01 January 2013

Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a treia parte


Viaţa este ciclică. Dacă nu ne amintim unde au dus căile trecutului, vom merge mereu şi mereu pe aceleaşi căi greşite. Cuba mijlocului de secol XX a trăit aceleaşi probleme de astăzi ale României. Poate ar trebui să deschidem larg ochii la trecut pentru a nu cădea în aceleaşi capcane în viitor.

Prezint deci, într-un mini-serial, un discurs al lui Fidel Castro cu subiectul CAPITALUL PRIVAT STRĂIN NU SLUJEŞTE NICIODATĂ BINELE ŢĂRII ÎN CARE ESTE INVESTIT. Cuvântarea a fost rostită de Fidel Castro la 24 februarie 1960 în faţa conducătorilor organizaţiilor muncitoreşti. Textul l-am găsit într-o culegere de texte, "Fidel Castro - Cuvîntări Alese", Editura Politică, Bucureşti, 1961.

Episodul trecut:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a doua parte


Datoria guvernului revoluţionar

De ce noi, reprezentanții puterii revoluționare, nu ne temem să răspundem în faţa poporului (aplauze), nu ne temem nici să răspundem duşmanilor poporului nostru? Pentru că noi spunem întotdeauna adevărul, nu-1 ascundem niciodată naţiunii, privim problemele în esenţa lor şi avem posibilitatea deplină să dovedim tuturor duşmanilor ca revoluţia a acţionat şi acţionează just; în acest sens deţinem dovezi incontestabile, cifre, fapte de netăgăduit. Iar atunci când noi dovedim adevărul cu ajutorul acestor cifre, cu ajutorul acestor fapte, duşmanii revoluţiei sunt nevoiţi sa tacă (aplauze), fiindcă ei n-au spus niciodată poporului adevărul, n-au cautat niciodată să lupte împotriva răului. Ei propuneau pentru rezolvarea celor mai importante probleme proiecte absurde şi irealizabile, care nu făceau decât să contribuie la sporirea nenorocirilor noastre şi la o agravare a problemelor. Iată de ce, după 50 de ani de existenta a republicii, ei au lăsat poporului nostru numai aceasta moştenire catastrofală. Astăzi, când vedem cum se îmbunătățește situaţia noastră pe zi ce trece, când vedem ce a obţinut poporul nostru numai într-un singur an, suntem îndureraţi gândindu-ne unde ar fi putut ajunge ţara noastră dacă din prima zi a proclamării republicii s-ar fi trecut la înfăptuirea, dacă nu a unor obiective măreţe, ca acelea pe care le realizam astăzi, cel puţin a unor măsuri mai simple pe care s-ar fi cuvenit să le înfăptuiască un guvern cinstit. Dacă ar fi săvârşit acţiuni măcar parţial justificate, n-ar trebui sa combatem relele împotriva cărora luptam astăzi. În acest caz n-am avea în faţa ochilor o privelişte atât de tristă a patriei noastre, ea n-ar fi ajuns după 50 de ani în aceasta situaţie.

Acum, când examinam o acţiune oarecare, de pilda construcţia de locuinţe, efectuarea semănăturilor pe ogoarele noastre, valorificarea bogăţiilor noastre naturale, ridicarea nivelului învățământului sau orice altă realizare înfăptuită în cursul acestui an, ne gândim mereu la ceea ce ar fi fost ţara noastră, atât de bogată în resurse naturale, atât de bogată în fii talentaţi şi inteligenţi, dacă n-ar fi fost în trecut victima unui jaf ale cărui proporţii sunt greu chiar de imaginat.

Pentru a răspunde duşmanilor, acelora ce lupta împotriva revoluţiei care rezolvă toate problemele noastre, putem folosi drept argument incontestabil o cifră caracteristică reprezentând bilanţul acestor 50 de ani, cifra de care nu ne-am fi lovit dacă s-ar fi luat până acum toate masurile despre care toate guvernele din trecut se mulţumeau doar sa vorbească.

