Medicamente pentru pupincurişti

---

Cei care au dat năvală crezând că voi face cumva o listă de pupincurişti ai naţiunii române care debitează aiureli ce conduc la un diagnostic medicamentos pentru creierul lor... (să trag aer în piept, asta pentru că nu am pus nici o virgulă)... vor fi dezamăgiţi. Nu, nu este vorba despre pupincuriştii liderilor formali sau informali ai României, ci ai Statelor Unite ale Americii. Pupincuristul este, de regulă, un element limitat în gândire care nu face decât să repete ce spune purtătorul de fund sau ce crede că ar vrea să spună purtătorul de fund.

După o perioadă lungă de dezacord între preşedintele Obama şi sistemul parlamentar american, perioadă în care politic domnul Obama şi-a cam dat cu stângul în dreptul... vine, nu-i aşa, momentul ca cei ce guvernează Statele Unite să se pronunţe pe problema deţinerii armelor.

Nu vă aşteptaţi să spun eu dacă deţinerea armelor este un lucru bun sau rău, nu mă interesează problema în sine, cu atât mai mult cu cât este controversată "în popor", mă interesează, desigur, cum decurg lucrurile în mod instituţional. Din câte înţeleg eu, problema armelor, la nivel de principiu, are următoarea dilemă. Posesia de arme conduce la episoade cumplite de tipul "copilul ia arma şi-şi omoară familia că nu i-au luat îngheţată" sau "cutărescu ia o armă automată şi curăţă un liceu de profesori şi studenţi". OK, dacă interzici armele printr-o lege drastică... astfel de cazuri vor fi sensibil mai puţine, ceea ce este bine. Pe de altă parte... cine sunt cei ce vor avea arme? Desigur, tocmai cei ce nu respectă legea... În asemenea condiţii nu-i dai voie să aibă o armă amărâtului care este jefuit, dar cel care jefuieşte nu are nici un fel de reţinere în a procura o armă în mod ilegal şi a utiliza această armă în scopul jafului (asta pentru că face acest lucru chiar în acest moment). Nu există nici o posibilitate să dai arme numai oamenilor cinstiţi şi, în acelaşi timp, să faci cumva ceva ca cei necinstiţi să nu-şi poată procura arme. Nimeni în lume nu cred că se gândeşte că s-ar putea constitui o soluţie prin care să se ajungă la acest deziderat. Problema este deci încurcată.

România a intrat, după revoluţie, în circuitul armelor ilegale. Iată că aproape nu există ştire despre un jaf la un amanet, o bancă, o casă de schimb valutar... în care să nu apară şi o armă de foc. După o perioadă de zeci de ani în care nimeni nu a mai spart o bancă, România trece acum printr-o spargere de bănci aproape ca un fapt cotidian... parcă nici nu mai e o ştire la care să te uiţi cu atenţie. Bună ziua, eu sunt cel ce vă jefuieşte astăzi... vă mulţumesc, pe luna viitoare... Ei bine, la noi este interzisă deţinerea armelor de foc, doar absolut justificat poţi deţine aşa ceva... şi iată că armele de foc au devenit o obişnuinţă în viaţa noastră şi sunt folosite chiar şi în conflictele din trafic, bătăi din discotecă, conflicte "de la băutură"... Sigur, cine are o armă de foc poate să folosească şi o maceta, o sabie, un stilet, o bâtă de baseball... dar e mai cool să ai o armă cu gaz sau cu bile sau... recunosc că nu prea ştiu multe în acest domeniu.

Cum spuneam, nu pot să dau eu o rezolvare pe subiect, numai că din punct de vedere instituţional lucrurile stau un pic mai nuanţat...

Democraţia manipulatoare este tot non-democraţie.

Să luăm cazul de la Roşia Montana. S-a ţinut un referendum în care nu s-a auzit decât partea interesată a celor ce doresc exploatarea. Nici un politician nu a avut o părere contrară, toate vocile au fost pentru exploatare. S-a spus că:
1. Nu există poluare
2. Se fac locuri de muncă pentru întreaga zonă
3. Se construieşte un viitor al zonei şi o revigorare economică de durată
4. Vor fi miliarde de euro beneficiu pentru statul român.

Numai că există şi nişte voci mute care spun că:
1. "Nu există poluare" după ce vor umple cu apă o groapă, dar pe perioada exploatării tone de cianuri se vor infiltra în pământ şi un bio-sistem al zonei va dispărea, nu numai prin ucidere cu cianuri, dar şi prin distrugere efectivă în timpul excavării (odată cu pământul excavat dispare şi tot ce este viu în el).
2. Locurile de muncă sunt cu mult mai puţine şi, pentru localnici sunt doar un mic procent, numai posturi de muncă periculoase, necalificate şi prost plătite (specialiştii vin din afara ţării).
3. Exploatarea se termină în câţiva ani şi va rămâne în urmă numai rana într-o zonă ce ar putea fi, la o adică, ecologică.
4. Cineva a "confundat" valoarea investiţiei cu beneficiul pentru români şi România...

Ei bine, când localnicii se vor revolta că au fost minţiţi... oare nu li se va răspunde că li s-a dat posibilitatea democratică să voteze la referendum? Domnilor, vă rog, poporul a hotărât democratic....

Dreptul de a purta armă se naşte din cel de al doilea amendament (parte din Bill of Rights) al Constituţiei americane.

