Daniel Morar: Anul 2008 a însemnat pentru activitatea DNA continuarea eforturilor pe linia instrumentărilor cazurilor de medie şi de mare corupţie, trimiterea lor în judecată şi susţinerea în faţa instanţelor. Iar pe de altă parte a însemnat necesitatea găsirii unor soluţii în vederea instrumentării unor cauze privind persoane cu înalte funcţii publice pentru care e nevoie de avize în vederea cercetării. Toate acestea pe fondul unei relative stabilităţi a cadrului legislativ. Din acest punct de vedere anul 2008, comparativ cu anii 2006-2007 în care am avut modificări legislative cu impact fie asupra organizării direcţiei, fie asupra normelor de procedură penală sau chiar de drept material, deci anul 2008 a fost un an bun în sensul că nu am avut modificări substanţiale, sau am avut, dar din fericire nu au intrat Cea mai mare ameninţare a fost aprobarea ordonanţei Guvernului numărul 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Penală, care ştiţi foarte bine că dacă ar fi intrat în vigoare ar fi blocat în mare parte anchetele, nu doar a procurorilor DNA, ci toate investigaţiile procurorilor din ministerul public. Din fericire a fost declarată neconstituţională şi probabil că nu se va mai pune problema reformulării ei în condiţiile în care, vedeţi, a intrat pe rolul Parlamentului noul Cod de Procedură Penală. Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a avut în anul 2008 parte de noi interpretări de către Curtea Constituţională în sensul că acum este clar cui trebuie să cerem avizul în cazul miniştrilor sau foştilor miniştri care au şi calitatea de parlamentar. Sunt aşteptate de către noi modificări legislative în perioada următoare, modificări legislative cu scopul de a grăbi soluţionarea unui dosar penal, fie a urmăririi penale, fie a judecăţii cauzei. În primul rând mă refer la acea dispoziţie legală care prevede că ori de câte ori se ridică în instanţă excepţia de neconstituţionalitate procesul se suspendă. Am văzut că cei din comisia juridică a Senatului au aprobat să nu se mai suspende acest proces. Şi noul Cod de Procedură Penală care credem, odată cu introducere instituţiei judecătorului de cameră preliminară, va contribui la accelerarea judecării procesului în faţa instanţei de judecată. În ce priveşte evaluările de fond ştiţi foarte bine că DNA a fost şi în anul trecut supusă evaluării Comisiei Europene, iar aprecierile Comisiei se regăsesc atât în raportul întocmit în iulie 2008, cât şi în raportul intern mediat din februarie 2009. În sinteză Comisia Europeană arată că DNA-ul continuă să înregistreze un parcurs pozitiv în instrumentarea dosarelor de corupţie la nivel înalt. Pe plan intern, activitatea DNA a fost supusă unui nou control de fond în anul 2008, iar concluziile acestui control de fond efectuat din dispoziţia CSM de către inspecţia judiciară au fost că în mare activitatea direcţiei este pozitivă şi că s-au remediat, iarăşi, în mare deficienţele constatate cu ocazia precedentului control de fond care s-a desfăşurat în anul 2007. Încerc acum să vă prezint în date statistice urmate de analiză activitatea de urmărire penală. Din punct de vedere strict cantitativ în anul 2008 procurorii DNA au avut de soluţionat mai multe cauze decât în anul precedent şi au soluţionat mai multe cauze decât în anul 2007. Au avut de soluţionat 3.959 de cauze faţă de 3.319 şi au soluţionat 2.302 cauze faţă de 2.070 în anul 2007. Au rămas de soluţionat la finele perioadei 1.657 de cauze. Din cele 1.624 de cauze soluţionate pe fond în 163 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor. După cum se vede, procentul de trimitere în judecată este de 10% din numărul total al soluţiilor dispuse pe fondul cauzei. Numărul inculpaţilor, deşi numărul rechizitoriului a scăzut cu 2, numărul inculpaţilor trimişi în judecată a crescut semnificativ, de la 415 în 2007 la 683 în 2008, constatându-se în acelaşi timp dublarea numărului inculpaţilor aflaţi în stare de arest preventiv. Cei 683 de inculpaţi trimişi în judecată au comis, aşa s-a reţinut în rechizitoriu, 1.304 infracţiuni comparativ cu 958 în anul precedent. Aşa cum era şi normal, majoritatea infracţiunilor sunt prevăzute în legea 78/2008 şi sunt infracţiuni de corupţie asimilate în legătură cu cele de corupţie ori infracţiuni în frauda fondurilor europene. Sunt reţinute în actele de sesizare 787 de infracţiuni din legea 78 dintre care majoritatea, iarăşi, firesc sunt infracţiuni clasice de corupţie: dare, luare de mită, trafic, primire de foloase şi cumpărare de influenţă. Avem 193 infracţiuni asimilate celor de corupţie. Sunt infracţiunile specifice din legea 78: stabilirea unei valori diminuate, folosirea influenţei sau autorităţii, abuz în serviciu. 