Dacă cei ce se ridică astăzi împotriva noastră ar avea dreptate, n-am fi primit ca moştenire aceasta cifră. Vreau sa citez doar o singura cifră. N-am sa vă înşir numărul bordeielor din tara noastră, nici cel al localităţilor care n-au străzi şi conducte de apă. Nu voi cita numărul bolnavilor de tuberculoza lipsiţi de asistenţă medicală, nici numărul analfabeţilor. Vreau să citez doar cifra indicând numărul şomerilor care au existat în ţara noastră, căci ea este esenţială, şi toate nenorocirile se trag din acest rău, sunt rezultatul înapoierii economice a ţării, al stagnării ei, al lipsei de lucru din ţara noastră.

Aceasta cifră este un act de acuzare împotriva a tot ceea ce s-a făcut în ţara noastră până acum. Ea vorbeşte de la sine, pentru că omul trebuie sa trăiască dintr-o sursa oarecare, şi dacă nu trăieşte din munca lui, atunci trebuie să trăiască pe socoteala cuiva, căci în caz contrar moare, pur şi simplu, de foame. (Aplauze.)


Cum să nu te tulburi când vezi realităţile unei Românii post-revoluţionare într-un discurs atât de vechi?

Ce definiţie mai bună a politicianismului ieftin cu care ne înconjoară televiziunile? "Ei propuneau pentru rezolvarea celor mai importante probleme proiecte absurde şi irealizabile, care nu făceau decât să contribuie la sporirea nenorocirilor noastre şi la o agravare a problemelor". Demagogia este semnul politicii româneşti. Doctrinele nu mai există, promisiunile de tot felul fac oameni intraţi în politică peste noapte să ajungă în Parlamentul României... Cine sunt ei? Ce doresc ei? De ce omoară interesele personale interesele publice? Sigur, unii oameni sunt profund binevoitori şi chiar vor să facă ceva, sistemul însă este un fel de lichid vâscos, melifer, care fie corupe prin acea dulceaţă "dolce far niente", fie îl înghite pe ce ce se zbate să reziste...

Şi dacă indicatorii macroeconomici nu au viaţă, din păcate factorul uman, sinucigaşii, cetăţenii care stau în mizerie or pe străzi, bătrânii abandonaţi de societate prin azilul fetid al uitării şi, nu în ultimul rând, muritorii de foame, copii şi bătrâni deopotrivă... sunt plata unei societăţi ajunsă la decadenţă înainte de a urca, măcar şi simbolic, pe o culme.

Episodul viitor:
Un discurs la care politicienii ar trebui să ia aminte, a patra parte

12 comments:

Vasile, said...

La multi ani ..ciclici!

Bibliotecaru said...

:D

Burebista said...

La multi ani, 2013!
Trebuie sa fii beat, ca sa consideri discursul lui castro de acum 50 de ani, ca fiind adecvat pentru Romania de azi.
In primul rand, cei cincizeci de ani la care se refera castro, la noi sunt anii in care domina secera si ciocanul. In al doilea rand, cei cincizeci de ani de comunism in Romania seamana leit cu aceeasi durata de socialism din Cuba. Toti cei care vor vrea sa ma critice, ar trebui sa tina seama ca post comunismul in Romania este opera comunistilor din esalonul 2 si 3 de pe vremea lui ceasca.
Hoti, pungasi, mincinosi si cartofori, asa i-a crescut si promovat ierarhic 'societatea multilateral dezvoltata', patentata de cel mai hazliu cizmar... Si asa s-au aratat in toata splendoarea nimicniciei lor, acesti urmasi ai socialismului rebutat.
Daca in decembrie 1989 nu reusea trupa de soc a lui ilici iliescu sa acapareze puterea, poate, azi eram cu vreo cateva decenii mai in fata, din punct de vedere al standardului de civilizatie si trai..
Dar, n-a fost sa fie, fiindca gorby isi dorea o alta perestroika si in "gubernia" de peste Prut.

P.S. Cred ca ar fi utila, chiar si dupa 23 de ani, stenograma discutiilor lui ilici iliescu de la ambasada urss la bucuresti, ca sa stim si noi cum a decurs acea intrevedere despre "cine suntem si ce vrem noi"

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Stimate domn,
Mie teamă că nu aţi înţeles, respectiv nu poziţionaţi bine discursul în istoria Cubei. Eu nu fac o comparaţie între Cuba de azi şi România de astăzi, eu fac o comparaţie între Cuba acelui moment, respectiv 24 februarie 1960, şi România de astăzi.

