Scriam acum ceva timp...

---

... doamnei Diana Tuşa:

@ Diana Tuşa
Din cele ce le observ eu în ultimul timp, îmi pare din ce în ce mai puţin probabil că domnul Crin Antonescu doreşte o luptă alături de PSD împotriva PDL. Sub explicaţia că PNL şi PSD au drumuri separate, domnul Antonescu ridică PDL-ului la fileu diferite mingii. Printre ele şi această minge despre care vorbiţi mai sus. Interesant este că această prestidigitaţie o observ destul de mult la domnul Crin Antonescu, dar nu şi la ceilalţi membrii PNL. Pe de altă parte, cam toate vocile din PDL salută viitoarea colaborare (mai bine spus, non-agresiune) cu PNL.
Astăzi am auzit că se vor retrage semnăturile de pe moţiunea de cenzură depusă pentru Legea Educaţiei, ceea ce ar însemna că domnul Boc este liber să facă o manevră dincolo de limita constituţionalităţi, aşa cum ne-a obişnuit, şi să declare Legea Educaţiei promulgată cu scopul evident de a-i face fericiţi pe cei de la UDMR şi a duce Guvernul Boc mai departe.
Doamna Tuşa,
Poate dumneavoastră nu sesizaţi jocul făcut de domnul Antonescu, mie îmi este însă din ce în ce mai clar că, deşi discursul împotriva PDL este extrem de violent, la nivel de acţiune concretă, domnia sa se delimitează de PSD ca de cel mai mare duşman şi, una peste alta, face efectiv jocul domnului Băsescu.
Personal eu, în acest moment, nu mai am nici un pic de încredere în domnul Antonescu. Am crezut în domnia sa, am crezut că va putea face un nou tip de partid, mai principial, mai bazat pe oamenii care cunosc meserie decât pe gargară… din păcate văd astăzi că domnia sa este tocmai pe dos, o piedică în reformarea partidului şi o piedică împotriva tinerilor care “au crescut valoric” de la alegeri încoace, în partid, ca dumneavoastră, ca domnul Mihai Voicu, ca doamna Alina Gorghiu, doamna Cristina Pocora, ca doamna Iulia Huiu (şi nu în ultimul rând doamna Huiu, pe care o apreciez în mod deosebit pentru echilibru)… Desigur, eu nu am acces la ceea ce se întâmplă în interiorul partidului, dar din exterior, domnul Antonescu îmi pare astăzi cu mult mai retrograd decât domnul Tăriceanu. Cu mult.
Eu nu spun că PSD şi PNL ar trebui să aibă un mariaj politic, nu spun nici că ar trebui să existe neapărat o colaborare împotriva PDL, spun însă că această poziţie “înjurăm pe toată lumea” pe care a adoptat-o domnul Crin Antonescu, asemănătoare cu poziţia de acum ceva timp a domnul Cosmin Guşă, mă face să nu mai cred în domnul Antonescu şi, implicit, nici în poziţia PNL.

Iată astăzi că...

Marţi, 14 decembrie 2010
Intervenţia premierului Emil Boc, în plenul Parlamentului, pe tema continuării procedurii angajării răspunderii Guvernului pe Legea Educaţiei Naţionale.

