28 January 2009
26 January 2009
Declaraţia preşedintelui PSD Mircea Geoană - 26 ianuarie 2009
Am organizat această primă întânire între puterea executivă centrală a României şi conducerea PSD cu o misiune extrem de clară, aceea de a demonstra că suntem partidul cu cea mai bună resursă umană din România şi că ne vom îndeplini obligaţiile faţă de ţară, faţă de români, faţă de electoratul nostru în condiţii de loialitate, transparenţă şi eficienţă în actul de guvernare.
Sunteţi astăzi în poziţii de demnitate publică în statul român şi am toată încrederea că această misiune importantă într-un an greu pentru ţară va fi dusă la îndeplinire în condiţii corecte, coerente şi de bună conlucrare în cadrul marii coaliţii din care face parte, şi în condiţii de coordonare extrem de clară cu factorul politic decident din partidul nostru. În linii mari numirile pe posturi sunt încheiate. Ultimele numiri care trebuie să fie formalizate prin publicări în Monitorul Oficial sper să fie încheiate în următoarele maxim 48 de ore. Chiar astăzi la Biroul Politic al partidului am definitivat o serie de propuneri de secretari de stat acolo unde încă nu au fost făcute sau finalizate aceste propuneri. Doresc, de asemenea, să vă rog să facem faţă acestei misiuni importante într-un spirit de disciplină şi să nu uităm nici o secundă că prezenţa dumneavoastră în Guvernul României este rezultatul votului a milioane de români care aşteaptă de la PSD în această guvernare respectarea angajamentelor noastre şi, în mod evident, traversarea crizei în condiţii cât mai corecte pentru categoriile vulnerabile de cetăţeni. Evident, între ceea ce spui în campanie şi ceea ce faci la guvernare există întotdeauna o oarecare diferenţă. Dar vreau să vă spun că pentru noi şi pentru mine îndeplinirea integrală a angajamentelor noastre în acest orizont de 4 ani este obligatorie şi este un mandat care va trebui să facă obiectul acţiunii noastre consecvente.
Vreau să spun încă o dată şi încă o dată până înţelege toată lumea în partid, în guvernare şi în opinia publică românească şi în opinia publică şi decidenţii internaţionali: nu există un semi-Guvern PSD şi un alt semi-Guvern PD-L. Există un Guvern al României pe care trebuie să-l serviţi cu toţii cu devotament şi cu simţ de profesionalism şi de patriotism. De aceea, mai ales pentru secretarii de stat care vor lucra în ministere deţinute ca portofolii de miniştrii PD-L vă rog să aveţi o atitudine constructivă, aşa cum miniştrilor PSD care vor primi secretari de stat de la celălalt partid vă rog să-i antrenaţi în condiţii corecte şi să folosim capacitatea profesională a tuturor membrilor Executivului nostru, fără să încercăm să creăm feude sau pur şi simplu poziţii marginale pentru unul sau altul dintre reprezentanţii celor două partide. România are un singur Guvern, un Guvern de mare coaliţie şi acest lucru trebuie să fie extrem de clar pentru toată lumea. În acest moment, cele două mari acţiuni la care trebuie să vă implicaţi, în toate structurile în care noi suntem reprezentaţi, este în primul rând adoptarea unui buget care să răspundă priorităţilor reale ale României în acest moment.
Vreau să vă spun că pentru noi este vital să găsim un just echilibru între nevoia firească de a stimula economia românească, de a ajuta industria românească, de a ajuta întreprinderile româneşti, de a reporni creditarea economiei reale, de a păstra locuri de muncă, de a avea cel mai ambiţios program de investiţii publice din istoria modernă a României în aceşti 4 ani de zile. Dar fără sacrificarea dimensiunii sociale. Suntem un Partid Social - Democrat modern, care cunoaşte şi aplică, ca şi în alte ţări europene, ca şi în America lui Obama, că între economic şi social există o legătură de interdependenţă obligatorie. Aşa cum nu vom accepta ca în acest efort de reducere naturală a cheltuielilor publice ne-esenţiale sacrificaţi să fie cei cu venituri mici, pensionarii, funcţionarii, muncitorii şi în general salariaţii din România. Nu se poate face o imagine în care PD-L-ul este partizanul reducerilor cheltuielilor publice şi a stimulării economiei şi PSD-ul este împotriva reducerii cheltuielilor şi în favoarea lucrurilor sociale. De aceea rugămintea mea este să venim cu o propunere integrată în care să ne batem în continuare pentru investiţii, pentru un pachet de stimulare economică. Dar în acelaşi timp, de alocare a resurselor pentru social. Şi pentru pensionarii cu pensii mici, şi pentru pensionarii de la CAP, şi pentru cei care au nevoie de sprijinul statului în condiţii de vulnerabilitate sporită din cauzele acestei crize. Acest lucru trebuie să fie extrem de clar pentru noi toţi. Şi vă rog ca indiferent de poziţia pe care o aveţi, în ministere mai economice sau mai sociale, să aveţi această abordare integrată, care este singura care poate să scoată România la liman.
În al treilea rând, vreau să vă spun extrem de clar: în premieră, poate, în partidul nostru a existat o mai mare deschidere a conducerii centrale pentru ca oameni din teritoriu să vină către Guvernul de la Bucureşti. Şi sunt mândru de faptul că avem, într-adevăr, o reprezentare a teritoriului mult mai importantă în structurile centrale ale Guvernului României. Dar vreau să vă spun că dumneavoastră nu reprezentaţi judeţul X sau Y, ci reprezentaţi PSD-ul şi Guvernul României. Loialitatea dumneavoastră este, evident, şi faţă de judeţul din care proveniţi sau organizaţia din care proveniţi, dar loialitatea supremă este pentru statul român, pentru cetăţenii României şi pentru conduita politică a PSD. Acest lucru trebuie să fie extrem de bine înţeles şi sper ca acest prim pas către o mai bună reprezentare a talentului din întreaga ţară la nivel central să fie un experiment şi un pas care să continue în mod şi mai energic în anii următori şi în Guvernele pe care le vom face mulţi, mulţi ani de zile de acum încolo.
Nu în ultimul rând aş vrea să vă rog ca, împreună cu domnul vice prim ministru Dan Nica şi, evident, în coordonare cu ansamblul Guvernului, şi vreau să trasez pentru fiecare din colegii noştri o rugăminte şi o sarcină pe care sunt convins că o vom putea generaliza la nivelul întregului Guvern, aceea de a vă stabili o listă de priorităţi, în care să putem să facem priorităţi, etape, resurse, obiective în exercitarea mandatului dumneavoastră. Este foarte important să spunem că nu există o guvernare doar pentru criză, ci este o guvernare pe 4 ani de zile, care-şi asumă obiective şi paşi extrem de concreţi. Procedura este cunoscută din vremea guvernării noastre. Este o metodă eficientă de management în condiţii de criză şi, practic, este vorba de lista acţiunilor, a resurselor, a calendarului şi a dimensiunii inclusiv legislative pe care o aşteptaţi din partea Parlamentului României pentru a îndeplini mandatul pe care l-aţi primit din partea electoratului şi a Parlamentului naţional. Acest lucru trebuie să respecte programul de guvernare aprobat în Parlament, pachetul de stimulare a economiei şi de păstrare a locurilor de muncă. Elemente din oferta politică a PSD-ului, care nu s-a topit în acest program de guvernare. Sunt priorităţi de stânga. Şi nu în ultimul rând, şi aici este îndemnul meu, propriile dumneavoastră iniţiative şi priorităţi, pentru că vă îndemn la creativitate şi curaj în promovarea unei iniţiative. Aşa cum am rugat să fie disciplină şi coerenţă în acţiunea politică a Guvernului, cred că nu vă rezumaţi doar la simpli funcţionari.
Sunteţi oameni politici care aveţi un mandat de îndeplinit şi vă îndemn la curaj, la creativitate şi la soluţii cât mai moderne şi eficiente cu putinţă. Acest lucru cred că va fi foarte bine primit şi de partenerii noştri europeni, care aşteaptă din partea României ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii 4 ani de zile, un plan meticulos, exact, disciplinat, perseverent, încăpăţânat, care să permită să ducă România dincolo de criză, către un stat cu adevărat modern şi european.
De asemenea, ceea ce este foarte important din punctul nostru de vedere şi este o metodă aplicată în toate administraţiile moderne ale lumii civilizate, este şi o tabelă de costuri. Administraţia publică românească are un păcat vechi, acela că ştim de multe ori câţi bani băgăm în sistem, care va fi bugetul la Muncă, la Sănătate, la Infrastructură, la Mediu, în orice domeniu, dar statul român şi administraţia publică românească nu au fost încă capabile să definească şi eficacitatea cu care se cheltuieşte banul public. Este o risipă infernală a banului public în România. Şi a venit clipa să punem un pic de zăgaz modului în care se cheltuieşte banul public. Cetăţeanul trebuie să ştie cum este cheltuit banul din taxe şi impozite. De aceea această tabelă de costuri în sensul unor criterii de eficacitate, a cheltuirii banului public ar putea reprezenta cea mai mare revoluţie în administraţia publică românească, combinată cu descentralizarea agresivă şi rapidă a atribuţiunilor statului român.
(sursa: http://www.psd.ro)
23 January 2009
La Palat, de ziua Unirii
Armata, Religia şi Politica s-au reunit de ziua Unirii. Cele trei graţii ale României au fost convocate pentru a asculta următorul discurs:
Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la recepţia oferită cu prilejul aniversării a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române
(22 ianuarie 2009)
Dragi invitaţi,
La acest moment aniversar doresc să plec de la exemplul trecutului nostru pentru a vă vorbi despre viitor.
Zilele acestea se împlinesc 150 de ani de la Unirea Principatelor române prin alegerea la Iaşi şi la Bucureşti a unui singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza.
În ultimul an am aniversat un număr rotund de ani de la trei momente fondatoare ale României moderne: Revoluţia de la 1848, Marea Unire de la 1918 şi, la începutul acestui an, Unirea Principatelor de la 1859. Tot anul acesta vom aniversa 20 de ani de la Revoluţia Română. Toate cele patru momente ne învaţă despre nevoia de libertate şi de unitate a românilor.
Libertatea şi Unitatea nu puteau fi câştigate şi consolidate decât prin organizare statală coerentă, prin reforme instituţionale şi constituţionale profunde, într-un cuvânt, prin modernizare. Ca şef al statului este datoria mea să amintesc tuturor că la fiecare zi naţională, la fiecare aniversare a unui moment important din istoria românilor, noi trebuie să rememorăm şi să retrăim idealurile celor care au construit statul român. Aceste idealuri erau, în primul rând, credinţa în unitatea naţională, acţiunea solidară în vederea realizării binelui comun, capacitatea de a însufleţi populaţia şi încrederea în viitorul demn al statului român.
Lecţia politică a generaţiilor care au contribuit la modernizarea României este că patriotismul nu este un simplu discurs, patriotismul presupune sacrificii politice, sacrificii materiale ale celor care compun elita naţiunii, sacrificii ale celor care numai prin exemplul lor pot duce ţara înainte.
Din această perspectivă trebuie să recunoaştem că prea adesea în ultimii ani elita noastră politică a dezamăgit. De ce este nevoie? Vreau să menţionez trei lucruri. În primul rând capacitatea de a oferi o viziune a României de mâine, care să crească încrederea românilor în viitor. În al doilea rând, puterea de a mobiliza cetăţenii în jurul proiectului unei societăţi mai drepte şi mai echilibrate. În fine, în al treilea rând avem nevoie forţa de a se oferi drept exemple, inclusiv, dacă este nevoie, prin sacrificarea unor interese politice sau de partid de moment în favoarea interesului naţional.
Azi România are nevoie de o nouă modernizare, România are nevoie de reforme profunde, inclusiv, dar nu numai, de natură constituţională.
O Românie modernă înseamnă în primul rând o Românie europeană. Procesul de integrare în structurile europene este de abia la început. Avem obiective ambiţioase de natură economică şi socială, pe care trebuie să le urmărim consecvent. Avem nevoie de o Constituţie adecvată noilor realităţi. Procesul de revizuire este un proces complicat, care trebuie să aibă ca obiectiv încrederea fiecărui cetăţean în puterea Constituţiei de a-i apăra libertatea şi drepturile fundamentale, de a face instituţiile statului să funcţioneze în interes public şi de a elimina blocajele politice. Toate acestea nu pot fi făcute gândindu-ne numai la ziua de mâine, sau la alegerile de poimâine.
