Emil Cioran este un mare scriitor şi filosof român care a creat o operă imensă în afara graniţelor României – mai precis, în Franţa

---

Asta a fost pe scurt... şi acum pe larg.

DISCURSUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la întâlnirea de început de an cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi la Bucureşti
(Palatul Cotroceni, 20 ianuarie 2011)

Domnule ministru de Externe,
Excelenţa Voastră, domnule Nunţiu Apostolic,
Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor şefi de misiuni,
Doamnelor şi domnilor,

Înainte de toate doresc să vă mulţumesc, domnule Nunţiu Apostolic, pentru urările şi gândurile bune pe care, ca de fiecare dată în astfel de ocazii, le-aţi exprimat în numele întregului corp diplomatic.

Optimismul şi nădejdea ne sunt mai necesare ca oricând. 2010 a fost un an greu, care ne-a pus pe toţi la încercare. A fost anul în care românii, la fel ca multe alte popoare europene, au resimţit cel mai dureros efectele crizei economice. A fost anul unor mari tragedii, de la seismul din Haiti, mareea neagră din Statele Unite, inundaţiile din Pakistan, incendiile din Rusia şi Israel, numeroasele catastrofe aviatice, inclusiv cea în care şi-au pierdut vieţile preşedintele Poloniei şi soţia sa, până la epidemia de holeră din acelaşi foarte greu lovit stat Haiti.

Dar a fost şi anul speranţei. Pentru cetăţenii moldoveni, care şi-au reafirmat încrederea în coaliţia proeuropeană de la Chişinău, pentru cetăţenii irakieni, care au văzut finalul unei îndelungate crize politice, pentru cetăţenii greci şi irlandezi, care au simţit solidaritatea europeană, dar şi gustul amar al austerităţii economice, pentru comunitatea internaţională, la semnarea tratatului START 2 de către Statele Unite şi Federaţia Rusă.

A fost şi anul unor mari transformări la nivel global. China a devenit a doua economie a lumii şi prezenţa ei pe piaţa internaţională este resimţită tot mai puternic. Alianţa Nord-Atlantică a adoptat un nou concept strategic şi a schiţat planul încheierii celei mai ample misiuni militare din istorie – cea din Afganistan. Serviciul European pentru Acţiune Externă a început să prindă contur, ceea ce va conduce la creşterea eficienţei şi coerenţei acţiunii externe a Uniunii Europene şi a influenţei sale politice şi economice pe plan internaţional.

Excelenţele Voastre,
Printre evenimentele pe care poporul român le va marca anul acesta se numără şi aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran. Sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră sunteţi familiarizaţi atât cu personalitatea acestui mare om de cultură, cât şi cu opera sa. Pentru ceilalţi, voi spune, pe scurt, că Emil Cioran este un mare scriitor şi filosof român care a creat o operă imensă în afara graniţelor României – mai precis, în Franţa. Contribuţia sa la dezvoltarea celor două culturi, română şi franceză şi, prin aceasta, la construirea unei punţi trainice între ţările noastre, este una deosebită.

M-am referit la Emil Cioran pentru că este un reprezentant de seamă al diasporei, iar 2011 ne propunem să fie, în politica noastră externă, anul românilor. Acesta este motivul pentru care vom urmări cu precădere, în anul care tocmai a început, acele obiective de politică externă care au consecinţe directe şi practice asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor.

Libera circulaţie, liberalizarea accesului pe piaţa europeană a muncii, consolidarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi spirituale şi, în general, întărirea legăturii cu ţara a românilor, oriunde s-ar afla ei, vor fi liniile de forţă ale diplomaţiei române în 2011.

Întrucât sunt obiective de politică externă, atingerea lor nu poate fi realizată prin eforturi izolate, ci prin cooperare cu ţările dumneavoastră. Iar cooperarea sinceră, în beneficiu reciproc, presupune deschidere, considerare faţă de interesele celeilalte părţi şi respectarea regulilor convenite în prealabil.

Pentru România, aderarea la spaţiul Schengen în acest an rămâne un obiectiv major. O astfel de evoluţie va consfinţi respectarea obligaţiilor asumate de Uniunea Europeană şi România în tratatul de aderare, ratificat de parlamentele tuturor statelor membre. Într-o uniune de state democratice, aşa cum este Uniunea Europeană, regulile stabilite unanim prin reprezentanţii săi trebuie respectate.

Vă asigur că suntem la fel de preocupaţi precum toate celelalte state membre de asigurarea securităţii frontierelor Schengen. România şi-a îndeplinit obligaţiile, fapt confirmat şi de numeroasele misiuni de evaluare. România implementează un sistem tehnic de ultimă generaţie de supraveghere a frontierei sale terestre şi, din 5 noiembrie 2010, este conectată la Sistemul de Informaţii Schengen şi gestionează în condiţii de deplină securitate datele primite. Nu există nici cel mai mic indiciu că, odată intrată în spaţiul Schengen, România ar genera riscuri semnificative în privinţa fluxurilor migratorii ilegale.

Noi cerem şi vom continua să cerem un singur lucru: aderarea la spaţiul Schengen în baza regulilor instituite de Tratatele Uniunii pentru aderarea la spaţiul Schengen. România nu poate fi tratată de o manieră discriminatorie. Orice altă abordare, orice alte condiţionări, fie că vorbim de justiţie, migraţie, corupţie, ar crea un precedent periculos şi ar avea efecte negative pentru credibilitatea întregii Uniuni Europene, pentru procesul de aprofundare a integrării europene.

Uniunea Europeană este un spaţiu al libertăţii, de care trebuie să se bucure toţi cetăţenii europeni, în conformitate cu principiile fundamentale aflate la baza procesului de construcţie europeană. Diplomaţia română va continua să acţioneze pentru liberalizarea accesului cetăţenilor săi pe piaţa europeană a muncii şi contez, şi aici, pe cooperarea statelor membre. Tot în sprijinul românilor care aleg să trăiască temporar sau permanent în străinătate vom încerca să introducem votul prin corespondenţă, pentru a le facilita exprimarea opţiunii politice. Vom suplimenta programele menite a susţine şi a promova identitatea culturală, lingvistică şi spirituală românească în vederea consolidării ataşamentului românilor din afara graniţelor faţă de ţara de origine, pentru a-i încuraja să se implice în dezvoltarea ei pe termen lung. În acelaşi timp, vom coopera cu partenerii externi pentru tratarea corectă a naţionalilor noştri, fără generalizări inoportune, dar cu sancţionarea individuală, în baza legii, a actelor infracţionale.

Câteva cuvinte şi despre minoritatea romă. Având în vedere situaţia specifică creată, este necesar ca, în completarea eforturilor naţionale, acest grup, în special romii nomazi, să beneficieze şi de o abordare la nivel european, care să faciliteze schimbul de bune practici, identificarea şi implementarea unor proiecte de integrare de succes, utilizarea mai eficientă şi absorbţia îmbunătăţită a fondurilor comunitare pentru proiectele de incluziune socială. În acelaşi timp, principiul liberei circulaţii nu poate fi aplicat restrictiv, pe criterii etnice: romii cu cetăţenie europeană, oricare ar fi ţara lor de origine, au aceleaşi drepturi ca orice alţi cetăţeni europeni şi, desigur, aceleaşi obligaţii. Cadrul normativ european în materie trebuie aplicat unitar.

Ne vom concentra atenţia şi asupra comunităţilor istorice româneşti din vecinătate. Am sesizat un paradox. Dacă românii din emigraţia nouă sunt individualizaţi ca români, se întâmplă ca celor din comunităţile istorice să le fie îngreunată asumarea identităţii etnice româneşti şi a limbii române. În astfel de situaţii, eforturile noastre se vor îndrepta spre întărirea unităţii româneşti de limbă, cultură şi religie, prin cooperarea cu ţările de cetăţenie. Anul acesta sunt aşteptate o serie de recensăminte în unele ţări vecine, iar interesul nostru vizează asigurarea condiţiilor pentru declararea corectă a etnicităţii. Ca obiective punctuale, subsumate acestei viziuni generale, voi aminti respectarea dreptului de a învăţa în limba maternă, acordarea de burse de studiu etnicilor români sau recunoaşterea României ca stat înrudit al persoanelor care vorbesc dialecte ale limbii române. Respectarea drepturilor membrilor comunităţilor etnice româneşti în conformitate cu dreptul european în materie va constitui un punct prioritar pe agenda relaţiilor noastre cu ţările de cetăţenie. Mai presus de toate, însă, România consideră aceste comunităţi drept fundamentul strângerii relaţiilor cu ţările de cetăţenie şi al susţinerii eforturilor lor de integrare europeană şi euroatlantică.

Doamnelor şi domnilor,
Participarea la procesul de consolidare a Uniunii Europene ocupă un loc central în acţiunea noastră diplomatică. În relaţia cu Uniunea urmărim atât susţinerea intereselor naţionale, cât şi apărarea ideilor şi valorilor europene.

Pentru România, 2010 a fost un an de consolidare: a procesului de integrare europeană prin finalizarea pregătirilor pentru aderarea la spaţiul Schengen, pregătiri care încă vor continua până în luna martie, a prezenţei noastre în cadrul Uniunii prin avansarea de iniţiative proprii în arena europeană şi a profilului nostru de contributor important la misiunile civile ale Uniunii Europene.

Integrarea noastră europeană este un proces dinamic şi etapizat. Mai întîi a fost aderarea propriu-zisă, urmată de obiectivul atingerii nivelului de integrare a vechilor state membre şi, în paralel, participarea la avansarea construcţiei europene. Am progresat în îndeplinirea condiţionalităţilor Mecanismului de Cooperare şi Verificare în Justiţie, ne-am îndeplinit obligaţiile necesare aderării la spaţiul Schengen şi, aşa cum am spus, continuăm să ni le îndeplinim, în urma unor eforturi şi a unor investiţii majore şi am obţinut progrese în liberalizarea pieţei europene a muncii pentru cetăţenii români. În acelaşi timp, am participat la eforturile de clarificare a implicaţiilor intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parte a unui proces mai amplu de reaşezare a modului de funcţionare a Uniunii Europene.

Prin consolidarea prezenţei noastre în cadrul Uniunii Europene urmărim atât promovarea şi susţinerea unor iniţiative menite a ridica profilul şi a exploata atuurile Uniunii, cât şi ocuparea unor poziţii relevante în structurile europene. Un exemplu este lansarea Strategiei pentru Regiunea Dunării, iniţiativă româno-austriacă care are la bază viziunea românească a unui canal fluvial care să lege Constanţa de Rotterdam, Marea Neagră de Marea Nordului şi, pe termen lung, dezvoltarea Constanţei într-un hub european. Implementarea Strategiei va transforma Dunărea într-o adevărată magistrală fluvială modernă - cu beneficii imense pentru economia şi turismul regiunii - dar şi în principala cale de acces către regiunea Mării Negre.

