22 September 2010

Scandal reloaded


Dezbateri politice organizate în temeiul art.180 din Regulament la solicitarea Grupului parlamentar al PNL cu tema "Situaţia prezentă şi evoluţia socio-economică a României".

Doamna Roberta Alma Anastase:
................................................

Pe ordinea de zi de astăzi urmează să avem dezbateri politice organizate în temeiul art.180 din Regulament, la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, cu tema "Situaţia prezentă şi evoluţia socio-economică a României".

Procedură. Vă rog.
................................................

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii la prezidiu.

Reluăm dezbaterile de pe ordinea de zi: "Situaţia prezentă şi evoluţia socio-economică a României".

Avem pe procedură intervenţia? Vă rog, pe procedură.

Domnul Petre Petrescu:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ceea ce mă priveşte, vreau să mă adresez dumneavoastră, dar în mod expres şi dumneavoastră, domnule preşedinte Boc, în calitate de preşedinte al Partidului Democrat Liberal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţiile pe procedură, vă rog!

Domnul Petre Petrescu:

Pe procedură, pe procedură, dar îmi fac o deschidere... Pentru că, în ceea ce mă priveşte, stimaţi colegi, am mai luat cuvântul de la tribuna acestui Parlament, de la Camera Deputaţilor, şi am spus că nu sunt de acord cu anume practici.

Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută nu mă caracterizează şi nu vreau să particip la o astfel de şedinţă în care preşedinta Camerei Deputaţilor, şi îmi cer scuze faţă de dumneavoastră, doamna preşedinte, că sunt nevoit să folosesc, poate, cuvinte şi tonalităţi nepotrivite într-un astfel de cadru, dar sper că mă veţi înţelege, în care dumneavoastră, doamna preşedinte, aţi denaturat voinţa noastră, voinţa alegătorilor.

Motiv pentru care, eu revin şi rog colegii parlamentari din toate grupurile parlamentare - deputaţii din toate grupurile - să fie de acord ca măcar până când se va lua o decizie în ceea ce priveşte legalitatea sau nelegalitatea, corectitudinea sau necorectitudinea modului în care dumneavoastră aţi condus această şedinţă, să reveniţi asupra deciziei pe care aţi luat-o, să acceptaţi rugămintea noastră, ca astăzi dumneavoastră să nu conduceţi această şedinţă, şi să permiteţi unuia dintre secretarii de la PDL, aş spune, să vă înlocuiască.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Aţi depăşit două minute.

Domnul Petre Petrescu:

Închei cu această frază, doamna preşedinte.

Am această rugăminte în ideea în care şi noi dorim să-i oferim prilejul domnului prim-ministru Emil Boc să ni se adreseze cu nişte teme care ne interesează atât pe noi, cât şi pe dumneavoastră, cât şi întreaga populaţie a acestei ţări.

Revin şi chiar închei cu această frază: vă rog să luaţi în consideraţie rugămintea noastră şi să fiţi înlocuită la conducerea şedinţei de astăzi de unul dintre vicepreşedinţii de la PDL.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă invit, chiar dacă nu este o lectură neapărat obligatorie, dar cu siguranţă va fi plăcută pentru dumneavoastră, să lecturaţi Regulamentul.

Vă propun următoarea procedură pentru desfăşurarea acestor dezbateri: 10 minute sunt rezervate Grupului parlamentar al PNL, pentru expunerea principalelor probleme ale temei supuse dezbaterii politice; 45 de minute sunt rezervate primului-ministru, care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor; fiecărui grup parlamentar i se rezervă timp maxim pentru participare la dezbateri, în raport cu numărul iniţial al membrilor săi, calculat la 10 secunde pentru fiecare deputat, la care sunt adăugaţi cu acelaşi calcul 14 deputaţi membri ai Grupului deputaţilor independenţi şi 8 deputaţi independenţi fără apartenenţă la un grup de deputaţi, după cum urmează: Partidul Democrat Liberal - 19 minute; PSD + PC - 19 minute; Partidul Naţional Liberal - 11 minute; Uniunea Democrată Maghiară din România - 4 minute; minorităţile naţionale - 3 minute; Grupul deputaţilor independenţi - 3 minute; deputaţii independenţi fără apartenenţă la un grup de deputaţi - 2 minute.

Dacă sunt observaţii în legătură cu această procedură de desfăşurare a dezbaterilor? Nu sunt.

Vă supun la vot. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (din sală):

Nu merge aparatul electronic.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Votăm procedura asta de desfăşurare.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.
detalii vot

Votul s-a încheiat: 128 voturi pentru; 3 voturi împotrivă; 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi, procedura a fost aprobată.

Conform procedurii aprobate, îi dau cuvântul domnului deputat, lider al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a prezenta principalele aspecte ale temei supuse dezbaterilor politice.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Iată că se împlinesc astăzi aproape 2 ani de când România şi românii se chinuie sub conducerea domnilor Băsescu şi Boc.

După cum ştiţi, nu se poate spune că PDL a pierdut timpul: salariile românilor au fost scăzute, şomajul s-a dublat, preţurile au crescut, TVA-ul a fost mărit, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii a fost decimat prin politica fiscală a Guvernului, contribuabilii au fost batjocoriţi prin celebra ordonanţă a PDL-ului prin care au fost obligaţi să stea câteva zile pe lună pe la uşile diferitelor instituţii ale statului.

Economia României este în cădere liberă, de fapt am rămas una dintre ultimele ţări din Europa care, în 2010, va fi în scădere economică şi, din păcate, nici anul 2011 nu sună mai bine.

Dar aceste sacrificii făcute de români nu au fost zadarnice. PDL-ul a folosit "bine", cu ghilimelele de rigoare, banii astfel economisiţi: domnul Băsescu a fost reales preşedinte, toată lumea din PDL este fericită, imensa clientelă politică a partidului de guvernământ o duce mai bine ca niciodată.

În timp ce premierul cântă refrenul lipsei de bani la buget pentru pensii şi pentru salarii, se găsesc întotdeauna bani pentru satisfacerea tuturor fanteziilor miniştrilor PDL şi pentru umplerea tuturor cuferelor portocalii.

Nu m-ar mira să aud şi astăzi vechea placă de patefon despre greaua moştenire şi guvernul care şi-a încheiat mandatul acum 2 ani. V-aş cere, însă, domnule prim-ministru, încă de pe acum, să renunţaţi la această abordare.

Românii ştiu că România este o ţară bogată, şi este o ţară care, în mod normal, poate să plătească şi pensii şi salarii decente. Este o ţară care poate creşte economic.

Dar România nu este o ţară atât de bogată încât să-şi permită să fie guvernată de PDL. România nu este o ţară atât de bogată încât să acopere găurile date de PDL la bugetul de stat, şi nicio ţară din lume nu ar fi atât de bogată încât să-şi permită să fie guvernată de PDL. Sunt convins că dacă Traian Băsescu şi Emil Boc ar conduce orice ţară din lume, indiferent cât ar fi de bogată, indiferent cât ar fi fost de bine guvernată până atunci, şi acolo s-ar ajunge ca, în mai puţin de 2 ani, acea ţară să nu mai aibă bani de salarii şi de pensii, pentru că nicio ţară nu ar rezista dacă ar fi guvernată, aşa cum guvernează PDL din 2008 încoace. Nici o economie nu ar putea rezista dacă ar fi oprite toate investiţiile, dacă banii bugetului de stat ar fi risipiţi, dacă puterea de cumpărare a populaţiei s-ar prăbuşi, dacă impozitele ar creşte într-un ritm susţinut, dacă şomajul ar exploda, dacă sectorul IMM-urilor ar fi supraimpozitat peste noapte şi dacă investiţiile străine ar dispărea.

Doamnelor şi domnilor,

Am chemat astăzi Guvernul în faţa Parlamentului, pentru o dezbatere cu privire la situaţia economică prezentă şi la perspectivele socio-economice ale României. Facem acest lucru pentru că suntem îngrijoraţi. Aşa cum se prezintă lucrurile acum, nu există nicio perspectivă. Economia scade, în continuare, iar impozitele cresc. Guvernul aruncă ţara în spirala reducerii consumului şi a investiţiilor, ceea ce intensifică contracţia economiei. Semnele arată că în anul 2011 nu va fi uşor.

În timp ce majoritatea ţărilor europene înving criza economică, România are dificultăţi din ce în ce mai mari. Promisiunile Guvernului, din păcate, nu mai pot ţine de cald. Le-am auzit şi anul trecut şi în primăvara acestui an. Ni se tot spune că, în curând, criza se va termina şi greul ar fi trecut. Şi, apoi, se măresc din nou impozitele, se scad salariile şi pensiile, iar România se adânceşte tot mai mult în criza economică.

În acest context, primul lucru pe care dorim să-l întrebăm pe domnul prim-ministru este bilanţul Guvernului domniei sale în ultimele nouă luni, în afară de mărirea TVA-ului şi de scăderea salariilor.

Are ceva realizări? Crede domnia sa că a făcut ceva bun?

Dar, domnule prim-ministru, să ştiţi că o frunză nu poate ţine loc la realizările guvernării, aşa cum nu poate să ţină loc de haină, chiar dacă nu este o frunză oarecare, ci chiar loggo-ul de ţară al României. Deci, să nu treceţi la realizări şi la brandul de ţară.

În primul rând, dorim să ne spună Guvernul care este moştenirea, pe care şi-a lăsat-o singur, din 2009. Cu alte cuvinte, cât ne costă campania electorală a domnului Băsescu, de anul trecut, câţi bani s-au risipit ca domnul preşedinte să fie reales.

Teama că Băsescu nu va fi reales a făcut ca, în 2009, acest guvern să nu facă niciun fel de economii. Criza s-a agravat, iar românii plătesc acum din pensiile şi salariile lor factura pentru concertele electorale organizate de doamna Ridzi în 2009.

În 2009, statul, bugetul a încasat mai puţini bani decât în 2008, dar Guvernul a cheltuit mai mult în 2009 decât în 2008. Toate familiile din România au cheltuit mai puţin în 2009 faţă de 2008, numai Guvernul Boc a deschis larg punga şi a ordonat petreceri pentru campania electorală a domnului Băsescu.

PDL ştia foarte bine că va duce ţara la dezastru economic; ştia că este o minciună atunci când spunea, în 2009, că sunt bani pentru pensii şi salarii. Am văzut lideri ai PDL - foşti miniştri până de curând - declarând că ştiau foarte bine că ţara merge spre rău, dar au minţit în 2009 pentru că era campanie electorală.

Iată de ce vă întreb: ce fel de preşedinte al României mai este acela care a fost ales, având ca program politic "minciuna instituţionalizată"? Ce ne mai poate spune acest guvern care a recunoscut prin domnul Berceanu, pe atunci ministru, că a ascuns realitatea economică a ţării?

În fine, al doilea lucru care ne interesează, nu doar pe noi, parlamentarii, ci interesează şi mediul de afaceri şi partenerii externi, şi, în ultimă instanţă, o ţară întreagă, este motivul remanierii recente de guvern.

Primul-ministru nu a spus nimic în sensul acesta şi nici noii miniştri nu au arătat intenţii clare. Au fost schimbaţi cei care răspund de economie, finanţe şi muncă, deci cei cu atribuţiile cele mai importante în sfera politicilor economice şi sociale. De ce? Probabil vom afla astăzi.

