3 decembrie 2008 E-6491/08
ÎNTREBARE CU SOLICITARE DE RĂSPUNS SCRIS adresată de Daciana Octavia Sârbu (PSE) Comisiei
Subiect: Situația copiilor abandonați de părinţii plecați la muncă în străinătate
Abandonarea copiilor de către părinții plecați la muncă în străinătate devine un fenomen tot mai des întâlnit în Europa Centrală și de Est. Ultimul studiu UNICEF realizat în anul 2007 a arătat că aproximativ 350000 de copii din România au rămas singuri acasă după ce părinții lor au plecat la muncă în Italia sau Spania. Această problemă socială capătă o dimensiune comunitară dată fiind liberalizarea circulației persoanelor în interiorul Uniunii Europene, care, deși oferă numeroase avantaje din punct de vedere economic și cultural, subminează integritatea familiilor din multe state membre și conduce la apariția unor probleme de ordin psihic și comportamental ale copiilor care rămân în grija bunicilor sau a vecinilor și, astfel, sunt privați de afecțiunea parentală. Acest lucru conduce la deteriorarea performanțelor școlare, la apariția unor sentimente de insecuritate, anxietate și depresie, la un comportament violent, la abuz de droguri și alcool și, în unele cazuri, la sinucideri. În plus, copiii scăpați de supravegherea părinților sunt expuși unui risc ridicat de a deveni victime ale traficului de ființe umane, exploatării și abuzului sexual.
În acest context, poate Comisia Europeană să precizeze dacă s-a angajat deja într-un dialog cu autoritățile naționale ale statelor membre care să includă măsuri de prevenire a dizolvării familiei și de informare a părinților cu privire la efectele negative pe care plecarea lor le are asupra psihicului copiilor lor?
De asemenea, intenționează Comisia să elaboreze un set de bune practici împreună cu statele membre în ceea ce privește colectarea eficientă a datelor privind numărul părinților plecați la muncă în străinătate, precum și introducerea obligativității acestora de a declara intenția lor de a pleca și de a anunța serviciile sociale în grija cui vor fi lăsați acești copii?
| 2 februarie 2009 |
| |
| Răspuns dat de dl Špidla în numele Comisiei | ||
| Comisia cunoaște faptul că un număr de copii sunt separați de părinții lor, atunci când aceștia din urmă părăsesc țara în căutarea unor oportunități de muncă mai bune. Cu privire la acest subiect există foarte puține date cantitative disponibile. Cu toate acestea, un raport recent(1)(2), provenind din diferite surse. al organizației SOS-Kinderdorf International (membru al Eurochild, o rețea UE cofinanțată de Comisie) evidențiază această tendință actuală. În acest studiu realizat în 10 țări CEE/CSI (inclusiv Bulgaria și Polonia), „migrația forței de muncă” se înscrie printre primele 10 cauze raportate de asociațiile naționale ca explicație pentru lipsa îngrijirii parentale. De asemenea, există unele cifre disponibile pentru România Convenția Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru Drepturile Copilului din 1989, ratificată de toate statele membre, recunoaște în mod expres familia, în calitate de grup fundamental al societății și mediu natural pentru dezvoltarea și bunăstarea tuturor membrilor săi și, în special, a copiilor. În același timp, Convenția afirmă că, pentru dezvoltarea completă și armonioasă a personalității sale, copilul ar trebui să crească într-un mediu familial. Guvernele au început să recunoască acest subiect, după cum reiese din următorul extras din Raportul privind strategia națională a Lituaniei referitoare la protecția socială și incluziunea socială (2008–2010)(3): „În ultimii câțiva ani, unii copii, deși aflați în mod oficial în grija părinților, au fost lăsați în realitate, pentru o anumită perioadă, fără îngrijire parentală, în timp ce părinții sunt emigrați în străinătate. Acești copii sunt lăsați singuri sau lăsați sub supravegherea rudelor (uneori a altor persoane decât rudele). Această situație generează condiții nefavorabile pentru dezvoltarea și integrarea socială a copiilor.” Guvernul lituanian intenționează să reformeze regulile cu privire la supravegherea copiilor, ca parte a răspunsului său la această situație. În cadrul metodei sale deschise de coordonare, Comisia acordă sprijin guvernelor statelor membre pentru coordonarea politicilor lor și pentru schimbul de bună practică. Raportul comun din 2008 cu privire la protecția socială și la incluziunea socială(4) subliniază nevoia de intensificare de către statele membre a măsurilor preventive adresate celor mai vulnerabile familii. Aceasta implică acordarea de sprijin pentru proiectele de consolidare a familiei și de sprijin adresat părinților din familiile care se confruntă cu dificultăți în vederea combaterii riscului de separare prematură a copiilor de părinții lor biologici. În rapoartele privind strategiile naționale corespunzătoare perioadei 2008–2010, s-a acordat o atenție deosebită copiilor care nu beneficiază de îngrijire parentală în general, iar acest aspect se va regăsi în documentul justificativ pentru raportul comun din 2009, care urmează să fie prezentat în februarie 2009. În ianuarie 2008, Comitetul pentru protecție socială a adoptat un raport intitulat „Sărăcia și bunăstarea copilului în UE”(5), care formulează 15 recomandări pentru îmbunătățirea monitorizării bunăstării copiilor la nivel național și la nivelul UE. În acest domeniu, ar trebui să se acorde o atenție deosebită celor mai vulnerabili copii, inclusiv acelora care nu beneficiază