Doamnelor şi domnilor,
2011 va fi un an al provocărilor majore pentru Uniune, dintre care aş enumera cu precădere: generarea unei creşteri economice interne echilibrate şi durabile, asigurarea stabilităţii zonei euro şi a Uniunii în general prin depăşirea crizei datoriilor suverane, reducerea diferenţei de productivitate a muncii între Uniune şi statele emergente şi tratarea cu seriozitate a efectelor îmbătrânirii populaţiei europene.

2011 va fi, de asemenea, anul central-european al Uniunii Europene, având în vedere succesiunea preşedinţiilor ungare şi poloneze. Ambele state se pot baza pe sprijinul României în îndeplinirea obiectivelor propuse. Gestionarea crizei economice şi financiare, implementarea Strategiei Dunării, continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene, reformarea politicii agricole comune şi a politicii de coeziune, actualizarea politicii europene de vecinătate prin abordarea coerentă şi integrată a cooperării regionale, impulsionarea şi eficientizarea Parteneriatului Estic reprezintă tot atâtea obiective comune ale României, Ungariei şi Poloniei.

Ne vom continua eforturile pentru consolidarea prezenţei noastre în instituţiile europene, pentru a participa activ şi nemijlocit la procesul decizional al Uniunii. În acest scop vom insista pe aplicarea prevederilor Tratatului de la Lisabona referitoare la includerea în Serviciul European de Acţiune Externă a diplomaţilor din serviciile naţionale. Legitimitatea acestui Serviciu, capacitatea sa de a identifica obiectivele majore consensuale ale politicii externe europene şi de a adopta decizii favorabile tuturor statelor membre depind de asigurarea unui echilibru între toţi membrii.

Un alt obiectiv major al României vizează securitatea energetică, la îndeplinirea căruia vom continua să urmărim diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare. În ultima perioadă s-au înregistrat progrese importante atât în ceea ce priveşte coridorul sudic de gaze (din care face parte proiectul Nabucco), cât şi prin semnarea acordului privind înfiinţarea Interconectorului Azerbaidjan-Georgia-România, cu participarea Ungariei.

Excelenţele Voastre,
Anul 2010 a fost caracterizat de dinamizarea, extinderea şi aprofundarea legăturilor noastre cu Republica Moldova. Ne-am îndeplinit angajamentul de implementare a Acordului privind micul trafic la frontieră. Am semnat Tratatul privind regimul frontierei de stat. Am inaugurat consulatele generale de la Cahul şi Bălţi, iar Republica Moldova şi-a deschis un consulat general la Iaşi. Am sprijinit energic demersurile autorităţilor de la Chişinău pentru o perspectivă europeană, iar această încredere a fost confirmată de rezultatele foarte bune pe care le-au obţinut pe linia integrării europene, progrese care au stat la baza victoriei obţinute în alegerile din toamna anului trecut şi a deciziei de menţinere a alianţei proeuropene.

Ne vom continua politica de solidaritate şi sprijin şi în 2011. Vom insista, ca şi până acum, pe includerea Republicii Moldova în grupul ţărilor balcanice în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Dimensiunile sale reduse, poziţia geografică şi angajamentul actualei conduceri de la Chişinău sunt argumente solide în acest sens. Republica Moldova, prin tradiţie şi identitate, îşi are locul în familia europeană, iar oferirea unei perspective clare de integrare îi va consolida eforturile de democratizare şi va contribui la stabilizarea sa durabilă politică şi economică, devenind un partener credibil al Uniunii Europene.

Pentru ţările din Balcanii de Vest mesajul nostru rămâne acelaşi: continuarea reformelor şi vor avea în România un avocat statornic al integrării în Uniunea Europeană şi în structurile euroatlantice. Respectarea drepturilor omului, ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezintă criterii importante în acest sens. Progresele înregistrate în anul 2010, cum ar fi obţinerea statutului de stat candidat de către Muntenegru, sunt semnale încurajatoare. În acelaşi spirit, ne vom continua acţiunile pentru consolidarea relaţiilor cu Turcia.

Vom continua să cooperăm cu Ucraina în baza principiului bunei vecinătăţi, cu sprijinirea eforturilor sale în drumul către Europa. Edificarea unui stat ucrainean democratic, prosper, care respectă principiile statului de drept, este un interes vital al României.

În ce priveşte Federaţia Rusă, ne vom orienta eforturile spre o cooperare pragmatică, cu accent pe investiţii economice şi schimburi comerciale. Relaţia politică trebuie să se bazeze pe respectul reciproc şi pe luarea în considerare a intereselor ambelor ţări.

România va deţine preşedinţia Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră în prima jumătate a anului 2011. Vom pune accent pe eficienţa şi relevanţa organizaţiei, pe capacitatea de implementare a proiectelor concrete, pe cooperarea economică şi pe valorificarea statutului de observator al Uniunii Europene. 2011 trebuie să fie anul revitalizării Sinergiei Mării Negre prin implicarea Serviciului European de Acţiune Externă în problematica regiunii, inclusiv în implementarea proiectelor Sinergiei.

Acordăm o importanţă deosebită dezvoltării societăţii civile în statele zonei Mării Negre şi reamintim angajamentul României în acest domeniu, prin organizarea anuală a Forumului ONG-urilor la Marea Neagră.

Doamnelor şi domnilor şefi de misiune,
Statele Unite ale Americii rămân partenerul nostru strategic şi principalul aliat în domeniul securităţii. În prezent, cooperarea pe această linie are ca prim vector proiectul scutului antirachetă, a cărui oportunitate a fost confirmată inclusiv la recentul summit NATO de la Lisabona. Dorinţa noastră este de a finaliza în acest an negocierile bilaterale. Cooperarea politică strânsă şi o relaţie economică solidă, concretizată în schimburi economice intense şi un volum sporit al investiţiilor americane în România, sunt alte obiective prioritare în relaţia noastră cu Statele Unite ale Americii. De asemenea, vom acţiona pentru întărirea cooperării UE-SUA, în cadrul căreia un rol important este jucat de Consiliul Economic Transatlantic.

Noul concept strategic adoptat de Alianţa Nord-Atlantică la summit-ul din noiembrie 2010 a confirmat corectitudinea viziunii noastre asupra securităţii, orientând Alianţa spre contracararea noilor tipuri de ameninţări: rachetele balistice, insecuritatea energetică, atacurile informaţionale. În 2011 ne vom aduce contribuţia la implementarea deciziilor adoptate la Lisabona, inclusiv la consolidarea internă a NATO în baza reformei promovate de actualul secretar general. Vom continua să participăm semnificativ la operaţiunile aliate şi la consolidarea acţiunii politice a NATO prin intermediul parteneriatelor, în primul rând cel cu Uniunea Europeană şi Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic. Şi Federaţia Rusă poate fi un partener important în asigurarea securităţii regionale.

Summit-ul de la Lisabona a consemnat intrarea operaţiunii NATO/ISAF într-o nouă fază – procesul de tranziţie – care presupune transferul responsabilităţilor în domeniul securităţii către forţele afgane. România va continua să-şi îndeplinească angajamentele asumate, concentrându-şi atenţia atât asupra valorificării experienţei dobândite în dezvoltarea capacităţilor civile şi în reconstrucţia post-conflict, cât şi în instruirea forţelor afgane de securitate locale.

România va rămâne un contributor important la misiunile din cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a Uniunii Europene. Această politică nu poate avea succes fără o consolidare a acţiunii externe a Uniunii Europene, în special prin implicarea în soluţionarea problemelor din vecinătate.

Vom colabora îndeaproape cu preşedinţia lituaniană a OSCE pentru a debloca situaţia creată la summit-ul de la Astana. Soluţia stă în constructivitate, identificarea şi promovarea intereselor comune şi în respectarea valorilor şi principiilor de bază ale OSCE. Soluţionarea conflictului din Transnistria constituie o prioritate politică pentru România, sens în care susţinem reactivarea fără precondiţii a negocierilor oficiale în formatul consacrat 5+2, cu obiectivul adoptării unei soluţii durabile, cu respectarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi a normelor şi angajamentelor internaţionale.

Excelenţele Voastre,
În timp ce spaţiul euroatlantic încă se confruntă cu cea mai dură criză economică din ultimele decade, suntem martorii unui avânt economic fără precedent pe alte continente, în special în regiunea Asia-Pacific. China, Japonia sau India au uimit lumea prin performanţele lor economice şi tehnologice, iar România nu poate rămâne indiferentă la aceste evoluţii.

Pilonii acţiunii României în Asia vor rămâne relaţiile parteneriale cu China, Japonia şi India şi parteneriatul strategic cu Republica Coreea, cu obiectivul consolidării relaţiilor politice şi amplificării cooperării economice. De asemenea, vom continua să participăm activ la dialogul instituţional UE-ASEAN şi să contribuim la adoptarea poziţiilor europene asupra unor dosare importante ale continentului, cum a fost cel legat de situaţia din Myanmar, programul nuclear nord-coreean sau dosarul iranian, în care susţinem fără rezerve aplicarea rezoluţiilor în materie ale Consiliului de Securitate.

O evoluţie îmbucurătoare în 2010 a fost continuarea diversificării şi dezvoltării relaţiilor noastre cu statele din Orientul Mijlociu, atât cu Israelul, partenerul nostru apropiat, cât şi cu statele arabe parteneri ai noştri tradiţionali. Vom urma aceeaşi linie şi în 2011, concentrându-ne pe cooperarea economică, energetică şi comercială. Suntem interesaţi atât de accesarea resurselor naturale din această regiune, cât şi de promovarea şi implementarea unor proiecte economice majore. O oportunitate în acest sens va fi forumul economic România-Statele Golfului, programat pentru luna martie. Suntem preocupaţi, în cel mai înalt grad, de securitatea acestei regiuni, datorită atât implicaţiilor la nivel global, cât şi a prezenţei relativ numeroase a cetăţenilor români. Din acest motiv, vom continua să sprijinim eforturile de rezolvare a dosarelor sensibile ale zonei, în special procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Vom dezvolta în continuare relaţii reciproc avantajoase şi cu ţările africane şi cu cele din America Latină.

Excelenţele Voastre,
Lumea este afectată de o serie de probleme grave, cu implicaţii asupra comunităţii internaţionale în ansamblul său, pentru a căror soluţionare este nevoie de efortul conjugat al tuturor statelor. Schimbările climatice, migraţia, reconstrucţia post-conflict, încălcarea drepturilor omului, sărăcia sau catastrofele umanitare necesită acţiunea solidară a întregii comunităţi internaţionale, iar cadrul cel mai potrivit în acest sens este Organizaţia Naţiunilor Unite. În 2011, România va candida pentru un loc în cadrul Consiliului Drepturilor Omului. Va continua să susţină reforma Consiliului de Securitate, în sensul creşterii reprezentativităţii, transparenţei şi eficienţei sale, inclusiv prin alocarea unui loc adiţional de membru nepermanent grupului est-european.