Vor fi, însă, ceea ce este mai important din partea domnului prim-ministru să ne explice, vor fi schimbări de politici în acest sens, şi, sigur, că aşteptăm răspuns.

În orice caz, vreau domnule prim-ministru, să vă atenţionez cu toată deferenţa, în temeiul principiilor fundamentale de funcţionare a democraţiilor parlamentare, Guvernul vine regulat în faţa Parlamentului şi dă socoteală, mai ales atunci când este vorba de o astfel de remaniere amplă. Şi, de obicei, vine singur, din propria iniţiativă, şi nu aşteaptă să fie chemat. Sigur, asta dacă ştie regulile democratice.

Am văzut declaraţiile recente ale fostului ministru de finanţe. Dacă am înţeles bine, se pare că avem o problemă cu domnul prim-ministru, care nu înţelege problemele economice. Dacă am înţeles bine, domnul prim-ministru şi PDL habar nu au ce trebuie făcut cu economia. Mă şi gândesc cum trebuie să se fi gândit domnul Boc la remaniere. Am o înţelegere limitată a economiei şi atunci pun oameni care înţeleg la fel de mult ca şi mine. Şi, rezultatul l-aţi văzut.

Să vă spunem ce am înţeles noi, opoziţia, din recenta remaniere de guvern. Ni s-a părut că a fost un fel de reîmpărţire a resurselor ţării între clanurile din judeţele conduse de PDL şi nimic mai mult. Şi, ca să fie o remaniere "ca la carte", în stil PDL, domnul Boc a luat lista traseiştilor politici "serioşi", adică cei cu mai mult de trei partide la activ, aşa cum a fost făcută de "Coaliţia pentru un Parlament curat", la alegerile din 2008, şi a ales de acolo câţiva miniştri.

Cât priveşte măsurile de relansare economică, pe care guvernul le are în vedere, nu ştiu dacă are rost să insistăm foarte mult, pentru că domnul Vlădescu, am văzut, a declarat că "nu există un program obiectiv de relansare", şi, personal, nu cred să fi făcut domnul Boc un astfel de program de la remanierea domnului Vlădescu încoace.

Noi, liberalii, nu suntem de acord cu ideea că România îşi va reveni numai atunci când economia mondială îşi va relua creşterea. Întrucât am auzit această teză şi la domnul Băsescu, şi acum şi la domnul Vlădescu, trebuie s-o contrazicem.

România, după părerea noastră, are resurse. Şi are resurse substanţiale pentru creştere economică, chiar şi în interiorul bugetului ar exista astfel de resurse, dacă banii nu ar fi prost cheltuiţi. Este, însă, o mare vină a Guvernului PDL, că a distrus efectiv capitalul românesc, ceea ce creează o dificultate pentru economia ţării şi nu acum, nu numai acum, ci pentru mulţi ani înainte. Zeci de mari firme româneşti, cu mii de angajaţi au intrat în insolvenţă sau faliment în 2009 şi 2010, iar Guvernul Boc ar trebui să le aibă pe conştiinţă.

Distrugerea capitalului românesc este cu adevărat o mare problemă care îngreunează relansarea economică a ţării. Guvernul ar trebui să sprijine capitalul naţional, dar, din păcate, nu cred că este în stare.

Dorim să întrebăm Guvernul ce are de gând să facă şi în domeniul politicilor fiscale în perioada următoare. Este o întrebare importantă, pentru că îi interesează pentru toţi românii. Numai că nu cred că Guvernul Boc are habar ce va face peste trei luni, aceasta evident în condiţia în care va mai fi la putere. Acest Guvern a dat două lovituri crâncene contribuabililor în şase luni, fără niciun avertisment, prin majorarea TVA şi prin reglementările privind impozitarea suplimentară a veniturilor persoanelor fizice autorizate şi a celor provenite din drepturile de autor.

Cerem Guvernului să-şi asume răspunderea pentru un calendar clar de revenire la nivelul anterior al salariilor din sectorul bugetar, pe baza anumitor criterii de performanţă. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie să ştie cât va dura această curbă de sacrificiu, pentru că vorbim aici de profesori, de medici, de funcţionari, oameni care nu merită să fie trataţi cu dispreţul îmbogăţiţilor guvernării portocalii, ci cu respect, pentru că ei au un rol esenţial în orice societate.

Este de datoria Guvernului să explice aceste lucruri, pentru că mulţi români au impresia că acest partid aflat la guvernare nu face decât să impună o politică neofanariotă, prin care banii luaţi de la săraci ajung la cei bogaţi.

Doamnelor şi domnilor, ultima chestiune la care doresc să mă refer este faptul că acest Guvern conduce România fără program de guvernare, ceea ce este o încălcare a regulilor democratice şi chiar a spiritului Constituţiei.

Este adevărat, în decembrie 2008 şi decembrie 2009, domnul Emil Boc a prezentat Parlamentului nişte programe de guvernare demult încălcate şi căzute în desuetudine. Iată, în decembrie 2009, programul de guvernare prezentat de domnul Boc cuprindea un set de măsuri care să conducă la "relansarea economiei şi consolidarea creşterii economice". Am citat din programul domniei sale. Nici nu o să credeţi: prima măsură era menţinerea "pe întreaga perioadă a actului de guvernare a aceluiaşi nivel al cotei unice şi al taxei pe valoarea adăugată". Din acest motiv spuneam că acest Guvern nu are, de fapt, niciun program de guvernare, pentru că, după cum ştiţi, taxa pe valoarea adăugată a fost majorată de la 19 la 24%.

Declaraţiile de intenţie despre descentralizare, despre consolidarea clasei de mijloc în realitatea adusă la sapă de lemn de actuala guvernare sau despre crearea de locuri de muncă, în timp ce ne apropiem de un milion de şomeri, nu mai pot fi luate în serios.

De programul din 2008 nu vă mai amintesc, pentru că tot domnul Boc a venit şi atunci şi a promis protejarea locurilor de muncă şi protejarea şi creşterea graduală a puterii de cumpărare a populaţiei.

După cum ştiţi, praful s-a ales şi de locurile de muncă şi de puterea de cumpărare şi de promisiunile din 2008, aşa cum avea să se aleagă şi de promisiunile din programul de guvernare din 2009. Din păcate, nu doar programul de guvernare şi programul anticriză îi lipsesc Guvernului, ci şi legitimitatea politică a suportului necesar în Parlament. Este un Guvern învestit prin voturile unor parlamentari migratori politici, un Guvern care nu se bazează pe sprijinul populaţiei şi pe votul electoratului, ci prin cumpărare de voturi în Parlament, practicând corupţia politică, un Guvern care spune că vrea să facă reforma statului cu voturile traseiştilor politici.

Doamnelor şi domnilor,

România nu mai este condusă acum de nimeni, ţara este lăsată în voia sorţii. Guvernul PDL nu este un adevărat Guvern, este redus la statura unui grup de persoane care folosesc în interes de partid poziţiile pe care le ocupă vremelnic în fruntea ţării. Acest Guvern nu are nicio idee, nicio soluţie pentru a scoate ţara din criză.

Lipsit de program de guvernare, Guvernul Boc este redus la adevărata sa statură politică, cea a unei vuvuzele mici şi portocalii, a preşedintelui, folosită pentru a stârni zgomote şi perdele de fum, pentru a nu se mai vedea exact adevărata natură a guvernării Băsescu, caracterizată prin dezastru economic, sărăcie a celor mai mulţi români, dar şi proliferarea îmbogăţiţilor crizei, specie nouă şi nefastă, ieşită acum la lumină din toate cotloanele şi ascunzătorile PDL-ului.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit la tribună pe domnul prim-ministru Emil Boc pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului cu privire la problematica temei în dezbatere.

Domnul Emil Boc (prim-ministru):

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Distinşi colegi,

În primul rând, vreau să mulţumesc Grupului PNL pentru invitaţia adresată de a participa la această dezbatere.

Nu pot, însă, să mă declar mulţumit, după modul în care a început această dezbatere, întrucât în loc să se fi fundamentat pe soluţii şi propuneri concrete, cu privire la componenta economico-socială a ţării, am asistat la o listă demagogică de declaraţii politice.

Eu o să încerc să nu vă prezint toate materialele pe care le-au pregătit colegii mei, ci să vă prezint într-o formulă sintetică câteva răspunsuri la întrebările pe care şi românii le aşteaptă şi cu siguranţă dumneavoastră, cu atât mai mult.

Nu pot, însă, să nu-l întreb pe domnul Tăriceanu, pentru că dacă era cineva în măsură să ceară socoteală pentru perioada aceasta, cu siguranţă acela nu era în măsură să fie domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Spun aceasta pentru că îl întreb pe domnia sa şi dacă are răspunsul, îl rog să ne comunice şi nouă, ce ţară din lume a reuşit să aibă performanţa pe care a avut-o România în 2008, când premier era Călin Popescu-Tăriceanu şi pe o creştere economică de peste 8%, să lase ţara cu un deficit de 5,4%, să îngheţe, să consume toţi banii din vânzarea BCR-ului, să facă 5 km de autostradă şi să trimită toţi banii pe cheltuieli cu substrat politic, fără a lăsa în această ţară urme de cheltuială eficientă a banului public.

Şi domnul Tăriceanu are pretenţia ca noi să plătim în continuare acelaşi nivel al salariilor şi pensiilor, uitând că întreaga lume a intrat într-o criză economică şi că de la o creştere de plus opt România a suferit o contracţie economică de 7%, nu a mai avut banii pe care i-a tocat din vânzarea BCR-ului, peste 3 miliarde de euro, a accentuat dezechilibrele structurale pe care ţara le are, nu a orientat banii spre investiţii, ci i-a dus în consum şi a agravat, practic, situaţia României, odată cu intrarea în criza economică globală.

Din nefericire, vechiul Guvern nu a reuşit să fructifice avantajul extraordinar al intrării României în Uniunea Europeană. Fluxurile de capital străin, creşterea economică au fost o şansă irosită pentru România. Pentru că dacă acei ani, 2007, 2008 erau folosiţi de Călin Popescu-Tăriceanu pentru a aduce bani în investiţii, atunci alta era situaţia şi în 2009 şi în 2010, pentru că România nu trebuia acum să corecteze derapajele din anul 2008, ci, dimpotrivă, avea resurse de creştere economică sănătoasă. Toate acestea nu s-au întâmplat şi sunt realităţi pe care le cunoaşteţi foarte bine, de aceea cred că nu dumneavoastră eraţi cel abilitat să faceţi astăzi declaraţia pe care aţi făcut-o, având în vedere precedentul guvernării din anul 2008.

Acum voi fi foarte scurt cu privire la ceea ce este şi ceea ce avem de făcut. Şi aici voi fi foarte sincer şi direct.

1. Greul nu a trecut încă şi lunile următoare vor fi decisive pentru ceea ce înseamnă consolidarea reformelor începute şi asigurarea temeiurilor sănătoase pentru creşterea economică din 2011. Subliniez, o creştere economică fundamentată pe productivitate, pe investiţii, pe locuri de muncă şi nu una pe împrumut şi consum, aşa cum au promovat-o cei din Partidul Naţional Liberal.
2. Vreau să vă asigur că oricine era la guvernare în locul nostru, era obligat să ia aceleaşi decizii corecte cu 22 de milioane de români, dureroase din punct de vedere politic, dar necesare României.

