Dintr-una în alta

---

În România sunt atâtea lucruri anormale încât începi să crezi orice, toate au aceleaşi elemente de logică frântă, de anormal obişnuit... Dar parcă totuşi informaţiile sunt atât de confuze încât nici un om normal la cap nu ar mai putea discerne adevărul (poate nebunii să mai înţeleagă nebunia).

Mă aşteptam ca procesul "Trofeul Calităţii" să aibă un deznodământ... dar el pare că se îndepărtează din ce în ce.

Alaltăieri am citit că...

Principala contestaţie a apărării lui Năstase este faptul că nu ar exista un decret prezidenţial de numire în funcţia de judecător a Ioanei Bogdan, cea care a făcut parte din completul instanţei supreme care l-a condamnat pe Năstase la doi ani de închisoare.

Ioana Bogdan a fost procuror, apoi a activat ca judecător, iar în 2009 a fost detaşată la DNA, drept consilieră a lui Daniel Morar, şeful DNA. Ulterior, ea a fost promovată ca judecător la instanţa supremă, în 2010, printr-o decizie a CSM. Avocaţii lui Adrian Năstase susţin că nu au găsit şi că nu ar exista un decret al preşedintelui Traian Băsescu, prin care aceasta să fie numită, conform legii, judecătoare.

Conform apărătorilor lui Năstase, numirea prin decret a judecătorilor a devenit obligatorie după modificarea Constituţiei, ei căpătând caracterul garantat al inamovibilităţii. Avocaţii susţin că prevederea s-a aplicat şi la judecătorii aflaţi deja în funcţii, preşedintele Traian Băsescu semnând decrete colective de numire în funcţie, lucru care s-a întâmplat chiar şi cu o judecătoare din completul de 5 al Înaltei Curţi.

Ion Cazacu, avocatul lui Năstase, a semnalat faptul că a mai existat un caz în istoria Înaltei Curţi, când s-a constatat că nu exista decret prezidenţial de numire în cazul judecătorului Victor Jităraşcu Cornoiu. Acesta a fost pensionat imediat şi CSM l-a sancţionat, drept consecinţă, susţine Cazacu. Totuşi, avocatul nu a putut preciza ce implicaţii a avut această abatere asupra sentinţelor pronunţate de judecătorul respectiv, pentru a elucida relevanţa acestei abateri la cazul lui Adrian Năstase.

Pe de altă parte, reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au explicat pentru gândul că nu există nici o prevedere legală care să oblige numirea prin decret, în cazul judecătorilor care se aflau deja în funcţie la momentul schimbării legii privind statutul magistraţilor. A existat un astfel de decret colectiv în cazul unor magistraţi care se aflau la momentul definitivatului în profesie.

"Nu am văzut nicăieri prevăzută reconfirmarea în funcţie, printr-un decret prezidenţial colectiv şi retroactiv. De altfel, Înalta Curte a cerut de la CSM detalii despre doamna judecător Ioana Bogdan şi bănuim că pe baza lor au luat o decizie", au precizat reprezentanţii CSM.

Completul de 5 judecători ai Înaltei Curţi a respins, fără prea multe explicaţii, cererea avocaţilor lui Năstase de a preciza dacă există un astfel de decret prezidenţial pentru numirea judecătoarei Ioana Bogdan.

"Din verificările efectuate de către prezentul complet de judecată, la Biroul de Resurse Umane al ICCJ, cât şi din dispoziţiile legale, apreciem că nu sunt probleme", a justificat decizia preşedinta completului de 5, Livia Stanciu.

"incredibil, incredibil!", a fost reacţia celor doi apărători ai lui Adrian Năstase, care şi-au văzut principalul argument al apărării de astăzi dărâmat cu lejeritate.
(http://www.gandul.info/politica/procesul-lui-adrian-nastase-un-nou-termen-din-trofeul-calitatii-judecat-la-inalta-curte-magistratii-i-au-respins-lui-nastase-toate-cererile-de-probe-noi-update-9712569)

Această informaţie ar trebui să de pe spate orice cetăţean al României... Cum să ajungă la asemenea nivel cineva "uitat" să fie numit judecător.

De pe blogul domnului Năstase am aflat ceva amănunte... care au mai nuanţat informaţia...








