Ce înseamnă stat sclavagist? Ce înseamnă sclavi?
SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.
Sclavia modernă nu mai are forma din trecut în care stăpânul stătea cu biciul şi folosea oamenii ca pe nişte maşini vii.
(sursa: http://sh-w3.internetszakerto.hu/diak/olvasonaplo-kotelezo-olvasmanyok-roviden/1268-robinson-crusoe-olvasonaplo)
Sclavia modernă este dată de romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe. Dacă vă mai aduceţi aminte acţiunea din această carte extraordinară, un naufragiat, Robinson, printr-un complex de împrejurări, ajunge "proprietarul" unui sclav canibal, pe care îl numeşte "Friday" (Vineri). Pentru că avea mustrări de conştiinţă, Robinson să gândeşte că acesta nu va mai fi sclav dacă îl va plăti pe Vineri ca şi cum ar fi angajat. Ceea ce este însă de semnalat:
1. Banii pe care Robinson îi folosea pentru a-l plăti pe Vineri erau găsiţi.
2. Vineri nu avea ce să facă cu banii pe acea insulă, nu-i putea folosi în nici un fel ca mijloc de schimb.
Iată deci că Robinson avea un sclav real, dar moral avea o acoperire morală asupra acestui lucru. Aceasta este sclavia modernă. Posesorul de sclavi plăteşte muncitorul şi constată, cu satisfacţie, dispariţia sclaviei. Sclavia este însă o modalitate de manifestare a dezechilibrului în drepturi.
Ei bine, în toată această teorie intervine Codul muncii. Această lege specială ar trebui să se asigure că, măcar în parte, salariatul nu este folosit ca o maşină vie.
Şi acum să facem o comparaţie legislativă ca să înţelegem ce înseamnă Codul Muncii astăzi.
Varianta "socialistă" a luat naştere în 25 noiembrie 1972:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=15639
Observaţi câte schimbări s-au adus acestei legi. De când a fost dată şi până la revoluţie... NICIUNA. De la revoluţie şi până la abrogare, în 24 ianuarie 2003, au fost modificate 11 articole şi abrogate 7 articole. Oarecum normal, dat fiind că s-a făcut trecerea de la economia socialistă la una de piaţă.
În 2003 a apărut un nou Cod al Muncii. De atunci modificările au fost "fără număr" (mie, cel puţin, îmi este lene să număr câte s-au făcut):
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=41525
Iată că cetăţenii îşi pierd din ce în ce mai multe drepturi în calitatea lor de salariat iar angajatorii câştigă din ce în ce drepturile pierdute de salariaţi. Poate fiecare schimbare în parte este un lucru mărunt, toate la un loc însă...
(vezi şi: http://corinacretu.wordpress.com/2010/12/13/angajatii-nu-sunt-sclavii-patronilor/)
6 comments:
În cea mai mare măsură aveţi dreptate. Totuşi, indicat ar fi să ţinem cont de conjunctura economico-financiară, în care acest cod a fost adoptat. Se cere la modul imperativ încurajarea sistemului investiţional în România, ca motor al depăşirii situaţiei de criză. Proptirea pumnului în gura patronatului, nu reprezintă o soluţie prea de recomandat. Cum de altfel aţi menţionat în articol, codul muncii a suferit multiple modificări de-a lungul anilor. Ei bine, va mai suferi atare 'îmbunătăţiri' şi de acum înainte.
We'll cross that bridge, when we'll come to it.
În fapt, modificările aduse vechiului cod nu sunt chiar atât de radicale încât să afecteze major situaţia angajaţilor.
Investiţiile nu au mare legătură cu condiţiile de muncă, mai mult cu condiţiile de salarizare. Investitorii vor veni în România cât timp salariile noastre sunt de cel puţin 5 ori mai mici ca ale lor. Investitorii fug mai ales de instabilitate. Guvernele României ar putea să atragă investitorii prin simpla nemodificarea legislaţiei conexe timp de 10 sau 20 de ani. Mediul de afaceri prosperă mai ales când statul nu se bagă ci doar supraveghează. Codul Muncii trebuie să protejeze angajatul, firma are resurse să se protejeze şi singură, dacă este nevoie, pentru că orice firmă are un jurist cu care colaborează, un cantabil, disponibilitatea financiară de a da în judecată un angajat, firma întocmeşte contractul de muncă, firma poate tăia din salariu, la o adică, are deci mijloace de convingere.
grevistul este doar suspendat nu concediat.asta nu-i scavagism.se intelege gresit abordarea accestei teme.o firma care are de livrat o comanda si nu o poate satisface deoarece angajatul face mofturi si intra greva, poate ajunge chiar la faliment in situatii extreme.se doreste o protectie a patronatului.in situatia data patronatul scapa sa mai arunce banii pe fereastra in zilele-n care muncitorul e in greva, si poate contracta loctiitori pe perioada grevei, pentru asi putea satisface comanda.
@ TANO
Rolul grevei tocmai acesta este, să silească, prin pierderi economice, pe patron să accepte negocierea cu salariaţii sau sindicatele. Dacă patronul poate angaja pe cineva pe perioada grevei, ce rost mai are greva?
@ Biblitocaru December 14, 2010 4:17 PM
Prea multă vreme, codul muncii a favorizat angajatul, în detrimentul angajatorului. Era imperioasă nevoia de realizarea unui echilibru structural. Iată, efectele imediate nu au întârziat să apară. În baza prevederilor noului cod, s-a iniţiat nivelul salariului minim în privat. 700 de lei. Nivel care, în premieră îl depăşeşte pe cel al bugetarilor.
@ gorro
Stimate domn,
Angajatorul nu are nevoie de protecţie, el are toate atuurile. Codul Munci protejează numai şi numai angajatul. Probabil de aceea se şi numeşte Codul Muncii.
Greşiţi de două ori.
Creşterea salariului în privat nu se datorează modificării Codului Muncii, este urmare a unei negocieri între Patronat şi Sindicate.
A doua oare greşiţi spunând că este prima dată. S-a mai întâmplat o dată pe vremea domnului Tăriceanu, în 2006.
Salariul minim brut pe tară în mediul privat, 700 de lei
Apariţia salariului minim negociat.
Post a Comment