În al treilea rând, vreau să vă mai spun un lucru: cu politici populiste de genul celor promovate astăzi de opoziţie, România nu va ieşi din recesiune şi nu va putea să aibă o creştere economică sănătoasă în anii următori. Oricât de dur sună pentru dumneavoastră, v-o spun direct şi precis: cu populisme nu scoatem ţara din criză, din recesiune şi să o ducem pe creştere economică.

De rezultatele muncii noastre, de modul în care vom reuşi să ducem aceste reforme până la capăt depinde succesul economic al anilor viitori. Efectul pozitiv al măsurilor noastre se vor vedea începând cu 2011 şi cu anii următori, când România va putea să aibă o economie bazată pe o creştere economică sănătoasă, unde să nu mai fie nevoie să lăsăm deficite de 5,4 pe o creştere economică de 5,8, să avem mai mulţi bani pentru ceea ce înseamnă dezvoltare, să fructificăm avantajele competitive pe care această ţară le are, să cheltuim atât cât producem şi să punem accent pe ceea ce înseamnă dezvoltare, cu mai puţin populism, dar cu mai mult sânge rece în luarea deciziilor corecte pentru România.

De aceea, obiectivul fundamental al nostru este acela de a consolida reformele începute, de a lua în continuare acele decizii care sunt necesare pentru a păstra un deficit bugetar care să poată fi acoperit, aceasta înseamnă 6,8 în 2010, 4,4 în 2011, iar acest deficit, repet, să poată fi acoperit.

Nu mai sunt vremurile din anul 2008 şi fiecare român o poate resimţi când vede că nu mai există credit cu buletinul. La o scară macro, aşa stau situaţiile şi pe plan mondial. Banii sunt scumpi, împrumuturile nu se mai dau uşor. Pentru a putea să iei bani, trebuie să fii credibil. Iar România, cu politicile promovate în 2008, când am avut doar o creştere fundamentată pe consum şi împrumut, nu poate merge mai departe.

Avem nevoie în primul rând să ne facem ordine în propria ogradă. Şi aceasta a început Guvernul să facă, începând cu 2009, prin restructurarea importantelor sectoare ale vieţii publice şi ale economiei. Avem nevoie să găsim, în primul rând, la noi acasă, resurse bugetare suplimentare, pentru a le duce spre investiţii şi locuri de muncă. Nu există altă cale de creştere economică, doamnelor şi domnilor, decât acea cale a susţinerii investiţiilor, a locurilor de muncă şi a reducerii cheltuielilor, în conformitate cu ceea ce un stat îşi poate permite.

Dacă cineva crede că se mai poate trăi cu deficite care să nu aibă acoperire, că se pot împrumuta bani fără costuri uriaşe pentru ţară, pentru generaţiile viitoare, se înşeală.

Ceea ce facem astăzi noi este să facem acele reforme în plan intern, prin care să disponibilizăm cât mai multe resurse spre partea de investiţii, spre partea de dezvoltare, spre partea de infrastructură, singura care poate duce la o creştere economică sănătoasă.

Şi, de asemenea, să investim în cercetare şi inovare, în transport şi energie regenerabilă, să creăm un mediu mult mai prietenos pentru mediul de afaceri, prin reducerea birocraţiei şi a altor mecanisme care astăzi îngreunează funcţionarea mediului de afaceri şi, repet, nu în ultimul rând, printr-o forţă de muncă bine pregătită, capabilă să facă faţă provocărilor mileniului în care trăim.

De aceea, vreau să mai răspund punctual la câteva provocări lansate aici. S-a spus că acest Guvern nu a luat nicio măsură anticriză, nu a luat nicio măsură în aceşti doi ani pentru susţinerea activităţii economice. Este un lucru fals. Nu vreau să prezint aici un bilanţ triumfalist, nu vreau însă nici să cădem în cealaltă extremă, în care totul este negativist şi nimic nu se face, ci să spunem lucrurilor pe nume. Şi din acest punct de vedere, vă prezint doar zece măsuri pe care le-am avut în vedere şi pe care le aplicăm în continuare, astfel încât să putem susţine activitatea economică şi implicit să intre în categoria măsurilor anticriză.

În primul rând, menţinerea cotei unice de impozitare de 16%. Am venit aici în faţa Parlamentului, ne-am pus mandatele pe masă, pentru a apăra cota unică şi pentru a apăra şi TVA-ul. Dumneavoastră aţi fost aceia care aţi sesizat Curtea Constituţională şi datorită deciziei Curţii nu am avut o altă alternativă cu privire la TVA.

Neimpozitarea profitului reinvestit, o altă măsură pe care am promovat-o şi o susţinem în continuare.

În al treilea rând, firmele care angajează şomeri nu plătesc contribuţii de asigurări sociale, măsură pe care am promovat-o începând cu anul 2010.

În al patrulea rând, în cadrul şomajului tehnic, am scutit de la plata contribuţiilor de asigurări sociale şi angajatorul, şi angajatul, pe perioada şomajului tehnic şi vreau să ştiţi că fără o asemenea măsură, şomajul ar fi depăşit 10% şi în 2009, şi în 2010. Spun aceasta în condiţiile în care în 2009 au beneficiat peste 6.987 de firme pentru 292.000 de salariaţi, iar în 2010 deja 7.000 de firme pentru 204.000 persoane au beneficiat de această măsură, tocmai pentru a putea ajuta să trecem prin această perioadă dificilă.

Şomajul, aşa cum aţi putut observa, este în limite controlabile, este 7,4% astăzi şi evident că ţinem cont de aspectul sezonier, el a scăzut în ultimele luni şi, din fericire, este încă cu mult sub media din Uniunea Europeană.

Programul "Prima casă" astăzi are acordate 25.799 de garanţii de peste un miliard de euro.

Programul "Rabla", până în prezent 183.675 de maşini au fost casate şi au fost cumpărate 35.900 maşini noi, dintre care foarte multe maşini autohtone, maşini din România.

Sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin intermediul Fondului de Garantare şi Contragarantare. Vreau să ştiţi că numai în 2010 s-au acordat garanţii în valoare de 643 de milioane de euro şi care contribuie la crearea şi menţinerea a peste 139.000 de locuri de muncă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 2009. Iar prin această intervenţie directă, firmele au beneficiat şi beneficiază în continuare de sprijinul statului.

De asemenea, amânarea la plată a obligaţiilor restante ale agenţilor economici afectaţi de criza economico-financiară, prin care firmele aflate în dificultate, datorită crizei, au această facilitate de amânare la plată.

Am menţinut cota redusă de TVA de 5% la construcţia de locuinţe cu caracter social, o măsură pe care am menţinut-o şi în 2009 şi în 2010.

Compensarea TVA-ului de plătit cu cel de rambursat sau eliminarea, comasarea sau reducerea a aproximativ 215 taxe şi tarife cu caracter nefiscal, sunt câteva din măsurile pe care le-am avut şi le promovăm în continuare.

Şi v-aş mai întreba un lucru, pentru că iarăşi se spune că n-am făcut nimic pentru mediul de afaceri. O întrebare directă ar fi aceea, dacă România nu avea acordurile internaţionale prin care să consolideze rezerva valutară a Băncii Naţionale şi cursul ar fi fost de 5, 6 sau mai mare, care era situaţia firmelor din România? Care era situaţia cetăţenilor care au credite în valută?

Am făcut un efort, am încheiat acordul cu organismele internaţionale, am realizat un parteneriat cu Banca Naţională pentru corelarea politicilor monetare cu cele fiscale şi banii de la Fondul Monetar Internaţional merg în proporţie mare la Banca Naţională, pentru consolidarea rezervei valutare şi pentru menţinerea unui curs echilibrat euro-leu.

Am avut experienţe în trecut şi ştim ce a însemnat dublarea cursului în doar câteva luni. Am evitat acest lucru şi, evident, prin politica pe care o promovăm în continuare, avem în vedere menţinerea unui curs echilibrat al raportului dintre euro şi leu.

Aşa cum am spus la începutul discursului, greul încă nu a trecut, avem de consolidat reformele începute, de pregătit bugetul anului 2011, un buget care porneşte de la următoarele premise: deficit 4,4, creştere economică între 1,5 şi 2% şi asigurarea resurselor financiare pentru investiţii şi cofinanţarea proiectelor europene.

Obiectivul major al anului 2011 este asigurarea de resurse financiare suplimentare pentru investiţii şi cofinanţarea proiectelor europene.

Ce înseamnă aceasta? Banii din buget vor fi orientaţi spre dezvoltare. Am avut 5 miliarde de lei, bani pentru cofinanţarea proiectelor europene în 2010, vom avea cel puţin 9 miliarde de lei în 2011 pentru cofinanţarea proiectelor europene. Aceasta înseamnă să ai o viziune pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea economică sănătoasă a ţării. Putem să ducem banii aceştia în consum, îi vom cheltui foarte repede, iar ţara nu va rămâne nici cu infrastructură, nici cu fonduri europene atrase. Putem face acest lucru, dar ar însemna să compromitem şi şansa de redresare economică şi şansa generaţiilor următoare de a trăi într-o Românie cu o creştere economică sănătoasă.

Avem şansa aceasta a fondurilor europene. Sunt bani ieftini pentru care doar trebuie să punem partea noastră de cofinanţare. Dacă, însă, vom da toţi banii pentru consum, nu vom aduce bani europeni pentru asigurarea cofinanţării proiectelor europene, nu vom realiza nici autostrăzi, nici investiţii de mediu, nici de educaţie, nici în administraţia publică locală, nici în şcoli, nici în spitale, îi vom duce pe consum. Românii nu ne vor ierta dacă am face acest lucru şi acest Guvern a preferat să-şi asume costuri politice de moment, pentru ca în 2011 să avem asigurate resurse financiare, oricum limitate, pentru această finanţare a banilor europeni, sub forma absorbţiei lor, în vederea realizării lucrărilor de infrastructură.

Pentru ca România să aibă mai mulţi bani pentru ceea ce înseamnă dezvoltare, am spus un lucru: trebuie în primul rând să-şi facă ordine în plan intern şi să continue reformele începute. Şi pentru aceasta trebuie în continuare să aloce pentru fiecare sector atât cât este necesar şi să aducă mai multe resurse care au fost cheltuite abuziv în trecut, fără acoperire, fără susţinere, spre partea şi componenta de dezvoltare economică.

O să fac o scurtă trecere în revistă a locurilor de unde se poate face în continuare treabă.

În primul rând, reforma fiscală. Am adoptat Legea responsabilităţii fiscale la nivel naţional, care pune ordine în ceea ce înseamnă programarea multianuală, veniturile, cheltuielile la bugetul de stat, astfel încât ele să fie acordate conform priorităţilor de dezvoltare şi nu priorităţilor strict legate de politici populiste şi de consum.

La nivel local, prin Ordonanţa nr.63 am introdus aceeaşi responsabilitate în privinţa cheltuirii banilor publici, în vedere eliminării arieratelor, a întocmirii bugetelor pe principii sănătoase şi a realizării de investiţii, în limita resurselor existente şi cu control public. Această reformă trebuie să meargă mai departe şi va fi consolidată prin strategia financiar-fiscală pentru anii următori şi, evident, prin Legea bugetului pe anul 2011.

Reforma sistemului de pensii. Credeţi că ar fi cineva din clasa politică aflată la putere să spună: "Noi nu dorim să mărim pensiile, dacă ţara şi-ar putea permite?". Dar, repet, nu populist, ci uitându-ne la cifre şi la ziua de mâine, de poimâine şi la anii următori. Ţara poate să plătească atât cât are resurse.