(https://nastase.files.wordpress.com/2012/06/cerere-de-probatorii-_buna.pdf)

Un nivel de subtilitate în interpretarea constituţională pe care mi l-aş dori şi printre judecătorii CCR... Dar la ce i-a folosit, pentru că, una peste alta, se pare că treaba asta cu preşedintele capabil de "apolitic", dar şi de Ministerul Public politic... Situaţia nu este atât de simplu că un judecător nu este un judecător...

Mai complicat mi se pare că CSM-ul a cam făcut lucrurile "pe uşa din dos"... pentr că nu-i dau un răspuns domnului Năstase ci oferă un impersonal (pentru că domnul Nastase nu este nominalizat, pentru că avocatul domnului Năstase nu este nominalizat) "tras de urechi".

7 iunie 2012

Urmare lansării în spaţiul public a unor teme de dezbatere ce generează controverse, induc şi propagă, în mod fals şi periculos, ideea existenţei unor neregularităţi în actele de numire şi promovare în funcţie a magistraţilor,

PLENUL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

face publice următoarele:

În perioada 1992-2004, cadrul legal incident în materia numirii, transferării şi promovării magistraţilor a fost reglementat prin Legea nr. 92 /1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Legea nr. 89/1996 şi republicată, în temeiul art.IV din Legea nr. 142/1997.
Conform art. 69 din Legea nr. 92/1992, promovarea şi transferarea judecătorilor în funcţiile din magistratură se dispun de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Promovarea şi transferarea procurorilor în funcţie din Ministerul Public se fac de către ministrul justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, iar transferarea procurorilor în funcţiile de judecători se face potrivit prevederilor alin 1.”
În condiţiile legii menţionate, în perioada 1992-2004,, trecerea din funcţia de judecător în cea de procuror şi invers era asimilată transferului şi nu era condiţionată de emiterea unui decret de numire de către Preşedintele României.

Odată cu abrogarea Legii nr. 92/1992 şi intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, condiţiile şi instituţiile implicate în actele de numire corespunzătoare etapelor de traseu profesional/ carieră a magistraţilor, sunt reglementate în Cap. V - Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere.

Acesta fiind cadrul juridic legal, astfel de teme de dezbatere au potenţial de a genera atitudini şi comportamente improprii la nivel mediatic şi social, cu consecinţa afectării legitimităţii şi independenţei justiţiei.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
(http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/07_06_2012__49510_ro.doc)

Deci o trimitere la lege. Adică...

Cap. V
Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere

Secţiunea 1
Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete

Art. 43 - (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.
(3) Comisia pentru promovarea judecătorilor este alcătuită din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecători de la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
(4) Comisia pentru promovarea procurorilor este alcătuită din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
(5) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi parchete, şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Art. 44 - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 45 - Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 46 - (1) Concursul de promovare constă în probe scrise, cu caracter teoretic şi practic.
(2) Probele constau în:
a) în funcţie de specializare, una dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internaţional privat;
b) jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale;
c) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
d) procedura civilă sau procedura penală, în funcţie de specializarea judecătorului sau procurorului.
(3) Procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
(4) Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
Art. 47 - În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi.

Secţiunea a 2-a
Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi parchetelor corespunzătoare

Art. 48 - (1) Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.
(2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege.
(3) Judecătorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional al Magistraturii.
(4) Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic.
(5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.
(6) Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de Internet a Institutului Naţional al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii şi la sediile instanţelor judecătoreşti, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte judecătorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(9) Numirea judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei.
(10) Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
(11) Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum şi o declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariţia unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta.
(12) Înainte de numirea în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.
(13) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti este publică şi disponibilă permanent pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti.
(14) Numirea în funcţii de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante.
Art. 49 - (1) Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.
(2) Pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege.
(3) Procurorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional al Magistraturii.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formată din 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, procurorii care au urmat cursuri de management.
(6) Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de Internet a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Institutului Naţional al Magistraturii, a Consiliului Superior al Magistraturii, a Ministerului Justiţiei şi la sediile parchetelor, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului şi numeşte procurorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Numirea procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(9) Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(10) Pentru numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (9) este necesară recomandarea conducătorului parchetului unde urmează să fie numit procurorul.
(11) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) şi (14) se aplică în mod corespunzător şi în cazul numirii procurorilor în funcţiile de conducere.
(12) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la parchete este publică şi disponibilă permanent pe paginile de Internet ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile parchetelor.
Art. 50 - (1) Pentru numirea în funcţii de conducere, sunt necesare următoarele condiţii minime de vechime:
a) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie, prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror;
b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, o vechime de 6 ani în funcţia de judecător sau procuror;
c) pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia, procuror şef secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
(3) Pentru numirea în funcţii de conducere, judecătorul şi procurorul trebuie să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa sau, după caz, parchetul la care urmează să fie numit în funcţia de conducere.
Art. 51 - (1) La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de art. 48, 49 şi 50, o funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii.
(2) Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a preşedintelui instanţei, pentru următoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale;
c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.
(3) La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor.
(4) La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de conducere.
(5) La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.
(6) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adaptare rapidă.
(7) Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.