O nouă modernizare are nevoie de o nouă atitudine a oamenilor politici, are nevoie de dialog, de respectarea interesului românilor şi de includerea lor în procesul de elaborare şi de decizie. Nemulţumirea românilor faţă de o mare parte a instituţiilor statului român poate fi transformată într-o energie pozitivă, care să ducă la schimbările pe care le aşteptăm de mulţi ani. Noua modernizare este proiectul care poate transforma tensiunea negativă a certurilor politicienilor în energia constructivă a dialogului şi a solidarităţii.
Dragi români,
Dragi invitaţi,
Am început prin a vă spune că azi nu vă voi vorbi atât despre trecut, cât despre viitor. De aproape 20 de ani România s-a schimbat, s-a dezvoltat economic şi s-a democratizat.
Totuşi, avem cu toţii sentimentul că societatea nu este suficient de dreaptă şi că binele comun este neglijat în favoarea unor interese individuale sau de grup. Aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor, împreună cu celelalte date importante ale istoriei noastre pe care le-am amintit, este un moment în care vă adresez tuturor provocarea de a ne înscrie împreună şi cu încredere pe drumul unei noi modernizări a României. Numai construind împreună instituţiile de care are nevoie România de mâine putem asigura o funcţionare eficientă şi democratică a statului român, ne putem cu adevărat integra în realitatea Europei Unite şi, poate în primul rând, putem schimba atitudinea românilor faţă de ei înşişi.
Aceste schimbări cer multă solidaritate, dar şi sacrificii, inclusiv sacrificii politice. În aceste momente în care asistăm la probleme economice la scară europeană şi globală, înţelegem mai uşor de ce este nevoie de o reformă a statului român, care să ducă la un stat eficient, capabil să impulsioneze dezvoltarea economică şi să-i protejeze pe cei care se află în dificultate.
Noua modernizare, inclusiv reforma statului, sunt procese care nu pot fi făcute prin ordonanţă de urgenţă, dar sunt procese care nu mai pot fi amânate. Dacă nu le facem acum, generaţiile de mâine se vor întreba de ce am fost atât de laşi sau atât de dezbinaţi sau lipsiţi de viziune încât să le sacrificăm viitorul.
Sisteme de educaţie şi sănătate performante, siguranţa cetăţeanului şi combaterea corupţiei, prestigiul ţării noastre în lume, dar şi măsura în care avem un veritabil stat de drept şi un sistem politic democratic, sunt toate legate de capacitatea noastră de a fi uniţi pentru a atinge obiectivul unei noi modernizări a României.
Sper că această provocare la respectul pentru interesul românilor, pentru interesul naţional va fi interpretată cu bună credinţă de către toţi membrii clasei politice şi ai societăţii civile.
Am convingerea că noi toţi, urmând exemplul celor care au contribuit la momentul Unirii Principatelor Române, dar şi al paşoptiştilor sau al celor care au făcut posibilă Marea Unire, putem avea forţa de a construi noua Românie modernă.
Îmi permiteţi să închei exprimându-mi dorinţa şi apelul către dumneavoastră să lăsăm urmaşilor o Românie mai bună! O putem face acum!
Departamentul de Comunicare Publică
22 Ianuarie 2009
Galeria Foto - Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială
22 ianuarie 2009 - Recepţia oferită de preşedintele României, Traian Băsescu, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române | |
![]() | ![]() |
![]() | ![]() |
![]() | ![]() |
![]() | ![]() |
![]() |
16 January 2009
Reflectarea Africii prin intermediul europarlamentarului român
Doamna Corina Creţu a vorbit Parlamentului European despre situaţia din regiunea Cornul Africii, poate cea mai defavorizata zona a lumii.
Dle Preşedinte, Doamna Comisar,
As dori în primul rând sa salut efectuarea misiunii de informare a colegilor mei într-una din cele mai periculoase regiuni din lume si cu siguranţa una din cele mai defavorizate. Cornul Africii este poate cea mai săraca zona din lume. Etiopia a suferit in urma secetei din ultimii ani - o catastrofa într-o tara în care milioane de persoane suferă de foame chiar si în anii cu recolta bogata. Sudanul si in special regiunea Darfur sunt, de asemenea, prezente tragice pe harta lumii prin catastrofa umanitara, calificata de mulţi specialişti drept un veritabil genocid in urma masacrării a peste doua milioane de oameni, in vreme ce alte patru milioane sunt refugiaţi din calea războiului civil. Somalia, Eritrea si Djibuti sunt printre cele mai sărace tari, unde conflictele sunt o realitate permanenta.
Instabilitatea constanta a regiunii este una din cauzele greutăţilor pe care Cornul Africii le întâmpina în procesul de dezvoltare economica, sociala si politica. Succesul procesului de pace în regiune este strâns legat de participarea la acesta a structurilor regionale si africane, cum sunt Autoritatea Interguvernamentala pentru Dezvoltare sau Uniunea Africana. Uniunea Europeana trebuie sa susţină consolidarea acestor organizaţii, precum si creşterea capacitaţii lor de a preveni si a soluţiona conflicte. O mai buna integrare regionala ar permite de asemenea un dialog mai deschis între tarile din Cornul Africii asupra unor subiecte de interes comun cum sunt migraţia, traficul de arme, energia sau resursele naturale, si ar constitui o baza pentru dialogul asupra temelor divergente, cum ar fi respectarea frontierelor delimitate si retragerea trupelor masate la graniţe.
Un alt domeniu în care Uniunea Europeana trebuie sa se implice mai mult este violarea drepturilor omului. Conform acordului de la Cotonou, aceste tari trebuie sa ajungă la un acord cu Uniunea Europeana în privinţa respectării legilor statului de drept, a drepturilor omului si a principiilor democratice.
De asemenea, Uniunea Europeana ar trebui sa implice parlamentele naţionale si reprezentanţii societăţii civile din aceste tari în negocierile pe care UE le poarta cu statele africane. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru în procesul de elaborare a Strategiei Uniunea Europeana - Africa.
Sper ca dezbaterea noastră de astăzi sa aibă un efect concret în privinţa creşterii rolului Uniunii Europene pentru îmbunătăţirea situaţiei din aceasta regiune.
(sursa: http://corinacretu.wordpress.com/)
11 January 2009
"Ediţie Specială" - 09.01.2009 - invitat: Emil Boc
Luca Niculescu: Bună seara, bine v-am găsit la această ediţie specială în care vom discuta câteva dintre temele de actualitate ale României. Invitat în studioul TVR este domnul Emil Boc, prim-ministru al României. Bună seara!
Emil Boc: Bună seara, mulţumesc pentru invitaţie şi „La mulţi ani!"
Luca Niculescu: Bună seara. Mulţumesc că aţi venit. Am spus că vom discuta despre câteva din temele de actualitate şi vă propun să începem cu subiectul cel mai comentat în aceste zile în plan mediatic, este vorba despre deja celebra Ordonanţă 230 care interzice cumulul pensiei cu salariul în sectorul public şi v-aş întreba pentru început de ce aţi făcut-o? Care era urgenţa? Nu îmi amintesc să fi fost o temă de campanie.
Emil Boc: Responsabilitatea şi bunul-simţ sunt două teme care sunt în permanenţă două teme care sunt în orice campanie şi nu trebuie să fie un element special. Am spus încă de la discursul de învestitură din Parlament că responsabilitatea este practic cea mai importantă dimensiune a actualului guvern în vederea asigurării stabilităţii ţării. În al doilea rând, şi în campania electorală şi după aceea am spus-o foarte clar că trebuie să eliminăm nedreptăţile, inechităţile din sistem. În acest sens se cunoşteau deja cazurile legate de bugetarii de lux. Vă amintiţi că şi în perioada campaniei şi înainte de campanie erau acele cazuri cu bugetari de lux. În ce constau aceştia? Salariaţi de la stat, şi anume şefi de agenţii guvernamentale, adică în subordinea directă a primului-ministru, care aveau salarii de 30 de mii de euro, 40 de mii de euro, 50 de mii de euro pe lună, care evident sfidau opinia publică. Prima măsură pe care am luat-o a fost tocmai de a restabili ordinea şi a pune echilibrul necesar în acest domeniu şi am redus aceste salarii ale bugetarilor de lux de la aceste sume astronomice pe care le aveau şi greu de crezut pentru foarte mulţi români.
Luca Niculescu: Acum vorbiţi de o altă ordonanţă.
Emil Boc: Da. Vă fac o scurtă istorioară ca să vedeţi de ce am ajuns aici şi atunci am redus de la 270 de milioane, de la 250 de milioane, de la 280 de milioane ca să iau doar câteva exemple de companii naţionale, cum ar fi Hidroelectrica, Transgaz, Termoelectrica şi aşa mai departe, la 48 de milioane de lei vechi. Deci de la 300 de milioane de lei vechi la maxim 48 de milioane de lei vechi, adică am plafonat la nivelul secretarului de stat acest salariu.
Luca Niculescu: Dar un profesionist nu merită bani mai mulţi?
Emil Boc: Dacă e vorba de domeniul public trebuie să înţelegem că avem aceste constrângeri ale domeniului public. În ultimă instanţă responsabilitatea fiecăruia este dată de poziţia pe care o are în domeniul public. Cine poate avea mai mare responsabilitate în această cale decât preşedintele României? Este firesc ca cineva să aibă de 10 ori, de 20 de ori, de 50 de ori salariul mai mare decât preşedintele României? Acestea sunt constrângerile sectorului public pe care îl avem. Când România îşi va putea permite să plătească de la buget salarii mai mari şi la acest nivel vom putea plăti salarii mai mari pentru că ajungem la celălalt concept al cheltuirii ineficiente a banului public. Astăzi avem o formulă mai largă a dezmăţului pe ban public sau a risipei banului public, a utilizării lui fără o corectă înţelegere a faptului că banii aceştia sunt din impozite şi taxe pe care cetăţenii le plătesc. Deci am redus salariile bugetarilor de lux.
Luca Niculescu: Aţi redus cumva pentru că a fost o polemică ce a izbucnit după, cum că oameni care se aflau în subordinea lor, a acestor directori continuă să câştige mult mai mult decât sumele pe care le spuneaţi?
Emil Boc: Acele decizii nu ţin direct de primul-ministru. Aici avem o discuţie şi lucrăm la ea, e vorba de contractele colective şi drepturile promise prin acestea şi care sunt garantate de Constituţie şi de legile în vigoare, iar acum găsim formula prin care să putem stabili foarte clar că aceste sporuri nu pot depăşi un anumit cuantum din salariul pe care îl ai. La acest lucru lucrăm în acest moment tocmai pentru a reduce şi aici discrepanţele.
Luca Niculescu: Dar în clipa de faţă există aceste decalaje.
Emil Boc: Există în unele sisteme aceste decalaje. Ele se pot reglementa însă printr-o corelare foarte clară cu aceste contracte colective de muncă şi cu modificarea legii pentru a spune clar până unde pot aceste sporuri să meargă pentru ceilalţi angajaţi, cei care ţin direct de responsabilitatea şi stiloul pe care îl are primul-ministru. Aici putem să intervenim direct şi am făcut-o, pentru că aici erau abuzurile cele mai mari. E adevărat în două săptămâni cât avem de la învestitură nu am putut să rezolvăm toate aceste probleme, dar vreau să vă spun că şi astăzi în şedinţa de guvern şi în şedinţele anterioare am observat un lucru, angajamentul acestui guvern de a merge până la capăt, de a restabili dreptatea socială, justiţia socială, de a repune oarecum modul de cheltuire a banului public la nivelul bunului-simţ. Nimic altceva decât bun-simţ îţi trebuie.
Luca Niculescu: Acest guvern în ansamblul lui?
Emil Boc: Al Guvernului în ansamblul lui. Aş vrea să vă spun sincer, am pus o întrebare foarte directă astăzi în şedinţa de guvern: există vreun membru al Guvernului, indiferent de partidul din care face parte, care să fie de o altă părere cu privire la această ordonanţă pe care o avem şi de care vom discuta în continuare cu privire la interzicerea acelui cumul între pensie şi salariu? Şi a fost o solidaritate aşa cum a fost încă din primul moment pentru ca această măsură să fie menţinută, pentru că este una care realizează un act de dreptate. Şi mai sunt şi altele.
Luca Niculescu: Aţi făcut economii importante sau a fost numai un act de justiţie?