Această reformă pe care am propus-o, în doi paşi, reprezintă un prim pas în direcţia eliminării deficitelor sau diminuării, mai bine spus, a deficitelor de la fondul de pensii.

În primul rând, ştiţi bine, am eliminat pensiile speciale, am eliminat pensiile de lux şi am impus principiul contributivităţii, un principiu sănătos, corect, cu 22 de milioane de români, chiar dacă, sectorial, el aduce nemulţumiri, dar este corect cu toţi pensionarii din această ţară, care, repet, se uită la dreptate, adică să vadă că cel care contribuie primeşte pensie în măsura contribuţiei pe care o are, şi nu pe alte criterii.

Am eliminat abuzurile în privinţa pensiilor de invaliditate sau a pensionărilor anticipate, prin măsurile dispuse de control şi revalorizare a dosarelor existente, ţinând cont de faptul că atât pensiile de invaliditate, cât şi pensionărilor anticipate au căpătat proporţii care nu pot fi susţinute de economia românească.

În vederea asigurării sustenabilităţii financiare a sistemului, lucrurile sunt, iarăşi, foarte clare. Contribuim cu 31,3 şi plătim 39,9, în condiţiile în care raportul dintre salariaţi - în sens larg - şi pensionari din toate sistemele este 1-1. Dacă ne referim doar la salariaţii cu carte de muncă, raportul este defavorabil salariaţilor, în sensul că avem doar 4.960 de salariaţi cu contract de muncă, în timp ce avem 5.700.000 de pensionari, 5.500.000 din domeniul public, 200.000 aproximativ din sistemele speciale. Dacă, însă, la salariaţii cu carte de muncă adăugăm şomerii şi ceilalţi cu contract individual de asigurare, ajungem la 5.619.000 asiguraţi. Deci aproximativ un raport de 1-1. Dar, repet, contribuţiile sunt pe măsura lui 31,3, iar ponderea pe care o are valoarea punctului de pensie în salariul mediu brut este de 39,9.

În acele condiţii, însă, în 2011, în condiţiile şi în forma adoptată de dumneavoastră, ne mai trebuie peste 3 miliarde de euro în 2011 ca să susţinem pensiile în vederea plăţilor aşa cum sunt în legea actuală. Dacă s-ar opta pentru o altă variantă, ar fi nevoie în 2011 de 5 miliarde de euro, de o creştere suplimentară a deficitului.

Credeţi că aceşti bani îi luăm uşor de undeva? Ei trebuie luaţi de la dezvoltare sau împrumutaţi. Întrebarea se ridică: Te mai împrumută cineva doar pentru consum? Vă asigur că nu.

De aceea, putem fi populişti şi putem să spunem orice, dacă vrem însă să fim corecţi, ca pensiile să poată fi plătite, ca ţara să aibă totuşi şi ceva resurse pentru dezvoltare trebuie să acceptăm această reformă a sistemului de pensii.

Am văzut o dezbatere foarte acerbă cu privire la vârstele de pensionare. Vreau să se ştie foarte clar şi răspicat: până în 2015 creşterea vârstelor de pensionare la 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 de ani pentru femei se face în baza actualei legi în vigoare. Repet, până în 2015 nu s-a modificat nimic, este ceea ce s-a adoptat în trecut. Egalizarea vârstelor de pensionare este avută în vedere în anul 2030, pentru a putea asigura o susţinere pe termen mediu şi lung a bugetului de pensii. Deci, pentru toţi românii care astăzi se uită doar la ce spun, în manieră greşită, unii din opoziţie, vârsta de pensionare nu creşte până în anul 2014, este în concordanţă cu ceea ce este în legea actuală în vigoare. După aceea, urmează, până în 2030, să se egalizeze vârstele de pensionare, conform prevederilor legale.

În concluzie, această reformă a sistemului de pensii reprezintă primul pas în direcţia asigurării dreptăţii în sistemul de pensii şi asigurării sustenabilităţii acestuia pe termen mediu şi lung - a acestui sistem financiar al susţinerii pensiilor.

Fac o scurtă paranteză. Vă rog să-mi permiteţi să îi mulţumesc, de la această tribună, fostului meu coleg, Şeitan, pentru efortul depus la elaborarea Legii pensiilor atât în calitate de consilier de stat al primului-ministru, cât şi în calitate de fost ministru şi am convingerea că actualul ministru Botiş a preluat excelent din mers, şi în calitate de vicepreşedinte al comisiei, care cunoştea foarte bine proiectul, dar şi în calitate de membru al Guvernului, problema reformei sistemului de pensii şi o va duce mai departe.

În al treilea rând, reforma salarizării personalului plătit din fonduri publice.

Am găsit în 2009, când am ajuns la guvernare, la sfârşitul anului 2008, un procent din PIB alocat salarizării personalului plătit din fonduri publice, care nu putea fi susţinut de către România şi care depăşeşte cu mult orice nivel existent în Uniunea Europeană. Am găsit, de asemenea, un număr de personal supradimensionat în aparatul bugetar, care nu mai putea funcţiona într-o asemenea situaţie. Am găsit salarii ale bugetarilor de lux, din agenţii şi din alte componente, de 30 de mii de euro, 40 de mii de euro ş.a.m.d.

Am fost nevoiţi, evident, să curmăm acele salarii de lux şi să promovăm o lege care să aducă echilibru în sistemul salarizării personalului bugetar.

Când am ajuns la guvernare, în 2008, erau 1.398.757 de bugetari. În iulie 2010 sunt 1.350.000 de bugetari în sistem.

De asemenea, în 2010 au fost adoptate acte normative pentru disponibilizarea a încă 77 de mii de bugetari, acte normative adoptate de către Guvern, astfel încât sectorul bugetar să ajungă la o dimensiune care să poată fi sustenabilă din punct de vedere financiar şi acele resurse pe care le avem să le utilizăm în interes public.

De aceea, construcţia bugetului pentru 2011 şi Legea salarizării unitare, ce va fi adoptată în această toamnă, pornesc de la două elemente cheie. În primul rând, un număr de bugetari de maxim 1.290.000 pentru 2011 şi o masă bugetară de 39 de miliarde de roni, la care se adaugă contribuţiile pentru cei care au intrat din sistemele speciale la pensii şi fac parte acum din sistemul integrat al pensiilor publice din România.

Această reformă a sistemului va aduce dreptatea în sistem. Şi anume, sunt ministere în care au fost situaţii de genul în care pe aceeaşi poziţie unul avea un salariu dublu în raport cu celălalt, din celălalt minister, sau administraţia locală, fără niciun fel de coerenţă. Legea salarizării corectează aceste situaţii.

Nu în ultimul rând, prin expertiza pe care ne-a oferit-o şi Banca Mondială şi comisia care a lucrat la perfecţionarea Legii nr. 330 se vor realiza ajustările în grilă pentru diversele categorii socio-profesionale, astfel încât ele să fie plasate corect pe această scală de la 1 la 15, în vederea unei corecte salarizări în sectorul public.

Reforma asistenţei sociale

Un nivel al cheltuielilor cu asistenţa socială de 5% din PIB este mult prea ridicat după standardele internaţionale şi după ceea ce-şi poate permite România. Scopul nostru este dublu.

Pe de o parte, să protejăm persoanele cu adevărat vulnerabile. A fost şi motivul pentru care a fost adoptată măsura pensiei sociale minime sau a majorării cu 15% a valorii salariului minim garantat, în 2009. Deci să-i protejăm pe cei vulnerabili de criză, pe cei vulnerabili în aceste condiţii economice grele. Dar, în acelaşi timp, să ţintim aceste ajutoare sociale spre cei care cu adevărat se află în nevoie. Pentru că, din nefericire, politica promovată de vechiul Guvern a fost una a asistenţei sociale care încurajează nemunca. Ştiţi foarte bine, doamnelor şi domnilor parlamentari, că vi s-au făcut cunoscute la birourile parlamentare că în mediul rural nu găseşti o persoană să vină la muncă, pentru că preferă să stea pe venit minim garantat, deşi are şi maşină de lux şi casă cu standarde peste mulţi dintre români. Această modalitate de asistenţă socială nu mai poate continua. Ea trebuie să ajute pe cei care se află în nevoie să iasă din starea de dependenţă socială şi să încurajăm munca.

Din acest punct de vedere, Legea venitului minim garantat a fost modificată în Guvern şi trimisă spre aprobare la Parlament astfel încât ajutorul social să fie ţintit spre cele mai vulnerabile grupuri sociale şi care, repet, au cu adevărat nevoie de un asemenea sprijin din partea statutului, fără însă să-i încurajăm să stea cu mâna întinsă şi să trăiască numai din ajutoare sociale, când ar putea foarte bine, uneori, ca acest lucru să fie compensat prin muncă.

Spun asta pentru că, prin Codul asistenţei sociale pe care-l vom promova, vom impune un plafon al ajutoarelor sociale de la nivel naţional şi local pe care le poate primi o familie, astfel încât să încurajăm munca. Pentru că astăzi există situaţii, datorită faptului că nu sunt centralizate aceste ajutoare sociale primeşte şi de la Guvern, prin Ministerul Muncii, primeşte şi de la administraţia locală, prin primării, ajutoare sociale, care sunt, uneori, cu mult peste ceea ce înseamnă un salariu decent în România, şi atunci de ce să munceşti, dacă primeşti ajutoare sociale? Acest lucru a fost posibil datorită necorelării diverselor politici sociale în decursul timpului. Prin informatizarea sistemului, fiecare va fi integrat într-o bază de date, pe bază de CNP, şi vom şti exact ce ajutor social primeşte de la nivel naţional şi local şi se va impune un plafon peste care nu se va mai acorda sprijin social, ci dimpotrivă i se va oferi un loc de muncă.

Tot în acest sens am modificat legislaţia în Guvern şi am trimis-o spre aprobare la Parlament, cu privire la alocaţia complementară pentru copii, care se acordă familiilor cu mai mulţi copii şi cu venituri puţine. Nu vorbesc de alocaţia universală, care se dă tuturor, indiferent de venit. Vorbesc de alocaţia complementară. Am condiţionat-o de două lucruri: de starea socială a familiei şi de prezenţa la şcoală a copiilor. Pentru că trebuie să ne gândim şi la acest lucru: copiii trebuie să fie prezenţi la şcoală, iar orice ajutor social să fie legat de starea socială a familiei şi de condiţionarea prezenţei la şcoală.

Astăzi, am adoptat în Guvern un proiect de act normativ prin care am stabilit acordarea de ajutoare pentru încălzire în perioada de iarnă la cei care folosesc energie termică, lemne, cărbuni şi am menţinut acelaşi nivel al venitului pe membru de familie ca şi în 2009, dar am impus un control mult mai riguros cu privire la persoanele care pot beneficia de un asemenea ajutor. Cu alte cuvinte, cei care într-adevăr au venituri reduse sunt vulnerabili în această perioadă dificilă şi nu au maşini se lux sau alte venituri care pot să îi facă să se întreţină din acele venituri, să nu mai beneficieze de ajutoare sociale.