Domnia voastră vorbiţi despre o perioadă ulterioară, care a condus la despărţirea de Statele Unite şi căderea în braţele Uniunii Sovietice... eu vorbesc despre cauzele care au condus la despărţirea Cubei de SUA. În acel moment economia Cubei era ocupată aproape integral de forţa financiară a capitalului american, nici vorbă de socialism, era un capitalism colonial pronunţat (aproape exclusiv american).

Momentul februarie 1960 este crucial în istoria Cubei pentru că până atunci guvernul SUA recunoscuse guvernul Castro şi era un partener comercial esenţial al Cubei. Probabil declicul a fost importul petrolului din URSS, urmată apoi de expropierea rafinăriilor deţinute de Statele Unite.

Nu e nevoie să fiţi neapărat de acord cu mine, ar fi însă de dorit să aveţi nişte păreri nuanţate pe ceea ce încerc eu să comunic şi nu pe ura domniei voastre (poate îndreptăţită) pentru Ion Iliescu, PCR, socialism... şi aşa mai departe... perioadă a României pe care eu nici nu o introduc în discuţie.

Bibliotecaru said...

@ Burebista

În legătură cu stenogramele, eu mi le-aş dori publice pe toate, încă de la începuturile stenogramelor... şi de pe vremea lui Decebalus per Scorilo... dacă exista şi atunci stenograme.

Pe vremea PCR cu siguranţă că se ţineau stenograme şi ele există... nu ştiu de ce acestea nu se fac publice. Probabil să fie şi în timpurie post-socialismului până azi.

Dacă încercaţi să promovaţi ideea publicării stenogramelor, eu sunt de acord, bateţi la uşi deschise... Chiar şi eu am promovat această idee celor care cercetează istoria recentă şi contemporană. Nu prea sunt de acord cu publicarea lor selectivă, după cum este important pentru unul şi altul.

Burebista said...

@Bibliotecaru,

Eu cred ca m-am exprimat destul de clar. Am scris ca discursul lui castro de caum 52 de ani avea in vedere ultimii 50 de ani ai Cubei, din care ultimii douazeci au fost sub presedintia lui Batista, presedintele Cubei incpand cu 1940.In plus, castro a fost mincinos in discursul sau fiindca presedinele Batista a promovat cateva politici sociale, sustinute chiar de catre partidul comunist. Apoi, sa nu uitam, deriva spre un regim autoritar in timpul presedintiei lui batista a fost o consecinta a situatiei concrete din tara, sub imperiul luptei de clasa dusa de comunisti.
Noi, cei din Romania, daca am privi la ultimii cincizeci de ani de istorie, am avea in fata ultimii 30 de ani de comunism: dupa relaxarea temporara din deceniul 1965-1975, am avea de comentat inrautatirea nivelului de trai incepand cu 1978, marea panta descendenta in standardul de trai,inaugurata in 1982, odata cu easezarea tuturor preturilor bunurilor alimentare, inclusiv inceperea campaniei de export a produselor alimentare in scopul platii datoriilor si lasarea pentru consumul populatiei a celebrilor "adidasi", a gaturilor si aripioarelor de pui, a portiilor alimentare rationalizate(8 oua/luna, 1kg de carne de pui de persoana, 1 l de ulei, etc etc)
D-le bibliotecaru,
Eu nu am confundat epocile, asa cum m-ati acuzat: ceea ce a trait Romania in cei 45 de ani(1945-1989), seamana destul de mult cu ceea ce urma sa traiasca si Cuba dupa 1960. In mod demagogic, castro acuza ultimii 50 de ani din istoria Cubei, facand abstractie de perioada lui Palma, Machado sau primii ani ai lui Batista.
Dar, asa procedeaza, de regula,
comunistii: ignora intentionat perioadele care nu le convin, acelea care nu corespund propriei teorii si fac din tantar, armasar.

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Am impresia că între noi există o barieră de comunicare din moment ce spuneţi că vă acuz de ceva.

Eu vorbesc despre comparaţia dintre Cuba acelui moment, deci februarie 1960, şi România acestui moment, deci 1 ianuarie 2013, dacă vreţi... De ce-mi vorbiţi despre altceva decât vreau eu să spun... nu ştiu. Sigur, istoria s-a scurs într-un fel, dar eu vreau să subliniez un anumit lucru... pe care îl şi subliniez... asta pentru că acel lucru mi se pare interesant şi definitoriu pentru VIITORUL României.