191 de infracţiuni în legătură directă cu infracţiuni de serviciu şi 93 de infracţiuni împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene. 130 de infracţiuni sunt prevăzute în legile speciale, în general infracţiunile economice: infracţiuni la piaţa de capital, evaziune fiscală, iniţiere şi constituire de grup organizat sau spălarea banilor. Şi, în fine, 387 de infracţiuni prevăzute în Codul Penal sunt infracţiuni care, de regulă, merg în concurs cu infracţiunile care sunt în competenţa exclusivă a DNA. Aici avem înşelăciune, falsurile, returnarea de fonduri sau mărturia mincinoasă. AM constatat în anul 2008 o creştere semnificativă a sesizării instanţelor cu infracţiuni de corupţie şi asimilate corupţiei. Cea mai semnificativă creştere o înregistrăm la infracţiunea de cumpărare de influenţă, ceea ce demonstrează că incriminarea aceasta destul de recentă a fost una benefică. Spre deosebire de anul 2007, în care s-au reţinut 5 infracţiuni de cumpărare de influenţă, în anul 2008 au fost reţinute 109 infracţiuni. Au crescut infracţiunile de evaziune fiscală pentru care cercetările au fost finalizate şi au ajuns în faţa judecătorilor, de la 10 în 2007 la 60 în 2008. Avem 14 infracţiuni de spălare a banilor şi 10 infracţiuni la piaţa de capital. Complexitatea cauzelor este dovedită şi de prejudiciul total reţinut în rechizitorii, care este de peste 530 de milioane de lei, RON, la care se adaugă peste 237 de milioane de euro, comparativ cu 385 milioane RON în anul 2007. Am vrut să văd dacă pentru aceste prejudicii există constituiri de parte civilă. Pentru că una din problemele procurorilor în anii anteriori a fost neconstituirea de parte civilă. Lucrurile cred că stau destul de bine, în sensul că pentru majoritatea acestor sume, repet 237 de milioane de euro şi 530 de milioane lei, există constituiri de parte civilă. Însă avem în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat avutului public sau privat al statului, avem o sumă de aproximativ 100 de milioane de euro, cauzat unor autorităţi publice, în speţă primăriilor, pentru care nu avem constituiri de parte civilă. Situaţia este oarecum diferită la avutul persoanelor fizice şi juridice de drept privat, unde avem constituiri de parte civilă în majoritatea situaţiilor, mai puţin pentru suma de 8 milioane de euro. Este explicabilă oarecum atitudinea acestor instituţii, acestor persoane juridice de a nu se constitui parte civilă, având în vedere că cei trimişi în judecată sunt tocmai conducătorii sau reprezentanţii instituţiilor publice care erau chemaţi şi să se pronunţe asupra constituirii de parte civilă. Măsurile asiguratorii au fost dispuse de procurori până la concurenţa sumei de 775 milioane de lei. Iar dacă ne uităm la structura de studii sau la calitatea persoanelor trimise în judecată observăm că din cei 683 inculpaţi trimişi în judecată, mai mult de jumătate, 410 au studii superioare. 7 sunt cetăţeni străini, iar avem pentru prima dată inculpată o persoană juridică, o societate comercială. 284 de persoane din cele trimise în judecată au ocupat sau ocupă funcţii de conducere, control, ori alte funcţii importante, comparativ cu 238 în anul precedent. Dintre care menţionăm, deci au ocupat sau ocupă, foşti sau actuali: 3 miniştri, 4 deputaţi, 1 senator, 4 persoane cu rang de secretar sau subsecretar de stat, 1 prefect, 1 subprefect, 9 magistraţi dintre care 7 procurori şi 2 judecători, 12 avocaţi, 6 notari publici, 13 primari şi viceprimari, 3 preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene şi 66 de ofiţeri de poliţie. Sunt persoanele mai importante, cu funcţii înalte. În raport de complexitate a cauzelor operativitatea soluţionării a fost în general bună. Din 1.624 de dosare mai puţin de 1/3 au depăşit termenul de 1 an de la prima sesizare. Vorbesc de operativitatea soluţionării la urmărirea penală. S-a înregistrat o soluţie de netrimitere în