De asemenea, această reformă a asistenţei sociale trebuie să meargă mai departe şi trebuie reevaluate şi alte programe sociale. Trebuie regândită indemnizaţia de creştere a copilului şi reducerea generozităţii unor indemnizaţii, în direcţia alinierii lor la standardele internaţionale. Adică trebuie şi România să plătească ceea ce-şi permite şi Europa să plătească, adică ceea ce avem ca posibilitate în plan intern, corelat cu ceea ce se întâmplă şi în Uniunea Europeană din care facem parte, şi nu în ultimul rând, înăsprirea, în continuare, a controlului programelor expuse la fraudă şi erori. Aceste lucruri trebuie duse mai departe.

În domeniul sănătăţii, descentralizarea spitalelor este un pas important în direcţia întăririi responsabilităţii cheltuirii banului public şi a disciplinei bugetare la nivelul spitalelor.

Acest lucru va conduce la posibilitatea inclusiv a aplicării unor sancţiuni în caz de acumulare de arierate, pentru că spitalele au fost predate, au făcut eforturi substanţiale pentru achitarea datoriilor, iar de aici înainte, acumularea de noi arierate repet, trebuie să nu mai fie permisă, pentru o bună gestionare a sistemului.

De asemenea, introducerea coplăţii în funcţie de venituri, va reprezenta o sursă suplimentară la bugetul de sănătate, pentru a putea asigura servicii de calitate. Spun asta în condiţiile în care trebuie să ştiţi că, în România, în momentul de faţă, aproape 11 milioane de persoane nu plătesc contribuţii la asigurările de sănătate. Şi atunci, pe bună dreptate, se pune întrebarea: dacă 11 milioane nu plătesc contribuţie, se poate să avem o sănătate care să poată face faţă la nevoile momentului şi la solicitările pe care le avem? Răspunsul îl ştiţi. Trebuie resurse suplimentare pentru sănătate şi gestionate corect cele pe care le avem.

De aceea, am impus câteva măsuri, unele în curs de realizare, altele imediat în perioada următoare: Cardul Naţional de Sănătate - implementare în 2011; fişa electronică a pacientului, prescrierea electronică - până la sfârşitul anului 2012, care vor aduce economii de 1.200 de milioane de lei pe an odată cu implementarea lor; preţul de referinţă la medicamente; reducerea numărului de paturi în raport cu nevoile existente, clasificarea spitalelor - ordinul ministrului se află în dezbatere publică în acest moment; introducerea mecanismului de clawback este în vigoare şi adoptat; precum şi reformarea sistemului de asistenţă primară corelat cu centralizarea achiziţiilor publice la nivel naţional de către Casă, sunt tot atâtea elemente care pot aduce economii în sistemul de sănătate.

Elaborarea de ghiduri şi protocoale terapeutice va aduce, de asemenea, resurse financiare suplimentare la buget. În 2009 au fost adoptate 21 de ghiduri, iar acum sunt deja aprobate 320 de ghiduri şi care sunt spre publicare la Monitorul Oficial. Sunt tot atâtea măsuri care vin să întărească disciplina bugetară în domeniul respectiv, dar ea trebuie dusă mai departe. Nu putem să lucrăm cu jumătăţi de măsură în acest moment, pentru că asta ar însemna compromiterea acestor măsuri de reformă despre care am vorbit. Şi evident că lucrurile pot continua.

Reforma educaţiei, legea se află în fază finală, la Senat. O lege extrem de importantă, care ne va permite, de pe de o parte, să realizăm o finanţare a educaţiei bazată pe standardul de cost per elev, o descentralizare a sistemului educaţional în conformitate cu nevoile sistemului educaţional, o regândire a tot ceea ce înseamnă activitatea didactică şi, nu în ultimul rând, o regândire a ceea ce învaţă copiii noştri pentru ca ei să beneficieze de informaţii în concordanţă cu cerinţele momentului şi să aibă loc o trecere de la o învăţare fundamentată pe memorie, la o învăţare fundamentată pe competenţe.

Acesta este viitorul învăţământului, acesta este viitorul acestei ţări, dacă vrem, în domeniul educaţional să facem ceea ce trebuie pentru educaţie şi pentru copiii noştri.

În domeniul justiţiei, lucrurile sunt în linie dreaptă. Patru coduri sunt adoptate. Legea cu privire la accelerarea proceselor judiciare este în formă finală la Camera Deputaţilor şi să sperăm că va fi adoptată cât mai repede cu putinţă, în folosul justiţiabilului, pentru a grăbi procesele judiciare şi pentru a reduce costurile actului de justiţie.

Fondurile europene - prioritatea majoră, aşa cum am menţionat-o, este legată de asigurarea resurselor financiare pentru cofinanţare, dar şi de simplificarea în continuare a procedurilor de achiziţie publică. Avem în vedere, pe de o parte, extinderea, în continuare, a achiziţiilor publice în regim electronic, iar paşi importanţi au fost făcuţi în această direcţie. Simplificarea, în continuare, a legislaţiei achiziţiilor publice, pentru a rezolva problema contestaţiilor care amână nejustificat foarte multe licitaţii şi, de asemenea, compatibilizarea pragurilor valorice de licitaţii în raport cu standardele existente în Uniunea Europeană. Combaterea evaziunii fiscale este ceea ce reprezintă pentru noi nu numai o prioritate, ci o sursă importantă de resurse financiare la bugetul de stat pentru asigurarea investiţiilor în infrastructură. Paşi au început să apară în urma ordonanţei emise de către Guvern, paşi pozitivi. Dar această bătălie trebuie continuată şi depinde de fiecare om care lucrează în sistem de a aborda cu maximă responsabilitate combaterea evaziunii fiscale.

În privinţa componentei economice, pe lângă măsurile pe care le-am precizat, aşa cum am spus, va fi regândit impozitul minim începând cu această toamnă. El va fi eliminat şi restrâns ca impozit forfetar doar la acele domenii unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută prin alte mijloace.

Sunt în fază avansată la Ministerul Finanţelor alte trei acte normative în pregătire. E vorba de Proiectul de Lege care instituie cardul pentru IMM-uri în vederea unui sprijin suplimentar la obţinerea de credite, de asemenea, Proiectul de Lege pentru sprijinirea tinerilor care înfiinţează firme şi nu în ultimul rând proiectul de act normativ prin care sunt coborâte plafoanele în ceea ce priveşte nivelul investiţiilor şi al locurilor de muncă create pentru firme, astfel încât să beneficieze de sprijin financiar din partea statului.

Vreau să ştiţi că tot ceea ce este posibil din punct de vedere financiar, în condiţiile spaţiului fiscal pe care-l avem, s-a făcut şi se face în continuare. România, repet, a luat toate măsurile pe care le putea lua, astfel încât, în condiţiile date pe care le-am avut, să poată susţine mediul de afaceri. Sunt convins că mai putem lua şi alte măsuri care, fără să coste bani, pot ajuta mediul de afaceri. Simplificarea şi unificarea bazelor de impozitare, eliminarea birocraţiei, reducerea formularelor pe care trebuie să le completeze o firmă sau un contribuabil sunt lucruri la care se lucrează, sau plata on-line a impozitelor şi taxelor, care va fi posibilă începând cu 2011 în toată ţara. Sunt lucruri, repet, care stau la îndemâna noastră şi sunt în fază avansată de lucru.

În încheiere, vă mulţumesc pentru această invitaţie adresată şi vreau să vă asigur că Guvernul ştie ce are de făcut, ştie că nu are voie să ia piciorul de pe acceleraţia reformelor statului, oricât de grele şi de dureroase sunt ele, pentru că la fel de bine ştie că românii şi România vor beneficia de pe urma acestor măsuri în anii următori şi câştigătorii politici vor fi aceia care au avut curajul şi tăria ca, în aceste momente grele, să nu cadă în populism şi demagogie, ci să ţină acele politici sănătoase cu 22 de milioane de români, chir dacă cu costuri politice grele şi dureroase pentru mulţi dintre noi astăzi. Dar vom culege acele roade când vom duce România pe creştere economică şi am demonstrat şi vom demonstra că am reuşit să trecem peste această perioadă dificilă.

Vă mulţumesc tuturor. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PDL.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Pe procedură, domnul Mircea Toader.
................................................

Domnul Constantin Niţă:

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Sigur că am asistat la o prezentare a primului-ministru amplă, cu foarte multe realizări. Asta înseamnă că ţara merge bine, suntem pe drumul cel bun şi nu ne rămâne decât să ne bucurăm foarte mult că acest Guvern va sta mult şi bine la conducerea ţării.

Sigur că lucrurile nu stau chiar aşa. După câte ştiţi, în momentul de faţă suntem într-o criză economică profundă, o criză care este suprapusă, iată, peste o criză socială, cu efecte imprevizibile cel puţin în perioada următoare.

Asistăm la o scădere dramatică a investiţiilor, asistăm la o cădere dramatică a puterii de cumpărare a populaţiei, asta înseamnă o cădere dramatică a consumului, cu consecinţe, sigur, în ceea ce priveşte dezvoltarea viitoare a ţării.

De asemenea, sigur, ştiţi foarte bine că reducerea sau măsurile de austeritate luate de actualul guvern sunt unicat în Europa, în sensul că sunt cele mai dure, nicio ţară din Uniunea Europeană nu a luat asemenea măsuri dure împotriva propriei populaţii.

Lucrul acesta însă s-a întâmplat cu Guvernul României.

Sigur că multe dintre măsurile pe care domnul prim-ministru le-a prezentat aici, dacă nu chiar toate au fost prezentate şi în primăvară. Eu le-am notat atunci şi sigur că le-am bifat acum pe fiecare. Din păcate, după măsurile de austeritate puternice pe care le-a luat Guvernul, era firesc să vină şi cu un set de măsuri de stimulare a economiei suplimentar faţă de ceea ce luase Guvernul până în momentul respectiv. Din păcate, lucrul acesta nu s-a întâmplat. Sigur, domnul prim-ministru a marşat pe vechile proiecte pe care le-a avut şi pe care le are, dar care au un efect nu tocmai foarte bun pentru economie şi nici în plan social. Şi facem o scurtă trecere în revistă.

Domnule prim-ministru,

La programul "Prima casă", aţi stimulat vânzarea şi nu aţi stimulat construcţiile. Şi, precum bine ştiţi, construcţiile sunt cele care au un efect multiplicator cel mai mare în economie, mai ales în domeniul construcţiilor de locuinţe. Deci, din punctul nostru de vedere, cred că aţi făcut o greşeală, iar proiectul nu este unul care să fie de succes.

Programul "Rabla". Sigur, este un program care poate fi catalogat ca un program bun, dar nu ne-aţi spus de programul "Rabla" la tractoare. Aţi vândut 50 de tractoare la acest program, ceea ce este, iertaţi-mă, nesemnificativ pentru această perioadă.

Programul "Primul siloz". Nu ne-aţi spus, iarăşi, nimic despre acest program care iarăşi este un insucces al dumneavoastră, pentru că anul acesta, de exemplu, ţăranii nu mai doresc să-şi depoziteze cerealele, ci mai degrabă să le vândă, aşa încât nu ştiu ce veţi face cu acest program.

Reabilitarea energetică a clădirilor de locuit. Un impact asupra PIB-ului anul acesta de 0,06%. Iertaţi-mă, este nesemnificativ. 300 de blocuri la nivel de ţară, cred eu că nu aţi realizat mare lucru în plan economic şi social.

Şomajul. Ne-aţi spus că, sigur, firmele care angajează şomeri sunt scutite de CAS. Ştiţi cât aţi realizat? 0,33% aţi redus şomajul. Iarăşi, nesemnificativ.

