tradercurrencies.com/currency-trading-videos/view.php?video=fElSNCb173I&feature=youtube_gdata_player&title=Corina+Cretu+-+Karel+de+Gucht)

Mi-au atras atenţia următoarele paragrafe:

De unde să începem să construim normalitatea? După ce am stat de vorbă cu destui români care au ales să plece din România şi să muncească în state din Occident, care mi-au spus că nu se întorc în România decât în momentul în care statul român va fi precum statele în care trăiesc acum, răspunsul mi se pare evident: de la reconstrucţia statului. Ne place sau nu, solidaritatea naţională şi socială nu este un fenomen spontan, ea trebuie organizată. Să nu o confundăm cu compasiunea: când ajut pe cineva, o dată, că mi se face milă de el, e compasiune. Solidaritate este atunci când omul în nevoie este încadrat într-un sistem care-l ajută să depăşească problemele, să-şi regăsească respectul de sine şi un loc în societate.

(...)

De ce statul? Pentru că el este gestionarul riscurilor colective şi, la urma-urmei, statul suntem noi. Statul român funcţionează cum funcţionează pentru că nouă nu ne pasă de asta, pentru că nu ne asumăm responsabilităţi. Asta este dincolo de ideologii, de stânga sau de dreapta. O democraţie nu poate exista în afara statului şi nici fără cetăţeni. O democraţie cu indivizi este un soi de sat al lui Potemkin, o formă goală de conţinut.
(citiţi întreg articolul pe http://corinacretu.wordpress.com/2010/12/12/provocarea-de-a-fi-roman/)

De ce cred eu că este importantă această poziţie? Pentru că defineşte foarte bine confuzia pe care o au politicienii neprofesionişti, de tipul domnilor Băsescu şi Boc, despre stat. România suferă foarte mult în urma faptului că este condusă de oameni care-şi spun politicieni numai pe seama faptului că provin din rândurile unui partid politic. Politicianul ar trebui însă să cunoască filosofia funcţionării sociale, este o necesitate imperativă. Nu poţi înţelege instituţia statului român sub forma unei Societăţi Comerciale "Statul Băsescu-Boc" SRL.

Iată, doamna Creţu subliniază, foarte bine, logica statului, "solidaritatea nu este simpla compasiune".

Doamnelor şi domnilor neaveniţi din politică,
Vă dau o veste proastă... STATUL REPREZINTĂ ÎNSĂŞI SOLIDARITATEA! Astăzi nu mai vorbim de statul ce deserveşte liderul ce a preluat un teritoriu prin forţă armată. Statul democrat este o expresie a solidarităţii. Logica statului este de a permite celor aflaţi pe teritoriul respectiv să funcţioneze ca o societate. De exemplu, Poliţia există pentru că este mult mai eficient ca întreaga populaţie să plătească nişte oameni care să apere funcţionarea societăţii, din punctul de vedere al legilor, decât ca fiecare familie în parte să-şi fixeze ca obiectiv apărarea bunurilor şi integrităţii personale împotriva celor care ar putea să le atace. Un alt exemplu... Sistemul Sanitar. Decât un vraci (medic) în fiecare localitate, sub condiţia ca fiecare să-şi plătească consultaţia, este mai eficient ca fiecare să plătească tot timpul o sumă rezonabilă de bani către un sistem de sănătate a cărui funcţionare permite construcţia de spitale, de facilităţi, achiziţionarea aparatelor şi instrumentarului medical... astfel făcându-se trecerea de la medicina practicată cu cuţitul de bucătărie la medicina modernă.

(sursa foto: http://paintingphotofy.com/picture/1125613/)

Iată ce trebuie să înţeleagă politicienii de astăzi. Nu este posibil să plăteşti pentru a avea un sistem de sănătate fără să ai şi facilităţile pentru care plăteşti. Nu e posibil să plăteşti pentru Poliţie dar, în acelaşi timp, să trebuiască şi să trăieşti de parcă poliţiştii nu ar exista.

Cetăţenii plătesc nişte sume de bani către un sistem instituţional pentru a deveni din câteva milioane de individualităţi o singură societate. Statul exact asta trebuie să facă, să fie liantul cetăţenilor. Toată activitatea politică nu trebuie să aibă altă ţintă decât Guvernarea la diferitele niveluri ale statului român. "Cine câştigă şi ce câştigă în Politica României" este o aberaţie a statului şi, în general al societăţii, politicienii nu ar trebui să câştige niciodată nimic. Ei sunt angajaţi ai poporului român pentru a duce la bun sfârşit funcţii ale statului exercitate în interesul stric al cetăţeanului român. Politica de astăzi aduce mai mult cu trei ciobănei cu trei turme de miei, plus un staroste închiaburit care se distrează când vede ciobăneii aruncând unul altul cu mieii din dotare.

Iată de ce românii ar trebui să-şi concedieze politicienii sau să le ceară să renunţe, în exercitarea funcţiilor lor, la interesele personale sau de grup. Deocamdată politicienii se simt puternici pentru că românii însă nu-şi dau seama că politicienii sunt simpli angajaţi şi nu cei care iau hotărâri, poate în viitor însă...