Cuba era atunci o economie dominată de capitalul străin, România este astăzi o economie dominată de capitalul străin... două ţări CAPITALISTE, una în 1960, a doua 50 de ani mai târziu... ce treabă are comunismul aici?

Încă o dată, dacă domnia voastră vreţi neapărat să amestecaţi lucrurile încât să fie altfel decât spun eu, nu am nimic împotrivă, sunt liber să spuneţi orice... dar comentariul dumneavoastră nu are nici o legătură cu ce comentez eu.

PS.
Nu înţeleg nici de ce vă aprindeţi aşa de tare şi de ce tot faceţi eforturi să mă jigniţi. :D Sper că nu vă obligă nimeni să comentaţi negativ ce scriu eu aici. :D

Burebista said...

@Bibliotecaru,
Nu cred ca v-am jignit, nici n-am avut, de fapt, vreo intentie in acest sens. Chiar cred ca exagerati cu buna stiinta.
Prin analogia pe care ati facut-o, sugerati cumva ca avem nevoie in acest moment de un fidel castro and co. pentru a demara o noua revolutie?
Nu uitati, va rog, ca noi l-avem deja pe Che Gargara si toate perspectivele sunt deschise.....

Am postat aceste comentarii din motivele urmatoare: a) nu aveati replici pe blog si m-am gandit ca nu e ok sa va ignor si, in consecinta, sa va las sa vorbiti de unul singur :D
b)vroiam sa va combat in chestia analogiei cu Cuba, atata vreme cate o simpla opinie si nu un fapt demonstrat fara dubii
c)am observat ca eu sunt relativ un tip sobru pe langa alti comentatori care, cu alte ocazii, s-au exprimat foarte dur la adresa materialelor postate de proprietarul blogului. sau, n-am dreptate?

Bibliotecaru said...

@ Burebista

:D
"Trebuie sa fii beat, ca sa consideri discursul lui castro..."
or eu eram perfect treaz.
:D

Analogia nu va fi încheiată decât peste alte câteva episoade (cred că mai sunt cam 30 de pagini, deci poate două sau trei săptămâni)... De ce vă grăbiţi să aflaţi ce vreau să spun înainte cu două săptămâni de a spune ceva? Doar nu vă voi spune acum concluziile mele de la final.

Aţi tras deja concluzia după 5% din text? Dacă ştiţi deja ce voi spune (bănuiesc că nu aţi citit nici măcar discursul)... de ce vă mai deranjaţi să citiţi? Sfatul meu este să aveţi răbdare să ajung la final sau, în caz contrar, să vă petreceţi timpul mai plăcut sau mai cu folos.

Bibliotecaru said...

@ Burebista

Relativ la "sobrietate".

În afară de câteva persoane care citesc cu mai mult sau mai puţin interes ce spun şi alte câteva persoane care fac tot ce pot să găsească un motiv să mă înjure... cam 80% dintre cei ce citesc ceea ce scriu intră căutând informaţii pe Google (chiar şi la mai mulţi ani distanţă) şi nu comentează nimic. Deci nu scriu "degeaba" chiar şi când nu comentează nimeni. Cu siguranţă că acest discurs nu există încă pe spaţiul internet şi eu mă chinui să tastez acest discurs, deloc scurt, ce va fi astfel accesibil tuturor românilor. Poate fac un efort de apreciat şi neapreciat de nimeni... ştiu şi eu. Dacă altcineva l-ar fi făcut în locul meu, l-aş fi luat cu copy/paste şi mi-ar fi fost foarte uşor să-l postez pe tot într-o singură postare.

Vasile, said...

Saeracul Burebista, vorbesc de marele rege dac , nu de trompetele lui Traian , ar mai muri inco o data otravit de prostia acelora care-i ostracizeaza un mare nume ,un mare rege , prin clonare nepermisa!
Daca-ti place , istoriceste vorbind , de inaintasul nostru schimba-ti numele tatalui si al bunicului in Burebista Traian!

Burebista said...

@ Vasile,
Uite o anecdota care ti se potriveste de minune:
Cica, Vasile, un batran mofturos, merge la farmacie:
-Duduie draga, da-mi si mie un sfert de Viagra
-Mosule, ce crezi ca o sa faci daca iei un sfert de pilula?
-Vreau sa nu ma mai pis pe pantofi
- :D :D :D

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.