Nu mai vorbim, iarăşi, de i.m.m.-uri. Când s-a făcut fondul de contragarantare, v-am explicat atunci că fondul de contragarantare are totuşi menirea să multiplice de 4-5 ori numărul garanţiilor acordate de Fondul Naţional de Garantare. Anul acesta s-au dat 10 mii de garanţii. Ce-i aia 10 mii de garanţii la o ţară care are sute de mii de întreprinderi mici şi mijlocii? E o nimica toată.

Deci, eu cred că, iată, v-am dat câteva exemple care ne demonstrează că proiectele anunţate de dumneavoastră şi, sigur, sprijinite într-o perioadă şi de noi, nu şi-au avut succesul pe care, mă rog, l-aţi fi dorit.

Ne-aţi spus că în anul 2011 va fi mai bine. Eu vă spun că va fi mai prost. Şi de ce vă spun lucrul acesta? Vă dau un exemplu. Deci, anul acesta, aveţi o cădere economică de 6,8 procente. Anul viitor, veţi avea 4,4% deficitul bugetar, pardon, iertaţi-mă. Deficitul bugetar anul acesta îl aveţi de 6,8, anul viitor îl aveţi de 4,4%. Marea majoritate a deficitelor va fi pe pensii, asigurări de şomaj şi de sănătate.

Vreau să vă spun că aveţi anul acesta un minus de 2,2 miliarde de euro, iar anul viitor îl veţi avea de 3,6 miliarde de euro. Dacă veţi continua să vă împrumutaţi ca să plătiţi salarii şi pensii, vreau să vă spun că o să îmbolnăviţi economia asta de cancer. Pentru că nimeni în luma asta nu se împrumută să mănânce. Se împrumută să se dezvolte. Ei, nu prea aţi făcut până acum. Aveţi posibilitatea să faceţi anul viitor, dacă nu aţi făcut până acum.

Realitatea, însă, este că, prin măsurile pe care le veţi lua, va trebui să creaţi locuri de muncă, să puteţi să susţineţi fondul de pensii pentru anii viitori. Or, prin măsurile pe care le-aţi luat, aţi redus numărul locurilor de muncă şi nu aveţi nicio şansă ca în anii viitori să refaceţi acest lucru.

De altfel, pentru anul viitor, sigur, v-aţi propus cheltuieli de personal - 7,3% din PIB, dobânzi - 2% din PIB, bunuri şi servicii - 5,5 şi aşa mai departe. Însă, nu ne spuneţi altceva. Că veţi avea anul viitor de acoperit 16 miliarde de euro. De unde îi veţi lua? 5 miliarde de euro îi aveţi pentru acoperirea deficitului, inclusiv dobânzile, iar 11 le aveţi pentru ratele de capital scadente. De unde luaţi banii aceştia? Poate ne spune ministrul de finanţe. Că va trebui să vă împrumutaţi, fie să refinanţaţi din nou împrumutul, sau să găsiţi alţi bani pe piaţa interbancară la nişte preţuri pe care, ştiu eu, nu ştiu dacă vor fi cele care vor asigura o eficienţă corectă.

Sigur că mi-aş permite să vă spun şi câteva lucruri care ar trebui să... ca o recomandare, dacă-mi permiteţi, legat de mediul de afaceri. La mediul de afaceri, aveţi cel puţin 5 legi care stau în Parlament de un an de zile şi pe care, sigur, dumneavoastră care aţi pârghiile puterii şi preşedinţia comisiilor respective, puteţi să influenţaţi.

Ne vorbeaţi de Legea starterelor SRL., cele care asigură stimularea afacerilor pentru tineri. E în Parlament de un an de zile, domnule prim-ministru. Daţi dispoziţii s-o aprobe! De asemenea, Legea holdingurilor este în Parlament. Legea privind controlul unic, privind actul unic de control. Nu vă supăraţi, sunt firme care sunt controlate de zeci de ori. De ce se întâmplă lucrul acesta? De ce să nu controlăm o singură dată o firmă şi, dacă are probleme cu Parchetul, sau mai ştiu eu ce, cu alte organe de stat, să fie controlată de mai multe ori. Daţi dispoziţie ca colegii dumneavoastră să procedeze în consecinţă.

Ţineţi foarte mult la cota unică. Domnule prim-ministru, vă aduce falimentul. Ascultaţi ce vă spunem noi, ăştia mai bătrâni un pic. N-aveţi nicio şansă cu cota unică în perioada următoare. Nu v-a adus la PIB mai mult de 30-31% din venituri, total, inclusiv cota unică. Nici nu o să vă aducă mai mult. A adus mai mult şi va aduce mai mult cota progresivă. Ştiţi că 5%, vorbim de cotă progresivă, 5% din salariaţii care au peste o mie de euro, au peste 30% din fondul de salarii? Ia puneţi-l pe ministrul muncii să calculeze şi să vă facă o situaţie exactă pe categorii, marea majoritate fiind între 1 şi 20 de milioane salarii. 79% din salariaţi se încadrează în salarii până la 20 de milioane. Asta este realitatea.

Eliminaţi şi impozitul minim. Asta am avut discuţii cu dumneavoastră încă de anul trecut aţi spus. Mulţi colegi de-ai dumneavoastră, i-aţi învăţat bine, mă acuză pe mine că l-am introdus eu. Nu, e invenţia lui Pogea. Eu am scris în Programul de guvernare impozit forfetar pe activitate, care este cu totul şi cu totul altceva. Măcar spuneţi ălora care mă tot critică la dumneavoastră să pună mâna pe carte şi să citească.

Sigur că, în această perioadă, şi nu facem noi acum paradă că ştim foarte multe, dar investiţiile ar trebui redimensionate şi regândite, în sensul că foarte multă lume vorbeşte că trebuie să băgăm banii în infrastructură.

Nu, domnule prim-ministru, în perioadă de criză, în infrastructură se duc banii în proporţie de 30-40%, diferenţa de 60-70% se duce în investiţii care au caracter multiplicator în economie. Investiţiile în infrastructură nu au caracter multiplicator pe perioadă scurtă de timp. Or, noi avem nevoie ca investiţiile să aibă caracter multiplicator în economie rapid, pentru a dezvolta cât mai repede economia şi a da posibilitate ieşirii din criză.

Sigur că mă bucură faptul că aţi spus că veţi merge pe investiţii, însă pe o creştere economică sănătoasă. Să dea Dumnezeu să faceţi aşa! Investiţii, creşterea economică pe investiţii şi export. Când veţi ajunge ca Cehia, sau când vom ajunge ca Cehia, să avem 10 mii de euro export pe cap de locuitor, atunci, probabil, că nu vom mai avea asemenea momente de criză în această ţară.

Sigur că mai am multe de spus. V-am dat doar câteva exemple şi câteva lucruri care credem noi că ar trebui făcute, cu speranţa că, sigur, la moţiunea de cenzură Guvernul va pica şi va veni unul care să facă mult mai multe.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Grupul parlamentar al PSD+PC mai are 7 minute la dispoziţie.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule prim-ministru,

Au trecut doi ani şi tot n-aţi învăţat nimic la capitolul economie şi buget şi înseamnă că Vlădescu spune de fapt un adevăr din casă - că nu prea înţelegeţi economia.

Astăzi, iar aţi luat-o cu deficitul bugetar. Păi, domnule prim-ministru, dacă valoarea investiţiilor era mai mare decât deficitul bugetar în 2008, atunci, concluzia e simplă: că banii nu s-au cheltuit pe consum, ci s-au cheltuit pe investiţii. Uitaţi-vă, însă, la structura acestor cheltuieli pe 2009 şi 2010 şi o să vedeţi o catastrofă. Investiţiile în 2010 sunt la mai puţin de jumătate decât nivelul din 2008.

Dacă România ar putea să investească cât a investit în perioada 2005-2008 şi chiar şi în anii de dinainte, astăzi am fi fost ieşiţi din criză. Uitaţi-vă care sunt alocaţiile la învăţământ. Ajunsesem cu 6% din produsul intern brut la învăţământ. Astăzi este o ruşine ce faceţi. Uitaţi-vă la sănătate. Acelaşi lucru.

Îmi pare foarte rău. Aţi venit şi ne-aţi ţinut astăzi un discurs de activist politic. Aţi vorbit mult şi n-aţi spus nimic. V-am cerut să răspundeţi la o serie de teme şi aţi făcut un discurs eminamente politic. Ne-aţi spus că vă aşteptaţi să vă dea PNL-ul soluţii. Păi, astăzi nu era momentul să vă dea PNL-ul soluţii. Astăzi v-am chemat noi să prezentaţi un raport. Vreţi soluţii? Haideţi, să vă dau, la moment, încropiţi acum, da? Spre deosebire de Polonia, care a înţeles că într-o perioadă de criză trebuie să ia decizii drastice. Polonia a ieşit pe bursă şi a făcut o serie de privatizări. Şi aveaţi la dispoziţie. Vă spun câteva. Repede. Notaţi-le! Romtelecom, Hidroelectrica, Petrom, Romgaz. Nu aveţi bani, da? Ce faceţi cu datoriile Rompetrol? De ce nu vindeţi participaţiile de la Krivoi Rog? Că dă ITAL târcoale de doi ani de zile şi nu-l bagă nimeni în seamă?

Anulaţi contractele de vânzare de gaz natural ieftin la prietenii şi clienţii dumneavoastră. Vreţi să vă mai spun? Listaţi Fondul Proprietatea la bursă, să puneţi economia în mişcare!

Uitaţi ce declara secretarul de stat la Ministerul Trezoreriei din Polonia: suntem datornici să promovăm piaţa de capital şi vrem să facem din bursa de la Varşovia inima economiei poloneze. Polonia a fost singura ţară din Est cu creştere economică în 2009 şi această performanţă a fost posibilă şi graţie unei pieţe de capital puternice. Obiectivul Guvernului polonez este ca, prin privatizare, contribuţia activelor deţinute de stat la PIB să scadă de la 20%, la cât este în prezent, la o singură cifră, a spus Krzysztof Walenczak, subsecretar de stat la Ministerul Trezoreriei. Pun pariu că habar nu aveţi cât este ponderea contribuţiei la formarea PIB-ului a sectorului de stat. O ştiţi? N-o ştiţi. Întrebaţi-l pe domnul Ialomiţianu. Pun pariu că nici el nu o ştie. Da? Astăzi, articol publicat de Ziarul Financiar şi poate îl citiţi: "Lecţia poloneză de sfidare a crizei - liber la privatizare prin bursă".

Ce faceţi dumneavoastră faţă de ce face Polonia? Păi, ce-ar mai face alde Manţog? Cum ar mai face toate manţogăriile pe care le face pe banii publici?! (Râsete, aplauze.)

Cum să privatizaţi dumneavoastră sectorul energetic şi să rămână băieţii ăştia de treabă fără nicio leţcaie? Asta faceţi dumneavoastră şi veniţi aici să ţineţi lecţii! Tot vă legaţi de guvernarea de până în 2008.

Puneţi, domnule, oamenii la treabă şi dacă nu sunteţi în stare, nu e nicio problemă. Vă daţi la o parte.

Acum, o să spuneţi, sigur că domnul Tăriceanu ţine un discurs politic. Nu-i aşa? Asta o să spuneţi. Da? Bine. Atunci, haideţi, să vedem care este percepţia publică. Azi am primit o carte. V-o arăt şi dumneavoastră. Se vede? Scrie mare: Realizările Guvernului Boc în perioada 2009-2010.