Doamnelor şi domnilor şefi de misiuni,
Închei printr-un recurs la drept. Buna funcţionare a comunităţii internaţionale se bazează pe un set de reguli şi regulamente internaţionale care ordonează relaţiile dintre state. România nu a pregetat niciodată să recurgă la drept pentru clarificarea unei situaţii în care a fost implicată. Suntem profund ataşaţi de dreptul internaţional şi ne întemeiem toate acţiunile de politică externă pe principiile sale fundamentale, fie că vorbim de cooperarea internaţională sau de îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate. Progresul, colaborarea reciproc avantajoasă nu pot avea loc în afara cadrului instituit de dreptul internaţional. În spatele oricărei crize, la originea oricăror tensiuni interstatale stă un act de încălcare a normelor dreptului internaţional. Profit de această ocazie pentru a face un apel în sprijinul respectării obligaţiilor asumate prin diversele instrumente juridice - tratate, acorduri, statute etc.- şi, în general, a normelor dreptului internaţional.

La final, permiteţi-mi să vă adresez cele mai bune urări pentru Noul An, dumneavoastră şi familiilor dumneavoastră, împliniri în plan personal, sănătate şi fericire. Vă doresc mult succes în activitatea pe care o desfăşuraţi, în beneficiul atât al ţărilor pe care cu cinste le reprezentaţi, cât şi al României.

Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
20 Ianuarie 2011

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12701&_PRID=lazi)

(sursa: fotografiile din Galeria Foto
- Autor Sorin Lupsa / Administraţia prezidenţială, http://www.presidency.ro/?_RID=fdet&id=3243)

Cum mi s-au risipit îndoielile privind procesul de recalculare a pensiilor militare

---

Nu mai am îndoieli, domnul ministru mi le-a risipit şi fostele îndoieli s-au apropiat foarte tare de stadiul "certitudini".

Principalele idei exprimate de Oprea:

- mulţumeşte celor 5000 de persoane din MApN care au contribuit la procesul de recalculare a pensiilor militare;

- cele 5000 de persoane procesează zilnic 1000 de dosare;

- munca acestora a fost ponegrită de diferite persoane manipulate şi de presă. Oprea a afirmat “să le fie ruşine celor care i-au atacat pe aceştia”;

- se face un atac sistematic asupra procesului de recalculare a pensiilor militare;

- persoanele care participă direct la procesul de recalculare a pensiilor militare aplică doar legea;

- urgenţa “0″ este să se pună capăt dezinformării;

- baza de date privind recalcularea pensiilor va fi publicată pe site-ul MApN fiind actualizată zilnic. (Întrucât site-ul MApN este foarte greu de accesat baza de date valabila la 19.01.2011 ora 14.00 poate fi accesat aici http://dl.transfer.ro/Tabele_pensii_militare_18-01-2011-transfer_RO-19jan-dd9d99.zip Mulţumim comentatorului care a postat lşink-ul);

- numărul 0800808880, gratuit, este pus la dispoziţia tuturor pensionarilor foşti militari pentru a se putea informa despre detaliile recalculării propriei pensii;

- din totalul de aproximativ 82.000 de pensionari foşti militari 66.389 au depus la centrele militare cerere de eliberare a adeverinţelor de venit;

- 52.000 de dosare de pensionare sunt la DFC din care 25.698 au fost procesate;

- din cele 25.698 dosare procesate 22.526 sunt pensii fără stagiul complet restul cu stagiul complet;

- şi-a ţinut promisiunea: pensiile sub 3000 de lei cu stagiu complet nu vor scădea (promisiunea era pensiile sub 3000 de lei nu vor scadea n.r.)

- pensionarii care au trecut în rezervă înaintea îndeplinitrii vârstei de pensionare cu drept de pensie au primit solde compensatorii în baza legii, un maior obţinând peste 1 miliard de lei vechi, lucru de care trebuie ţinut cont;

- cei care au primit pensiile recalculate în baza salariului mediu pe economie vor primi retroactiv pensiile recalculate în baza adeverinţelor de venit;

- pensionarii foşti militari sunt manipulaţi împotriva propriilor lor interese;

- pensionarii foşti militari să se prezinte la centrele militare pentru a completa cererea de recalculare pentru eliberarea adeverinţelor de venit (a vrut să spună să ceară eliberarea adeverinţelor de venit);

- în privinţa deciziei ICCJ şi CA Cluj de suspendare a HG 735/2010 MApN a cerut avizul Ministerului Justiţiei care a decis că procesul de recalculare poate continua.

(sursa: http://militar.infomondo.ro/actualitate/declaratie-de-presa-a-ministrului-oprea-pe-tema-recalcularii-pensiilor-militare.html#more-7201)

Alternativa repetentă cu trei picioare motrice: alb, negru sau portocaliu

---

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
(Tudor Arghezi - Testament)

Care sunt frumuseţile şi preţurile domnului premier Boc? Discursul domniei sale m-a năucit, parcă ascultam discursul unui copil care, cu calm, explică ce vrea să se facă când va fi mare. Este incredibil cum un om care, până mai ieri, educa tineri prin facultăţi de drept, poate debita din normalitate astfel de cuvinte...

Emil Boc: Cu permisiunea dumneavoastră, în două minute pot să exprim un scurt punct de vedere. Voi încerca o definiţie. Pentru că profesorii nu au dorit să fac o definiţie a statului social, v-aş propune o definiţie a statului social aşa cum aş dori să fie şi la care, împreună cu guvernul, lucrez în vederea implementării. În viziunea noastră, un stat social este un stat care încurajează munca, plăteşte munca, consumă cât produce, împrumută eventual bani pentru investiţii şi în ajută pe cei care nu pot munci. Nu o să intru în alte detalii, pentru că au fost spune foarte multe lucruri în legătură cu acest subiect, aici.

Doi, cei care spun ca România putea avea o alta alternativă de evoluţie în aceşti doi ani, de a merge pe cheltuieli bugetare excesive, le spun următorul lucru: dacă România continua, în 2009 şi în 2010, politicile din anul 2008 acum avea un deficit bugetar de cel puţin 14% . Şi întrebarea este foarte directă: cine ar fi finanţat un asemenea deficit al ţării, cu ce costuri şi unde s-ar fi aflat România, astăzi, dacă ar fi continuat acele politici? Este o întrebare la care cei care sunt avizaţi din punct de vedere economic să de-a un răspuns şi să vadă concluziile care sunt.
Trei, salut si eu, alături de profesorul Stoica, din punct de vedere politic, noua alianţa politică ce s-a creat pe scena românească. Practic, aşa cum am spus de mai multe ori, această alianţă nou creată apără statul lui Ion Iliescu - un stat greoi, birocratic, obez, nereformat, un stat de inspiraţie socialistă. Astăzi, Ponta, Antonescu, Voiculescu sunt adevăraţi apărători ai lui Ion Iliescu şi ai statului creat de domnia sa. Vreau să fiu bine înţeles, nu este un atac la persoană. Domnul Iliescu acea viziune a avut-o şi a creat un stat în conformitate cu viziunea pe care a promovat-o. Din nefericire, un asemenea stat s-a dovedit a fi falimentar şi, la prima zguduire în faţa crizei, şi-a arătat toate neajunsurile pe care le are. Reformele pe care le-am promovat în parteneriat cu preşedintele României, că a fost vorba de legea educaţiei, legea salarizării, legea pensiilor, codurile juridice, restructurarea aparatului bugetar, au urmărit cu adevărat să corecteze aceste neajunsuri ale statului român, să-l adapteze la ceea ce România are nevoie, acum şi în viitor, şi să fim competitivi în UE. Pentru că trăim într-o altă perioadă şi în alte circumstanţe. De aceea, provocarea imediată pe care o are guvernul este să modernizeze legislaţia muncii şi a dialogului social, adică să pună în acord şi această legislaţie cu nevoile ţării, ţinând cont şi de condiţiile crizei, de învăţămintele pe care le-am tras în această perioadă, dar şi de necesitatea de a avea o piaţă a muncii competitivă în raport cu ceea ce se întâmplă în Europa şi în lume. Din nefericire, actualul Cod al Muncii nu mai răspunde nevoilor de piaţă nici pentru investitorii străini sau autohtoni, nici pentru românul de rând, nici pentru nevoile ţărilor din UE. Şi vreau să mai spun un lucru, iarăşi, clar: acest Cod al Muncii nu este un cod al investitorilor străini, aşa cum s-a încercat să se acrediteze ideea, pentru a se discredita noul Cod al Muncii. Este un cod al României şi al românilor, pentru a permite fiecărui român să muncească, pentru a permite patronilor şi mediului economic să poată avea acces la resurse pe piaţa muncii şi să elimine acele baricade şi baraje care astăzi fac din piaţa muncii una nefuncţională. Este un cod, practic, pentru fiecare muncitor, pentru fiecare patron, indiferent dacă este român sau străin, şi care va flexibiliza această piaţă a forţei de muncă.
Doar un comentariu, legat de ce spunea domnul profesor Vlăsceanu când se referea la faptul că cu cât nivelul este mai aproape de cetăţean, cu atât nivelul de interese este mai mare în alegeri. Îmi amintesc vorba unui celebru profesor american, care spunea simplu: „All democracy is local.” Cu alte cuvinte, ceea ce încercăm şi noi să facem acum prin procesul de descentralizare - să apropiem decizia de cetăţean, de autorităţile care sunt cel mai aproape de cetăţean. Facem, în fapt, acelaşi lucru, să ducem puterea de a spune ce trebuie făcut acolo unde este cetăţeanul cel mai aproape de autoritate. Iar în privinţa statului social, închei şi spun: încurajarea muncii, susţinerea acesteia reprezintă singura soluţie pentru un stat social veritabil. În rest, doamna Culcer a spus foarte corect: nu omul, din nefericire, este vinovat că a ajuns într-o asemenea stare de dependenţă în ultimi 20 de ani, ci politicienii, fiindcă în 20 de ani au promovat acel tip de politică prin care l-au obişnuit pe om să stea cu mâna întinsă şi să aştepte de la stat, fără să muncească. De aceea, este tot sarcina politicienilor să schimbe această mentalitate şi să pună lucrurile în ordinea corectă a performanţei: muncă şi sprijinirea aceluia care nu poate muncii. Vă mulţumesc.