Doamnă preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Guvernul susţine introducerea pe ordinea de zi a prezentării moţiunii de cenzură şi implicit a continuării calendarului asumării răspunderii pe legea educaţiei naţionale. Pentru aceasta, distinşi colegi, v-aş invita, fără patimă, să citim decizia Curţii Constituţionale, dar să o citim, nu doar să vorbim despre ea - decizia din 24 noiembrie 2010, care ne dă răspuns la toate întrebările care s-au ridicat aici.
Prima întrebare care s-a adresat aici a fost aceea dacă decizia anterioară a Curţii, din 3 noiembrie, blochează asumarea răspunderii pe legea educaţiei naţionale. A fost argumentul pe care dvs. l-aţi folosit, cei din opoziţie, că decizia din 3 noiembrie pune capăt procedurii de asumare a răspunderii pe legea educaţiei naţionale. În acest context, vă citez din decizia Curţii Constituţionale: "Ţinând cont de cele de mai sus, Curtea reţine că Decizia 1.431 din 3 noiembrie nu poate fi invocată în sensul blocării procedurii de angajare a răspunderii Guvernului asupra legii educaţiei naţionale şi, în consecinţă, urmează să constate că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită". Deci, în decizia Curţii avem primul răspuns: nu poate fi oprită procedura asumării răspunderii şi a dezbaterii moţiunii de cenzură. (..). Oricâtă patimă ar presupune citirea cu rigoare a unui text constituţional, el trebuie acceptat fie că ne place, fie că nu ne place. Deci, la prima întrebare avem răspunsul în decizia Curţii Constituţionale.
A doua întrebare. Ar fi putut bloca asumarea răspunderii prima decizie a Curţii Constituţionale? Curtea Constituţională ne dă răspuns, tot în decizie. Vă rog să citiţi. La pagina 8, vă rog să citiţi, expresis verbis. Curtea ne dă răspunsul. Spune aşa: "Dacă Curtea Constituţională ar fi fost sesizată de către preşedintele Senatului până cel târziu la data de 18 octombrie 2010, deci înainte de stabilirea calendarului asumării de către Parlament, numai în această situaţie, cererea în cauză ar fi fost o situaţie litigioasă". Deci, Curtea vă dă răspunsul explicit. Dacă sesizarea preşedintelui Senatului era făcută înainte de stabilirea calendarului de către Parlament, da, procedura putea fi oprită. Dar Curtea ne spune expresis verbis că nu se poate acest lucru.
Şi acum încă un argument, şi a treia întrebare. Poate fi oprită în aceste condiţii procedura de asumare a răspunderii pe legea educaţiei naţionale? Curtea Constituţională ne oferă din nou răspunsul şi spune aşa: "În data de 18 octombrie, în urma deciziei Guvernului de asumare a răspunderii, Birourile Permanente ale celor două Camere au stabilit calendarul asumării, respectiv depunerea de amendamente până luni, 25 octombrie, iar în 28 octombrie - sedinţa comună de asumare a răspunderii". Dacă până la această dată, când Birourile Permanente au stabilit calendarul, preşedintele Senatului ar fi sesizat Curtea - aşa ne spune Curtea Constituţională -, atunci procedura putea fi oprită. După ce calendarul a fost stabilit de către Parlament, Curtea ne spune că procedura nu mai putea fi oprită. Şi menţionez faptul că sesizarea preşedintelui Senatului a fost în 19 octombrie, deci la o zi după ce s-a stabilit calendarul asumării.
Curtea Constituţională spune: "În 28 octombrie, s-au petrecut trei momente importante, care confirmă faptul că nu există nici un conflict juridic în acest moment între Parlament si Guvern". De ce?
1. În 28 octombrie, Birourile Permanente, cu 12 voturi pentru, acceptă continuarea procedurii de asumare a răspunderii.
2. Plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, cu 336 de voturi “pentru” şi doar două voturi “împotrivă”, acceptă aprobarea ordinii de zi cu privire la asumarea răspunderii pe legea educaţiei naţionale.
3. Primul-ministru, în virtutea art. 114 din Constituţie, citeşte asumarea răspunderii.
4. În 29 octombrie, în temeiul articolului 114 din Constituţie, opoziţia depune moţiune de cenzură ca urmare a angajării răspunderii pe legea educaţiei naţionale.
În aceste condiţii, Curtea Constituţională spune explicit, fara echivoc, în concluzii, că această procedură nu mai poate fi oprită odată ce a fost declanşată. Şi citez din dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale: "Curtea Constituţională constată că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită". Este ultima decizie a Curţii Constituţionale, care, repet, rezolvă explicit această temă pe care noi o avem astăzi în dispută. Mai mult decât atât, Curtea spune în felul următor: "Astfel, în cazul de faţă, Curtea reţine că Parlamentul, prin reprezentantul său, şi anume preşedintele Senatului, nu a respectat termenul de prezentare a moţiunii de cenzură în şedinţă comună a celor două Camere, de cel mult 5 zile de la data depunerii acesteia". Mai mult decât atât, având în vedere cele arătate, dezbaterea moţiunii de cenzură trebuia deja demarată, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât Curtea constată că Parlamentul, prin reprezentantul său, şi anume preşedintele Senatului, refuză supunerea acesteia spre dezbatere în sedinţă comună a celor două Camere. Or, în acest context, spune Curtea Constituţională, o asemenea procedură, odată declanşată, ea nu mai poate fi oprită.
Din acest punct de vedere, distinşi colegi, doamnelor şi domnilor senatori, cred că punctul de vedere al Guvernului, prin care susţine continuarea procedurii, este fundamentat pe textul Constituţiei şi pe decizia Curţii Constituţionale, care nu lasă nici o urmă de îndoială sau de interpretare cu privire la continuarea procedurii asumării răspunderii pe legea educaţiei naţionale.
De aceea, Guvernul susţine propunerea de continuare a procedurii asumării răspunderii pe legea educaţiei naţionale. Vă mulţumesc!