Ca orice om care a mai deschis o carte, am început s-o răsfoiesc cu mâna stângă, de la spate, spre început... (Râsete, aplauze.) până la prima pagină. Prima pagină, jos, Mihai Stănescu, care ne roagă: toate drepturile rezervate; orice reproducere, chiar şi parţială, a acestei lucrări este permisă numai cu aprobarea lui Mihai Stănescu.

I-aş face-o cadou domnului prim-ministru, să vadă ce vede lumea din afară despre realizările Guvernului domniei sale.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea minorităţilor naţionale nu este nicio intervenţie.

Grupul parlamentar al UDMR ne-a anunţat deja că pune minutele la dispoziţia Guvernului. Dacă doreşte să utilizeze minutele sale Grupul independenţilor? Nu solicită intervenţie. Şi Grupul parlamentarilor independenţi, de asemenea, nu solicită intervenţie.

PDL doreşte să intervină? Nu.

Atunci, domnul Cindrea. Vă rog. Mai aveţi 7 minute.

Domnul Ioan Cindrea:

Doamna preşedinte, înainte de a da drumul la cronometru, am o rugăminte: că mai sunt două minute ca să vorbească şi colegul meu, domnul Duşa, anunţaţi-mă să mă opresc.

Vreau să vă spun, înainte de a porni cronometrul, am cronometrat. Domnul Niţă n-a vorbit 12 minute. A vorbit 8. Deci, mai avem 7 şi cu 4, 11 minute. Cred că cei care nu au vorbit pot să ne acorde acest bonus.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Totuşi, s-a contabilizat. O să vă rog să vă încadraţi în timp.

Domnul Ioan Cindrea:

Da. Am ascultat cu mare atenţie discursul domnului prim-ministru Emil Boc. O primă concluzie şi o primă întrebare şi vreau să vă spun că mi-am structurat pe patru concluzii şi patru întrebări discursul meu. Niciun cuvânt despre oameni. Niciun cuvânt despre oameni. S-a vorbit de bani, de bugete, de echilibre, de nevoi, dar nicio vorbă de nevoile oamenilor. Şi prima întrebare pe care v-o pun, domnule prim-ministru: chiar nu vă pasă de oamenii din România?

A doua concluzie, sau a doua problemă pe care vreau să o ridic. Se vorbea de criză, criză mondială, criză europeană.

Domnule prim-ministru, lumea civilizată, Europa şi lumea civilizată au ieşit din criză. Dacă nu credeţi, întrebaţi consilierii dumneavoastră şi o să ajungeţi la concluzia că în aşa-zisa lume europeană civilizată, în spaţiul european până şi bulgarii au ieşit din criză şi numai România se află în criză. Se află în criză fiindcă e guvernată prost, se află în criză fiindcă măsurile economice şi sociale pe care le-aţi luat dumneavoastră şi Guvernul pe care-l conduceţi chiar nu şi-au produs efecte. Mai mult, au adâncit România în criză.

A doua problemă se referă la măsurile pe care le luaţi în domeniul social. Doriţi să modificaţi Legea pensiilor - şi o să revin -, Legea salarizării, Codul muncii, Codul social. Alt scop nu urmăriţi decât a tăia banii, a asigura echilibre şi nu vă pasă de români. Şi vă pun a doua întrebare: chiar nu vă pasă de români, domnule prim-ministru?

Legat de Legea pensiilor. A fost un abuz evident faptul că s-a fraudat votul. Chiar nu vă pasă de românii care sunt în pensie?

Şi o ultimă problemă pe care doresc să o aduc aici, în faţa dumneavoastră, aţi vorbit de soluţii. Dar aţi refuzat sistematic dialogul - dialogul cu partenerii sociali, patronate, sindicate, cu societatea civilă şi cu partidele politice. Şi vreau să vă aduc aminte că la precedenta moţiune de cenzură, partidul nostru, Partidul Social Democrat, dar şi alte partide din opoziţie, împreună cu PC-ul, v-am pus o listă de măsuri economice şi sociale. Chiar niciuna nu a fost bună?

Şi vin şi la această problemă, tot cu o întrebare. Chiar nu vă pasă de români?

Şi, în loc de concluzii, aş vrea să vă prezint, domnule prim-ministru, din punctul de vedere al partidului pe care-l reprezint, Partidul Social Democrat, consecinţele politice, economice şi sociale.

România se adânceşte în criză, şomajul creşte, sărăcia şi sărăcia extremă cresc şi pericolele care ne pasc sunt o explozie socială, o explozie socială pe care nimeni nu o va mai putea ţine în frâu atunci când cuţitul ajunge la osul românilor. Şi suntem în pragul unei explozii sociale. O singură soluţie este, domnule prim-ministru: demisia dumneavoastră şi a Guvernului Boc. Amândoi suntem ardeleni. Cred că oamenii aveau o percepţie pozitivă faţă de ardeleni. Dacă sunteţi ardelean şi bărbat adevărat, daţi-vă demisia, cu toţi miniştrii pe care-i aveţi în Guvern şi fiţi siguri că sunt destui bărbaţi hotărâţi în ţara aceasta să-i ducă pe români într-o direcţie bună şi să le pese de soluţiile, de problemele oamenilor.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mai sunt 4 minute. Au fost 7 la început, de aceea.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Cu doi ani în urmă, în momentul în care semnele că şi România va intra în depresia economică în care intră lumea erau foarte clare. Vorbeam despre ce ar trebui făcut, nu pentru a evita, ci pentru a profita de pe urma unei situaţii dificile în care o lume întreagă intră, o ţară mică, aşa cum este România şi cu o economie de talia celei pe care o avem, având această şansă, să poată profita de pe urma unei conjuncturi economice internaţionale dificile. Mă tem că ceea ce trebuia făcut atunci, ceea ce ar putea să fie făcut în continuare nu se va întâmpla.

Continuăm să discutăm într-o logică destul de departe, cred şi eu şi cred şi colegii mei, de cea a felului în care lucrurile se desfăşoară în lumea reală. Depresia economică este departe de a se fi încheiat şi vă reamintesc că şi în tot anul 2009 şi în prima parte a acestui an, am auzit din toate locurile de unde se putea auzi ceva, câte trei săptămâni, o lună, 5 zile mai sunt până când ea se încheie. Nu are cum să se încheie, atât timp cât aproape toate statele au o intervenţie masivă în economie, aproape toate statele au supralicitat bani pe care nu-i vor avea niciodată, iar datoriile s-au strâns la cote alarmante în aproape toate statele lumii.

Problema noastră nu are cum să fie însă problema lumii, pentru că reprezentăm... şi trebuie să fim foarte realişti, nu avem nicio influenţă reală asupra cursului lucrurilor la nivelul economiei globale. Putem, însă, şi insist asupra acestui lucru, putem, însă, să ne construim mecanismele prin care să ne poziţionăm într-o situaţie favorabilă în raport cu ce se întâmplă în jurul nostru. Şi am să-mi fac datoria să repet lucrurile pe care le-am spus în toţi aceşti doi ani şi din care sper să văd la un moment dat câte ceva realizat.

Relansarea economică nu se poate face atât timp cât povara fiscală continuă să fie una mare. Dacă ne uităm la ce se întâmplă în jurul nostru, lucruri despre care vorbeam acum un an, un an şi jumătate, au început să fie puse în aplicare de alte ţări. Competiţia nu se duce, în lumea în care trăim, în a atrage investiţie, ci în a atrage rezidenţă fiscală. Şi lucrul ăsta a devenit o chestiune serioasă, pe care unele state l-au pus în aplicare cu programe coerente şi profită acum de pe urma lor. Chiar şi state europene.

Atât timp cât locul de muncă rămâne scump şi cât cota unică este peste cota unică pe care o au alte state, chiar cele vecine cu noi, rezidenţa fiscală este limpede că se va muta în acea zonă. Este o chestiune simplă, vine din mecanica fluidelor sau din electricitate şi merge până în mecanicile sociale. Asta se întâmplă.

Sigur că, în momentul în care iei asemenea măsuri, trebuie să le poţi finanţa. Dar noi avem o resursă pe care cred că de-abia acum începem să o tratăm cu seriozitate, şi anume legalitatea sumelor pe care statul le plăteşte, logica sumelor care sunt acordate pe diverse fonduri sau direct din bugetul de stat. Este o resursă care trebuie abordată mai degrabă profesional decât politic, în momentul de faţă; mai degrabă economic, decât politic; mai degrabă juridic decât politic. Chiar dacă, la capătul acestei abordări, şi aşa actuala coaliţie pe care ne-am asumat-o şi noi are suficientă lipsă de popularitate. Ar trebui ca aceşti paşi să fie făcuţi hotărât, corect, conform legislaţiei care există şi până la capăt.

A treia chestiune care reprezintă o resursă pe care o putem exploata imediat, vine din zona scăderii cheltuielilor operaţionale ale statului.

Aţi vorbit, domnule prim-ministru, de informatizare. Informatizarea s-a tot făcut. Problema este că sistemele care există nu pot lucra împreună şi cred că ăsta este locul în care trebuie acţionat grabnic şi cu bani puţini şi pe o altă logică decât cea prin care, timp de 15 ani, s-a făcut informatizarea până acum. Acolo avem o resursă foarte serioasă, pentru că acolo putem, în primul rând, să avem o situaţie corectă a felului în care banii sunt gestionaţi şi, în acelaşi timp, putem face economii foarte mari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să finalizaţi!

Domnul Varujan Pambuccian:

Eu cred că economiile de care vorbim în această zonă pot să meargă până aproape de 30%, din ceea ce ştiu până acum. Dar toate lucrurile astea trebuie făcute, pentru că vorbim de foarte mult timp despre ele şi cred că mai trebuie puţin şi hotărârea şi curajul de a le face.

Grupul nostru parlamentar şi-a asumat sprijinul parlamentar al actualului Guvern. Dar vrem să vedem că ideile pe care încercăm să le promovăm ajung şi ele să aibă efecte în lumea reală şi că acest sprijin nu este un CEC în alb, ci este o formulă prin care lucruri pe care le gândim şi noi pot transforma România în bine.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Dascălu, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Constantin Dascălu:

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

O parte din colegii din Opoziţie care au luat cuvântul cer răspunsuri punctuale la discursuri demagogice.

Eu v-aş ruga pe cei care puteţi să faceţi rost să luaţi analiza lui Virgil Madgearu privind criza din 1929-1933, să vedeţi cine a fost atunci la guvernare, cum a pregătit România pentru criza economică şi ce a făcut România în acea perioadă foarte, foarte grea. Şi o să constataţi că acelaşi partid a fost la guvernare, că în acea perioadă a dublat cheltuielile publice, în acea perioadă a angajat încă o sută de mii de oameni aproape la stat, fără să aibă nevoie de ei, şi a lăsat România în pragul colapsului economic, de a fost nevoie ca o mare parte din populaţia României să mănânce luni de zile la gamelă ca să poată să treacă prin această criză economică.