Reporter: /.../ rateurilor majore pe care le vedem în operaţiunea de recalculare a pensiilor, chiar dacă subiectul, cu neajunsurile lui, e prezentat foarte propagandistic pe unele posturi de televiziune. Însă rămâne o realitate, acolo s-au dat câteva rateuri majore şi întrebarea e dacă nu cumva e o operaţiune care trebuia mai bine gândită, mai bine planificată, mai bine pregătită dintr-un singur motiv: vorbim de 80.000 de oameni şi nu de dosare. Asta ar fi prima întrebare. Întrebarea este cine îşi asumă costul politic. N-aş vrea să credeţi că sunt chiar naiv – UNPR este totuşi important în susţinerea majorităţii în Parlament - dar, totuşi, vă pun întrebarea. A doua întrebare: aţi vorbit, domnule preşedinte, cu o nouă generaţie de lideri în partide, dar întrebarea e dacă nu ar trebui să avem şi o nouă generaţie de competenţe în guvern. Folosesc cuvântul acesta pe care l-aţi folosit în decembrie 2008, când formaţi guvernarea PD-L - PSD şi invitaţi partidele să se uite în „ogradă” după competenţe; cuvântul acesta a dispărut din discurs, Guvernul Boc, cu tot respectul faţă de primul-ministru aici de faţă, are pe alocuri probleme la capitolul competenţe şi întrebarea scurtă e dacă nu ar trebui să vă gândiţi la promovarea unor competenţe validate în domeniile lor de activitate în guvern. Şi dacă credeţi că Guvernul Boc poate să meargă aşa până în 2012, sau cu o nouă generaţie de competenţe promovate acolo, pentru că altminteri orice discuţie despre modernizarea statului, despre eficientizarea lui, în absenţa unor costuri politice plătite atunci când se fac greşeli, deci responsabilităţi clare, în absenţa competenţelor cred că facem teorie şi despre statul social şi despre eficienţa lui. Vă mulţumesc mult.

Emil Boc: /.../ Eu îmi menţin ceea ce am declarat public cu privire la această lege. Toate pensiile militare sub 30 de mii de lei vechi, cu vechime integrală, nu suferă nici un fel de pierdere. Problemele administrative de recalculare se rezolvă prin mijloacele specifice ministerelor de resort şi instituţiilor care lucrează în acest domeniu, dar ceea ce am spus de multiple ori - şi primul-ministru, şi preşedintele, şi ministrul apărării - că aceste pensii, repet, cu vechime integrală, sub 30 de milioane de lei vechi nu scad, acestea nu vor sădea, pentru că mecanismul din lege, l-am verificat, asigură păstrarea acestora. Pensiile mai mari suferă, aşa cum a fost şi exemplul de aici, o uşoară diminuare şi multe ar putea chiar să şi crească. S-a impus un principiu corect pentru 22 de milioane de români, principiul contributivităţii. În privinţa celui de-al doilea răspuns, în acest moment, după părerea mea, există la guvern o echipă funcţională, o echipă omogenă, o echipă capabilă să-şi îndeplinească obiectivele pe care şi le-a asumat şi nu cred că se impun nici un fel de modificări.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 18.01.2011

(sursa: http://www.guv.ro/declaratiile-premierului-emil-boc-la-dezbaterea-cu-tema-reforma-institutionala-a-statului-roman-statul-asistential-statul-minimal-sau-statul__l1a111901.html)

Participare la dezbaterea organizată de Institutul de Studii Populare şi Fundaţia Konrad Adenauer

Reforma în educaţie, între cretinism şi normalitate

---

CRETINÍSM s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficientă a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creştere, prin înapoiere mintală etc...

Nu am folosit termenul de "cretinism" ca pe o jignire, ci pentru a asocia o "boală" venită din zorii educaţiei româneşti (din motive banale, "aşa era pe atunci"), dublată de o insuficienţă a zilei de astăzi, insuficienţă care se traduce într-o incapacitate politică de reformă reală.

Ce înseamnă reforma în educaţie pentru România? Şcoli închise, bani mai puţini, politizarea instituţiilor sau depolitizarea instituţiilor pentru a elimina pe cei vechi şi pentru a face loc celor noi... şi o suită de alte "cretinăţăţi" în continuă mişcare care se schimbă încă înainte de a intra în vigoare.

Şi alţii pe mapamond se gândesc să treacă de la învăţământ la educaţie, dar doresc să o facă un pic mai profund decât "gânditorii" români. Urmăriţi acest filmuleţ. Eu unul l-am privit cu admiraţie şi cu oare recunoştinţă... pentru că vorbeşte exact despre lucrurile la care mă gândesc şi eu.



Oare acest domn, Sir Ken Robinson, nu ar vrea să vină la noi şi să gândească un nou plan pentru educaţia românilor?

Domnule Preşedinte, Dumneavoastră chiar nu înţelegeţi?

---

Nu este treaba domniei voastre, într-un stat de drept, să faceţi aceste analize, aceste declaraţii, să stabiliţi direcţiile în care România trebuie să se îndrepte, ce este bine şi ce este rău. În cea mai mare parte, aceste atribuţii revin Parlamentului, într-o anumită parte, cea de execuţie, aceste atribuţii revin Guvernului. Dacă Guvernarea României, de către cele trei puteri instituţionale, ar însemna un campionat de fotbal între echipele politice (adică între partide) domnia voastră aţi avea rostul preşedintelui Federaţiei Naţionale de Fotbal. Ieşiţi domnule de pe teren să se poate juca campionatul. Nu puteţi ocupa toate posturile în acelaşi timp încât să fiţi în politică doar dumneavoastră jucându-vă cu soldăţeii. Nu are nici o importanţă ce credeţi domnia voastră, important este ce cred instituţiile abilitate să aibă o părere. Aţi intrat în sindromul Ceauşescu şi nu mai puteţi să ieşiţi din acest rol. Treziţi-vă! Există o singură voinţă suverană, a poporului. NUMAI POPORUL POATE CONDUCE DESTINUL POPORULUI ÎNTR-O DEMOCRAŢIE. Reforma statului este una singură, aceea ca fiecare să-şi facă treaba sa. Domnia voastră tocmai asta nu faceţi. Vă lăudaţi că faceţi reforme dar târâţi România spre perioada stalinistă. Gata, este îndeajuns! Avem nevoie (stringentă nevoie) de instituţii conduse de oameni care nu-ţi depăşesc atribuţiile şi care nu abuzează de funcţie odată cea au "câştigat-o". AJUNGE!

15:10

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67758/Traian-Basescu-Este-greu-sa-impui-reforma-unui-stat-social-intr-o-tara-ca-Romania/)

15:17

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67759/Traian-Basescu-Reducerea-evaziunii-fiscale-si-largirea-bazei-de-impozitare-fac-parte-din-reforma/)

15:23

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67760/Traian-Basescu-Sper-ca-noua-lege-a-Educatiei-sa-creeze-performanta-si-sa-dea-competente/)


15:30

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67763/Traian-Basescu-Pe-langa-o-reforma-a-institutiilor-statului-este-nevoie-si-de-o-reforma-electorala/)

15:36

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67766/Traian-Basescu-Trebuie-sa-aplicam-programele-convenite-cu-UE-care-sunt-finantate/)

15:42

(http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/67768/Traian-Basescu-Politica-sociala-trebuie-sa-fie-concentrata-pe-cei-care-au-cu-adevarat-nevoie/)

UPDATE:
DISCURSUL
preşedintelui României la dezbaterea cu tema "Reforma instituţională a Statului Român. Statul asistenţial, statul minimal sau statul eficient?", organizată de Institutul de Studii Populare, în parteneriat cu Fundaţia Konrad Adenauer.
(Bucureşti, 18 ianuarie 2011)
Încep cu o mică remarcă vizavi de ce aţi spus mai înainte, făcându-mă principalul autor al impulsului politic spre reforma instituţiilor statului. Trebuie să vă spun că a avut şi un cost enorm şi vă rog să vă uitaţi în sondaje, dar este un cost asumat. Tema reformei statului este vastă, este enormă, şi m-aş limita la lucruri simple pentru că, dincolo de dezbaterea noastră, ea ar trebui să fie înţeleasă şi de români. Aş mai face o precizare, înainte de a trece la diverse consideraţii, legată de campania prezidenţială din 2009. Generic, în mijloacele mass-media, văd frecvent afirmaţia sau aprecierea: „ce-a promis în campania din 2009 şi ce face!”. Eu îi invit pe cei care au această problemă să ia toate discursurile din campania din 2009; toate, absolut toate au fost legate de reforma statului. Deja înţelesesem după un mandat şi după anul 2009 că România nu mai poate supravieţui fără o puternică şi hotărâtă reformă a statului. Sigur, expresia este extrem de abstractă. Dacă, pur şi simplu, enunţ: „avem nevoie de reforma statului” este destul de dificil să înţelegi ce se ascunde sub aceste cuvinte. Şi în campanie eu am spus de multe ori, probabil foarte mulţi au crezut că este un simplu discurs politic care nu este destinat şi implementării nevoilor de reformare a statului român. Celor care, de asemenea, au probleme de memorie legate de campania 2009, le-aş aduce aminte că în plină campanie, în turul întâi, în noiembrie, pentru reducerea cheltuielilor se dădeau primele patru zile fără plată în tot aparatul bugetar şi în decembrie, exact între turul unu şi doi, era a doua tranşă de alte patru zile neplătite. Deci este greu să susţină cineva că una am vorbit în campanie şi alta am făcut în timpul mandatului. Veninând, însă, la realitatea care impune o reformă a statului român - realitatea se numeşte criză. Ea a devoalat fără putinţă de a nu face observabile realităţile statului român, care nu sunt numai ale statului român. Sunt foarte multe alte ţări, în interiorul Uniunii Europene, care au aceeaşi problemă ca şi România: nevoia de reformare a statului. Criza ne-a arătat că statul social nu poate funcţiona în România în înţelesul pe care noi l-am dat expresiei „stat social”. Va trebui, dacă avem forţă să o facem, să definim ce înseamnă stat social aici, la noi, în Carpaţi.

Pentru că este una să încerci impunerea unui stat social într-o ţară extrem de bine dezvoltată, a cărei economie generează resurse şi alta să vrei să impui exact acelaşi tip de stat, într-o ţară ca România, cu o economie în transformare şi încă insuficient de performantă pentru a crea condiţii de aplicare a statului social în înţelesul stângii, să spunem. Cum a înţeles stânga statul social putem vedea în 2007, 2008 - măsurile luate şi care au accentuat, în mod brutal, capacitatea statului român de a face faţă crizei. După părerea mea, nici Europa nu mai poate rezista în sintagma de stat social, aşa cum ea a fost aplicată până acum în statele vechi ale Uniunii Europene. Iar măsurile care se iau în diverse ţări ale Uniunii, măsuri de austeritate, ne demonstrează că şi în ţările vechi membre ale Uniunii se fac paşi înapoi din punct de vedere al ideii de stat social. De ce? Pentru un motiv simplu: resursele care au fost puse la dispoziţia componentei sociale a multora dintre state au fost împrumutate şi nu produse de propriile economii. De aceea, vedem foarte multe ţări ale Uniunii Europene care au ieşit demult din criteriile de la Maastricht, din criteriile de convergenţă, au datorii mult peste 60% din produsul intern brut, au deficite mult peste 3%. România încă nu este în această situaţie de a avea datorii de peste 60% din produsul intern brut.