Secţiunea a 3-a
Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie

Art. 52 - (1) Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 12 ani.
(2) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) se aplică în mod corespunzător.
(3) Evidenţa posturilor vacante de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este publică şi disponibilă permanent pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(4) Judecătorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însoţite de orice înscrisuri considerate relevante, în termen de 30 de zile de la publicarea postului vacant, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care le analizează şi le înaintează Consiliului Superior al Magistraturii, însoţite de un raport consultativ asupra promovării, în termen de 10 zile de la primire.
Art. 53 - (1) Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani.
(2) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
(3) Numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori preşedinte de secţie, la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantă.
(6) Revocarea din funcţie a preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
Art. 54 - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(2) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) se aplică în mod corespunzător.
(3) Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.
(4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
Art. 55 - (1) Numirea în celelalte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului Naţional Anticorupţie se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, după caz.
(2) Pentru numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) este necesară recomandarea conducătorului secţiei ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie, unde urmează să fie numit procurorul.
(3) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) se aplică în mod corespunzător.
(4) Revocarea din funcţiile de conducere a procurorilor numiţi potrivit alin. (1) se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
(5) Propunerea prevăzută la alin. (4) poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor generale ori a conducătorilor secţiilor ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie.
Art. 56 - La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere prevăzute la art. 53, 54 şi 55, judecătorii sau procurorii revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii.
(http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/08_09_2009__26367_ro.doc)

Lucrurile se complică... Aţi observat că România are tendinţa de a complica până şi lucrurile cele mai simple? Este normal ca domnul Năstase să fie judecat de un complet de judecată în care unul dintre judecători a fost consilierul şefului DNA care l-a fugărit atâta vreme? Evident că nu. Este însă legal... Se pare că da (Aşa spune CSM. Ei au mai multe documente decât o căutare pe internet de decrete prezidenţiale).

În lumea asta trăim noi? Păi dacă ditamai absolventul de drept, un premier de cursă lungă al României (mandat complet), cu cei mai tari avocaţi... păţeşte o asemenea de belea la cele mai înalte surse de justiţie românească, ce pretenţii să am eu, un biet cetăţean, care nu are după ce bea apă?

Era o vorbă românească, când cineva te dă în judecată pentru aţi lua pe nedrept cămaşa, mai bine îi dai şi haina, numai să scapi.

UPDATE:
Iată, lucrurile continuă încă şi mai departe...

Cu tot respectul pentru membrii CSM, consider ca precizarile facute, in 7 iunie, in legatura cu numirea judecatorilor, intr-o cauza aflata pe rol – CSM neavand dreptul sa se pronunte intr-o astfel de situatie, din cate stiu eu – (de altfel, nu stiu cine si in ce conditii au fost formulate acele precizari) nu raspund problemei de fond pe care am ridicat-o in legatura cu necesitatea clarificarii calitatii doamnei Ioana Bogdan - aceea de judecator INAMOVIBIL la ICCJ, calitate ce putea fi dobandita NUMAI printr-un decret prezidential de numire a sa ca JUDECATOR.

In mod evident, nu putea sa dobandeasca aceasta calitate prin numirea sa, anterioara, ca procuror, pentru motive evidente, la care, de altfel, ma voi referi.

Articolul 125 (1) din Constitutie precizeaza: “Judecatorii NUMITI DE PRESEDINTELE ROMANIEI sunt inamovibili, in conditiile legii” (subl. mea) .