Emil Boc: Vreau să vă spun că sunt împreună. Ajungem şi la cea de-a doua ordonanţă. Aici prioritar a fost gestul de dreptate, de a simţi fiecare cetăţean că acest guvern care temporar conduce destinele acestei ţări este atent la modul cum se cheltuiesc banii pe care fiecare om îi plăteşte şi se duce la casierie. Vedeţi că oamenii stau înghesuiţi la casierie să îşi plătească impozitele şi taxele locale. Noi ca şi guvernanţi avem această responsabilitate să dăm oamenilor o explicaţie transparentă cum cheltuim aceşti bani, iar aici am rămas absolut consternat, a doua zi după ce am ajuns la Palatul Victoria. Ştiam că sunt în sistem discrepanţe, dar nu mi-am putut imagina că pot exista în concret asemenea lucruri. Şi o să dau, cu permisiunea dumneavoastră, câteva exemple pe care le-am avut în discuţia şi din Guvern şi din altă parte. Am aici toate datele pe categorii de ministere, pe funcţionari, să vedeţi exact unde s-a ajuns în momentul de faţă în România, la ce nivel de derapaje s-a ajuns şi undeva trebuie să se curme acestea. E greu să le realizăm pe toate dintr-o dată. Şi aici spuneam că este angajamentul acestui guvern ca aceste lucruri să fie repuse în situaţia normală, firească, adică orice cetăţean al României să poată sta demn în faţa fiecărui cetăţean, în faţa oricărei camere de luat vederi şi să nu creadă că „l-a tras pe sfoară" pe celălalt.
Luca Niculescu: Credeţi că pe oameni îi interesează mai mult salariile pe care le primesc funcţionarii sau calitatea serviciilor pe care le primesc de la ei?
Emil Boc: Este o chestiune combinată. Calitatea serviciului este o chestiune distinctă de la care nu are niciun rabat. Calitatea serviciilor publice trebuie să fie pe măsura plăţii pe care cetăţeanul o pretinde, o asigură prin plata taxelor pentru funcţionarul respectiv, dar fără situaţii de acest fel, disproporţionate. Hai să luăm câteva exemple ca să înţelegem unde este de fapt miza acestei ordonanţe şi de ce a generat atât de multe controverse.
Luca Niculescu: Asta mai puţin decât cea de care vom vorbi în continuare.
Emil Boc: Acum vreau să vorbesc de cea de-a doua.
Luca Niculescu: De cumulul salariu cu pensie.
Emil Boc: Da. Încă din start vreau să spun că ţinta acestei ordonanţe nu o reprezintă nici profesorii, nici cadrele medicale, nici asistenţii maternali, nici asistenţii persoanelor cu dizabilităţi, aşa cum tendenţios se încearcă a se prezenta. Nu aceste categorii sunt ţinta.
Luca Niculescu: Dar sunt victime colaterale cum s-a spus astăzi?
Emil Boc: Eu spun că nu sunt victime colaterale atâta vreme cât ne ţinem de un principiu pe care eu îl consider că este corect. Acest principiu este următorul: nimeni în România nu mai trebuie să cumuleze de la stat, adică din banii cetăţenilor, şi pensie şi salariu. Poţi să cumulezi pensia cu un salariu din domeniul privat. Dar din bugetul public, din contribuţia noastră ai dreptul doar la o singură formă de sprijin, de a te manifesta, fie salariu, fie pensie. Acesta este principiul şi vreau să revin, acele categorii pe care le menţionam, care din nefericire au fost prezentate tendenţios, cu dorinţa de a escamota de fapt grosul problemei. Aici e fondul problemei, în aceste sute, mii de situaţii. Aici este problema, nu în cazul profesorilor.
Luca Niculescu: Cine sunt cei de care vorbiţi?
Emil Boc: Vorbesc de personal diplomatic, de magistraţi, personal din Apărare, din Autoritatea Aeronautică Civilă, adică din structuri care din nefericire au reuşit în decursul timpului să îşi creeze un sistem paralel cu cel al cetăţeanului obişnuit şi am ajuns la nişte discrepanţe strigătoare la cer. Şi acum o să mă refer la ele. Să luăm la Autoritatea Aeronautică Civilă. Pentru asta trebuie să înţeleagă oamenii două lucruri. Fiecare om cât munceşte plăteşte contribuţie la bugetul de asigurări sociale. Eu, dumneavoastră plătim la bugetul asigurărilor sociale o contribuţie. Pe măsura contribuţiei primim o pensie mai mare sau mai mică. Şi asta este Legea 19. O asemenea persoană care lucrează la o asemene autoritate în baza muncii pe care a prestat-o şi a contribuţiei la bugetul de asigurări sociale i se cuvenea o pensie de 20 de milioane de lei vechi. Asta i se cuvenea lui. Aceste categorii însă beneficiază şi de o lege specială distinctă de muritorul de rând în baza căreia i se dă o pensie de serviciu, care de cele mai multe ori se calculează 80% din veniturile pe ultimele 12 luni. În baza acelei legi speciale această persoană beneficiază de o pensie de serviciu de 160 de milioane de lei vechi. Deci dacă ar fi fost muritor de rând, ca să folosim un termen popular, pe legea obişnuită lua 20 de milioane. Aşa beneficiază de o pensie de 160 de milioane.
Luca Niculescu: Plus cele 20 de milioane sau?
Emil Boc: Staţi un pic. Şi acum se pune întrebarea de la 20 de milioane cât ar merita el până la 160 de milioane, sunt 140 de milioane. De unde vin banii ăştia? Banii aceştia vin din ce plătesc oamenii din impozite şi taxe, adică de la bugetul public, din care trebuie să asigurăm toate priorităţile. Deci statul, noi cetăţenii sponsorizăm cu 140 de milioane în fiecare lună o persoană ca aceasta să îi plătim pensia.
Luca Niculescu: Câte cazuri din astea există?
Emil Boc: Sunt enorm de multe cazuri şi o să vi le dau punctual, dar să îmi duc raţionamentul până la capăt. Deci noi sponsorizăm din start cu 140 de milioane în fiecare lună să îi dăm pensia de serviciu. Pe lângă această pensie, persoana respectivă, a doua zi după ce a fost pensionată, s-a reîncadrat în aceeaşi unitate. Şi ce salariu credeţi că primeşte din nou? Primeşte încă 200 de milioane salariu, deci ea primeşte astăzi 200 de milioane, plus 160 de milioane, 360 de milioane, un caz de mijloc pentru că sunt şi în sus şi în jos situaţii. Şi atunci se pune pe bună dreptate întrebarea este corect ca din banul public noi să susţinem asemenea situaţii? Repet, persoana în cauză nu are nicio vină, sistemul dă acest drept şi vreau să fiu înţeles că nu fac niciun atac la nicio persoană. Şi atunci evident că trebuie să spunem ori salariu, ori pensie. Mai mult, sunt foarte multe situaţii când asemenea persoane la pensionare au mai primit plăţi compensatorii de ordinul miliardelor de lei. Un miliard, două miliarde, la care s-au adăugat pensia de care am vorbit de 160 de milioane de lei, se mai adaugă salariul de 200 de milioane de lei pe lună.
Luca Niculescu: Am înţeles. Sunt sume foarte mari. După această ordonanţă cât va primi persoana de care vorbiţi?
Emil Boc: Depinde ce va alege. Ea trebuie să aleagă acum între salariu sau pensie.
Luca Niculescu: Între salariu sau pensia de 160 de milioane?
Emil Boc: Aia încă nu este afectată şi aici spun că acest guvern trebuie să meargă până la capăt pentru a restabili în sistemul public de pensii din România o ierarhie în care nimeni să nu se simtă nedreptăţit, adică pe măsura importanţei şi valorii muncii recunoscute să primeşti o pensie pe măsură. Să nu fie categorii unele mai egale decât altele datorită faptului că au reuşit la un moment dat sau altul al sistemului din România să îşi impună o lege specială. Aici este problema.
Luca Niculescu: Dar din câte ştiu şi parlamentarii pot cumula indemnizaţia cu pensia.
Emil Boc: Din nefericire, aici este Constituţia, aici e vorba de un mandat dat de popor.
Luca Niculescu: Aţi spus din nefericire este Constituţia.
Emil Boc: Da. Spun că din nefericire prevederea constituţională nu îmi permite, pentru că dacă textul constituţional mi-ar permite, fiţi convins că aş fi primul care aş tăia acest lucru. Fiind un mandat dat de popor nu pot să îi încetez mandatul, dacă el nu optează între una din cele două calităţi. Modalitatea de încetare a mandatului este expres prevăzută de Constituţie. Să mai dau un exemplu.
Luca Niculescu: Foarte pe scurt că am şi câteva întrebări.
Emil Boc: Exact. E foarte important ca oamenii să înţeleagă că această măsură are fundamentul bunului-simţ în primul rând. De când am intrat în viaţa publică şi în viaţa politică m-am ghidat după acest principiu elementar al bunului-simţ, fac ce cred că trebuie să fie de bun-simţ.
Luca Niculescu: Un exemplu, vă rog. În sistemul magistraturii, aici iar exemplele sunt de acest fel. O persoană care ar fi meritat o pensie de 5-6 milioane, pe măsura contribuţiei pe care a avut-o, pentru că au fost multe situaţii...
Luca Niculescu: 5-6 milioane în magistratură?
Emil Boc: Da, pentru că a intrat în magistratură. După 10 ani de activitate ca jurist-consult s-a făcut judecător, a avut un an de activitate, s-a pensionat la salariul din ultimele 12 luni. Deci tot felul de şmecherii de acest fel. Merita o pensie de 5-6 milioane de lei vechi. În schimb, are o pensie de serviciu de 149,961 de milioane de lei vechi şi mai ia, după ce s-a reîncadrat din nou, 165 de milioane de lei vechi. Deci din nou sponsorizăm cu 140 de milioane de lei vechi pe lună o asemenea persoană din banii publici, din cheltuielile pe care noi le avem, bani pe care îi dăm din impozite şi taxe. Se pune întrebarea, e firesc să mergem mai departe cu asemenea modalitate? E firesc că sistemul acesta reacţionează, nu este, mulţumesc. E firesc să avem o rezistenţă în sistem.
Luca Niculescu: Ordonanţa a fost contestată la Curtea Constituţională şi, dacă nu mă înşel, sunt judecători de la Curtea Constituţională care beneficiază de aceste...
Emil Boc: Am văzut în presă că sunt menţiuni cu privire la acest lucru. Eu respect instituţia Curţii Constituţionale şi deciziile acesteia. Este autoritate a statului, respect autoritatea statului. Am văzut afirmaţiile din mass-media. Tot aceeaşi Curte Constituţională însă ne spune într-o decizie din 2005 faptul că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca această măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii. Adică este exact ceea ce noi am făcut. Ne dă posibilitatea legea să suprimăm, să aleagă oamenii şi să o aplicăm pentru toţi cetăţenii. Şi aici vreau să-i asigur, şi revenim la categoriile despre care s-a vorbit că sunt afectate colateral, nicio persoană asistent maternal, nicio persoană asistent a persoanei cu handicap nu va primi mai puţini bani decât primeşte în momentul de faţă.
Luca Niculescu: Medicii pensionari, actorii pe care i-am tot văzut...
Emil Boc: Actorii, la fel.
Luca Niculescu: Şi am aflat că au nişte lefuri şi nişte salarii cumulate, e adevărat, dar foarte mici.
Emil Boc: Ştiţi care este situaţia? Nu această ordonanţă rezolvă problema actorilor, pentru că actorii au posibilitatea să câştige şi pe Legea drepturilor de autor, unde avantajul este că nu plăteşti 16% impozit, ci 10% impozit. Oricum, salariile pe care le primesc sunt foarte mici ca salariaţi la diverse entităţi teatrale din România. Nu aici este problema. Nu se fac economii cu aceşti bani, cum am auzit că s-ar spune. Nu asta este problema. Problema este că eu cred că la nivelul actorilor, pe care îi putem număra pe degetele de la două mâini, ce îi avem în România, monştrii sacri ai cinematografiei, aici trebuie să avem un tratament care să se constituie în anumite pensii de excelenţă pe care să le recunoască statul român.
Luca Niculescu: Şi când le daţi aceste pensii de excelenţă?
Emil Boc: Dar trebuie să facem ordine în sistem şi să-i repunem pe fiecare în drept ca să putem crea şi resursele financiare, şi valorile să fie recunoscute. Nu poţi să faci un amestec aşa cum s-a făcut până acum fără să stabileşti nişte ierarhii sociale.
Luca Niculescu: Şi cu medicii şi profesorii?
Emil Boc: Medicii şi profesorii pot să primească punctual pentru activitatea prestată pe bază de convenţie civilă sumele de bani pe care le-au primit şi până acum.
Luca Niculescu: Dar ai voie să faci convenţie civilă în funcţia publică?
Emil Boc: Da, asta vreau să spun. A fost şi aici o discuţie publică. În Codul Muncii nu avem această instituţie a convenţiei civile. O avem însă într-un alt act normativ care este Codul civil, care permite convenţia civilă care înseamnă că pentru munca pe care o prestezi eşti plătit. La fel se întâmplă cu profesorul. Pentru orele pe care le are, el va fi plătit în continuare pe baza plăţii cu ora. La fel, medicul pensionar care va fi plătit în continuare pentru plata cu ora.