de îngrijire parentală. În ceea ce privește aspectul legat de bunăstarea copiilor, Comisia a dispus realizarea unui studiu care urmează să fie finalizat până la sfârșitul lui 2009 și care reunește opinii ale experților privind modalitățile de control al respectării recomandărilor menționate anterior. În egală măsură, Comisia va lucra alături de Subgrupul „Indicatori” al Comitetului pentru protecție socială cu privire la aceste subiecte. În ceea ce privește consecințele pe plan social ale mobilității lucrătorilor în cadrul UE, Comisia lansează un studiu pentru evaluarea fezabilității unui instrument specific de anchetă adresat persoanelor care au trăit în mai multe state membre și pentru compararea consecințelor sociale pentru persoanele care au trăit în diverse țări cu cele pentru persoanele care au rămas în permanență în aceeași țară. În acest context, s-ar putea analiza situația specifică a părinților care pleacă în străinătate fără copiii lor. | ||
| (1) | Child Rights Based Analysis of children without parental care or at risk of losing parental care General Trends Derived from the Country Situation Analyses (Analiză pe baza drepturilor copilului a situaţiei copiilor care nu beneficiază de îngrijire parentală sau care se confruntă cu riscul de a pierde îngrijirea parentală – Tendinţe generale rezultate în urma analizei situaţiei la nivel de ţară); Continental Office CEE/CIS/Baltics mai, 2008. |
| (2) | Un studiu al Fundaţiei Soros din România, realizat în octombrie 2007, estima că, în România, aproximativ 115 000 de elevi din ciclul de învăţământ secundar aveau cel puţin un părinte care lucra în străinătate, 35 000 aveau ambii părinţi în străinătate, 55 000 aveau numai mama în străinătate, iar 80 000 numai tatăl în străinătate. Acest subiect a fost, de asemenea, pus în evidenţă de organizaţia Salvaţi Copiii România, în prezentarea sa în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, din ianuarie 2008. |
| (3) | Pagina 23 din raport este disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/docs/social_inclusion/2008/nap/lithuania_en.pdf |
| (4) | http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/docs/social_inclusion/2008/sec_2008_91_en.pdf |
| (5) | http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/publications_en.htm#childpoverty |
(sursa: http://www.europarl.europa.eu)
Sunt probleme despre care toata lumea stie in mare, dar nu reactioneaza in nici un fel, pana cand situatia devine “naturala”. Altfel spus, oamenii se obisnuiesc cu situatii altfel inacceptabile, doar pentru ca ele functioneaza inertial, iar solutiile par inabordabile. Una dintre aceste situatii, despre care auzim tot mai des, este cea a copiilor abandonati in tara de catre parintii care pleaca la munca in strainatate. In cazurile fericite, copiii ajung sa traiasca un paradox: au multe mijloace materiale, dar prea putina grija si atentie parentala pentru a se dezvolta armonios. Iar asta ii poate afecta iremediabil.
Zilele trecute am primit un raspuns la o intrebare pe care o adresasem Comisiei Europene cu privire la situatia acestor copii. Pe scurt, in conditiile in care ultimul studiu UNICEF realizat in anul 2007 a aratat ca aproximativ 350.000 de copii din Romania au ramas singuri acasa dupa ce parintii lor au plecat la munca in Italia sau Spania, eu am intrebat ce poate fi facut la nivelul CE pentru a ajuta acesti copii, ramasi in grija bunicilor sau a vecinilor. Dupa cum am putut afla cu totii, acest lucru conduce la deteriorarea performantelor scolare, la aparitia unor sentimente de insecuritate, anxietate si depresie, la un comportament violent, la abuz de droguri si alcool si, in unele cazuri, chiar la sinucideri. Mai mult, sugeram Comisiei sa lucreze cu statele membre la un sistem de colectare eficienta a datelor privind numarul parintilor plecati la munca in strainătate, dar si la introducerea obligativitatii ca acestia sa anunte serviciile sociale in grija cui vor fi lasati acesti copii.
Raspunsul primit (il puteti citi aici sau pe site-ul meu) mi-a dat de inteles ca problema nu este ignorata, iar solutiile la nivel comunitar vor aparea dupa incheierea cercetarilor, preconizata pentru sfarsitul lui 2009. Voi mai adresa interpelari si voi mai primi raspunsuri legate de progresul in aceasta problema, pana cand ea va fi rezolvata. Exista insa un element al acestui raspuns care mi se pare important: „Comisia acorda sprijin guvernelor statelor membre pentru coordonarea politicilor lor si pentru schimbul de buna practica”. Asta inseamna ca, daca vom cere ajutorul, il vom primi. Si de aceea imi propun sa discut cu ministrul Muncii, dar si sa ma adresez direct comisarului ceh pentru probleme sociale si sa vedem impreuna catre ce solutii ne putem indrepta.
Evident, statele nou-intrate in Uniunea Europeana sunt cele mai expuse riscurilor abandonului de copii de catre parinti in cautare de lucru in spatiul comunitar. Tocmai de aceea, somajul indus de catre prezenta criza economica s-ar putea sa fie un factor agravant al problemei in discutie. Un lucru este clar: oamenii nu pot fi lasati sa se confrunte singuri cu aceasta problema. E usor sa-i acuzi pe cei care-si abandoneaza copiii, fara sa te gandesti ca, in majoritatea cazurilor, nu au de ales si isi lasa familiile in urma cu inima franta. Important e cum ii putem ajuta, autoritati romanesti si europene impreuna.
(sursa: http://dacianasarbu.wordpress.com/)
No comments:
Post a Comment