Iar articolul 125(2) adauga: “PROPUNERILE DE NUMIRE, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice“(subl.mea).

Si in varianta Constitutiei din 1991, in art. 124 (1), se arata, in acelasi sens: “Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, potrivit legii…Promovarea, transferarea si sanctionarea JUDECATORILOR pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, in conditiile legii“.

Mai simplu: judecatorii care nu sunt numiti de Presedintele Romaniei nu sunt inamovibili. Clar, simplu, evident. Nu vorbim despre promovare, transfer, sanctionare. Ca sa treci in anul doi de facultate este necesar, mai intai, sa fi trecut de examenul de admitere in facultate si bineinteles sa ai diploma de bacalaureat…..

In comunicatul CSM se arata: “In conditiile legii mentionate (legea 92/1992, n.b.), in perioada 1992-2004, trecerea din functia de judecator in cea de procuror si invers ERA ASIMILATA transferului (de cine era asimilata?, n.b.) si nu era conditionata de emiterea unui decret de numire de catre Presedintele Romaniei” . Ma intreb cine putea sa faca o “asimilare” care era contrara Constitutiei, fiind evident ca statutul de procuror si cel de judecator sunt diferite. La limita, daca tot presedintele Romaniei semneaza decretele de numire, de ce sa nu se faca “transferuri” intre ambasadori si judecatori?

Pe de alta parte, daca aceasta – cea mentionata de CSM – era solutia constitutionala, de ce unii dintre procurorii care au devenit judecatori au obtinut aceasta calitate prin decrete prezidentiale? Spre exemplu doamna Stanciu Livia Doina, actuala presedinta a ICCJ, numita judecator la Tribunalul Galati, prin Decretul nr 374 din 27 noiembrie 1995, semnat de Presedintele Romaniei.

Nu sunt expert in aceste aspecte, totusi, atunci cand CSM imi propune sa citesc articolul 69 dintr-o lege, devin curios si ma apuc sa citesc legea in totalitate. Articolul 69 din legea 92/1992, mentionat in comunicatul CSM, nu are nicio legatura cu problema pe care o discutam. Nu este vorba despre “promovarea si transferarea JUDECATORILOR in functiile din magistratura” ci despre NUMIREA judecatorilor. Sediul materiei, chiar in legea 92/1992, se afla in articolul 47, care stabileste “Judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari, sunt numiti prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”. Desigur, acest text trebuie citit impreuna cu textul constitutional care precizeaza cum se dobandeste INAMOVIBILITATEA de catre judecatori. Prin decret prezidential!

De altfel, conform art 91, “Judecatorii numiti de presedintele Romaniei sunt INAMOVIBILI. Procurorii si judecatorii stagiari se bucura de stabilitate”.

Iata ce spune si articolul 157, alin 1: “Judecatorii sunt inamovibili pe durata numirii lor de Presdintele Romaniei”. Nu mai comentez articolele 158 si 159.

Cred ca este destul de clar pentru oricine. Conform Constitutiei, inamovibilitatea judecatoreasca nu poate fi obtinuta decat prin decret prezidential. Aceeasi solutie rezulta insa si din lectura (in totalitate) a Legii 92/1992.

De altfel, cel mai bun argument il constituie chiar situatia presedintei CSM, doamna Alina Ghica. Conform decretului 1195/2006, SEMNAT DE PRESEDINTELE ROMANIEI, decret publicat in M.of. 890/1 nov. 2006, ”doamna Ghica Alina-Nicoleta se elibereaza din functia de procuror la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si se numeste in functia de judecator la Tribunalul Bucuresti”. Deci nu se transfera…Si ca sa nu fie neintelegeri legate de aplicarea legii in timp, legata de intervenirea Legii 303/2004, precizez inca o data ca textul modificat al art 125 din Constitutia revizuita in 2003, reia solutia din textul constitutional (art. 124), adoptat in 1991. De altfel si Legea303/2004 (o lege mai clara, initiata de guvernul pe care l-am condus) stabilea, in art.2(1), “Judecatorii NUMITI DE PRESEDINTELE ROMANIEI sunt inamovibili in conditiile legii” si doar “Judecatorii inamovibili pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare sau promovare…”(art.2(2)).