Luca Niculescu: Şi le garantaţi că vor primi aceiaşi bani pe care îi iau şi acum, indiferent de cum sună, convenţie civilă, drepturi de autor, salariu?
Emil Boc: Deci sumele de bani vor diferi probabil de la caz la caz. Nu pot să spun că exact aceeaşi sumă de bani. Am făcut însă calculul la asistenţii maternali, şi domnul ministru Sârbu i-a asigurat şi astăzi că nu sunt probleme de acest fel, pentru că oricum sunt sumele foarte mici. Iar aici sistemul va trebui să decidă ce face. Pentru că acolo ce se întâmplă? Ocupa postul prin cumul, el era blocat, nu se putea scoate la concurs. Acum, cât timp nu ai specialişti noi, iar, repet, aici, nou nu înţeleg că trebuie neapărat să fie tânăr. Orice persoană, vreau să fiu foarte clar, orice persoană poate ocupa o poziţie respectivă în sistemul de învăţământ, în sistemul medical. Cât timp nu este ocupată şi nu se găseşte o persoană care să vină să ocupe poziţia, ea se poate plăti la nivelul acesta de convenţie civilă. Când sistemul găseşte soluţie să se ocupe, atunci acea poziţie nu mai devine disponibilă.
Luca Niculescu: Pe de altă parte, cu altă ordonanţă aţi blocat toate posturile vacante.
Emil Boc: O altă interpretare greşită. Aceste posturi, că am auzit astăzi o afirmaţie de genul acesta, păi domnul prim-ministru ne-a spus că aceste posturi pot fi ocupate prin concurs, dar de fapt le-a interzis prin altă ordonanţă. Ceea ce nu se ştie este următorul lucru. Au fost blocate acele posturi care erau vacante la 31 decembrie 2008. Acest post care este prin cumul astăzi nu este blocat la 31 decembrie 2008. El devine vacant în măsura în care nu se mai permite cumulul şi posturile care devin vacante pe parcurs pot fi ocupate. Deci asta vreau să spun, vreau să se înţeleagă, aceste posturi pot fi ocupate prin concurs.
Luca Niculescu: 150 de mii de posturi erau vacante. Cum se poate ca în administraţia română să existe 150 de mii de posturi vacante?
Emil Boc: Este o întrebare serioasă şi care va trebui să ne ducă la o reformă autentică a sistemului bugetar, a sistemului public. Era de fapt o posibilitate prin care se acordau bani suplimentari sub formă de premii menţinând aceste poziţii în sistemul bugetar. Asta era de fapt una dintre cheile menţinerii lor. Acum, am spus, aceste soluţii nu pot merge pentru anul 2009. Este un an foarte dificil şi trebuie fiecare şi primul semnal pe care trebuie să-l dea este acela că demnitarii trebuie să strângă primii cureaua. Şi aceste semnale că nu mai sunt directori cu salarii de lux, că această interdicţie a cumulului pensiei cu salariul rezolvă în primul rând o măsură de bun-simţ şi (...). Dau şi câteva exemple. De exemplu, la asistenţii maternali, din cei 15 mii de asistenţi maternali din România, doar 500 cumulează pensia cu salariul. Deci este vorba de o situaţie destul de nesemnificativă.
Luca Niculescu: Bun, dar sunt câteva mii de profesori, sunt câteva mii de medici.
Emil Boc: Uitaţi, sunt 258.000 de profesori în învăţământul preuniversitar. Din aceştia, 6575 sunt profesori pensionari în învăţământul preuniversitar. Deci din 258.000, sunt 6575.
Luca Niculescu: Cred că vă interesează soarta fiecărui cetăţean al României?
Emil Boc: Exact. Din cei 6575 doar jumătate acum sunt la cumul şi jumătate sunt la plata cu ora. Deci cam aceasta este situaţia în sistem. Eu aici am vorbit de un principiu. Şi aici este, eu cred, esenţa lui, să-l respectăm. Ştiţi ce mi-a scris un cetăţean în zecile şi sutele de e-mailuri pe care le-am primit, tot la nivelul acesta al bunului-simţ? Zice, eu sunt salariat la o întreprindere privată. Şi zice, nu mi se pare firesc ca din munca mea, pe de-o parte, să-i sponsorizez pensia aceea de lux de serviciu de 100 de milioane în plus la acea persoană care lucrează în sistemul public, pe de-o parte, iar pe de altă parte, să-i susţin şi salariul din nou pe care i-l dau după ce se reangajează tot în domeniul public. Eu, muncitor în sferă privată, până când să pot susţine domeniul acesta public?
Luca Niculescu: Înţeleg ce spuneţi. Aţi făcut un calcul? Câtă economie veţi face cu toate aceste măsuri luate în două săptămâni?
Emil Boc: Cea de-a doua măsură nu a avut în esenţă ca fundament economia. A avut în principiu moralitatea şi realizarea actului de dreptate. Din primele măsuri pe care le-am luat, blocarea posturilor, bugetarii de lux, e vorba de un miliard de euro aproximativ pe care i-am economisit. La nivelul acestora nu putem încă, pentru că sunt foarte multe, la nivelul administraţiilor locale, şi nu am putut să facem încă evaluarea, hai să spunem, a economiilor. Dar nu economia a fost ţinta, ci în primul rând realizarea unui act de dreptate în sistem şi de a da un semnal că aceşti guvernanţi doresc, poate acum, în ceasul al doisprezecelea, să ia taurul de coarne şi să încerce să instaureze în sistem ordinea.
Luca Niculescu: Vorbim de aproape jumătate de oră, aşa că va trebui să trecem mai repede peste celelalte subiecte. Bugetul pe anul 2009 am înţeles că se află în stadiul de primă lectură. Vreţi să aveţi un deficit de 1,72%. Cum veţi reuşi să faceţi asta în condiţiile în care este un an greu, încasările la buget s-ar putea să fie mai mici decât în anul precedent. Va trebui să faceţi şi investiţii, pentru că, dacă vreţi să absorbiţi fondurile europene, România trebuie să participe cu o cotă-parte, deci e nevoie de investiţii în unele sectoare. Cum veţi face toate astea? Cum le veţi armoniza?
Emil Boc: Vreau să vă spun că priorităţile noastre sunt legate de menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă ca şi soluţie de ieşire din criză şi, doi, de investiţia masivă în infrastructura publică, că e vorba de infrastructura din transporturi, din educaţie, din sănătate, din mediu, din agricultură, e o soluţie prin care putem să generăm noi locuri de muncă. A treia, nu neapărat priorităţile spuse într-o ordine ierarhică, dar care stau în pondere egală pe masa noastră, absorbţia fondurilor comunitare şi nu în ultimul rând componenta socială. Adică acele categorii vulnerabile, pensionarii cu pensii mici, salariaţii cu salarii mici să nu fie practic în această perioadă de criză măturaţi.
Luca Niculescu: Şi de unde luaţi banii?
Emil Boc: Aici va trebui să găsim în buget soluţii pe planul social. Persoanele vulnerabile să nu fie afectate şi să ia în piept în manieră foarte grea această provocare a crizei, dar în acelaşi timp să generăm, prin mecanismul economic, locuri de muncă şi să sprijinim mediul de afaceri. Să fie foarte clar.
Luca Niculescu: Deocamdată locuri de muncă se pierd, nu se creează.
Emil Boc: Aşa este, primele semnale de acest fel sunt. Avem un proiect anticriză pe care-l elaborăm în acest moment, îl vom discuta şi la Bruxelles...
Luca Niculescu: Nu e ceva din proiectul anticriză al lui Călin Popescu Tăriceanu?
Emil Boc: Puţin...
Luca Niculescu: Erau, de exemplu, 1000 de euro pentru şomerii angajaţi către firma care...
Emil Boc: Se pare că nu este o măsură care să fie cu adevărat una care să genereze cu adevărat soluţii eficiente în piaţa forţei de muncă. Vom discuta, inclusiv la Bruxelles, cu preşedintele Barroso, preşedintele României va fi prezent luni alături de primul-ministru, de ministrul afacerilor externe, de vicepremierul României şi de şeful Departamentului de afaceri europene la Bruxelles, vom discuta aceste aspecte pe lângă altele legate de securitatea energetică şi de problema gazelor, deci vreau să vă asigur că aceste priorităţi pentru noi există şi lucrăm în fiecare zi, chiar dacă alte teme ale opiniei publice au luat faţa şi n-am avut posibilitatea să-l explicităm în mod direct. Când am spus de un deficit de 1,7 aveam în vedere ceea ce guvernanţii ne spuneau la acel moment că avem pe anul 2008 un deficit bugetar de 3%. Acelea erau datele. Din nefericire, în acest moment avem un deficit bugetar care depăşeşte 5% pe anul 2008 în condiţiile în care am avut o creştere de 7,9%.
Luca Niculescu: Sunteţi foarte sigur pe această cifră?
Emil Boc: Ele vor fi confirmate aceste cifre după 15 ianuarie, când practic se încheie execuţia bugetară a anului 2008 şi vom şti şi datele oficiale, dar cam acolo se duc, deci ce înseamnă asta? Un guvern care a avut şansa unei creşteri economice de 7,9% realizează un deficit de peste 5%, peste 7 miliarde de euro practic au fost cheltuiţi fără să ai...
Luca Niculescu: Guvernul acela a trecut, acum suntem cu Guvernul dumneavoastră...
Emil Boc: ...o autostradă, o şosea, o centură ocolitoare realizată. Dacă banii aceştia erau investiţi în infrastructură...
Luca Niculescu: Care-i deficitul pe care-l vedeţi acum?
Emil Boc: Aceste cifre le vom comunica oficial când toate datele vor fi pe masă, prognoza noastră dacă era 3% era în jur de 1,7, vom comunica oficial după toate analizele şi n-aş vrea să avansez o cifră înainte ca toate datele să-mi fie pe masă.
Luca Niculescu: Vă gândiţi să luaţi bani de la Fondul Monetar Internaţional? De la Banca Europeană de Investiţii? Vă întreb asta pentru că azi era un interviu al lui Theodor Stolojan în „Gândul", în care vorbea despre această posibilitate.
Emil Boc: E clar că trebuie să găsim o soluţie de finanţare a deficitului bugetar. Această soluţie însă nu a fost încă decisă şi va fi o discuţie pe care o vom avea la nivel guvernamental în perioada următoare. Sunt multe alternative şi n-aş vrea încă să le detaliez.
Luca Niculescu: Aţi fost ieri, aţi avut o întâlnire cu Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, aţi avut această întâlnire şi euro s-a apreciat, leul s-a depreciat...
Emil Boc: Din explicaţiile pe care le-am primit şi de la guvernatorul Băncii Naţionale, această situaţie este una care apare, revine, coboară, este o situaţie...
Luca Niculescu: A fost minimul istoric astăzi...
Emil Boc: Aşa este, dar nu este o situaţie care trebuie să ne înspăimânte în sensul că ea va fi constantă pe toată perioada care va urma şi mai ales să aibă o tendinţă de creştere. Este în creştere, va coborî, va creşte, deci este una specifică oarecum economiei de piaţă, iar Banca Naţională sunt convins că prin politica monetară pe care o are va şti să menţină echilibrul necesar.
Luca Niculescu: Nu vi s-a părut îngrijorat domnul Isărescu?
Emil Boc: Este îngrijorat domnul Isărescu, pentru că, ca orice guvernant responsabil al României, nu poţi să fii decât îngrijorat în acest moment şi să ai măsuri raţionale şi responsabile, pe care trebuie să le iei, deci sunt îngrijorat...
Luca Niculescu: Spuneaţi că e normal, dar e îngrijorat în acelaşi timp...
Emil Boc: Aşa este, în sensul că aceste oscilaţii nu sunt ieşite din... nu sunt în afara cadrului economic, ele intră într-un cadru economic, dar e adevărat, au în aceste momente câteva cote istorice, dar tendinţa lor evident nu va fi decât una care va fi menţinută sub control.
Luca Niculescu: Aveţi bugetul făcut, dacă nu mă înşel, pe 4 lei la euro, ori e deja la 4,2...
Emil Boc: O să vă prezentăm noi public toate datele legate de buget, evident sunt speculaţii în dreapta şi-n stânga cu privire la acest cuantum, îl vom preciza oficial cel mai probabil la sfârşitul săptămânii viitoare ca o primă formă.
Luca Niculescu: Deci vă aşteptăm la sfârşitul săptămânii la o primă formă. Să discutăm, domnule prim-ministru, despre un alt subiect de mare actualitate care ne-a încălzit sau ne-a înfrigurat am putea spune în ultimele zile, este vorba despre criza gazelor şi aici aş dori să pornim de la această declaraţie interesantă făcută de premierul rus Vladimir Putin, făcută prin intermediul Televiziunii Române dealtfel, prin intermediul lui Liviu Iurea, corespondentul TVR la Moscova, şi anume o sugestie de a semna un contract direct între Gazprom şi Compania Naţională Română, nu ştiu la care dintre ele s-o fi referit, şi apoi o altă propunere ca România să fie implicată în South Stream.