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 14.12.2010
(sursa: http://www.guv.ro/interventia-premierului-emil-boc-in-plenul-parlamentului-pe-tema-continuarii-procedurii-angajarii-raspunderii-guvernului-pe-legea-educatiei__l1a111338.html)

Marţi, 14 decembrie 2010
Guvernul şi-a angajat răspunderea în Parlament asupra Legilor salarizării.

Alocuţiunea primului-ministru Emil Boc cu privire la angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice


Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, distinşi membri ai Guvernului, doamnelor şi domnilor.
Guvernul se prezintă în faţa dumneavoastră în vederea angajării răspunderii asupra proiectului de Lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Timp de 20 de ani, niciun guvern nu a reuşit să vină în faţa Parlamentului cu un proiect de lege care să reglementeze, pe termen mediu şi lung, salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Pentru prima dată, în anul 2009, Guvernul a venit în faţa Parlamentului şi a reuşit, prin votul dumneavoastră, rezultat în urma procedurii de asumare a răspunderii, să adopte, pentru prima dată în România, un proiect de lege cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Acel proiect de lege a realizat o simplificare extraordinară a legislaţiei, în materia salarizării. Au existat peste 80 de acte normative care reglementau salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi am reuşit să impunem o singură lege în acest sens. Legea din 2009, Legea 330, prevedea continuarea mecanismului de perfecţionare a acestei legi, prin constituirea unei comisii care să îmbunătăţească conţinutul acesteia, şi acest lucru s-a întâmplat pe parcursul anului 2010. Construcţia actului normativ, cu care venim astăzi în faţa dumneavoastră, construcţia legii-cadru, s-a realizat în trei etape, pe parcursul anului 2010.
Prima etapă s-a desfăşurat în perioada decembrie 2009-februarie 2010, când au fost constituite, în baza Legii 330, structurile responsabile cu privire la perfecţionarea Legii-cadru de salarizare, şi anume s-a stabilit comisia bipartită, grupul de evaluatori, grupul de experţi independenţi şi comisia interministerială care a lucrat la îmbunătăţirea acestei legi.
Cea de-a doua etapă s-a desfăşurat în perioada martie-mai 2010, când s-au desfăşurat activităţile specifice ale grupurilor tehnice, conform calendarului agreat cu Banca Mondială. A avut loc evaluarea posturilor din eşantionul selectat de experţii Băncii Mondiale şi analiza datelor privind drepturile salariale din sectorul privat.
Cea de-a treia etapa s-a desfăşurat în luna iunie 2010 şi a fost o etapă de analiză a concluziilor rezultate din activitatea grupurilor de experţi. De asemenea, tot în luna iunie 2010, au fost formulate propunerile experţilor Băncii Mondiale şi, pe baza acestora şi a observaţiilor realizate pe marginea implementării Legii 330, au fost formulate propunerile comisiei bipartite şi redactat raportul. În baza acestor elemente de consultare, de dialog social, desfăşurate în tot acest interval de timp, vă voi prezenta, foarte pe scurt, câteva elemente din Legea-cadru. Includerea tuturor funcţiilor din sectorul bugetar în interiorul ierarhiei rezultate din evaluarea posturilor şi gruparea acestora în cadrul structurii de 11 grade şi şapte familii ocupaţionale pentru următoarele domenii: administraţie, sănătate, învăţământ şi culte, justiţie, cultură, diplomaţie, apărare, ordine publică şi securitate naţională, a fost primul obiectiv pe care legea a reuşit să-l realizeze, aşa cum şi l-a propus. În funcţie de cele şapte criterii amintite mai devreme, folosite în evaluarea posturilor din eşantionul selectat de experţii Băncii Mondiale, se propune şi crearea unei noi ierarhii a salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu.