Nu vreau sa revin asupra raspunsului dat de Administratia prezidentiala, totusi nu pot sa nu remarc incercarea de a apara o cauza pierduta. Administratia prezidentiala recunoaste ca nu exista decret de numire ca judecator a dnei Bogdan dar incearca sa ne pacaleasca: “Ioana Bogdan a fost numita in FUNCTIA DE MAGISTRAT, ca procuror la Parchetul… prin Decretul 450/1999, publicat in M.of. …5/10.01.2000″ Si apoi se refera, la fel ca si plenul CSM la art. 69 din legea 92/1992 referitoare la transfer si promovare. Incorect. In realitate, Decretul 450/1999 diferentiaza, in baza art. 47 din Legea 92/1992, in anexa 1 – judecatorii iar in anexa 2 (unde figureaza si dna Bogdan) procurorii. Nimeni nu contesta insa ca dna Bogdan a fost numita, prin decret prezidential, procuror. Cine considera insa ca prin acest decret dna Bogdan a dobandit, contrar Legii 92/1992 si mai ales, Constitutiei, INAMOVIBILITATE si dreptul de a statua la ICCJ, comite o inacceptabila eroare.

De ce am facut aceasta analiza si aceste precizari? Este foarte simplu: trebuie sa ma apar impotriva trimiterii in completele care ma judecau a unei consiliere a lui Daniel Morar a carei recuzare am cerut-o in prima instanta, dovedindu-se ca doamna Ioana Bogdan – cea care a inclinat balanta (2:1) in sentinta de condamnare a mea in acest dosar, nu indeplinea conditiile de judecator la ICCJ.

(http://nastase.wordpress.com/2012/06/08/precizari-in-legatura-cu-precizarile-csm-referitoare-la-numirea-judecatorilor/)

"Ioana Bogdan a fost procuror, apoi a activat ca judecător, iar în 2009 a fost detaşată la DNA, drept consilieră a lui Daniel Morar, şeful DNA. Ulterior, ea a fost promovată ca judecător la instanţa supremă, în 2010, printr-o decizie a CSM."

Este important când anume a fost doamna Ioana Bogdan procuror, când a devenit judecător... Am înţeles că în 2009 a fost detaşată lhttp://www.blogger.com/img/blank.gifa DNA, dar în acel moment activa deja ca judecător. Întrebarea ar fi deci dacă începutul activităţii ca judecător a fost pe vechea lege sau pe noua lege.

Eu am dat peste acest document:

Promovare la Sectia penala a Inaltei Curti – 18 noiembrie 2010. Interviurile

Ce spune doamna judecător? Spune că...

Ioana BOGDAN, judecator Tribunalul Bucuresti, detasata la DNA

Florica Bejinaru: Candidati pentru functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sa prezentati va rog ceea ce considerati ca este exceptional in cariera dumnevoastra si de ce candidati?

Ioana Bogdan: In anul 1997 am intrat in magistratura urmand cursurile Institutului National al Magistraturii, fiind numita procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 3 incepand din 1998, pentru ca in anul 2000 am trecut judecator la aceeasi instanta, respectiv Judecatoria sectorului 3, din 2004 am promovat la Tribunalul Bucuresti, din ianuarie 2006 inspector in cadrul Inspectiei Judiciare de la CSM, pana in mai 2009, cand pentru o perioada scurta m-am intors la instanta si din septembrie 2009 am fost detasata la DNA, consilier al procurorului sef al DNA.

Florica Bejinaru: De ce Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de ce nu inapoi la instanta sau la DNA?

Ioana Bogdan: De ce Inalta Curte? Cred ca e pasul pe care orice magistrat doreste sa-l faca in cariera sa profesionala. Dorinta de a se autodepasi, de a se perfectiona, de a se intregii ca magistrat…

Florica Bejinaru: Plecand de la dorinte, cred ca orice magistrat isi doreste sa ajunga la Inalta Curte, ce v-ar recomanda pe dumneavoastra?

Ioana Bogdan: Ce m-ar recomanda? Experienta mea profesionala raportat la functiile pe care le-am ocupat in diferite domenii de activitate ale sistemului judiciar: procuror, judecator, inspector, inspector sef si consilier, m-au facut sa cunosc problemele cu care se confrunta justitia, sa am o viziune de ansamblu asupra sistemului judiciar. Desi aceste aspecte, in contextul actual pot reprezenta argumente impotriva promovarii, intrucat nu sunt judecator de scaun, in tarile europene, criteriile de recrutare pentru instanta suprema sunt de a parcurge mai multe etape in diferite domenii de activitate ale justitiei si care conduc la acea pregatire si maturitate necesare acestei functii. Toate experientele pe care le-am avut m-au facut sa-mi schimb perceptia asupra actului de justitie.