Emil Boc: Aş vrea să vă spun două lucruri aici atât cât pot să spun în acest moment ca şi informaţie publică. Declaraţia preşedintelui Putin are directă legătură cu conversaţia pe care a avut-o cu preşedintele Băsescu. A fost o conversaţie de 40-45 de minute, în care practic am aflat că acest contencios între Rusia şi Ucraina poate dura şi a fost şi decizia noastră imediată de a trece pe combustibil alternativ, păcură, de exemplu, pentru a putea să gestionăm situaţia şi ca oameni responsabili ce trebuie să fie la guvernare şi în detaliu despre conţinutul altor discuţii nu-i momentul încă să le facem cunoscute, pentru că ele sunt în faza de discuţii şi vă asigur că vom informa opinia publică atunci când ele vor fi foarte certe. Repet, această afirmaţie are legătură cu acea conversaţie despre care evident şi eu şi ministrul economiei ştim, puterea executivă are două componente, bicefală - prim-ministru şi preşedinte, şi e firesc să lucreze împreună şi să-şi dea mâna pentru rezolvarea acestor probleme de interes naţional.
Luca Niculescu: V-aş întreba ceva acum care ţine poate mai mult de anecdotă. De ce l-a sunat preşedintele Traian Băsescu pe prim-ministru Vladimir Putin? Nu este şi un nivel de reprezentare? N-ar fi trebuit să-l sunaţi dumneavoastră?
Emil Boc: Eu cred că în aceste momente, când ai nevoie de soluţii eficiente, nu este timp pentru orgolii, că nu e timp ca unul să spună staţi că eu am orgolii, este o relaţie pe care preşedintele Băsescu o are cu preşedintele Putin de foarte mulţi ani, a fost la Bucureşti, este o relaţie prin care ei se cunosc mult mai bine, a mers pe principiul eficienţei şi nu pe principiul orgoliului în această legătură, dar evident că eu sunt în contact şi în legătură permanentă cu preşedintele şi ne informăm reciproc cu privire la aceste situaţii şi luăm cele mai bune decizii, deci eu cred că în România nu mai este vremea orgoliilor, este vremea deciziilor corecte şi a luării acelora care ţin de interesul general.
Luca Niculescu: Veţi discuta şi la Bruxelles, unde vă veţi vedea cu preşedintele Comisiei Europene, despre această propunere rusească?
Emil Boc: Vom discuta printre problemele pe care le avem, inclusiv problema gazelor şi situaţia pe care am creat-o, pe care o avem de altfel în urma contenciosului dintre Rusia şi Ucraina, sper ca Uniunea Europeană să aibă o voce unică cu privire la acest contencios pentru că dacă va avea o voce unică, cu atât mai uşor va fi să se rezolve această problemă.
Luca Niculescu: Dar România, în România dacă s-ar întâmpla această... dacă această propunere ar avea loc, care ar fi compania prin care s-ar putea face?
Emil Boc: E prea mult ce-mi cereţi dumneavoastră în acest moment pentru că sunt chestiuni care nu pot fi încă discutate public atâta vreme cât există discuţii pe palierele guvernamentale. Când vom avea o concluzie, fiţi convinşi că vom veni şi vom preciza aceste detalii. În acest moment mai mult nu poate fi discutat. Pot însă doar să vă spun că în acest moment, o spun cu responsabilitate, avem situaţia sub control în România în ceea ce priveşte problema gazelor. Un exemplu. Consumul zilnic este în jur de 58,9 milioane de metri cubi de gaz, atâta consumă România pe zi. Şi de unde vine acest gaz? 33 de milioane de metri cubi vin din producţia internă, din sondele pe care noi le avem, asta producem noi aici, 25,9 milioane de metri cubi îi luăm din depozitele pe care le avem în România, din ceea ce am înmagazinat în România.
Luca Niculescu: Dar am înţeles că nu puteţi să scoateţi decât 25 de milioane pe zi sau ...
Emil Boc: Da, există, atâta scoatem noi din depozit şi avem ca resursă. Evident că am trecut în acest moment şi la combustibilul alternativ, la păcură, pentru a economisi gaz şi pentru a avea aceste rezerve despre care am vorbit, pentru că se pune întrebarea... Noi primeam aproximativ 7 milioane de metri cubi de gaz din import prin cele două conducte, de la Isaccea şi Medieşul Aurit ...vom primi din combustibilul alternativ şi din depozitele pe care le luăm, de aici luăm deficitul.
Luca Niculescu: Vă întrerup pentru că sunt date pe care le-am auzit mult spuse în aceste zile, inclusiv de la ministrul economiei...
Emil Boc: Dacă nu sunt probleme majore, rezistăm.
Luca Niculescu: ...şi nu vor fi ....ce înţelegeţi prin probleme majore?
Emil Boc: Defecţiuni, presiunea scăzută a gazului, temperaturi foarte scăzute şi sperăm să nu apară alte situaţii excepţionale.
Luca Niculescu: Să sperăm şi că se va rezolva această situaţie excepţională deja pentru că după cum ştiţi observatorii europeni au ajuns deja...
Emil Boc: Din nefericire, noi suntem victime colaterale ale conflictului dintre Rusia şi Ucraina, sper să nu apară o altă situaţie excepţională în această situaţie.
Luca Niculescu: Dar credeţi că s-ar putea renunţa la contractul cu intermediarii fără prea multe probleme, că România importă prin două firme intermediare, aşa cum se întâmplă de altfel cu majoritatea ţărilor din Est.
Emil Boc: Deci chestiunile acestea în primul rând se abordează la nivel guvernamental, pe masa Guvernului, după care se discută la televiziune.
Luca Niculescu: Dar ne promiteţi că veniţi aici să ne spuneţi?
Emil Boc: Orice decizie guvernamentală de interes public evident că va fi prezentată opiniei publice şi mulţumesc Televiziunii Române pentru posibilitatea de a comunica cu românii şi a le spune gândurile şi priorităţile pe care le avem.
Luca Niculescu: Alte subiecte de actualitate, domnule ministru. O propunere lansată ieri de preşedintele Traian Băsescu, şi anume ca Guvernul pe care-l conduceţi să-şi asume responsabilitatea pe cele 4 coduri. Sunteţi jurist. Vi se pare o opţiune bună?
Emil Boc: Am avut o discuţie de principiu pe marginea acestui subiect, inclusiv cu preşedintele României, ca de altfel şi cu ministrul Justiţiei, cu ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, n-am luat o decizie. Este una din posibilităţi. Avantajul ar fi acela că asigurăm coerenţa promovării codului respectiv. Pentru că în urma eventualelor amendamente care ar putea apărea s-ar putea pune în contradicţie diversele instituţii din codul respectiv. Dacă vom merge pe această soluţie, dar, repet, decizia politică nu a fost luată încă, o vom face numai după ce ne vom asigura că avem cea mai bună variantă de cod. Că-i vorba de Codul penal sau de procedură penală, sau alt cod, după consultarea specialiştilor, după consultarea parlamentarilor, după consultarea tuturor factorilor care au legătură cu sistemul respectiv...
Luca Niculescu: Consultarea parlamentarilor de ce să nu se facă în Parlament?
Emil Boc: Repet, riscul este că dacă-l laşi la faza de...
Luca Niculescu: Cum îi consultaţi altfel decât...
Emil Boc: Comisia juridică de specialitate să ne dea toate sugestiile, recomandările şi să le putem asimila în proiectul pe care Guvernul după aceea să vină în faţa Parlamentului să-şi angajeze răspunderea.
Luca Niculescu: Şi când veţi lua această decizie politică?
Emil Boc: Decizia va fi luată probabil în luna februarie. Nu pe parcursul lunii ianuarie. Pentru că în primul rând trebuie să fie finalizate aceste coduri, unele din ele mai au încă de lucru, vrem să le supunem dezbaterii publice pentru consultanţă cu oamenii de specialitate şi după aceea vom lua decizia politică. Pentru că avantajul, repet, al acestei decizii este că se păstrează coerenţa instituţională a acelor coduri şi nu pot apărea situaţii cu aplicare contradictorie în urma modificării unor articole fără să fie corelate celelalte articole din codul respectiv.
Luca Niculescu: Să vorbim un pic despre reforma în justiţie. România este în continuare monitorizată de CE şi există o clauză de salvgardare care ar putea fi aplicată la un moment dat. Obiectivul afişat de preşedintele României era ca România să scape de această clauză cu ocazia raportului din această vară. Ce şanse sunt?
Emil Boc: Obiectivul nostru prin menţinerea ministrului Predoiu în Cabinet a fost printre multe altele, a fost acesta.
Luca Niculescu: De ce l-aţi menţinut pe domnul Predoiu?
Emil Boc: Acesta e cel mai important argument, ca să fiu sincer cu dumneavoastră. Garanţia că, începând cu iulie 2009, România va scăpa de monitorizarea pe justiţie. Pentru că ministrul Predoiu este acela care a menţinut legătura cu UE, ştie din prima secundă a noului mandat ce trebuie să facă pentru ca aceste exigenţe ale UE să fie îndeplinite şi are această continuitate necesară ducerii până la capăt a acestui demers. Iar România începând cu iulie 2009 scapă de monitorizarea pe justiţie şi să fie tratată ca membru cu drepturi depline a UE şi din acest punct de vedere.
Luca Niculescu: Dacă argumentele par atât de evidente, de ce a fost ultimul ministru pe care l-aţi numit?
Emil Boc: Pentru că era ministrul care nu era nominalizat nici de PD-L, nici de PSD. Şi evident trebuia să găsim o persoană independentă de cele două formaţiuni şi eu mă bucur că am găsit această soluţie care e una care e, pe de-o parte, şi din punct de vedere politic acceptabilă pentru ambele formaţiuni politice, dar este acceptabilă pentru România şi pentru interesul acestei ţări ca România să scape de monitorizarea pe justiţie.
Luca Niculescu: După 2 săptămâni cum estimaţi că funcţionează acest Guvern în care sunt membri ai PD-L, ai PSD, un fost membru PNL, domnul Predoiu, nu mai ştiu dacă este...
Emil Boc: Este suspendat din PNL.
Luca Niculescu: Nu scârţâie?
Emil Boc: Vreau să vă spun că ceea ce am eu convingere ca prim-ministru este că avem oameni responsabili şi cu experienţă în Guvern. Pe de altă parte, cele două formaţiuni politice îşi joacă o carte foarte importantă. Evident, noi suntem parteneri, dar vom fi competitori electorali. Dar fiecare partid are conştiinţa faptului că bătălia politică viitoare nu se va mai da pe ceartă, ci se va da pe eficienţă. Adică dacă vom fi eficienţi fiecare dintre partidele pe care le reprezentăm într-un cadru coerent al acţiunii guvernamentale, ambele partide vor avea de câştigat. Dacă ne vom certa (...) mai dificilă perioadă a României după 1989, care nu e o guvernare nici pe programul PSD, nici pe programul PD-L, e o guvernare pe priorităţile României, priorităţi stabilite prin Parteneriatul pentru România...
Luca Niculescu: Adică în programul PD-L nu erau priorităţile României?
Emil Boc: Nu e o guvernare cu accent politic de stânga sau de dreapta total. Adică acest program de guvernare e numai de stânga sau numai de dreapta. E o guvernare pe priorităţile României cu măsuri de stânga şi cu măsuri de dreapta sau cu măsuri inspirate din stânga şi din dreapta.
Luca Niculescu: Până acum mi se par destul de dreapta aceste măsuri pe care le-aţi luat.
Emil Boc: Vreau să vă spun că sunt de toate nuanţele. Depinde de unde te uiţi. Dar niciodată noi n-am abordat în Guvern priorităţile noastre, că sunt social-democrate sau că sunt de dreapta. Am abordat că măsura trebuie luată pentru România. Iar măsura asta, spre exemplu, care elimină discrepanţele, abuzurile, aceste acte de tratament inegal a modului de utilizare a banului public sunt chestiuni de bun-simţ. Că sunt ele de dreapta, de stânga... bunul-simţ e bun-simţ. Nu-i nici de dreapta, nici de stânga. E bunul-simţ. Şi pe asta am mers...
Luca Niculescu: Bunul-simţ e folosit de multe ori ca alibi pentru tot ce vrem. Dar sunt măsuri...
Emil Boc: Vreţi să spuneţi că şi drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune.
Luca Niculescu: Daa... Tăiaţi din cheltuielile publice, mulţi ar putea spune că e o măsură de dreapta.