De aceea, am considerat că acum este momentul să intervenim, pentru că intervenţia acum este mai puţin dureroasă decât când am ajunge la 70, 80% nivel de îndatorare faţă de produsul intern brut. Sigur, cât de bine primite au fost măsurile luate de Guvern în 2009 şi, mai ales, în 2010, vedem toţi, ştim toţi, dar erau necesare. Statul asistenţial nu mai putea funcţiona în România. Pentru a defini, în câteva cuvinte, priorităţile într-un proces de reformă a statului, şi nu vreau să repet ceea ce am spus de multe ori, dar aş enumera câteva dintre ele: reforma statului implică, în primul rând, o reformă în abordarea bugetelor, a bugetului de stat, modul cum cheltuim resursele, bugetul trebuie să fie multianual, predictibil, lucru pe care începem să-l facem abia de anul acesta sau am început să-l facem abia de anul acesta, cheltuielile în buget trebuie să fie transparente, orientate pe proiecte, cheltuielile bugetare trebuie să fie depolitizate, nu obiective stabilite politic sunt cele care trebuie să prevaleze în buget, ci obiectivele de interes naţional sau regional. Iată câteva elemente care sunt parte a reformei statului: reforma bugetului, modul cum acordăm problematica bugetului, un document politic, întotdeauna bugetul unei ţări este un document politic care este expresia obiectivelor pe care politicienii, Guvernul, majoritatea parlamentară le au. Dacă într-adevăr avem ca obiectiv reforma statului, bugetul trebuie să reflecte acest lucru, prin câteva elemente pe care vi le-am prezentat mai înainte.

Reforma fiscală este, de asemenea, parte a reformei statului - reducerea evaziunii fiscale, lărgirea bazei de impozitare. Cu cât mai multe excepţii de la impozitare, cu atât mai mult sentimentul că unii nu datorează nimic statului, cu atât mai profundă politizarea deciziilor legate de sectorul fiscal. Categorii pe care vrem să le aducem la vot, nu le supunem impozitării, le evităm din demagogie. În ţările civilizate, orice venit, cât de mic, se impozitează proporţional cu venitul acela mic, dar nu mai putem continua pe ideea scutirilor din interes electoral. Administraţia locală este un alt element al reformei statului şi, aşa cum am menţionat şi la buget şi la politicile fiscale, şi aici s-au făcut paşi, încă neconsolidaţi, dar s-au făcut - descentralizarea, posibilitatea administraţiilor locale să decidă acolo, în mod direct. Sigur, descentralizare cu asigurarea resurselor şi dincolo de accelerarea procesului de transfer al activităţilor poliţieneşti, care ţin de siguranţa cetăţeanului, către administraţiile locale, iată că şi spitalele au fost transferate la administraţia locală, şi şcolile intră într-un porces accelerat de transfer către administraţiile locale. În acelaşi timp, introducerea standardelor de cost, atât în administraţia locală, cât şi în administraţia centrală, este iarăşi parte a reformei statului - introducere de reguli în cheltuirea banului public şi în primul rând reguli de eficienţă. Sigur că licitaţiile sunt cele care, pană la urmă, dau valoarea unei lucrări, dar şi aceste licitaţii trebuie să se încadreze în ce este dispus beneficiarul să plătească şi cine nu se poate încadra în aceste costuri standardizate, nu are decât să nu participe la licitaţie. Asta stimulează şi productivitatea firmelor care fac prestaţii publice către administraţia locală sau administraţia centrală.

Restructurarea aparatului de stat, restructurarea regiilor, precum şi optimizarea serviciilor publice reprezintă un alt obiectiv asupra căruia Guvernul a lucrat în 2010, dar încă sunt destule de făcut în această direcţie. Dacă ne-a găsit criza cu un aparat greoi, un aparat supradimensionat şi ineficient, procesele care s-au desfăşurat în 2010 măcar au meritul că reduc cheltuielile cu acest aparat, în acelaşi timp, fiind necesară continuarea unui proces de eficientizare şi numerică, şi din punct de vedere al activităţii în sistemul central şi în sistemul local al statului. Dacă ne uităm la marii datornici la bugetul de stat, găsim regiile autonome. România nu îşi poate permite să mai continue nerestructurarea acestor regii; sunt datorii de sute de milioane de roni la cea mai mare parte a regiilor autonome ale statului. Trebuie să fie unul din obiectivele anului 2011 declanşarea unor procese de ajustare a cheltuielilor în regii. Sigur, implică abordări poate mai aspre în discuţiile cu sindicatele, dar acest lucru trebuie să se întâmple pentru că, până la urmă, păgubiţi sunt exact cei pe care liderii sindicali susţin că-i apără. Ineficienţa regiilor autonome, pierderile generate de parte din aceste regii se răsfrâng în cheltuieli suplimentare ale bugetului de stat, care nu se îndreaptă nici către investiţii pentru creare de locuri de muncă, nici pentru ajutoare sociale pentru cei care au nevoie sau pentru educaţie sau pentru sănătate.

Un alt element al reformei statului - nu poate să fie evitat- cuvântul „educaţie” când vorbim de reforma statului. Este o prestaţie publică pe care o face statul, o prestaţie adresată generaţiilor care prefigurează viitorul şi neglijarea sectorului de educaţie în procesele de reformă ar fi una din marile greşeli pe care un guvern hotărât să modernizeze statul le-ar face. Sper ca noua lege a educaţiei să creeze şi performanţă, să îndepărteze şi fabricile de diplome din peisajul sistemului de educaţie românesc şi, mai ales, să dea competenţe tinerilor, competenţe de care are nevoie în primul rând economia naţională. Nu în ultimul rând, reforma statului înseamnă şi reformarea sistemului de sănătate. Dacă aţi observat, atunci când vine vorba de sănătate, nu există decât o singură abordare: sistemul este subfinanţat. Nu afirm că nu este aşa. Dar înainte de a cere bani mai mulţi pentru sistemul de sănătate, ca de altfel şi pentru educaţie, elementul-cheie este eficientizarea costurilor în interiorul sistemului. Bugetul de stat nu poate fi pregătit să continue să pompeze bani într-un sistem de sănătate ineficient, cu prea multe spitale, cu prea multe paturi, cu prea puţină activitate de prevenţie şi prea multă activitate în spitale. Asta măreşte enorm costurile şi Guvernul trebuie să continue să acţioneze după descentralizare în această direcţie, în opinia mea. Sigur, nu poate fi conceput un stat modern fără justiţie, o justiţie eficientă. Aici, probabil că avem şi noi o pasiune să ne autoflagelăm şi, în acelaşi timp, există şi o pasiune a aliaţilor noştri de a găsi marea problemă a României. Eu nu spun că nu este o problemă justiţia. Totuşi, cifrele încep să contrazică percepţia că în România nu se luptă împotriva corupţiei. Sunt câteva sute de grupări infracţionale, grupări de crimă organizată, care au fost demantelate de DIICOT, sunt câteva sute de poliţişti şi vameşi cu dosare penale înaintate şi scoşi din sistem, sunt capturi de droguri extrem de importante la frontiere şi în interiorul ţării, iar statisticile a două instituţii - Parchet General, în mod deosebit prin DIICOT, şi DNA - ne arată că România devine tot mai eficientă în lupta împotriva corupţiei.

Sigur, oglinda se pune atunci când vedem şi sentinţele definitive în justiţie. Dar exact aici a acţionat Guvernul în ultima perioadă prin adoptarea Legii micii reforme, care permite accelerarea procesului de judecare şi diminuarea numărului de tertipuri care pot fi utilizate împotriva judecătorului, dacă îmi este permis să spun aşa, sau împotriva intereselor legii, de a avea procese cât mai rapid soluţionate. În ceea ce priveşte reforma sistemelor de asistenţă socială, aici principiile care trebuie adoptate şi care au fost deja, sau s-a început punerea lor în aplicare, sunt legate de cei care, într-adevăr, au nevoie. A fost o generozitate excesivă din punct de vedere al diverselor forme de ajutoare. Este evident că această generozitate a fost mânată de interese politice, şi rezultatul pe care l-am obţinut a fost o stimulare a nemuncii. Din acest punct de vedere, paşii întreprinşi de Guvern în 2010 trebuie continuaţi şi acceleraţi în 2011, în aşa fel încât resursele să fie adresate acelora care au nevoie de ele. Sigur, reforma statului nu poate să ocolească un sistem de salarizare echitabil - şi legea a fost adoptată, un sistem de pensii echitabil - şi Legea pensiilor a fost adoptată, aici voi face o remarcă puţin mai târziu, un sistem de justiţie eficient şi România are deja adoptate, anul trecut, patru noi coduri: Civil, Procedură şi Penal plus Procedură. Şi nu putem concepe o Românie modernă, cu o economie dinamică fără un Cod al Muncii, care să flexibilizeze forţa de muncă pe piaţa forţei de muncă din România.

Acestea ar fi câteva elemente care ţin de funcţionarea instituţiilor statului. Aţi remarcat, probabil, că într-un fel sau altul, toate au fost abordate în anul 2011, iar multe dintre ele şi-au găsit expresia în legi care sunt în curs de implementare. Dar, dincolo de reforma acestor instituţii sau servicii publice, nu putem privi la România ca la un stat modern fără o reformă constituţională, acompaniată de o reformă electorală. Am făcut un pas mic în ceea ce priveşte reforma electorală, introducerea votului uninominal compensat, până la urmă. Cred că aici este nevoie să adoptăm o soluţie tranşantă: ori vot uninominal într-un singur tur şi câştigătorul, cel cu cel mai mare procentaj, devine reprezentantul Colegiului în Parlament, ori vot uninominal în două tururi. Mai complicat, mai costisitor poate, poate mai puţin reprezentativ din punct de vedere al celui mai popular, sau al celui mai dorit dintre candidaţi. Dar este singura formulă care poate da României stabilitate politică pe termen lung, pentru că votul uninominal are ca şi caracteristică crearea de majorităţi. România are nevoie, cel puţin zece ani de acum înainte, de guverne stabile, care să-şi asume modernizarea statului şi consolidarea statului modern, a statului eficient.