Florica Bejinaru: Candidand pentru aceasta functie aveti reprezentarea ceea ce inseamna Inalta Curte. Ati identificat vulnerabilitati si daca da, care sunt acestea?

Ioana Bogdan: Vulnerabilitati: prima vulnerabilitate este lipsa de personal si de spatiu, aceste aspect influentand si celeritatea judecarii dosarelor. Vorbind cu colegii mei, mi-au spus ca sunt nevoiti sa acorde in cauzele de fond termene in complete separate, la anumite ore, intr-o zi intrand in aceeasi sala mai multe complete ce determina limitarea in timp a actului de justitie, din cauza lipsei de sali fiind in imposibilitate sa acorde termene de pe o zi pe alta. Lipsa parghiilor mai eficiente pentru unificarea practicii judiciare, avand doar recursul in interesul legii si posibilitatea unei sectii de a sesiza Sectiile Unite pentru schimbarea practicii, si cam atat.

Florica Bejinaru: In privinta unificarii practicii, ati vedea si alte moduri in care Inalta Curte ar putea contribui la realizarea acestui deziderat?

Ioana Bogdan: Am citit proiectul privind unificarea practicii, pare interesant, nu stiu cat va fi realizabil in practica din cauza resurselor umane si unele din acele idei sunt chiar bune (precum pronuntarea unei hotarari prealabile, calea de atac a revizuirii, specializarea completelor, aspect pe care se pune accent, desi consider ca se impune ca judecatorul sa aiba mai multe specializari, putand sa fie trecut la o alta sectie in cazuri justificate – lipsa de personal).

Florica Bejinaru: Pe durata dosarelor de mare coruptie e o mare problema. Se aduc critici instantelor, uneori vin chiar de la institutia unde sunteti detasata. Care e viziunea dumneavoastra, sunt cauze subiective, obiective?

Ioana Bogdan: Cred ca cele mai multe cauze sunt obiective. Avand in vedere ca cele mai multe dosare vizeaza persoane importante care au avocati foarte buni ce uzeaza de caile necesare pentru a asigura o aparare cat mai buna, inclusiv prin invocarea exceptiilor de neconstitutionalitate, care pana acum atrageau suspendarea obligatorie a judecatii pentru o durata de cel putin 1 an iar in dosarele despre care ati amintit, de cele mai multe ori, se invoca astfel de exceptii. Alte probleme? Poate sa fie si volumul mare de activitate al Inaltei Curti si faptul ca Inalta Curte are o competenta foarte mare, ca instanta de fond. Acum cu Legea micii reforme, o parte din competenta Inaltei Curti ca instanta de fond a trecut la curtile de apel, asta inseamna o degrevare, judecatorii pot sa aiba mai mult timp pentru a pregati si aprofunda dosarele care le sunt repartizate.

Florica Bejinaru: Se discuta despre nevoia, mai bine zis, necesitatea reglementarii raspunderii materiale a magistratilor. In ce conditii trebuie sa raspunda magistratii?

Ioana Bogdan: Cunosc proiectul de lege, atat ca fost inspector sef, cat si ca magistrat stiu ca CSM are un punct de vedere diferit decat al initiatorului legislativ. Ma raliez la punctul de vedere al CSM. Consider ca nu se poate sa raspunda pentru abaterea disciplinara prevazuta in art. 99 lit. h respectiv incalcarea normelor de procedura sau de drept substantial, intrucat se incalca independenta magistratului, principiu consacrat constitutional, iar notiunea de rea credinta si grava neglijenta sunt specifice sferei raspunderii penale. Este firesc ca magistratul sa raspunda insa fata de legislatia europeana, suntem statul care impune o legislatie drastica, numai cine nu munceste nu greseste, motiv pentru care trebuie stabilite conditiile raspunderii si prin raportare la volumul de activitate al judecatorului, care dupa cum bine stiti solutioneaza un numar din ce in ce mai mare de dosare. In acelasi timp trebuie incheiate si asigurari de raspundere disciplinara.