Emil Boc: E o măsură necesară. Când te uiţi în sacul bugetului şi vezi cât ai, trebuie să iei măsurile pentru a-ţi ajusta politicile fiscale în raport cu ceea ce ai în sacul bugetar. Noi exact vom şti după 15 ianuarie care-i proiecţia bugetară a anului 2009, la ce nivel ne putem aştepta. Ştim doar că în octombrie am avut cu 10% mai puţine venituri la buget decât în septembrie, în noiembrie la fel, am avut mai puţine încasări decât în noiembrie, nu ştim încă în decembrie în raport cu cât am avut în noiembrie...
Luca Niculescu: Şi la începutul anului tradiţional sunt mai puţine încasări.
Emil Boc: Şi trebuie să ne facem o analiză şi ce-i pot asigura pe români este că vom fi foarte transparenţi, aşa cum am fost cu aceste măsuri prin care venim să arătăm de ce trebuie să luăm această decizie pentru a elimina şi a face un act de dreptate. La fel vom veni şi vom spune, aceştia sunt banii pe care-i avem, împreună stabilim priorităţile şi avem dorinţa să respectăm şi legile în vigoare pe care le avem şi priorităţile României, şi priorităţile pe care Guvernul şi le-a stabilit. Dar repet, în funcţie de resursele financiare pe care le avem.
Luca Niculescu: Vorbiţi despre faptul că dacă veţi guverna bine, ambele partide vor avea de câştigat. Permiteţi-mi să am o îndoială pentru că mă gândesc la marea coaliţie din Germania. Nu se poate spune că Germania e prost guvernată şi totuşi ne uităm că (...) o duce mai bine decât SPD. Deci partidul de dreapta mai bine decât cel de stânga.
Emil Boc: Aceste lucruri le vom putea şti numai când se încheie...
Luca Niculescu: Nu credeţi că unul dintre partide va pierde?
Emil Boc: Nu. Eu cred că e o situaţie... Ştiţi cum e?... şi în psihologie şi în sistemul de management, o situaţie cum spun britanicii, win-win. Adică situaţie câştigă-câştigă. Eu sunt un promotor, oriunde am fost în funcţii de conducere a unui parteneriat în care ambele părţi să câştige. O situaţie în care unul doreşte să câştige, celălalt să piardă nu funcţionează. Dacă vrei parteneriat trebuie să meargă pe cele două principii, şi ăsta să câştige, şi ăsta să câştige.
Luca Niculescu: Aveţi suficientă încredere unii în ceilalţi după atâţia ani în care numai eu ştiu câte epitete v-aţi aruncat!?
Emil Boc: Repet, suntem parteneri, n-am dorit să ajungem aici, n-am visat că voi ajunge... eu personal n-am crezut că voi ajunge unde sunt în momentul de faţă, nici în calitate de preşedinte de partid nu am crezut că voi fi pus într-o asemenea situaţie, forţa lucrurilor ne-a adus în acest moment şi atunci trebuie să ne comportăm responsabil, nu trebuie să ne iubim, dar trebuie să fim responsabili cu privire la deciziile pe care le luăm, iar dacă vom rămâne, aşa cum am fost până în momentul de faţă, ca interesul public, adică interesul cetăţeanului să fie cel care să ne coordoneze în deciziile pe care le vom avea, ambele partide vom avea de câştigat. Dacă interesul privat sau de grup, Doamne fereşte, va fi acela care la un moment dat va încerca să-şi vâre coada, atunci vom pierde ambele partide pentru că românii, să ştiţi, observă acest lucru. Cine crede că românii nu observă dacă o guvernare este de bun-simţ în interes public sau o guvernare de grup - îşi dă seama imediat. Eu sper să fiu garantul acestei guvernări în interes public.
Luca Niculescu: Vă întreb, apropo de interesul public. Credeţi că este în interesul public ca prefecţii să fie schimbaţi şi să fie înlocuiţi şi repolitizată funcţia prefectului? Pentru că Vasile Blaga, colegul dumneavoastră de partid, a fost cel care a depolitizat funcţia prefectului, dacă nu mă înşel, şi acum asistăm la o ofensivă...
Emil Boc: Să fiu sincer cu dumneavoastră. Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, el este omul Guvernului în judeţ, el face politica Guvernului. Este firesc ca la nivelul Guvernului să fie un om de încredere al Guvernului, care să ducă politica acestuia. De aceea trebuie găsit un corp larg, aşa cum este peste tot în lumea civilizată, un corp larg în care să pătrundă înalţi funcţionari publici, da? Şi din care Guvernul să poată alege acea persoană care să-i poată duce la îndeplinire politica pe care acel guvern o promovează. Asta ne spune Constituţia, că Guvernul este reprezentantul Guvernului în teritoriu...
Luca Niculescu: Prefectul.
Emil Boc: Prefectul, pardon. Şi trebuie acea persoană de încredere pe care Guvernul o are din corpul funcţionarilor publici, menţinând posibilitatea de a intra în acest corp şi de a nu-l menţine foarte îngust, de a nu menţine foarte îngust acel corp al înalţilor funcţionarilor publici, în care după aceea să se poată găsi această formulă.
Luca Niculescu: Vorbiţi despre interesul public, domnule premier. Aţi spus-o de mai multe ori în această seară. Pe de altă parte, de când aţi făcut această coaliţie şi Parteneriatul pentru România asistăm la negocieri, la discuţii, la schimburi de funcţii, de portofolii...
Emil Boc: La ce schimb aţi asistat? Daţi-mi un exemplu.
Luca Niculescu: Nu, schimburi în sensul că aveţi ... mă gândesc la CSAT, de exemplu, faptul că Mircea Geoană va face parte...
Emil Boc: Ce am schimbat?
Luca Niculescu: Aţi schimbat că nu era Mircea Geoană..., nu era preşedintele Senatului şi va fi preşedintele Senatului.
Emil Boc: Dar ce schimb de funcţii am făcut, că asta nu înţeleg?
Luca Niculescu: Poate nu schimb de funcţii, împărţiri de funcţii.
Emil Boc: Este o decizie corectă care reflectă principiul colaborării puterilor în stat. Într-un moment de securitate naţională ai nevoie să ai la aceeaşi masă autorităţile publice fundamentale ale statului reprezentate pentru a putea lua cea mai bună decizie. Nu cred ca omul 2 în stat care este preşedintele Senatului să nu aibă posibilitatea... că el se numeşte astăzi Mircea Geoană, că mâine se va numi altcineva în următorul mandat, nu asta este important. Important este ca această autoritate, care este omul numărul 2 în stat, să aibă acces la aceste informaţii care ţin de siguranţa naţională şi de modul cum este gestionată România, nu mi se pare deloc ieşit din comun ca acest lucru să se întâmple. Este o măsură corectă.
Luca Niculescu: Dar dacă era atât de util, de ce nu s-a făcut până acum?
Emil Boc: Pentru că ceilalţi nu au avut inspiraţia s-o facă.
Luca Niculescu: S-ar putea să mai intre şi alte persoane în CSAT?
Emil Boc: Nu. Nu avem o asemenea intenţie şi nici nu am discutat o altă modalitate, este o chestiune să ai, pe de-o parte, omul numărul 2 în stat, pe de altă parte, ai putere executivă, să ai şi puterea legislativă reprezentată într-o asemenea structură, pentru că, Doamne fereşte, preşedintele Senatului este cel care ţine de drept locul preşedintelui României. Este firesc ca o asemenea persoană să aibă acces în CSAT şi să aibă informaţiile disponibile, să fie parte la deciziile care se iau.
Luca Niculescu: Şi când credeţi că se va opri această împărţire a funcţiilor astfel încât mass-media să nu mai vorbească despre ea, pentru că după cum vă uitaţi, agenda...?
Emil Boc: De ce ne ascundem după paharul cu apă? Chiar nu am reuşit să-l... a fost aşa antrenantă emisiunea, nici un pahar de apă n-am reuşit să servesc până acum, asta înseamnă că e bine. Orice guvernare care vine are un anumit număr de portofolii, care sunt date pe componenta politică, mă refer aici la secretarii de stat, în toată lumea de la Atlantic la Marea Neagră aşa se întâmplă, că şi în America, când vine Administraţia Obama cel puţin 3000 de înalţi funcţionari federali pleacă.
Luca Niculescu: Acolo sunt cunoscute.
Emil Boc: Şi aici sunt secretari de stat care ocupă structuri existente. Aşa se întâmplă şi în momentul de faţă şi în România, pleacă cei care au fost în administraţia veche şi sunt nominalizaţi cei care vin din administraţia asta. Cele care sunt de jos vin prin procedurile legale, concursuri sau ce alte formule există, dar formula politică ce ţine de numire şi se dă stiloul primului-ministru sunt cele care ţin de nivelul secretarilor de stat care sunt fireşti în fiecare ţară democratică. Noi facem o evaluare internă a fiecărei propuneri pe care o avem pentru a lua cea mai bună decizie. Unele le-am publicat deja în Monitorul Oficial, altele vor apărea în perioada următoare.
Luca Niculescu: Apropo de funcţie, încă nu aveţi purtător de cuvânt, dacă nu l-aţi numit în mare.
Emil Boc: Par eu un om care nu ştie să-şi poarte cuvintele? Am glumit de data această. Evident că vom avea şi o asemenea structură, deocamdată facem faţă şi în această formulă, dar vom avea.
Luca Niculescu: Mă gândesc cum veţi face să aveţi un purtător de cuvânt care să fie suficient de puternic, încât să reprezinte un Guvern atât de puternic?
Emil Boc: Deocamdată are primul-ministru şi miniştri foarte buni, şi vă asigur că ştie să poarte mesajul mai departe. Dar vom avea evident şi această instituţie completată.
Luca Niculescu: Vom avea alegeri în acest an, avem alegeri europene pe 7 iunie, apoi alegerile prezidenţiale. Credeţi că va fi uşor să conduceţi un Guvern de coaliţie când momentele electorale sunt apropiate şi importante?
Emil Boc: A fost o decizie foarte importantă pe care cele două partide au luat-o încă din momentul în care au decis să semneze Parteneriatul pentru România, ca acele priorităţi pe care le-am stabilit şi modul în care Guvernul va acţiona nu va fi legat sub nici o formă de anul electoral 2009. A venit şi mesajul preşedintelui României foarte clar, care a spus nu ţineţi cont în orice decizie pe o veţi lua la nivel guvernamental că anul 2009 este an electoral, de aceea cel puţin până în acest moment, şi sper şi în perioada următoare, nu există la nivel guvernamental această presiune a anului electoral. Iar dacă va exista, eu vă asigur cât timp voi fi acolo, voi fi acela care voi pune deoparte această presiune pentru că avem o presiune imensă pe care ne-a dat-o criza mondială, criza economică care din nefericire are efecte şi în România, şi este suficient de mare presiunea aceasta pentru ca deciziile noastre să fie corecte, să nu mai fim înconjuraţi şi de o altă presiune de natură electorală. De aceea, pentru mine era foarte simplu că premier să vin să dau cu bani în stânga şi în dreapta, cum a făcut vechiul guvern, să spun că suntem în an electoral, cinci luni de aici înainte avem alegeri. Am spus din primul moment când am acceptat funcţia de prim-ministru, în urma nominalizării preşedintelui României, cuvântul de ordine al guvernării va fi responsabilitatea, şi mă bucur că şi la partenerii de la PSD am găsit acelaşi punct de vedere. Eu cred că derivă această viziune comună prin faptul că ambele partide sunt conştiente de faptul că ele în acest moment joacă o carte politică importantă bazată pe performanţă, şi nu pe ceartă. Poate după 18 ani e timpul să se schimbe şi modul de a face politică în România, poate fi şansa anului 2009.
Luca Niculescu: Vom vedea, şi vă dau întâlnire peste câteva săptămâni sau peste câteva luni în acelaşi subiect să discutăm, să vedem dacă toate aceste lucruri pe care le-aţi spus se vor împlini şi dacă această responsabilitate va fi cuvântul de ordine care va marca acţiunea guvernamentală. Vă mulţumesc domnule prim-ministru, închei această ediţie specială.