judecată privind 3 inculpaţi arestaţi preventiv. În cauză măsura arestării preventive a fost dispusă în anul 1998 de o altă unitate de parchet. Cauza a fost restituită de două ori de către instanţa de judecată. După 7 ani, în anul 2005, a fost stabilită competenţa de efectuare a anchetei în favoarea DNA. Noi am comunicat soluţia de scoatere a unităţii care a dispus măsura arestării. Dacă ne referim la aspectul calitativ al activităţii trebuie să avem în vedere indicatorii privind infirmările, redeschiderile, achitările şi restituirile. Au fost infirmate în cursul anului trecut soluţiile dispuse în 38 de dosare şi redeschisă urmărirea penală în5 dosare. Dacă avem în vedere numărul dosarelor soluţionate, numărul inculpaţilor trimişi în judecată, constatăm că este un procent foarte mic, nu procent de 2,5% din totala cauză, ceea ce denotă, în mare, o bună calitate a actului de urmărire penală. Majoritatea acestor infirmări şi redeschideri au fost dispuse de către procurorul ierarahic în cadrul activităţii de control obişnuite, şi doar în 4 cazuri infirmările şi redeschiderile au fost dispuse de către instanţele de judecată ca urmare a admiterii unor plângeri împotriva soluţiilor. De asemenea, este important de ştiut că în majoritatea cazurilor soluţiilor care s-au dat în urma infirmării au fost aceleaşi, şi doar în 4 cazuri au fost date soluţii diferite. În 3 dosare finalizate iniţial prin netrimitere în judecată s-au întocmit în urma infirmării rechizitorii, iar într-un caz finalizat prin rechizitoriu, ca urmare a infirmării s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Instanţele au achitat prin hotărâri definitive un număr de 23 de inculpaţi, dintre care 2 au fost în stare de arest preventiv. 2 au fost arestaţi preventiv. La această cifră se adaugă alţi 27 de inculpaţi achitaţi ca urmare a dezincriminării faptelor. Este actul normativ din 2007 care a dezincriminat obţinerea frauduloasă sau utilizarea frauduloasă a creditelor. Întrucât orice analiză se pune în termen de imputabilitate sau neimputabilitate, evident că acolo unde este vorba de dezincriminarea faptelor această problemă nu se pune, este voinţa legiuitorului. Dar analizând celelalte soluţii de achitare privind 23 de inculpaţi, am constatat că în 7 din aceste cazuri inculpaţii au fost condamnaţi pe parcursul ciclului procesual, fie de instanţa de fond, fie de instanţa de apel, dar au fost achitaţi prin soluţie definitivă. Într-un caz soluţia a fost dispusă cu opinia separată a unui judecător. Şi am făcut aceste menţiuni pentru a vedea că acolo unde şi magistraţii judecători, o parte dintre ei, au apreciat că sunt elemente care duc la stabilirea vinovăţiei celor trimişi în judecată, nu putem considera că aceste soluţii de achitare sunt imputabile procurorilor. În alte 6 cazuri achitările au fost determinate în principal de schimbarea declaraţiilor martorilor în faţa instanţei de judecată, motiv pentru care procurorii DNA au formulat ulterior solicitări de cercetare a martorilor pentru mărturie mincinoasă ori favorizarea infractorului către parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti. În fine, în alte 7 cazuri achitarea s-a bazat oarecum exclusiv pe reinterpretarea probatoriului dat de către instanţa de judecată sau pe interpretarea diferită a dispoziţiilor legale. Din aceste 7 cazuri am apreciat că 3 cazuri sunt imputabile procurorilor pentru că aceştia fie nu au analizat corect probatoriul, fie au interpretat greşit legea, fie nu au văzut anumite mijloace de probă, erau lovite de nulitate absolută. Au fost pronunţate 6 hotărâri definitive de restituire a cauzei, dintre care 3, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale în materia legii responsabilităţii ministeriale, prin urmare nu se pune problema imputabilităţii. Din celelalte 3 hotărâri de restituire 1 a fost apreciată ca fiind imputabilă procurorului pe motiv că nu a administrat mijloacele de probă astfel încât să-şi poată stabili fără dubiu competenţa de soluţionare. Era vorba de stabilirea prejudiciului, care era factorul singular care dădea competenţa DNA. Motiv pentru care instanţa a restituit cauza unui parchet de judecători. În ce priveşte activitatea judiciară în cauze penale, la fel ca şi la urmărire penală, procurorii au participat la judecarea unui număr mai