În privinţa grilei de salarizare, prin noul act normativ, propunem o grilă, un raport între salariul de baza minim şi cel maxim, în sectorul bugetar, de 1 la 15. În cadrul noii grile, au fost stabilite 110 clase de salarizare, cărora le corespund coeficienţi de ierahizare la un pas de interval de 1.025. Astfel, a fost redus şi numărul coeficienţilor de ierarhizare, de la 164 la 110. Clasele de salarizare şi coeficienţii prevăzuţi în anexă pentru funcţiile de execuţie vor corespunde nivelului minim al fiecărei funcţii, la care se adaugă cinci gradaţii corespunzătoare tranşelor actuale de vechime în muncă. Trecerea într-o noua gradaţie de vechime se va plăti prin acordarea claselor de salarizare succesive, cele deţinute de persoana încadrată pe funcţia de execuţie. Legea va reglementa şi un aspect foarte aprig discutat şi disputat în ultima perioada şi anume situaţia anumitor sporuri care au fost acordate sub forma unor sume compensatorii în anul 2010. Această reglementare sa va realiza prin majorarea salariilor de bază cu câteva clase de salarizare succesive celei deţinute. Astfel, coeficientul de ierarhizare prevăzut de noua Lege pentru funcţia de auditor conţine si sporuri pentru complexitatea muncii, iar pentru persoanele care exercită activitatea de control financiar preventiv, pe perioada de exercitare a acesteia, salariul de bază deţinut se majorează cu patru clase de salarizare succesive. Se fixează plafonul pentru sporuri, după cum urmează: suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor acordate cumulat, pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite, nu poate depăşi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor, salariilor, funcţiilor de bază sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.
De asemenea, suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi indemnizaţiilor individuale nu va depăşi 30% din salariul de bază, salariul funcţie de bază, sau indemnizaţia lunară de acordare. Guvernul poate aproba depăşiri ale limitei de 30% pentru anumite categorii de personal şi pentru condiţii temporare de muncă, care fac necesară acordarea unei plăţi suplimentare, cu respectarea limitei de maxim 30% pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite. Am susţinut întotdeauna că absorbţia fondurilor europene este prioritate pentru Guvern. Această credinţă s-a transpus şi în proiectul Legii-cadru, printr-o majorare cu până la 25 de clase de salarizare suplimentare, aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat, realizările activităţilor pentru fiecare proiect cu fonduri europene. De aceste majorări va beneficia personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, structurilor din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile, post-aderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile. Avem convingerea că este o prevedere care va convinge oamenii din instituţii să susţină şi să scrie proiecte pentru care merită atât o implicare directă din perspectiva absorbţiei fondurilor europene, cât şi din perspectiva stimulării financiare individuale. De asemenea, prin Legea-cadru se stabileşte ca, prin contractele sau acordurile colective şi individuale de muncă, nu pot fi negociate salarii, sau alte drepturi de natură salarială, care excedează prevederilor Legii-cadru. Un alt aspect important, pe care doresc să-l subliniez, este faptul că salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare din instituţii finanţate integral din venituri proprii, în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se va realiza potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Distinşi colegi, am prezentat, foarte pe scurt, câteva detalii tehnice despre conţinutul acestei legi. În încheiere, aş vrea să răspund şi la o întrebare care preocupă opinia publică: 'de ce avem două legi ale salarizării?'. Avem, pe de o parte, Legea-cadru, despre care am vorbit în acest moment, şi Legea de salarizare pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Legea-cadru stabileşte ierarhia profesiilor şi coeficienţii de ierarhizare pentru fiecare categorie profesională din România pe baza expertizei realizate de corpul de experţi care a lucrat la realizarea acestei legi în limita 1-15.