Amendment 2 - Right to Bear Arms
A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.

Aici sunt câteva chestiuni în discuţie.

Mai întâi ce înseamnă Militia.

Sigur, noi ne ducem cu gândul la Miliţia care a deveni Poliţie... În sensul american Militia înseamnă o armată neregulată. Armata regulată este cea pe care o vedem acţionând, US ARMY, Miliţia este o armată de cetăţeni obişnuiţi care intervin acolo unde este nevoie, dacă este nevoie. Termenul vine de la romani... "Corp de armată nepermanent înființat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război".

Se pune deci întrebarea... dacă Militia este o armată neregulată, de ce se spune "well regulated". Ei bine U.S. Supreme Court a statutat că "[t]he adjective 'well-regulated' implies nothing more than the imposition of proper discipline and training." (Heller, Opinion of the Court, Part II-A-2)

Mai avem un cuvânt, infringed. Acesta are sensul de a nu viola (domiciliul)... a nu încălca. Constituţia îl foloseşte în forme categorice "shall not be infringed," "shall make no law" şi "shall not be violated"... Nu destul de categoric însă pentru Supreme Court. Aceast for suprem a decis că anumite legi pot şi treacă peste sensul primar al acestui tip de fraze. De exemplu, libertate cuvântului este limitată de defăimare orală, poţi să vorbeşti ce vrei... dacă nu cumva ajungi la calomnie sau injurie... Un alt exemplu este legat chiar de dreptul de a deţine şi a purta o armă, pentru că poţi deţine un pistol, dar nu poţi deţine o armă nucleară.

Ce chestii tulburătoare... se pare că onor Curtea Supremă cam ia decizii politice, la fel ca şi CCR-ul. Cel de al doilea amendament este, pentru mine, foarte clar, anume că se pot organiza grupuri cetăţeneşti înarmate pentru a îndeplini anumite obiective sociale... Cumva Curtea Supremă a pervertit totul astfel încât cineva să vândă foarte multe arme... Mai târziu, atunci când amendamentul permitea ca fiecare să aibă un arsenal în propria casă, Curtea Supremă s-a gândit să limiteze înarmarea cetăţenilor numai cu anumite arme... de data aceasta procesul fiind invers (dar tot în interesul celor care vor să-şi vândă pistoalele, revolverele, carabinele, puştile de vânătoare şi aşa mai departe).

Din aproape în aproape, am ajuns şi la nivelul de interes de acum... şi am să încep cu legătura cu politica românească.

Vă amintiţi cum UDMR cam vor stat federal şi le cam "stă în gât" prevederea constituţională cu stat unitar şi stat naţional? Mă întrebam atunci ce este de discutat cât timp constituţia spune foarte clar că aceste prevederi nu pot să constituie obiectul revizuirii constituţionale... Iată că acum îmi atrage atenţia această discuţie despre dreptul de a deţine şi a purta arme câtă vreme Constituţia SUA şi Supreme Court au spus deja că este un drept constituţional ca oricine să aibă dreptul de a avea şi a purta arme (cu limitările legii, desigur). Deci ce sens are o discuţie de această natură dacă este evident că înţelesul constituţional dat juridic nu poate permite o lege prin care să nu poţi avea o armă pentru auto-apărare (sau cum e legea la ei).

Cine nu a auzit de cotidianul The New York Times (NYT) care are o apariţie continuă din 1851 şi peste o sută de premii Pulitzer.

Iată aici un articol "deosebit":
http://www.nytimes.com/2012/12/31/opinion/lets-give-up-on-the-constitution.html?pagewanted=all&_r=3&

Chiar de la bun început autorul ne aruncă o "petardă".

But almost no one blames the culprit: our insistence on obedience to the Constitution, with all its archaic, idiosyncratic and downright evil provisions.

Sigur, sunt multe voci care contestă sistemul constituţional. Ar putea să aibă şi dreptate, multe prevederi nu mai corespund datorită trecerii timpului... numai că tocmai această stabilitate este forţa pe care o denotă Constituţia americană, tocmai de aceea Constituţia este un element al mândriei naţionale, ca şi drapelul american.

Personal m-am simţit cutremurat de agresivitatea cu care acest domn, într-un ziar care are milioane de cititori, se poate raporta la Constituţie. Nu spune că ar trebui modificată ci că ar trebui să nu mai fie respectată.

Acelaşi domn încheie cu...
If even this change is impossible, perhaps the dream of a country ruled by “We the people” is impossibly utopian. If so, we have to give up on the claim that we are a self-governing people who can settle our disagreements through mature and tolerant debate.

A modifica o Constituţie poate fi un lucru necesar, se pot discuta modificări, despre sensurile unei constituţii... Aici deja nu mai vorbim despre o discuţie de modificare constituţională ci despre dispreţ, o agresivitate excesivă gratuită... asupra unui document fundamental în orice democraţie.

Eu mai repet o dată, într-o societate democratică trebuie să fi alături de cetăţeni, de poporul care trăieşte în graniţele statului... nu alături de politicieni. Nu uitaţi, fiţi alături de americani şi nu daţi în cap a aprobare la orice spune politica americană! Cine face propaganda unei semi-anarhii care să permită respectarea numai unei părţi din Constituţie, anume aceea care "este convenabilă"... nu poate fi un bun pentru democraţia americană ci un cancer. Pupincurismul anulează dreptu de bun cetăţean.