mare de cauze. Lucru perfect explicabil pentru că sunt mult mai multe cauze ale DNA aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în acest an. Prin urmare au participat la judecarea unui număr de 1.600 de cauze penale, faţă de 1.359 în 2007, iar în majoritatea dintre ele, sensibil, 860, au participat procurorii din cadrul structurii centrale, în celelalte situaţii procurorii de la serviciile teritoriale. Au fost declarate 277 de apeluri şi recursuri privind 594 de inculpaţi. Au fost soluţionate din acestea, în cursul anului trecut, 250 de apeluri şi recursuri, din care au fost admise 132. Adică puţin mai mult de jumătate, 53% este procentul de admisibilitate a apelurilor şi recursurilor, mai scăzut decât în anul precedent care a fost de 60%. Apelurile şi recursurile au vizat atât aspecte de nelegalitate, cât şi de netemeinicie referitoare la modul de individualizare a pedepselor, apreciindu-se în aceste căi de atac, acolo unde era vorba doar de netemeinicie că instanţele au dat dovadă de blândeţe în raport cu gravitatea faptei. Era punctul de vedere al procurorilor pe care l-au exprimat prin motivarea acestor apeluri şi recursuri. Unele recursuri au fost respinse ca urmare a schimbării practicii judiciare, de pildă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a apreciat ca inadmisibil, de pildă, recursul împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale. În 2008 au fost pronunţate un număr de 63 de hotărâri definitive de condamnare privind 97 de inculpaţi. Este acelaşi număr de hotărâri definitive de condamnare ca în anul precedent, cu diferenţa că atunci au fost mai mulţi inculpaţi condamnaţi, respectiv 109 în anul 2007. Prin hotărâri penale nedefinitive au fost condamnaţi în anul 2008 un număr de 122 de inculpaţi în 71 de cauze, din care, fac această precizare aici pentru că nu o să cuprind în analiza pe care o să v-o prezint imediat, din care, deci din cei 122 de inculpaţi 38 au fost condamnaţi cu pedepse privative de libertate. Iar, pentru prima dată, avem 6 inculpaţi în care, cel puţin anul trecut... 6 inculpaţi în care s-au aplicat amenzi penale. Înalta Curte a dispus strămutarea cauzelor în 6 dosare, din care 5 la cererea inculpaţilor şi 1 la cererea DNA. Şi prin hotărâre definitivă, aşa cum v-am spus, s-a dispus restituirea unui număr de 6 cauze. Şi anul trecut am făcut o analiză în care ne-am limitat la hotărârile judecătoreşti definitive. Nu am analizat hotărârile judecătoreşti nedefinitive. Şi anul trecut ne-am orientat spre analiza caracterului descurajator al pedepselor, pe celeritatea procesului penal, atât a activităţii de urmărire penală, cât şi a judecăţii tocmai pentru a avea în vedere eficienţa, ştiind că până la urmă analizarea hotărârilor definitive de condamnare rămâne un instrument de lucru şi este oglinda finalităţii exercitării acţiunii penale. Pornind de la experienţa de anul trecut, vreau să precizez de la început, această analiză nu are o conotaţie negative, nu este într-o notă critică. Este un instrument de lucru şi o analiză. După cum v-am spus, în anul trecut au fost condamnaţi 97 de inculpaţi nedefinitiv. În ce priveşte calitatea persoanelor condamnate, arătăm că au fost condamnaţi, printre cele mai importante funcţii: 2 prim procurori, 21 de ofiţeri şi subofiţeri de poliţie dintre care 1 era şeful unei poliţii orăşeneşti şi un adjunct al unei poliţii judeţene, 8 ofiţeri şi subofiţeri ai Ministerului Apărării dintre care 1 comandant de unitate militară, 5 avocaţi,1 consilier judeţean, 1 controlor al Curţii de Conturi, 1 comisar al Gărzii de Mediu, 1 inspector de finanţe, 1 inspector de primărie, 1 director de instituţie publică expert în cadrul instituţiilor prefectului, 1 lichidator judiciar, 1 cadru universitar, 1 şef de unitate bancară, un arhitect şef la un birou de urbanism orăşenesc, 3 directori de societăţi comerciale şi ...asociaţi şi administratori ai acestor societăţi comerciale. Primul aspect al analizei se referă la modul de executare a pedepselor. Situaţia este identică cu cea de anul trecut, în sensul că 28 de condamnaţi, 28 de persoane condamnate execută pedeapsa în detenţie, iar restul sunt condamnaţi cu suspendare, cu executare sau sub supraveghere.(Prin Monitoring Media: Antena 3, Ora: 10:06; http://www.monitoring.ro)
No comments:
Post a Comment