Fiecărei clase de salarizare, evident, îi corespunde un anumit nivel salarial. Daca s-ar realiza aplicarea integrală, începând cu anul 2011, a grilei de salarizare din legea-cadru, am avea nevoie de 54 de miliarde de lei, repet, 54 de miliarde de lei noi ar fi necesari pentru a se putea aplica, în integralitate, legea-cadru, cu toate prevederile ei. Din nefericire, aceste resurse financiare nu există astăzi. România, astăzi, poate să ofere, personalului plătit din fonduri publice, 39 de miliarde de lei. În concluzie, avem nevoie de o lege, pentru anul 2011, care să stabilească exact cât se poate oferi, în acest context, personalului bugetar, iar legea de salarizare pentru 2011 spune foarte clar că se pot oferi 39 de miliarde de lei. Ce înseamnă asta? O recuperare din salariul diminuat în luna iulie, o recuperare de 15%. Vă mai spun încă un lucru: dacă ar fi să se aplice în integralitate legea-cadru, cu coeficienţii stabiliţi de ea, ar însemna o creştere cu 44,6%, a fondului de salarii, faţă de cel existent. Noi, din cei 44,6%, oferim astăzi 15%, ca şi creştere. Atât îşi poate permite România astăzi. Atât are, ca urmare a procesului de restructurare şi a măsurilor de reforma, pe care le-am făcut în vederea pregătirii creşterii economice. Anul 2011 ne va aduce o creştere economică de cel puţin 1,5% - 2%. Asta înseamnă că, pentru anul 2012, vom putea vorbi de alte majorări salariale. Dar, aşa cum am spus de la început, nu vrem să mai vindem românilor iluzii. Nu ne putem permite să cheltuim mai mult decât avem. Cheltuim atât cât producem, iar în urma orientării banilor, spre investiţii, vor fi mult mai multe resurse financiare, la dispoziţia noastră, în 2011, în 2012, pentru a se asigura o creştere sănătoasă şi cu acoperire a salariilor, pensiilor, şi a celorlalte drepturi şi obligaţii sociale ale statului. Din nefericire, ceea ce s-a întâmplat în 2008 a fost că s-a promis fără acoperire. S-au dat lucruri, care n-au avut susţinere financiară în economie, s-au irosit banii, pe consum şi pe pomeni electorale, şi s-a lăsat ţara cu un deficit uriaş, de 5,5%, cheltuindu-se şi resursele bugetare, pe care ţara le mai avea în fondul de dezvoltare, şi mă refer aici la cheltuirea celor aproape patru miliarde de euro, din vânzarea Băncii Comerciale Române, bani cu care s-a finanţat deficitul pentru anul 2008, de 5,2%, al guvernului care a condus, atunci, această ţară. Acum, nu mai este timpul să ne întoarcem în trecut. E timpul să dăm o perspectivă şi un viitor acestei ţări, dar vrem să dam un viitor, care să fie cert, sigur şi cu acoperire în ceea ce producem. Vremea iluziilor şi a populismelor a trecut. Chiar dacă aceste masuri au fost şi încă sunt dureroase, pentru foarte mulţi dintre români - şi eu înţeleg poate cel mai bine acest lucru, pentru că ştiu cum arată problemele românilor. La fel de bine cunoaşteţi şi dumneavoastră, în calitate de parlamentari, faptul că, încă, românii traversează o perioadă dificilă, o perioadă grea, dar, tot acest sacrificiu, pe care l-am făcut şi încă îl facem, va avea, ca finalitate, creşterea economică a României, în 2011, şi evitarea oricăror derapaje, în 2011 şi în anii următori, a ţării, dacă ceea ce a făcut se continuă şi se consolidează. Acest vis e cel mai important mesaj, pe care trebuie să-l ştie cetăţenii români, ca aceste sacrificii, făcute în ultimii doi ani, au fost şi vor avea efecte în anii următori.
România nu va intra în pericole financiare, aşa cum ţări cu nume, din Uniunea Europeană, din zona euro, sunt în derapaje majore. Dacă facem acum aceste lucruri, vom evita derapajele, din viitor. De fapt, acum, ne dăm o poliţă de asigurare, prin măsurile pe care le propunem. Măsuri ponderate, raţionale, ca, în viitor, nu vom avea probleme, iar ceea ce plătim are acoperire în productivitatea muncii, în creştere economică şi ceea ce produce această ţară. Iar banii, împrumutaţi pentru acoperirea deficitului bugetar de 4,4%, sunt, cu preponderenţă, orientaţi spre acele investiţii şi locuri de muncă, ce aduc dezvoltare. Încă o dată, închei cu ceea ce am început: anul 2010 a fost anul constrângerilor bugetare majore, anul 2011 va fi anul dezvoltării, al creşterii economice sănătoase, şi acel an care ne va permite să consolidăm aceste reforme dureroase, dar corecte, cu România, pentru a-i da un viitor temeinic, acestei ţări. În aceste condiţii, doamnelor si domnilor, permiteţi-mi ca, în finalul intervenţiei mele, în temeiul Articolului 114, din Constituţia României, să declar faptul că Guvernul îşi angajează răspunderea asupra proiectului de lege-cadru, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Va mulţumesc!