Reforma constituţională, în ceea ce mă priveşte, intenţionez să mă limitez strict la rezultatul referendumului, pentru că este un obiectiv care aşa a fost stabilit de români, prin referendum: o singură Cameră şi maxim 300 de parlamentari. Sigur, în situaţia în care clasa politică va refuza îndeplinirea obiectivului stabilit prin vot direct de români, există posibilitatea legislativă, de reducere a numărului de paralmentari prin lege, nu prin Constituţie. Constituţia trebuie modificată doar în zona de instituţionalizare a funcţionării Parlamentului, dar numărul de parlamentari se stabileşte prin lege. Deci, există şi această variantă. Nu în ultimul rând, aş mai face o referire care vizează reforma, reforma partidelor. Este clar că în momentul de faţă partidele, toate, şi în primul rând principalul partid de guvernământ, au nevoie de reforme interne, reforme care să stimuleze apariţia unei noi generaţii de lideri, alături de cei care, deja, au experienţă, dar al căror profil trebuie să se reducă în interiorul partidelor, în opinia mea. Este nevoie de o generaţie de politicieni relativ experimentaţi, dar cărora să li se permită accesul la vârful partidelor. Aş mai face o remarcă legată de ceea ce văd foarte des spus la televizor, de fapt, legat de mai multe lucruri. Contradicţia dintre "să nu mai împrumutăm atâţia bani" - şi eu sunt de acord că trebuie să împrumutăm cât mai puţin - şi aceleaşi voci, care spun: "de ce s-au redus ajutoarele sociale? De ce s-au redus temporar, cu 25%, salariile? De ce? De ce?". Deci, cred că - şi nu dau indicaţii -, dar cred că unora care înţeleg ce este în dezbaterea publică mi se pare ciudat ca acelaşi post, pe de o parte, să promoveze bătălia împotriva reducerii de cheltuieli, disponibilizări ş.a.m.d. şi, pe de altă parte, să spunem: "se îndatorează generaţiile viitoare". Este clar că vrem să împrumutăm cât mai puţin şi, în acelaşi timp, să împingem treptat cheltuielile bugetului de stat către ceea ce producem, iar eventuale deficite să le utilizăm la investiţii. Acesta este obiectivul. Altfel, vom continua să împrumutăm pentru a consuma, fără să dezvoltăm ţara.

Aş vrea să mai clarific un lucru. Apare câte un îndurerat de patrie şi se plânge cum nu avem noi o strategie pentru ce avem de făcut şi nu ştie el în ce parte să o apuce, că nu e o strategie naţională cu ce să facem în perioada următoare. Trebuie să spunem că România are o singură strategie, şi aceea finanţată. Orice altă strategie nu are resurse financiare. Deci, dacă cineva, dacă ideea este: "hai să mai facem un colectiv, o adunare de minţi luminate, să ne dăm ifose publice, cât de preocupaţi suntem să dăm României soluţii", eu le spun că nu voi cădea în această capcană. Se putea face cu uşurinţă un astfel de comitet, cu subcomitete, pentru a da loc de manifestare la televiziuni, la foarte mulţi oameni. România are un singur program finanţat, programul convenit cu Uniunea Europeană, pe cele şapte programe operaţionale. Decât să batem câmpii, să creăm noi strategii, mai bine am pune mâna să aplicăm programele convenite cu Uniunea Europeană, care sunt finanţate. În plus, dacă vrem, putem să luăm lista de credite angajate de România şi mai găsim vreo patru miliarde de euro, angajaţi şi neutilizaţi, pentru sectoare în care este nevoie de aceşti bani, în afară de cele şapte programe operaţionale. Că e vorba de sănătate, că e vorba de transporturi, că e vorba de dezvoltare regională, mai sunt încă patru miliarde la dispoziţia noastră. Eu cred că o strategie constructivă înseamnă să aplicăm ce am convenit odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană, la 1 ianuare 2007. Este singura strategie finanţată. Pentru ce, atunci, ne pierdem vremea discutând că ne-ar mai trebui o strategie - finanţată din ce? Deci, ca o concluzie, România trebuie să definească întâi sintagma constutuţională, că este stat social. Nu tot ce ne dă prin cap face parte din definiţia statului social, aşa cum ea se poate aplica în România. Oricâte ajutoare vrei să dai şi celor care au nevoie de ele, şi celor care nu justifică primirea acestor ajutoare, se îmbracă sub sintagma "stat social" şi avem conştiinţa împăcată că am mai făcut o risipă şi am mai stimulat reducerea apetitului pentru muncă. Politica socială trebuie să fie focusată pe cei care, într-adevăr, au nevoie de asistenţă socială, pe cei care nu pot, pe cei care trebuiesc ajutaţi de societate, nu pe cei care pot sau au pământ în spatele casei, dar aşteaptă ajutorul social şi pământul rămâne nelucrat, nu pe cei care nu acceptă orice fel de muncă, în anumite momente. Deci, trebuie să ne îndreptăm către statul performant, dacă vrem să fim o ţară care dă perspectivă cetăţenilor ei.

Aş mai face, legat de pensii, o menţiune. Este o dezbatere uriaşă. Eu, la 17:00, voi avea o întâlnire cu toţi factorii de decizie din instituţiile militare. Este evident că nu s-a răspuns nevoii de a se transmite până la 1 decembrie adeverinţele de venit din diverse locuri de muncă; poate era şi dificil, în unităţiile militare, să alerge un rezervist pe la toate unităţile pe unde a lucrat. Dar ce ştiu, reconfirmat astăzi, este că foarte puţine pensii vor scădea. În general, aplicarea noii legi, mai ales pentru cei care după ce au plecat din Armată, au mai şi lucrat, le aduce pensii mai mari. Problema este, însă, de comunicare publică defectuoasă, la toate ministerele şi instituţiile militarizate, şi soluţia pe care au adoptat-o, neavând terminate calculele, să transmită pensionarilor militari un minim în funcţie de venitul mediu în instituţie, ceva de genul acesta. Dar am vrut să comunic acest lucru exact pentru că este presa aici.

Închei spunând că apreciez obligaţia mea să promovez ideea de modernizare a statului, să o susţin politic, atât cât pot. Sigur, şi alianţa la guvernare poate avea limitele ei în a promova legislaţia de modernizare a statului. Probabil, modernizarea Codului Muncii şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă va crea probleme foarte mari. Încurajez continuarea dialogului între Guvern şi sindicate, dar acest dialog trebuie limitat în timp, pentru că România nu mai poate aştepta. Nu mai putem sta cu 1,6 milioane de oameni care muncesc la negru şi cărora nimeni nu le plăteşte nici asigurările sociale, nici pe cele de sănătate. Este un moment de cotitură în organizarea şi acţiunea pe piaţa forţei de muncă, dar trebuie asumat de Guvern cu toată responsabilitatea - de Guvern şi de majoritatea parlamentară. Altfel spus, continui să pledez pentru un stat eficient, în locul unuia care nu îşi mai poate acoperi propriile cheltuieli. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
18 Ianuarie 2011
SURSA: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12697&_PRID=lazi

Cristi, Să pui o vorbă bună şi pentu noi acolo sus...

---

În facultate, mai mulţi profesori îmi reproşau că, deşi zdrăngăn din chitară, sunt foarte departe de capacităţile inginereşti ale lui Cristian Paţurcă, pe atunci deja vedetă a Pieţei Universităţii... Mă simt foarte aproape de destinul "înaintaşului meu" şi avem, fără doar şi poate, destine asemănătoare.

(sursa: http://generatianimanui.blogspot.com/2010/02/cristian-paturcaam-ajuns-un-boschetar.html)

(sursa: http://www.click.ro/actualitate/bucuresti/cristian-paturca-ficatul-iubitei-salva_0_1046295510.html)


(sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/mesajul-unui-golan-catre-iliescu-ioane-te-am-iertat-dar-nu-uit-915331.html)

Cristian va fi, de acum încolo, un do de sus răpus de meschinăria notelor grave, de jos...

Cristian Paturca - Scrisoare din Piata Universitatii


cristian paturca - cantec de leagan(AEIOU)


Cristian Paturca - Golan Post-Mortem


Tare aş transmite astăzi "cuiva de la putere" mesajul RUŞINE!, dar cine mai aude în vacarmul zilei de astăzi o singură voce?

Nani, nani, copilas, mergem maine la oras,
Sa ia mama bani "de-a gata",
Poate-l intalnim pe tata.
Nani, nani, copilas,
Mergem maine la oras,
Cu dovada pentru bani,
Dus e tata de doi ani

AEIOU, nu e bine sa spui nu
AEIOU, am facut ce se putu…

Nani, nani, copilas,
Mergem maine la oras,
Mergem sa-l catam pe tata,
Haide, mama, eu sunt gata!
Luam s-altoiul de cires,
Spune, tata, unde esti?
Si de ce ne ocolesti?
Si de cin’ te mai feresti?

Sunt de-acuma baiat mare,
Am luat 10 la purtare,
Dupa voia dumitale,
Si-am ajuns si la vocale:

AEIOU, nu e bine sa spui nu
AEIOU, am facut ce se putu…

Te-am visat cu ochii uzi,
Cum dadeai cu pietre-n duzi,
Spune, tata, un’ te-ascunzi?
Mama spune c-ai plecat
Si pui banii prin mandat…
Cand ajungem la rascruce,
Mama plange lang-o cruce.

AEIOU, invatati sa spuneti NU !
AEIOU, invatati sa spuneti NU !

"Dragul mamei, copilas,
N-ai noroc de-un tata las,
Sa te vada flacaias…
Dragul mamii, dragul mamii,
Tot e bine ca vin banii
Si poti creste copilasi
Printre cei cu tatii lasi !
Printre cei cu tatii lasi !

D-aia au murit golanii…..
Sa ne-aduca Posta banii
Si ne pica gologanii,
Cum pica de Pasti carlanii.

AEIOU, invatam sa spunem NU!
AEIOU, invatam sa spunem NU!

Mergi în pace Cristi... mergi în pace...

De ce se comasează diferitele unităţi medicale?

---

Era pe vremuri o emisiune, "Incredibil Dar Adevărat!". Ceea ce am trăit astăzi este parcă rupt din această emisiune.

Priveam la Realitatea TV cum ORL-iştii bucureşteni de la Institutului ORL "Dorin Hociotă" militau împotriva comasării lor cu spitalul Universitar.

Ei bine, un domn intervine şi explică, doct, că singura diferenţă este că acele spitale nu mai au directori. Practic, la nivel naţional, se va face o economie de 10 sau 20 de posturi de director? Hai 50... Pentru asta este totă vânzoleala?

Mi-am adus aminte că am întrebat un politician... de ce se tot schimbă denumirea ministerelor o dată ce se schimbă ministru. Mi-a dat o explicaţie atât de simplă încât nu are cum să nu fie adevărată. O dată cu schimbarea numelui ministerului, vechiul minister se desfiinţează pentru a se înfiinţa noul minister. Sigur, sunt multe, foarte multe acte afectate, probabil o poală de bani se cheltuie pe modificarea antetelor, site-urilor, programelor... Dar care e avantajul? Avantajul este că prin această mică strategie angajaţii vechiului minister sunt trimişi acasă şi sunt angajaţi în noul minister alţi angajaţi. Se poate face astfel o purificare a celor care sunt de partea vechiului ministru pentru a se angaja fidelii noului ministru...

