Am o listă de la domnul Tismăneanu.
“The Marx-Engels Reader”, Second edition, Edited by Robert C. Tucker, Norton, 1978.
Andrzej Walicki, “Marxism and the Leap into the Kingdom of Freedom”, Stanford University Press
trilogia lui Kolakowski, volumul “The God that Failed” (tocmai aparut in romaneste la Humanitas, sub titlul “Zeul care a dat gres”, in colectia “Zeitgeist”),
Aleksandr Yakovlev, “A Century of Violence in Soviet Russia”, Yale UP.
Platon
Aristotel
Machiavelli, “Printul”
Montesquieu
Hobbes
Rousseau, “Contactul Social”
Hegel, “Prelegeri de filosofia istoriei”
Nietzsche, “Genalogia moralei”
Dostoievski, “Demonii”
John Stuart Mill
Marx, “Manifestul”, “18 Brumar”
Max Weber, “Omul politic si omul de stiinta”
Thomas Mann, “Muntele vrajit”
Raymond Aron, “Democratie si totalitarism”, “Opiul intelectualilor”
Camus, “Omul revoltat”
Isaiah Berlin, eseurile despre libertate
Eric Voegelin, “Religiile politice”
Hannah Arendt, “Originile totalitarismului”
Monica Lovinescu, “Etica neuitarii”
Tony Judt, “Post-War”
Kolakowski, trilogia despre principalele curente ale marxismului
Arthur Koestler, “Darkness at Noon”
George Orwell, “1984″
Daniel Bell, “The End of Ideology”
James Q. Wilson (“Moral Sense”).
Vaclav Havel, Adam Michnik, John Gray, Jan-Werner Muller, Pierre Manent, Marcel Gauchet, Emilio Gentile, Alain Besancon, Thomas Sowell, Richard Pipes, Martin Malia, Michael Oakeshott, Mancur Olson, Zbigniew Brzezinski, Juan Linz, Ken Jowitt, Robert C. Tucker, Robert Conquest, N. Steinhardt, H.-R. Patapievici (“Omul recent”), Hayek (“The Road to Serfdom)”, Popper (“The Open Society and Its Enemies”), Irving Louis Horowitz, Carlos Rangel, Jean-Francois Revel, Soljenitin (“Arhipelagul Gulag”), Ghita Ionescu (“Politics and the Pursuit of Happiness”), eseurile politice ale lui Mario Vargas Llosa si ale lui Octavio Paz.
Politicieni din toate partidele, citiţi!
10 comments:
Biblio,
Dl. asta Izmaneanu, ar fi trebuit sa urmareasca ca propria-i lista sa
fie aprfundata chiar de el inainte ca sa-l indemne pe Traian sa devina
primul imparat Roman cuceritor al
Daciei!
:)
Când, prin natura activităţii, sau a caracterului, poţi citi la servici, atunci o listă dintr-asta nu e mare şmecherie... Căuzaşii din Opoziţie, de exemplu, ar avea tot timpul.
@ Vasile,
Stimate domn,
Să nu ne minţim, domnul Băsescu nu este tipul de om intelectual. Chiar şi dacă dl. Tismăneanu ar avea o astfel de influenţă asupra domniei sale... cum să citească domnul Băsescu aceste cărţi. Eu vorbeam despre politicieni adevăraţi, din cei cu doctrina, erudiţii...
@ nimrod
Ideea este ca lista de lecturi să te ducă la partid şi nu invers. :D
:))))
Prea multă cultură strică fiindcă dezvoltă instinctul de conservare. Din câte îi percep eu pe politicieni, aceştia acţionează un timp ca şi cum n-ar avea nimic de pierdut iar atunci când descoperă că au e deja prea târziu şi încep ca deştepţii să-şi dea demisia în bloc, ceea ce nu se face că se poate dărâma şandramaua peste ei (Solomon's choice). Aşa că cel mai bine e, totuşi, să rămână departe de lista lui Tismăneanu.
@ nimrod
Dacă observaţi, "lista lui Tismăneanu" conţine foarte puţine cărţi legate de economie politică (ceva Marx şi Engels), restul fac parte din cărţile de politică socială, respectiv descoperă modele de funcţionare socială.
Ele învaţă politicieni să facă o legătură între acţiunile lor şi dimensiunea socială provocată. Cu alte cuvinte îi învaţă ce nu trebuie să facă cu nici un preţ, cum trebuie să nu fie.
Biblio,
De eruditi , exceptind tanerele sperante tip Boureanu , va ganditi la eruditi colectionari tip Nastase , la eruditi machiavelici tip Viorel H,la eruditi fanfaroni tip Preda , la eruditi stelisti tip Ungurenii , la eruditi lipiciosi,unsurosi tip Boda....sau aveti un personaj anume erudit la care va ganditi?
@ Vasile,
Criteriul de primire în partid ar trebui să fie cel al asocierii, respectiv doctrina partidului. Ideea ar fi deci "eruditul de primit în partid". Nu credeţi că ar fi normal ca înainte să te asociezi la un partid completând acea adeziune în care spui că ţi-ai însuşit doctrina şi statutul... chiar ar trebui citite şi studiate doctrina şi statutul.
Avem o ţară cu politicieni amatori. Singuri politicieni profesionişti sunt cei pregătiţi de PCR... dar chiar şi aceştia încep să iasă "natural" din sistem. Nu credeţi că este o problemă că am ajuns să fim conduşi politic de amatori care învaţă, la locul de muncă, nişte fraze banale care să mimeze că ştiu ce este politica?
Biblio,
Ati asuma doctrina e prea mult pentru un politician,fie el unul de anvergura unui magar...batran cum este de exemplu dl.masgar Ion Iliescu.un "asumat" , un despot luminat nu se inchina in 90 dar a inceput sa se inchine prin 92,adica ce doctrina mai este asta?
@ Vasile,
Domnul Ion Iliescu este tocmai un contra-exemplu. Domnia sa este printre puţinii care nu-şi reneagă originea doctrinară. Gândiţi-vă câţi au fost ieri membri PCR şi acum sunt mari activişti "de dreapta".
Făcutul crucii este o chestiune de respect în primul rând pentru locul şi evenimentul respectiv. La asta se adaugă şi faptul că o dată cu vârsta creşte şi credinţa...
Post a Comment