Florica Bejinaru: Puteti sa ne spuneti o problema de drept care v-a retinut atentia?

Ioana Bogdan: O problema care mi-a atras atentia si care in timp a dus la promovarea unui recurs in interesul legii a fost cea a dosarelor de inselaciune cu cec-uri, in care lipsa inducerii in eroare in conditiile in care la momentul emiterii cec-ului partea contractanta cunostea ca nu exista disponibil la tras, facea aplicabile prevederile Legii cecului. In multe cauze nu exista infractiunea de inselaciune, ci infractiunea de emitere unui cec fara acoperire. La momentul in care am judecat aceste dosare, am fost printre putinii judecatori care am schimbat practica si am dat condamnari pe legea cecului. Procurorul General a promovat recurs in interesul legii care a fost admis.

Florica Bejinaru: Sunt 8 candidati si 3 posturi pentru aceasta procedura. Cum ati pleda propria cauza?

Ioana Bogdan: Pai, in primul rand, echilibrul, faptul ca am inteles ca trebuie sa renunti la propria opinie si sa te raliezi argumentelor pertinente, munca in echipa (la instanta suprema se judeca numai in complete colegiale), putere de munca, rigurozitate, faptul ca am devenit mai ingaduitoare pe anumite aspecte. Se uita uneori ca judecatorii lucreaza pentru om, suntem chemati sa rezolvam niste relatii sociale sau contractuale care fie ca imbraca forma penala, fie o alta ramura a dreptului, dar care vizeaza oamenii.

Lidia Barbulescu: Ca structura sunteti mai apropiata de functia de judecator sau de cea de procuror?

Ioana Bogdan: De cea de judecator. De la 13 ani mi-am dorit sa fiu procuror, de aceea am dat la INM, intrucat la momentul absolvirii facultatii nu exista post direct in parchet.. E o munca frumoasa munca de procuror, insa am constatat ca ma regasesc mai mult in activitatea specifica functiei de judecator. Perioada cat am fost procuror a ajutat la maturizarea mea si la formarea profesionala.

Lidia Barbulescu: Si de cand sunteiti la DNA, va doriti si mai mult.

Ioana Bogdan: Sunt judecator inainte de toate, experienta de la DNA m-a ajutat sa privesc si din alta perspectiva si m-a completat ca judecator de penal.

Livia Doina Stanciu: Cum apreciati din perspectiva unificarii jurisprudentei, dispozitiile din Legea nr. 202/2010 referitoare la judecarea recursului in interesul legii?

Ioana Bogdan: Aceste dispozitii ar duce la accelerarea solutionarii recursului in interesul legii avand in vedere compunerea completului. Nu mai judeca Sectiile Unite, ci 20 de judecatori, plus presedintele/vicepresedintele si cei 4 presedinti de sectii.

Livia Doina Stanciu: E mai elastica aceasta rglementare, are niste efecte pozitive?

Ioana Bogdan: E mai supla. Da, are si efecte pozitive, desi aparent apare ca solutia nu ar mai reprezenta opinia tuturor judecatorilor de la Inalta Curte, insa membrii care vor face parte din complet, avand in vedere ca sunt din fiecare sectie vor prezenta opinia colegilor lor in problema de drept. Ideea de opinie separata ar trebui sa nu prea existe. E foarte bine ca se va judeca mult mai repede. Existenta raportorului care va putea sa faca si un proiect al solutiei ar ajuta foarte mult activitatea membrilor completului.
(http://www.juridice.ro/127868/promovare-la-sectia-penala-a-inaltei-curti-18-noiembrie-2010-interviurile.html)

De aici se observă că domnia sa a fost judecător înainte de revizuirea Constituţiei din 2003, deci nu era nevoie de decret.

Nu-mi dau seama cum stau treburile în legătură cu transferul şi dacă transferul încheie perioada ca judecător şi, în consecinţă inamovibilitatea (pentru că ar însemna că şi în afara funcţiei de judecător ar fi fost inamovibil, ceea ce este cel puţin ciudat) se încheie şi ea, sau doar este suspendată, caz în care ea revine după terminarea detaşării.

Lucrurile iau o formă dramatică, nu-i aşa?