Ei bine, de la începutul comasărilor am intuit că de fapt aceasta este ţinta.

Ce spune Realitatea TV Miza comasării Institutului ORL cu Spitalul Universitar: un teren de 2 hectare. Aşa da, mai înţeleg...
Angajaţii Institutului ORL "Dorin Hociotă" din Capitală au oprit lucrul, nemulţumiţi că unitatea sanitară a fost propusă pentru comasare cu Spitalul Universitar. Angajaţii vor să afle de la ministrul Cseke Attila motivul real al "desfiinţării" unităţii sanitare. Lumea Justiţei scrie că Institutul ORL ar fi de fapt un cadou al premierului pentru finul lui Basescu, manager al Spitalului Universitar.
Şi al cui era institutul Haciotă?
Institutul ORL "Dorin Hociotă" din Capitală este mare căci, înfiinţat în urmă cu 32 de ani, a fost renovat în totalitate în urmă cu aproape trei ani, în perioada de ministeriat a PNL la Sănătate
Deci să plece PNL-iştii veniţi cu renovarea şi să vină băieţii de la PDL, aduşi de domnul... cum îl cheamă pe fin...
Managerul Spitalului Universitar din Capitală este nimeni altul decat medicul ortoped Cătălin Cârstoiu, finul preşedintelui Traian Băsescu.
Tocmai când era să spun că nu ştiu cine este domnul Cătălin Cârstoiu... numai ce mi-am adus aminte că...
"Comunicatele de presă sunt în limita discuţiilor cu doamna Sobaru. Am căzut de acord să nu intrăm în detalii, nu e vorba de presiune. Nu văd care ar fi rolul presiunilor pe care aş putea să le fac eu. Nici vorbă de presiuni, s-au făcut zeci de declaraţii asupra acestui caz", a spus Cârstoiu, într-o intervenţie telefonică în cadrul emisiunii Ediţie Specială, de la Realitatea TV.

Aaaaaa, asta e ştire de moguli! Îmi aduc aminte de nano-scandalul de pe marginea faptul că domnul Sobaru a ajuns la Spitalul Universitar pentru că domnul Cârstoiu conducea acest spital... Nici nu mai ştii ce să gândeşti printre informaţiile moguleşti.

(sursa foto: http://www.realitatea.net/foto_1126118_catalin-carstoiu-directorul-general-al-spitalului-universitar-este-finul-presedintelui-traian-basescu_786583.html)

Pentru că nu am reuşit să mă decid pentru o singur variantă, le pun pe amândouă...

Spitalul De Urgenta - Lasa ne


Spitalul de Urgenta - Lasa ne Base

Respectul României faţă deun locotent-colonel în rezervă

---

Acest om ar fi putut fi, înainte de pensionare, comandant de unitate... Domnia sa, prin gradul pe care l-a avut, este evident un om care controla destinele foarte multor militari şi care a avut o activitate bună sau rea (numai cei ce au fost colegi cu domnia sa pot aprecia asta). Neoficial se spune că ar fi activat în Centrului Militar Zonal Constanţa. Până una alta, nu pot decât să prezum că a fost un bun profesionist. Eu nu ştiu dacă s-a împiedicat de gărduleţul jandarmeriei şi, de aceea, a părut că vrea să dea cu domnul Băsescu, cel de pe pancartă, în capul unui jandarm... Ceea ce ştiu eu este că cetăţeanul Bibliotecaru are mai mult respect pentru respectivul om decât l-a arătat statul român prin mâna autorităţii acelor jandarmi.

Domnule Vasile Teofil, locotenent-colonel în rezervă, chiar dacă nu ştiu cine sunteţi, chiar dacă nu aveţi respectul jandarmilor din acele imagine, eu unul prezum că sunteţi un om de bine şi vă acord respectul meu în calitate de cetăţean român ce posedă 1/21 milioane din suveranitatea României. În această calitate de simplu cetăţean, vă cer scuze că ţara al cărui cetăţean sunt nu v-a arătat mai mult respect.

Iniţial am vrut să adaug melodia B U G Mafia feat Bodo - Cat Poti Tu De Tare, dar apoi m-am gândit că se va spune că îndemn la violenţă. Am renunţat.

Am ales o altă melodie, poate şi mai puternică...

Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, vrem respect

Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece
A venit apa caldă? A venit, da-i rece
Rupem tăcerea
Aşa stă treaba
Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă degeaba
Din nou pentru putere se bat
Când şcolile cad peste copii
E un iad
Acum, că eşti bătrân, totul se transformă în scrum
Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum
Ne târâm pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri
Ei nu simt nimic că-şi pun la căldură "curu" în jeepuri
Banii sunt scopul
Ei vor totul cu justiţia
Îţi fură libertatea când nu au ce să-ţi mai ia
Mergem la muncă, plătim taxe, taxe
Ei ne zâmbesc
Indiferenţa lor o simţim până-n oase
Nu vrem funcţii, nici putere
Sistemul e defect
Noi ducem ţara-n spate
Vrem respect!
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Rupem tăcerea, poate v-am rupe gâtul
Calculăm în prostia noastră că ni s-a urât cu urâtul
Copiii se dau pe gheaţă, în săli de clasă
Sărăcia apasă
Bătrânii îşi caută demnitatea rămasă
Plătim autostrăzi care nu se mai fac
Şi ne oprim să ne tragem sufletul în primul copac
Legaţi în pat, în salvare, cu borşul pe-afară
Ne tremură mâna că trebuie să dăm şpagă la drum de seară
Ies lipsă 30 de miliarde, de argint
Să trăiţi bine, fraierilor! Iuda, ne ameninţi?
O ducem bine, nu-ţi face griji, e totul perfect
Ne mai ajunge să cerem acum. Cerem respect!
23 de milioane de nesimţiţi, de coate goale
Îşi permit să încurce coloanele oficiale
Uite ţuică, uite femei şi sarmale, pentru cei aleşi
Cauţi dreptatea frate? Caută uşa şi ieşi!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!

Cu toate că va fi greu să nu minţi în campania electorală
Promitem să ne vedem din 3 în 3 luni în Piaţa Universităţii
Promit că voi face autostradă suspendată peste Bucureşti
Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă
Ca să ne vadă autostrada, bineînţeles
Totodată, am vorbit cu NASA să trimitem un pilot român în spaţiu
Probabil un mecanic beat, de locomotivă, care mai trage pe nas
Dacă nici el nu ne rezolvă problemele
Promit că îmi voi da demisia în 5 minute de la votul din Parlament!

Noi vrem respect, respect!
Noi vrem respect, respect !
Noi vrem respect, respect!

Parazitii - Noi vrem respect

Firori poate pentru câţiva politicienii români

---

O ştire pe care nu am sesizat-o, până acum, în buletinele de ştiri:

Un fost bancher elveţian afirmă că vrea să ofere date bancare WikiLeaks

Mă gândesc că fostul bancher a recunoscut "aproximativ 40 de politicieni şi miliardari din Statele Unite, Elveţia, Germania şi Marea Britanie", dar poate că sunt şi ceva politicieni români despre care domnia sa nu a auzit... Ar fi interesant de observat dacă aceşti politicieni prezumtivi şi-au trecut în declaraţia de avere şi "conturile din Elveţia".

(sursa foto: http://www.topnews.in/swiss-figures-show-first-negative-investment-income-1947-2201404)

A pompa sau a nu pompa

---

Pentru că toată lumea este cuprinsă de frenezia pompelor de benzină şi se joacă "de-a moneda la casieria benzinăriei", umflatul anvelopelor, ştersul geamurilor, alimentatul cu pipetă... am şi eu o părere exprimată prin vocea altuia, pentru că nu am nici maşină şi nici permis de conducător auto:

Plus 2 - Dau la pompa


Cauciuc pe cauciuc, sentiment de nedescris...

De ce criza energetică poate provoca mutaţii în evoluţia speciei

---

În ultimul an furnizorul de energie electrică mi-a hrănit nostalgiile legate de tinereţe. Nu, nu este vorba despre un album de artă cu România de acum 30 de ani, sau ceva similar, aşa cum s-ar putea gândi un om specializat în mijloace de tip public relations. În ultimul an furnizorul de energie electrică m-a lăsat fără energia electrică pe care mi-o furnizează contra preţului unui abonament şi consum per KW, de nenumărate ori timp de mai puţin de o secundă (suficient pentru oprirea PC-ului şi a tuturor ceasurilor din casă) şi de trei ori mai mult de trei ore. S-a întâmplat ca perioada de întrerupere mare să conţină partea de întuneric a zilei... Dacă era lumină naturală, de la "marele bec", mai puteam citi o carte, ceva... dar pe întuneric nu poţi face altceva decât să dormi.

În general oamenii nu prea conştientizează ce rol are energia în viaţa lor de zi cu zi, numai lipsa energiei transmite omului senzaţia de epoca de piatră.

Ei bine, am urmărit filmuleţul de mai sus şi mă văd nevoit să recunosc...

Hi, I am Bibliotecaru and I am an homo sapines e-sapiens!

Familia: Hominidae
Subfamilia: Homininae
Tribus: Hominini
Subtribus: Hominina
Genus: Homo
Species: Homo sapiens
Subspecies: Homo sapiens sapiens
Sub-subspecies: Homo sapiens e-sapiens

Kamedeva

---

Cu durerile iubirii
Voind suflet-mi să-l vindec
L'am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Avend zîmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral

Părul negru, chipul oacheş
Şi obrazul arămiu
Ochii mari se uit cu sete
Lucesc negri, moale*, viu

Arcu 'n mână, poartă 'n tolbă
Nu săgeţi — flori ascuţite,
Cu adormitorul miros
Cu colori nepomenite

— Cine sunt să-ţi spue ţie
A lui Budha sfântă carte—
Sunt a cerului copil eu
Ş'a iluziei deşarte

(Mihai Eminescu - Kamedeva)

Disperarea împinge românii la martiriu

---

Poate că politicienii nu realizează ceea ce fac românilor, este însă evident că politica, în acest moment, ucide români, şi nu puţini. În fiecare zi sunt sute de morţi care pot fi trecute în contul de vinovăţie al politicienilor români.

Către Popor

---

Sinodul Bisericii Greciei, intrunit in sedinta ordinara pe 5-8 octombrie 2010, doreste sa se adreseze crestinilor sai, poporului lui Dumnezeu, dar si tuturor oamenilor bine intentionati, vorbind pe limba adevarului si a dragostei.

