09 May 2011

Sărbătorim ziua victoriei... şi victoria ne apasă...








3 comments:

N. Raducanu said...

Cum trebuie inteles "...si victoria ne apasa..."? Oare pe cine apasa victoria aliantei URSS cu SUA, Marea Britanie si Franta? Oare ar fi fost de dorit alternativa victoriei Germaniei naziste?

Nicu said...

Desi s-au scurs 66 de ani de la finele celei mai mari conflagratii a secolului 20, defilarea armatei Rusiei si nu a URSS mai are un impact emotional, si nu lasa sa se astearna praful uitarii peste meomoria celor ce si-au jertfit viata, mai mult de 20 de milioane de sovietici...
Noi nu avem ce sa sarbatorim la 9 Mai altceva decat ziua Independentei fata de imperiul otoman... peste aceasta fila de istorie s-a asezat mult praf...

Bibliotecaru said...

Domnul Nicu a intuit ceea ce vroiam să spun. Victoria ar trebui sărbătorită atunci când viaţa de după victorie conduce la urmări benefice.

Din păcate cel de al doilea război mondial nu a condus la o soluţie. Starea conflictuală a continuat prin războiul rece. Pe alocuri izbucneşte şi războiul cald. Eugenia, conceptul care a blamat definitiv nazismul, continuă într-o desfăşurare mondială prin mecanismele Noii Ordini Mondiale la care România, prin politicienii săi, a aderat fără nici un fel de scrupule...

După pogromul nazist şi pogromul sovietic (din Ucraina şi nu numai), care şi la noi s-a manifestat prin politica de non-toleranţă a oponenţilor regimului popularo-socialist, se manifestă şi astăzi prin distrugerea sistematică a valorilor umane româneşti, a sistemului de sănătate, a agriculturii...

Ce avem de sărbătorit, victoria împotriva morţii prin moarte obţinută?

Aşa este, cum spune domnul Nicu... Ultima victorie a României este cea a independenţei faţă de imperiul otoman. Celelalte victorii au fost mai mult împotriva românilor decât pentru ei.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.