(Prin Monitoring Media: TVR 1 - Ediţie Specială, Ora: :00)
(sursa: http://www.monitoring.ro)08 January 2009
Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu
...la şedinţa de bilanţ a activităţii din anul 2008
a Consiliului Superior al Magistraturii
(08 ianuarie 2009)

În primul rând, aş vrea să vă mulţumesc pentru calitatea discuţiilor. Aş avea însă o curiozitate, dacă spre exemplu, doamnă judecător, aţi avut aceeaşi abordare şi înainte de Bilanţ, în şedinţele CSM? Da? Excelent atunci. De doamna am aflat, că s-a manifestat pe urmă pe site-ul propriu. Deci este în regulă dacă problemele, aşa cum le ridicaţi acum, se ridică şi atunci când nu suntem la momente de bilanţ. Probabil că va trebui să fiţi mai insistentă şi dumneavoastră, şi dumneavoastră doamna judecător, pentru că mi se pare extrem de important ca unul din lucrurile care acum nu există, responsabilitatea fiecărui membru al CSM, să se poată manifesta mai devreme sau mai târziu. Răspunderea colectivă este, ştim toţi din experienţă, răspunderea nimănui. Şi dacă vă aduceţi aminte, acum doi ani insistam ca în regulamentul de funcţionare fiecare să îşi preia nişte responsabilităţi, iar când venim la bilanţ să ştim: domnul judecător sau domnul procuror a avut responsabilităţile acestea, care nu s-au realizat. Poate că merită să luaţi în consideraţie în modul cel mai serios abordarea celor două doamne. Venind la ceea ce mi se pare extrem de important, ca obiectiv pe termen scurt, să convingem, prin raportul din iulie al Comisiei Europene, că România nu mai trebuie monitorizată pe justiţie. Şi o spun încă o dată: este surprinzător faptul că un corp intelectual de elită nu reuşeşte să ajungă la un standard minimal cerut de calitatea de stat membru al Uniunii Europene.
Deci, cea mai mare densitate de oameni instruiţi este în magistratură, nu ştiu alt loc: judecători, procurori, grefieri, oameni instruiţi. Şi totuşi nu reuşim să mobilizăm sistemul în direcţia în care trebuie să o facem, spre a preveni riscuri pentru România, nu pentru altcineva. Şi cred că este cam exact acelaşi lucru pe care l-am spus şi anul trecut: inadmisibil, inadmisibil. Şi aici sunt două zone de responsabilitate. Nu vreau să pun totul în spatele dumneavoastră. Este şi zona politică, care şi-a dat măsura anul trecut, când prin decizii ale Parlamentului a fost o grosolană interferenţă în justiţie, lucru care a fost remarcat şi de raportul Comisiei Europene. Parlamentul nu este chemat să judece, nu este chemat să decidă. Sunt magistraţii. Procurorii în fază iniţială, judecătorii în faza finală. Impresia mea, nu pot avea certitudini, este că CSM a făcut eforturile necesare pentru ca observaţiile Comisiei să fie rezolvate şi sper ca acest efort să fi fost şi credibil pentru cei care au făcut evaluarea activităţii CSM în luna decembrie.
Şi efortul va fi credibilizat dacă este urmat de acţiune, ca, spre exemplu, problema inspectorilor CSM, modul de selectare a lor. Şi cred că aici ar trebui foarte rapid să încetaţi prelungirea mandatului celor care au fost şi urgent organizat un concurs sau o selecţie bazată pe noul regulament, pentru că asta într-adevăr ar convinge că noul regulament este funcţional. Dacă rămânem cu regulamentul editat cu o săptămână înainte de venirea inspectorilor şi pe urmă cu prelungirea mandatelor inspectorilor de la Inspecţie, cred că vom avea o problemă de credibilitate. Dar optimismul meu legat de CSM este în această paradigmă a observaţiei că CSM a ţinut cont de raportul Comisiei Europene de anul trecut şi, cel puţin la nivelul documentelor, încearcă să anuleze observaţiile negative din anul trecut. Să sperăm că o va face şi parlamentul şi vom scoate cei doi piloni, cei doi furnizori de observaţii negative din raportul din februarie chiar. Pentru că nu putem spera la o încetare a monitorizării în vară, în iulie, în septembrie, când se va face raportul în 2009, dacă raportul din februarie nu este unul care să marcheze progres consistent faţă de anul trecut. Este imposibil să mai menţinem obiectivul.
De fapt, acum în februarie vom şti dacă ne mai putem menţine obiectivul: ridicarea monitorizării în vară. Dacă acest raport nu va constata un progres consistent în zonele cele mai sensibile ale raportului anterior, obiectivul nu poate fi atins. Să sperăm însă că şi parlamentul va reacţiona pozitiv, iar măsurile pe care dumneavoastră le-aţi luat vor fi şi implementate ca să devină foarte credibile. Cred că a doua prioritate a acestui an sunt Codurile. Şi aici o spun, chiar dacă aduc în discuţie şi politicul, decizia legată de Coduri este ca, şi sper să o ducem aşa până la capăt, putem să îi spunem o decizie provizorie, pentru că nu a venit încă momentul deciziei finale, este să se meargă cu toate cele patru Coduri pe asumarea răspunderii guvernului. Asta înseamnă că ar trebui să avem convingerea că ele sunt perfecte sau aproape perfecte, că nu mai sunt generatoare de prelungire de termene în instanţe, că nu mai sunt generatoare de complicaţii, că nu mai sunt generatoare de interpretări diferite la fiecare instanţă.
Ar trebui să fie o operă juridică de cea mai înaltă calitate, ar trebui să fie în aşa fel încât asumarea răspunderii să se facă până la vacanţa de vară, să existe timpul de tranziţie pentru familiarizarea judecătorilor, şi procurorilor, şi grefierilor cu conţinutul acestor noi Coduri şi undeva la anul, în 2010, să le punem în aplicare, după asumarea răspunderii. Soluţia asumării răspunderii mi se pare cea care răspunde şi imperativului timp şi imperativului democratic, pentru că oricine poate să depună o moţiune de cenzură împotriva guvernului, care şi-a asumat răspunderea pe un asemenea pachet de legi de o asemenea importanţă, şi mai ales mi se pare că prezervă riscul sau elimină riscul, scuzaţi-mă, de a se face pe Coduri intervenţii necorelate cu alte articole şi atunci să ajungem, ca de obicei, la o legislaţie afectată de lipsa de corelare, să spunem. Cred că aceasta va fi soluţia politică şi din acest motiv rugămintea mea ar fi, nu ştiu în ce măsură aţi trecut prin toate Codurile, dar să vă mai uitaţi o dată, pentru că va fi o asumare şi pe ea nu mai avem ce face dacă Codurile scapă la promulgare cu erori.
Sigur şi partidele cu specialiştii lor vor fi chemate să privească în Coduri, chiar dacă se va merge pe asumarea răspunderii, ele nu vor fi un secret pentru partide, dar Ministerul Justiţiei va sta la dispoziţie să explice de ce în cazul în care vor fi întrebări asupra conţinutului unor articole, şi cred că este o soluţie mai bună decât să le lăsăm într-o lungă analiză şi dezbatere. Cred că nu ar putea să iasă tot setul de Coduri mai devreme de 4-5 ani din Parlament. Şi asta ar întârzia foarte mult şi obligaţiile asumate de noi, pe de o parte, faţă de Comisia Europeană, şi capacitatea noastră de a face justiţia mai eficientă şi, de ce nu, mai dreaptă. Or, cred că aceasta va fi una din soluţii. De aceea, îl rog şi pe domnul ministru şi pe dumneavoastră să mai cheltuiţi timp în a privi în aceste Coduri. Şi să avem o operă juridică, şi nu nişte legi obişnuite, care să ne trezim că trebuie modificate pe urmă, pentru că în practică au putut fi eşecuri.
Deci, aceste două lucruri cred că sunt obiective majore, unele doar pentru dumneavoastră, cu semnificaţii în principal pentru dumneavoastră, altele cu semnificaţii în principal pentru parlament sau pentru guvern, să reuşim să ridicăm monitorizarea şi anul 2009 să fie anul în care să avem Codurile în vigoare, promulgate. Din câte ştiu eu, asta a fost şi una din marile tentaţii ale rămânerii în funcţie a domnului ministru Predoiu, Codurile, şi cred că este un lucru bun. Sunt lucruri care s-au spus, parcă nici nu are rost să le reiau sau să le redau în propria-mi interpretare. Şi totuşi o să fac câteva observaţii.
În primul rând legat de ordonanţa devenită deja celebră cu blocarea posturilor libere şi în acelaşi timp o altă ordonanţă care vizează necumularea pensiei cu salariul, şi cu salariul de profesor, şi cu salariul de magistrat, şi cu pensia de magistrat, şi cu toate la un loc. Sigur că ea nu a vizat nici însoţitorii persoanelor cu dizabilităţi, nu a vizat nici pe Victor Rebengiuc, actorul, ci a vizat abuzurile. Abuzurile din Ministerul Apărării, abuzurile din Ministerul de Interne, abuzurile din Justiţie. S-a ajuns la venituri uriaşe de la stat. Şi sigur am văzut toţi reacţia când un guvern are curaj să scrie legi fără excepţii. Cum Dumnezeu să scriem în anul 2008 la sfârşit o lege care nu are un articol, care spune “se exceptează preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, scuze este doar un exemplu, “se exceptează membrii CSM”, “se exceptează generalii din Ministerul de Interne”, “se exceptează generalii din Ministerul Apărării”. Cam aşa arată democraţia, fără excepţii. Ştiu că este deranjant, că ne-am obişnuit să fim clienţii excepţiilor. Dar marea mea rugăminte este să trataţi lucrurile fără excepţii.
Îmi este foarte bine cunoscut efectul presiunii care se face acum pe Curtea Constituţională. Sigur şi ea are patru judecători care sunt şi pensionari şi judecători ai Înaltei Curţi, cu siguranţă se va izbăvi, victoria probabil, excepţia. Dar este prima reglementare care nu creează articol cu excepţii şi a înfuriat pe toată lumea. Cred că această ordonanţă respectă Constituţia, aplicarea egală a legii pentru toţi. Dacă va fi nevoie, se va găsi soluţia promovării prin alte formule legislative a aceluiaşi subiect. Vă repet: obiectiv nu a fost nici însoţitorul omului cu dizabilităţi, obiectiv nu a fost nici actorul care joacă nu ştiu ce piesă, ci obiectivul acestei ordonanţe au fost abuzurile făcute pe seama banului public. Şi mai venim într-o zonă asupra căreia aş vrea să fac o menţiune pentru că într-un fel sau altul a deschis-o domnul Lupaşcu. Şi nu aş vrea să rămână un secret dacă tot a fost deschisă. Nu am avut-o în obiectivul de a fi abordată ca subiect. Conflictul între Preşedinte şi Înalta Curte.
Probabil că arată că nici Justiţia nu poate face chiar orice. Adică să oblige pe preşedintele României să facă general un ofiţer. Aşa ceva nu se poate. Cum? Domnilor judecători şi procurori nici un judecător nu poate stabili execuţia bugetului statului român. Şi nici cheltuielile bugetului statului român. Acest lucru este un atribut al puterii executive şi al puterii legislative. Sunt foarte multe procese. Nu aş vrea să intru în detalii şi să vă spun că hotărârea adoptată prin care s-au mărit salariile este, în opinia mea, o interferenţă gravă a puterii judecătoreşti în puterea executivă care este singura care poate spune câţi bani are. Cu atât mai mult cu cât pe celebra ordonanţă din 2000 prin care se scotea sporul de suprasolicitare şi stres, dacă vă duceţi în expunerea de motive aţi fi văzut că a fost scos pentru că s-a introdus în salariu. Deci dumneavoastră, instanţele, au dublat aproape salariile magistraţilor pe o ordonanţă care nu mai era în vigoare. Nu aş vrea să înţelegeţi altceva. Sunt un susţinător al plăţii corecte a magistraţilor. Sunt un susţinător al faptului că şi numărul dumneavoastră nu e atât de mare. Nu sunteţi milioane. Sunteţi câteva mii.
Statul român poate suporta salarii bune pentru magistraţi. Şi probabil că nivelul pe care îl au acum salariile magistraţilor este un nivel corect. Dacă este ceva deranjant este modul, scuzaţi-mă că o spun, din punct de vedere al Executivului vă spun, abuzul prin care s-a obţinut, prin încălcarea legii. Acest lucru nu trebuie să creeze un precedent. Şi eu cred că Executivul şi Legislativul ar trebui să reacţioneze. Pentru că mâine veţi da o hotărâre judecătorească în care stabiliţi cine este ministru. Poimâine veţi stabili prin hotărâre judecătorească bugetul de stat al României. Ori o putere când scapă dincolo de limitele ei trebuie adusă în limitele responsabilităţilor ei. Acesta este un lucru important pe care am dorit să vi-l spun. Nu generaţi. Vă plângeaţi de intereferenţa politicului în justiţie şi eu am recunoscut-o prin abuzul făcut de Parlament. Dar în acelaşi timp vă atenţionez că, la rândul dumneavoastră, nu puteţi face abuzuri.