(sursa foto: http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2011/01/enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii.html)

Zilele pe care le traim sunt grele si decisive. Trecem ca tara printr-o criza economica cumplita care creeaza multora nesiguranta si teama. Nu stim ce ne aduce ziua de maine. Se pare ca tara noastra nu mai este libera, ci, in fapt, este administrata de creditorii nostri. Stim ca multi dintre voi asteptati de la Biserica ce va pastoreste sa ia pozitie si sa aiba un cuvant asupra crizei la care suntem martori.
Este adevarat ca evenimentele actuale din patria noastra sunt inedite si cutremuratoare. Criza duhovniceasca, sociala si economica este o consecinta fireasca a rasturnarii intregii firi. Se incearca dezradacinarea si distrugerea temeiurilor multor traditii care pana acum erau considerate ca facand parte integranta in chip firesc din viata spatiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmareste o uzurpare a predaniilor si a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea ca suntem o tara sub ocupatie si ca executam poruncile conducatorilor/debitorilor nostri. Intrebarea care se naste este daca solicitarile lor privesc doar chestiunile care tin de economie si de asigurari sau vizeaza si profilul duhovnicesc si cultural al patriei noastre.
In fata acestei situatii, orice om rational se intreaba: de ce nu s-au luat mai devreme toate aceste masuri drastice, care astazi sunt considerate atat de necesare? De ce nu s-au tratat la timpul lor toate aceste simptome ale crizei societatii si economiei pe care azi le traim in un mod brutal? Persoanele de pe scena politica din tara noastra sunt, de decenii, aceleasi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu toate ca stiau ca duc tara la catastrofa, iar azi se cred la adapost, actionand tot de pe pozitia celor care dau porunci? Suntem martorii unor rasturnari radicale pentru care altadata se revolta intreaga Grecie, iar azi sunt impuse aproape fara nici o impotrivire.
In cuvinte foarte simple, criza noastra economica se datoreaza diferentei dintre productie si consum, mai exact dintre ritmul lent al productiei pe care il atingem si nivelul ridicat de confort cu care ne-am invatat sa traim. Cand ceea ce se consuma este cu mult mai mult decat ceea ce se produce, atunci balanta economica inclina spre partea cheltuielilor. Tara noastra, pentru a face fata acestei situatii, este nevoita sa se imprumute, sperand ca balanta dezechilibrata se va restabili. Insa, atunci cand acest lucru nu se mai intampla, iar debitorii cer returnarea imprumuturilor, plus dobanda, se ajunge la criza si la faliment. Criza care domina tara noastra si provoaca atata suferinta nu este insa decat varful aisbergului. Este urmarea, este rodul unei alte crize – duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum nu are doar o dimensiune economica, ci, in primul rand, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste nu doar conducerea tarii, ci si poporul. O conducere care nu a fost capabila sa aiba o atitudine responsabila fata de popor, care nu a putut – sau nu a vrut – sa vorbeasca pe limba adevarului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru ca scopul sau a fost detinerea puterii. O conducere care, in fapt, se vadeste a fi subminat interesele reale ale tarii si ale poporului.
Si, pe de alta parte, un popor, adica noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lasat prada bunastarii, imbogatirii facile si traiului bun, ne-am dedat castigului usor si inselaciunii, fara a ne mai pune problema adevarului lucrurilor. Revendicarea arbitrara a drepturilor de catre bresle si grupuri sociale si desavarsita nepasare fata de coeziunea sociala au contribuit in mare masura la situatia actuala.
Esenta crizei duhovnicesti este lipsa de sens a vietii si inchiderea omului intr-un prezent rectiliniu, adica in instinctul lui egoist. Un prezent fara viitor, fara perspectiva. Un prezent condamnat la plictis si monotonie. Viata a ajuns doar un interval de timp nedeterminat intre doua date, a nasterii si a ingroparii.
Intr-o asemenea perspectiva, desertaciunea se ia la intrecere cu absurdul, iar lupta o castiga totdeauna tragicul. Cand te adresezi tinerilor si ii intrebi: „de ce iei droguri, fiule?” si iti raspund: „spuneti-mi dumneavoastra de ce sa nu iau? Nu mai sper nimic, nu mai astept nimic, singura mea bucurie o am atunci cand infig injectia si calatoresc (in alte lumi)”. Sau atunci cand atragi atentia unui tanar ca luand droguri va muri, iar el iti raspunde cu un zambet tragic: „nu intelegeti ca eu iau droguri tocmai ca sa traiesc”, atunci intelegi cat de incredibil de adevarate si de adecvate in tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. Pentru ca, in loc sa cautam sensul vietii, noi am urmarit bunastarea, traiul bun, puterea economica. Cand insa nu exista alta perspectiva in afara consumului, cand puterea economica si afisarea ei ostentativa devine unicul mod al recunoasterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singurul cale de viata, pentru ca altfel, daca esti moral, esti prost. Asa au gandit si au faptuit multi si astfel am ajuns la decaderea morala atat a puterii, cat si a poporului nostru in buna parte. Intrebarea-dilema a lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” – o traim acum in tot tragicul ei. Am ales bunastarea contrafacuta si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tarii noastre. Astazi, omul, in mod justificat tremura mai degraba pentru micsorarea veniturilor, dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care ii privesc pe copiii sai si nu se ingrijoreaza de injosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevaratei crize si sursa crizei economice pe care atat de nemilos o exploateaza actualii „negustori de popoare”.
Noi, parintii vostri duhovnicesti, ne-am facut autocritica, am dorit sa cercetam care este partea noastra de vina in prezenta criza, confruntandu-ne in Sinodul Ierarhiei cu responsabilitatile noastre. Stim ca uneori v-am mahnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit la atitudini care v-au ranit. Distrugerea relatiei dintre popor si Biserica sa care il pastoreste a ajuns obiect de negutatorie exploatat in mod pragmatic prin scandalurile fabricate, tintindu-se destramarea increderii voastre in Biserica.
Va spunem ca Biserica are antidotul modului de viata consumerist si acesta este asceza. Si daca consumul este o fundatura, pentru ca este o viata fara sens, atunci asceza este calea, pentru ca duce la o viata cu sens. Asceza nu este privarea de placere, ci imbogatirea vietii cu sens. Este antrenamentul atletului care il pregateste pentru competitie si il conduce la medalie, medalia fiind viata care biruieste moartea, viata care se imbogateste cu dragoste. Asceza este calea libertatii, iesirea din sclavia inutilului care astazi ne injoseste.
Ne ingrijoreaza situatia din cadrul sistemului nostru educational actual, care nu se raporteaza la elev ca la o persoana, ci ca la un computer. Singurul lucru pe care il face este sa il „incarce” cu materie, fara a-i pasa de intreaga sa personalitate si de aceea, pe drept cuvant, copiii nostri i se impotrivesc. Fapt care ne provoaca neliniste in privinta Noului Liceu[1] care se pregateste. Manualele scolare se scriu, intr-adevar, pe raspunderea guvernului, dar continutul lor il priveste chiar si pe ultimul cetatean grec, care asteapta de la Biserica sa spuna cu putere si opinia sa smerita.
Intelegem ca toate parohiile trebuie sa devina spatii primitoare pentru tinerii nostri, asa cum sunt deja multe dintre ele, unde multi dintre tineri isi gasesc refugiu in cautarile lor dupa sens si nadejde.
Stim ca cereti de la noi, pastorii vostri, o Biserica eroica, cu vigoare, care sa aiba cuvant profetic, cuvant pentru tanarul contemporan. Nu o Biserica secularizata, ci una sfintita si sfintitoare, o Biserica libera, pastorind cu putere poporul sau, fara a se teme sa ia pozitie fata de sistemul viclean al acestei lumi, chiar daca impotrivirea conduce la prigoana si martiriu.
Biserica este singurul organism care poate sa stea nemijlocit alaturi de om, sprijinindu-l. Biserica insa suntem cu totii si aceasta este si puterea noastra, si puterea ei. La unitatea dintre pastori si popor tintesc negustorii de popoare si pe aceasta incearca sa o submineze. Ei stiu ca daca vor „pierde” pastorul, cu usurinta vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne invata ca acolo unde s-a luptat impotriva lui Dumnezeu, de fapt injosirea omului era scopul final. Intruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a valorii persoanei umane. Pentru aceasta, Biserica nu se opune guvernarii, ci acelora care, exploatand guvernarea si ascunzandu-se in spatele puterii, lucreaza sa va fure nadejdea. Aduceti-va aminte ca, pentru multi specialisti in economie, prezenta criza este fabricata, urmarindu-se de catre anumite puteri doar controlul mondial, nu si iubirea de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvant pentru actuala situatie, pentru ca nu a incetat sa fie parte a lumii si parte a istoriei. Nu poate ingadui nici un fel de nedreptate, fiind in acelasi timp datoare sa fie gata pentru marturisire si martiriu. Stim ca sunt oameni langa noi care sufera de foame, se afla in saracie, se sufoca economic, deznadejdea de multe ori stapanind inima lor. Noi cunoastem acest lucru, pentru ca primul lor drum in cautarea sperantei este Biserica de langa casa, parohia. Scopul si lupta noastra este ca fiecare parohie sa devina centrul de unde activitatea pastorala sa imbratiseze intreaga societate locala respectiva.
Intentia noastra este de a crea un observator al problemelor sociale care sa urmareasca indeaproape si sa preintampine metodic problemele pe care le produce criza actuala. Scopul nostru este sa dezvoltam lucrarea de asistenta sociala a fiecarei parohii, in asa fel incat sa nu mai existe nici un om care sa nu aiba o farfurie de mancare. Cunoasteti si voi ca in aceasta privinta Biserica realizeaza o lucrare uriasa. Cunoasteti acest lucru, pentru ca multi dintre voi sprijiniti voluntar acest efort al parohiei voastre si il sustineti economic. Va chemam sa stati aproape fiecare de biserica voastra, ca sa depasim impreuna aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut si in alte dati prin saracie si foamete, dar a indurat si a biruit, pentru ca atunci avea alte perspective. Multi dintre noi putem sa ajutam pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica, ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati in jurul Bisericii, care este marea noastra familie, vom scoate la iveala greselile noastre, vom cauta sensul vietii in dragoste si astfel vom iesi din acest ceas greu.
(Enciclica integrala a Sfantului Sinod al Bisericii Greciei: ”Tara noastra se pare ca nu mai este libera, ci in fapt este administrata de creditorii nostri”, http://apologeticum.wordpress.com/2010/12/29/enciclica-integrala-a-sfantului-sinod-al-bisericii-greciei-%E2%80%9Dtara-noastra-se-pare-ca-nu-mai-este-libera-ci-in-fapt-este-administrata-de-creditorii-nostri/)

Preafericitul patriarh al României, Daniel, ar trebui poate să ia aminte de la o asemenea poziţie care face cinste preoţimii Greciei.