*
* *



Alocuţiunea premierului Emil Boc cu privire la angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege privind salarizarea, în anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, distinşi membrii ai Guvernului,
Vă mulţumesc pentru faptul că aţi acceptat includerea pe ordinea de zi, astăzi, dezbaterea solicitată de guvern cu privire la proiectul de lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Proiectul de lege este unul extrem de complex şi vine în faţa dumneavoastră să rezolve o problemă scadentă a societăţii româneşti, o problemă legată de salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Înainte de a intra în câteva consideraţii de natură tehnică permiteţi-mi să fac câteva consideraţii de natură generală. Dacă anul 2010 a fost anul constrângerilor bugetare, anul 2011 va fi anul dezvoltării, al creşterii economice şi al consolidării reformelor structurale ale statului. În cadrul acestor reforme un loc extrem de important îl ocupă Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice. Pentru anul 2011, pe componenta salarizării personalului plătit din fonduri publice, cel mai important mesaj pe care îl avem este acela că se realizează o majorare cu 15% a salariilor în raport cu cele obţinute în luna octombrie sau, altfel spus, se recuperează 15% din salariul diminuat în luna iulie a anului 2010. Acest lucru este posibil în România datorită a două componente. Pe de-o parte datorită faptului că în anul 2011 avem o salarizare pentru 1.290.000 de bugetari, asta înseamnă că România a realizat o reformă a sistemului bugetar în sensul că, dacă în 2008, în decembrie, erau 1.398.000 de bugetari, în 2011 avem prevăzuţi în buget de stat spre finanţare, bani pentru 1.290.000 de bugetari. Acest lucru a fost posibil datorită procesului de restructurare pe care Guvernul l-a avut în vedere pe parcursul anului 2010, o parte dintre proceduri fiind finalizate, alte proceduri sunt în derulare, alte urmează să se finalizeze la începutul anului 2011. Datele oficiale din 30 octombrie 2010 ne arătau că, în România, existau 1.291.000 de bugetari, iar procedurile de reorganizare sunt în continuare în derulare.
Sumele de bani prevăzute în buget sunt de 39 de miliarde de lei pentru acoperirea creşterii cu 15% a salariilor personalului bugetar. De aceea spun că această lege este extrem de importantă pentru ceea ce înseamnă 1.290.000 de bugetari din România care, începând cu anul viitor, vor avea un salariu mai mare cu 15% raportat la ceea ce primesc în momentul de faţă.
Câteva consideraţii acum de natură tehnică, şi nu voi insista pe foarte multe aspecte întrucât dumneavoastră aveţi legea la îndemână pentru a o consulta şi a o analiza în detaliu. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, care reprezintă un procent de recuperare parţială a diminuării de 25% operate începând cu luna iulie a acestui an. Cu aceeaşi dată, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice, pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Cuantumul brut al acestor drepturi se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie, sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.