Trebuie să rămâneţi în atribuţiunile dumneavoastră. Iau ce este în instanţe acum de la colegi de-ai dumneavoastră şi probabil că vor câştiga glorios. Unul cere acordarea tichetelor de masă, un magistrat. Are procesul în instanţă. Alt magistrat constatând că sunt categorii cărora statul le asigură maşina CASCO cere şi dumnealui, prin instanţă, ca statul să-i asigure maşina, asigurare CASCO. Un altul cere acordarea pe ore suplimentare pentru magistraţi prin invocarea discriminării faţă de ofiţerul de poliţie. Nu ştiu cât este de drept. Şi multe altele. Spor de fidelitate. Păi ce spor de fidelitate ar trebui să ia preşedintele României? Cred că toţi suntem datori cu fidelitate faţă de locul de muncă. De ce trebuie acordat un spor de fidelitate magistratului? Nu jură să respecte legile ţării? Îi plătim ca să-şi respecte jurământul sau care este semnificaţia acestei acţiuni deschisă de un magistrat? Sunt multe altele. Sunt 28 de cauze pentru care magistraţi din diverse puncte din ţară au introdus acţiuni care să le mai aducă bani. De la asigurarea maşinii până la tichetele de masă, şi aşa mai departe.
Domnilor judecători şi procurori, rugămintea mea este să analizaţi foarte bine această situaţie care, după părerea mea, este o gravă ingerinţă în puterea Executivă, o substiuire de putere executivă. Nu este un drept pe care dumneavoastră l-aţi dobândit şi vi s-a luat. Ci este un drept pe care l-aţi avut dobândit şi vi s-a introdus în salariu, după care pe ordonanţă anulată vi l-aţi mai dat o dată. Acest lucru nu este de tolerat. Şi puterea legislativă şi executivă vor reacţiona într-un fel sau altul. Sigur, va trebui să găsim formula, mărirea legală a salariilor magistraţilor, dar nu printr-un abuz de putere. Este lucrul pe care eu l-am cerut Guvernului. Voi discuta şi cu grupurile parlamentare la revenire. Pentru că acest precedent este intolerabil. Vă repet, fiind unul dintre politicienii care susţin că magistratul, procurorul trebuie bine plătit. Cum la fel susţin că şi profesorul trebuie bine plătit sau medicul. Dar având în vedere importanţa şi faptul, realitatea că statul nu merge fără justiţie, sunt un susţinător al ideii că judecătorul, magistratul trebuie bine plătit. Însă vreau să găsim forma prin care să nu se facă prin ingerinţă în Executiv şi Legislativ. Vom vedea.
Probabil pare o chestiune complicată şi vreau să vă spun că este doar o observaţie. Eu nu am dreptul să judec. Nu am dreptul să pun sub semnul întrebării hotărârile judecătoreşti. Dar ca şef al statului am obligaţia să veghez la buna funcţionare a instituţiilor. Iar dacă s-a produs cumva un abuz din acest punct de vedere, un abuz de putere, voi cere să fie reglementat corect prin menţinerea salariilor judecătorilor şi procurorilor. Nu asta este problema care mă deranjează. Ci modul în care s-a reglementat. Dacă nu am dreptate voi avea capacitatea să spun: „Nu am avut dreptate”. Dar dacă am cumva, şi vă invit şi pe dumneavoastră să citiţi expunerea de motive de la ordonanţa prin care s-au anulat aceste sporuri, probabil magistraţii care s-au pronunţat nu au citit-o. Era un alt subiect pe care doream să îl ridic. De asemenea, vă cer să aveţi în vedere că se intră într-un an de austeritate. Nu este dorinţa nici unui politician să spună că blocăm locuri de muncă libere, neocupate. Nu există această dorinţă. Nu există nici un fel de dorinţă a vreunui politician să spună: „Nu putem să dăm bani la salarii, la pensii.” Dar asta este realitatea.
România intră în 2009 cu un deficit bugetar pe standarde europene de peste 5 la sută din PIB, în condiţiile în care avem o contracţie a producţiei industriale. Ca să fie mai uşor, ştiţi că dumneavoastră puteţi spune: „Nu mă interesează, statul să plătească”. Sau poate spune oricine. Domnilor judecători şi procurori, România are aproape 5 milioane de salariaţi activi, din care 1,5 milioane sunt bugetari şi din care 4,9 milioane sunt pensionari la stat, în afară de pensiile agricole. Câţi oameni credeţi că pot duce în spate 3,5 milioane de salariaţi care produc, că sunt sfera serviciilor, că sunt sfera industrială? Deci 4,9 milioane pensionari şi 1,5 milioane bugetar duşi de 3,5 milioane. Din păcate abordarea de anul trecut şi acum 2 ani a fost că bugetul de stat este locul nostru comun, acolo de unde ne înfruptăm toţi bugetarii şi nu ne mai interesează nimic altceva.
Anul acesta lucrurile se vor schimba radical. Se vor schimba radical pentru că nu mai merge. Asta este o extindere la ce vă spuneam mai înainte. Nu mai vorbim de alte sporuri care sunt acum în pline procese. Le aveam notate pe aici, dar nu are rost să le mai reiau. Concluziile: nu mergeţi până la limita la care să constatăm oficial ingerinţa gravă a puterii judecătoreşti în puterea executivă şi puterea legislativă. Aşa cum politicienii, sau eu cel puţin, vă respectă independenţa aveţi în vedere că puteţi genera reacţia puterii legislative şi executive. Şi vă dau un tip de reacţie: se dau bani din bugetul de stat atâţi cât sunt şi nu cât aveţi scris în hotărârile judecătoreşti. Ce faceţi? Este o reacţie simplă, firească. Atâţi bani sunt. Deci atenţie la abordările de acest gen. Bugetul de stat nu este infinit. S-a crezut că este infinit, că duduie economia, s-a ajuns la deficit de minus 5 la sută din PIB ceea ce pune România într-o situaţie extrem de dificilă. Bun, aş veni la lucruri mai bune, dar acest lucru trebuia să îl spun pentru că am şi obligaţia să vă transmit sentimentele sau realităţile celorlalte puteri, eu având acces prin voia Constituţiei în toate puterile. Şi în Parlament să mă duc, şi la Guvern şi la dumneavoastră.
Şi atunci vă transmit nişte discuţii care sunt şi în partea cealaltă. Ca să fie ştiute. Altfel cel puţin de când sunt eu Preşedinte, cred că un mandat eficient, cel desfăşurat de cele două doamne în fruntea CSM-ului. Sper ca şi un mandat în care vor fi numai bărbaţi de data aceasta, dacă prin vot aşa veţi decide, să fie cel puţin la fel de eficient. Şi chiar mi-aş dori mult ca responsabilizarea să vină într-o formă sau alta. Resopnsabilizarea individuală cred că este un mod şi de creştere a calităţii prestaţiei CSM-ului. Nicăieri organismele care îşi asumă colectiv răspunderea de fapt nu răspund de nimic. Şi la fel cum discutăm de responsabilitatea magistratului, care încă nu a răspuns pentru soluţiile greşite pentru care tot plătim la CEDO, încă nu a răspuns nici un magistrat în România şi mă întreb de ce? Cred că trebuie să venim şi către responsabilizarea fiecărui membru al CSM-ului pe o zonă de proprie responsabilitate. Pentru că în momentul de faţă, şi acesta este sentimentul meu, şi nu numai sentimentul meu. Este şi litera şi spiritul legii. CSM-ul administrează Justiţia în România, nu Ministrul Justiţiei. Şi apropo de acest lucru, cu scuzele de rigoare că nu-mi dau seama dacă ceea ce voi spune acum este corect din punct de vedere al legii.
Eu ştiu de ce şi pentru o mustrare un magistrat trebuie să ajungă la CSM. Şi spunea bine domnul Lupaşcu: „Dar poate controla şi ministrul Justiţiei, poate controla şi procurorul general”. Da, poate controla, şi ce face? Dacă la nivelul procurorului general, la nivelul ministrului Justiţiei nu cred că se impune aşa ceva. Dar procurorul general dacă se duce, face un control la o unitate de parchet, dacă el nu poate aplica nicio sancţiune prompt, când a constatat neregula, care e eficienţa controlului? Poate că sancţiunile până la un anumit nivel, de genul mustrare, reţinere din salariu cu 5 la sută, poate nu chiar 10 la sută. Dar ceva trebuie lăsat şefilor de structuri, fie că discutăm de instanţe de judecată. Un şef de Curte de Apel trebuie să vină la dumneavoastră să vă roage să aplicaţi o mustrare, un şef de parchet de pe lângă o Curte de Apel la fel când el are responsabilitatea teoretică a funcţionării. Cred că puţină descentralizare, menţinând totul sub controlul CSM, nu strică. Pentru că orice magistrat sancţionat de şeful Curţii de Apel, de procurorul şef al parchetului de pe lângă Curtea de Apel, magistratul se adresează dumneavoastră şi dacă a greşit, dar procesul acesta foarte lung de a aplica o sancţiune minimală cred că este şi descurajant, şi ineficient.
Cred că parte din sancţiuni pot fi delegate, dar, repet, nu ştiu dacă legea vă permite să delegaţi sau trebuie modificată. Dar este imposibil ca un şef de Curte de Apel să nu aibă drept să îşi sancţioneze un judecător care nu ştiu ce a făcut. Pentru ce trebuie să ajungă totul la dumneavoastră, din toată ţara asta? Eu vă cer scuze că mi-am permis să-mi dau cu părerea pe tema asta. Bun, mie mi se pare foarte greoi sistemul. Puteţi să o faceţi cum vreţi. Lăsaţi-o şi aşa, dar eficienţa suferă, mai ales cum aveţi prin lege inspecţiile.
Numai ce am auzit aici, la sesizarea procurorului general nu aţi luat nicio măsură. Abia când s-a pornit o campanie de presă s-a revenit şi v-aţi autosesizat. Hai s-o închidem. Oricum mi se pare greoi sistemul de sancţiuni. Cred că şeful instituţiei ar trebui să aibă oarecare atribuţiuni din acest punct de vedere şi şi le asumă, că ajunge tot la CSM dacă nu e în regulă. Altfel, eu cred că anul 2009 poate fi un an bun din punct de vedere al justiţiei, dacă lucrurile vor merge în continuare într-un crescendo din punct de vedere al eficienţei CSM-ului ca unic, repet, unic administrator al justiţiei. Ştiţi, am văzut că au crescut şi la dumneavoastră numărul de sesizări de la cetăţeni, de la justiţiabili. Trebuie să vă spun că la Preşedinţie s-a dublat. Mare parte din sesizări sunt retrimise de la noi către dumneavoastră, pe unele nu le mai trimitem. Dar ştiţi care sunt cele care creează cele mai mari probleme? Unii ne trimit în copie hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi ei cred că ar judeca Preşedintele. Spun domnule Preşedinte, aşa scrie acolo “Noi Preşedintele României” şi primul lucru trebuie să-i scriu omului “nu eu am judecat”. Nu se poate renunţa la chestiunea aceasta?
Eu vă mulţumesc mult, vreau să vă asigur că eu vă voi fi un partener şi nu cred în chestiunea aceasta cu izolarea, una este izolarea şi alta este independenţa puterilor între ele. Puterile trebuie să găsească formula să comunice măcar, măcar să comunice, nu să se subordoneze una alteia, nu să-şi transfere una alteia interesele, dar comunicarea este esenţială. Şi eu cred că cel puţin în problema Codurilor şi a raportului care să ne facă să atingem obiectivul anul acesta chiar cred în nevoia de a comunica, între toate puterile - legislativă, executivă şi puterea judecătoarească. Aş mai spune un lucru, că se observă, şi nu vreau să dau niciun nume. Nu. Mai bine o spun când suntem numai noi, nu mai spun nimic. Poate o să vă invit la o şedinţă închisă, nu într-o şedinţă deschisă. Se pot organiza? Dacă se pot organiza vreau să facem şi o şedinţă închisă pentru că sunt lucruri care nu pot fi publice, dar pe care eu cred că dumneavoastră trebuie să le ştiţi, la modul cel mai sincer cred că trebuei să le ştiţi măcar la nivelul CSM-ului. Eu vă mulţumesc mult şi vă asigur de dorinţa mea de a face un parteneriat, vă asigur că am ridicat problema salariilor pentru că mi se pare că este ceva în neregulă cu modalitatea, nu cu nivelul salariilor. Salariile la magistraţi trebuie să fie în regulă, satsifăcătoare şi nu sunteţi mulţi, deci este o categorie căreia i se poate rezolva această problemă, dar după părerea mea trebuia altfel, dar repet, eu sunt inginer, eu s-ar putea să greşesc, dumneavoastră ca judecători…
Eu vă mulţumesc mult şi vă doresc în modul cel mai sincer un an bun, că dacă aveţi dumneavoastră un an bun avem şi noi un an bun.”
Departamentul de Comunicare Publică
08 Ianuarie 2009