De asemenea, de la data reîncadrării, am reglementat introducerea în salariul de bază a sporurilor stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului necuprinse în Legea cadru 330/2009 şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul Administraţiei Penitenciare se majorează valoarea soldei lunare a salariului lunar, astfel încât, majorarea cotei contribuţiei lunare de asigurări sociale de stat stabilită prin legea care reglementează sistemul unitar de pensii publice să nu conducă la diminuarea venitului net realizat lunar din solde, salarii, de aceste categorii de personal. Cu alte cuvinte, prin faptul că începând cu 2011, în urma aplicării legii pensiilor, pensionarii din domeniul militar, funcţionarii publici cu statut special, poliţiştii, plătesc contribuţii de asigurări sociale, cu acea contribuţie, cu care ei vin la bugetul asigurărilor sociale se majorează solda, sau indemnizaţia pe care o primesc sau salariul corespunzător astfel încât acesta să nu fie diminuat. Pentru că, aşa cum ştiţi, prin legea care vizează reforma sistemului de pensii publice din România, am impus principiul contributivităţii ca principiu de bază al obţinerii veniturilor din pensii.
De asemenea, această lege menţionează faptul că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus, de sărbători legale, şi în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se va compensa cu timp liber corespunzător.
În bugetele pe anul 2011 ale instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou sau de tichete de vacanţă.
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 din Codul de Procedură Fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi băneşti aferente lunii octombrie 2010 pentru fiecare funcţie publică pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Distinşi deputaţi şi senatori,
Acestea sunt, în esenţă, principalele prevederi ale legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2011. În concluzie, 39 de miliarde de RON, bani alocaţi pentru plata personalului bugetar, o creştere cu 15% în raport cu ceea ce au primit bugetarii în luna octombrie sau o recuperare de 15% din salariul diminuat în luna iulie a anului 2010.
Spun asta pentru că am venit în faţa Parlamentului, distinşi reprezentanţi ai forului legislativ, am venit aici să nu vindem iluzii. Am venit să spunem foarte clar ceea ce România poate face în momentul de faţă pentru a pregăti creşterea economică, a consolida reformele structurale şi pentru a avea resurse de dezvoltare, pentru investiţii şi locuri de muncă. Esenţa întregului proces de reformă a statului pe care l-am derulat şi îl derulăm este aceea de a cheltui atât cât producem, atât cât îşi poate permite România, iar banii pe care îi împrumutăm să fie orientaţi spre cheltuieli cu investiţiile şi locurile de muncă.
Vreau să ştiţi că şi în aceste condiţii, în 2011, România va avea un deficit bugetar de 4,4% din PIB. Dar în cadrul acestui deficit bugetar am realizat o justă şi corectă alocare a resurselor între cheltuielile de consum şi cheltuielile cu investiţiile şi locurile de muncă. Cu alte cuvinte, încet dar sigur, ţara se îndreaptă spre un model de creştere bazat pe investiţii, pe noi locuri de muncă, bazat pe atragere de fonduri europene şi mai puţin pe consum şi împrumut, aşa cum am avut modelul de creştere economică în anul 2008, în special, şi în 2007.
De aceea, în temeiul articolului 114 din Constituţia României, Guvernul îşi angajează răspunderea asupra proiectului de lege privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 14.12.2010
(sursa: http://www.guv.ro/guvernul-si-a-angajat-raspunderea-in-parlament-asupra-legilor-salarizarii__l1a111339.html)

Eu unul mă aşteptam ca domnul Boc să forţeze Constituţia, că aşa face întotdeauna, m-am obişnuit. Nu mă aşteptam ca cei de la PNL să nu vadă ceea ce văd eu pentru că m-am obişnuit cu PDL-ul. De aceea nu pot să nu-mi pun problema că ei văd ce văd şi eu, pentru că s-au obişnuit şi ei, dar au făcut totul conştient pentru ca UDMR să meargă mai departe cu PDL în Guvernare.