Efectele unei guvernări se văd după câţiva ani, se văd în timp, or, acest lucru nu se vrea să se vadă. Dacă analizăm perioada de dinainte de criză, exact când economia, spunea Guvernul de atunci, că duduie şi imediat după o lună de zile a început să intre în colaps, vedem că acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum, înainte de această criză. Cheltuielile publice au crescut aberant pe lucruri nejustificate, numărul salariaţilor angajaţi la stat a crescut cu 300 de mii, nefiind nevoie de ei, şi a rezultat un deficit bugetar imens şi alte cheltuieli publice nejustificate prin acte publice. Or, atunci când un fost prim-ministru vrea să vadă găurile de la guvernarea actuală trebuie să-l întrebăm cum a fost posibil ca să rămână datorii de 5 miliarde de lei în lucrări, jumătate facturate, jumătate nefacturate, şi ce fel de lucrări, şcoli făcute în sate unde nu mai sunt copii, wc-uri făcute cu 5 miliarde de lei bucata, acoperişuri de şcoli şi de instituţii publice care costă mai mult decât lucrările făcute de la început, şi dacă are o vină acest guvern, are pentru că cei care au fost responsabili de acest jaf naţional nu sunt acolo unde ar trebui să fie, şi acum sunt o parte din ei în Parlamentul României şi dau lecţii de bună purtare, ţipă cel mai tare din Parlamentul României, tocmai pentru a acoperi dezastrul economic pe care l-au lăsat şi pe care l-au făcut în România.

Cheltuielile din 2009 nu puteau să scadă, domnilor, atâta timp cât dumneavoastră aţi lăsat o avalanşă în derulare de cheltuieli publice, prin mărirea cheltuielilor publice pe care le-aţi făcut în cei doi ani de guvernare, susţinuţi de alt partid prezent în acest Parlament. Or, nu aveau cum să scadă cheltuielile publice în 2009, această avalanşă poate fi oprită în timp. Nu poţi dintr-o dată să dai sute de mii de oameni afară, nu poţi dintr-o dată să reduci aceste cheltuieli, pentru că este imposibil să se facă acest lucru. Avalanşa poate fi oprită în timp prin modificarea legilor, şi dumneavoastră asta vreţi acum, să ne acuzaţi pe noi: de ce punem ordine în stat? De ce nu mai lăsăm să se dea pensii după 80 de legi prin care toată clientela politică, toate clasele privilegiate au reuşit să-şi dea pensii în România de sute de milioane de lei, oameni care în timpul vieţii au avut lefuri de 20-30 de milioane s-au trezit aşa pe legile date, că pot să ia şi 150 şi 200 de milioane şi ne acuzaţi pe noi că facem acest lucru. Nu vă convine! Cred, pentru că aveţi clientelă, aveţi neamurile, i-aţi pus pe toţi prin agenţii şi asta este situaţia. Ne acuzaţi pe noi de acest lucru.

Agenţiile guvernamentale care au fost restructurate, vă rog să luaţi fişele fiscale ale clientelei dumneavoastră politice din 2008-2009 şi veţi fi consternaţi să vedeţi venituri din bani publici de un miliard jumătate de lei pe lună, de 2 miliarde, de un miliard pe lună, lucruri care nu mai există în prezent, pentru că au fost eradicate, ori lucrul acesta nu vă convine, domnilor. Pentru că, asta este! Nu mai e loc pentru clientela dumneavoastră politică pe care aţi cultivat-o mereu! (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnilor conştienţi sau inconştienţi, şi acest lucru nu o fac atât cei care sunt în Parlament, dar o fac unii lideri ai dumneavoastră care nici nu dau prin Parlamentul României, pentru că ar putea fi acuzaţi că fură bani publici prin acest lucru. Lideri de-ai dumneavoastră pe care i-am văzut de 2-3 ori aici în Parlamentul României, doar vin aşa, când vor imagine publică, se instalează la acest microfon, ne ţine o teorie de 5-10 minute şi apoi pleacă să-şi facă afacerile lor private.

Şi, dacă vreţi, am o listă acolo cu prezenţa din Parlament de anul trecut a principalilor lideri politici, şi când o să vedeţi, o să rămâneţi consternaţi de câte ori aţi dat prin Parlament unii dintre dumneavoastră. Or, aceasta reprezintă respectul dumneavoastră faţă de cetăţenii României, respectul pe care îl acordaţi banului public. Dar dacă uitaţi să veniţi la Parlament, de ce nu uitaţi să luaţi şi leafa, pentru că dumneavoastră apăreaţi prezenţi unii? Semnează alţii în locul dumneavoastră şi în felul acesta puteţi să vă luaţi banii.

Domnul preşedinte Ponta la Legea pensiilor a venit aici ne-a ţinut un discurs şi a plecat la ora 4. Or, dacă luaţi, vedeţi că pe cartela dânsului s-a votat până la ora 9. Acesta este respectul pe care domnul preşedinte Ponta, care apoi merge la posturile de televiziune şi instigă populaţia României, acesta este respectul pe care îl are faţă de populaţia României. Or, în acest fel, domnilor, nu ne facem datoria faţă de cei care ne-au ales. Nu aveţi respect faţă de cetăţenii României, totul este un joc politicianist, pentru că v-aţi învăţat 20 de ani să fiţi numai la putere, să vă bateţi joc de banul public, şi în felul acesta, acum, pentru că a venit vremea să răspundeţi pentru ceea ce aţi făcut, ţipaţi din ce în ce mai tare pe toate posturile de televiziune, minţiţi populaţia României, dar fiţi convinşi, domnilor, că acest lucru se va repercuta împotriva dumneavoastră. (Vociferări.)

Asta faceţi! Şi fiţi siguri că acest gen de atitudine va fi taxat de populaţie, pentru că oamenii se vor convinge, aţi minţit că s-au redus pensiile. Oamenii văd că pe fluturaşul dânşilor acasă nu este pensia redusă, este pensia redusă la cei care au avut o sută de milioane, două sute de milioane, nu la cei care au pensia corectă, cinstit calculată. Asta este situaţia şi de aceea nu vă convine, şi prin modul de abordare a situaţiei din România contribuiţi pe deplin la dezastrul pe care l-aţi creat şi vreţi să-l menţineţi în continuare.

V-aş aminti, v-aş aminti, domnilor, că în analizele pe care le fac economiştii, factorul psihologic reprezintă 30% din toţi factorii care pot duce populaţia unei ţări să depăşească situaţii de criză. Or, prin modul în care abordaţi această situaţie grea prin care trece România, prin modul în care unii lideri ai dumneavoastră instigă populaţia României, tocmai contribuiţi, domnilor, la îngreunarea acestui lucru, la deprecierea factorului psihologic. Aceasta se explică prin faptul că în anul 2009 economiile populaţiei în bănci au crescut enorm, pentru că nu mai are curaj populaţia să cheltuiască, pentru că speriaţi lumea la televizor prin afirmaţiile imbecile pe care le faceţi. Or, în acest fel nu putem continua. Eu cred că prin măsurile luate, Partidul Democrat Liberal, cu coaliţia de guvernare şi-a asumat această răspundere şi fiţi siguri, domnilor, că vom merge până la capăt, pentru că avem responsabilitate faţă de ţară. (Urale, vociferări, aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului deputat Dascălu, urmează domnul deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Într-adevăr, un discurs demagogic, un discurs care vrea să dea răspuns la ce s-a întâmplat săptămâna trecută în Cameră, când câţiva domni au hotărât soarta a 6 milioane de români.

Nu putem fi părtaşi cu dumneavoastră la a tăia tot ce mai este în ţara asta nobil.

Domnule prim-ministru,

Îmi cer scuze că nu am ascultat tot discursul dumneavoastră, pentru că dacă îl ascultam riscam să-l învăţ pe de rost, l-am mai auzit de câteva ori, şi el nu mai convinge nici pe colegii dumneavoastră care nu sunt în sală toţi nici acum. Dar, eu pentru că sunt ardelean, şi colegii mei au apelat la sufletul dumneavoastră de ardelean, eu o să apelez puţin la sufletul dumneavoastră de primar. Şi sunt mulţi colegi în sală - şi din dreapta, şi din stânga - care vor fi de acord cu mine în ceea ce voi spune, pentru că eu în sinea mea am rămas tot un primar, şi dumneavoastră în discursul dumneavoastră nu v-aţi referit deloc la ceea ce constituie baza administraţiei, şi în primul rând la administraţia locală, şi nu v-aţi referit la faptul că nu aţi făcut nimic în această perioadă pentru a sprijini administraţiile locale în conducerea activităţii colectivităţilor, nu aţi sprijinit administraţiile locale în creşterea competenţei şi autonomiei acestora.

V-aţi declarat şi dumneavoastră - şi poate că am scris şi eu câteva fraze în programul acela de guvernare de anul trecut - că veţi fi un campion al descentralizării, că veţi fi un campion al creşterii competitivităţii şi autonomiei administraţiei locale. Or, eu observ că din toate proiectele de lege pe care dumneavoastră le promovaţi şi guvernul le promovează nu faceţi altceva decât să amputaţi din competenţele pe care administraţia locală le-a avut şi le are în momentul de faţă, ba, din contră, nu faceţi nimic, chiar dacă descentralizaţi şi deconcentraţi anumite servicii, nu faceţi nimic pentru a-i sprijini financiar, deşi este o prevedere în Legea finanţelor publice locale. Ba, mai mult, prin modificările pe care le-aţi adus la Legea finanţelor publice locale aţi creat o asemenea situaţie economică şi bugetară la nivelul administraţiilor locale, încât poate peste 70% din primăriile mici, vorbesc în primul rând din municipii şi oraşe, din comune, nu mai au posibilitatea să finanţeze serviciile publice locale.

Or, în discursul dumneavoastră, dar şi al altor persoane, ocoliţi acest subiect care ştiţi că este unul adevărat; şi cred că primarii şi cei care au fost primari în această sală sunt de aceeaşi părere cu mine. Nu aţi făcut nimic în a sprijini administraţiile locale. Aţi redus investiţiile sau le-aţi oprit complet în infrastructură, fie că e vorba de apă, de canalizare, în termoficare, aţi oprit investiţiile la şcoli, aţi oprit investiţiile la construcţia de locuinţe. Ştiu eu, la anveloparea blocurilor se lucrează pe contracte de angajament, lasă că vom plăti noi la anul viitor şi multe, multe alte exemple pot fi date.

Nu aţi sprijinit administraţiile locale în funcţionarea serviciilor publice locale, şi când vorbesc de servicii publice locale, vorbesc în primul rând de serviciile acestea sociale. S-a ajuns în situaţia ca primăriile şi consiliile locale să nu mai poată plăti, ştiu eu, însoţitorii la persoanele cu handicap sau să nu mai poată plăti ajutoarele pentru persoanele cu handicap. Aţi adus primăriile în situaţia de a nu putea da, începând din această lună, salariile acelea mizere pe care le lăuda un domn aici înaintea mea.

Domnilor, este posibil ca după aplicarea reducerii de 25%, după aplicarea Legii salarizării unice, un salariat din primărie să meargă acasă cu 400 de lei? Este posibil ca funcţionarii din primărie să ajungă persoanele cu cele mai mici venituri din întreg sistemul bugetar? Pentru că, sigur, au fost anumite inechităţi, anumite disproporţii în ceea ce priveşte salarizarea bugetarilor, dar întotdeauna funcţionarii din primării au avut cele mai mici salarii şi, şi după aplicarea Legii nr.330, au rămas cu acele salarii. Dar nu aveţi politici publice, nu vorbim de politici publice, nu vorbim de agricultură, societăţile de agricultură şi, în primul rând, agricultorii care puteau să da un sprijin bugetului ţării şi să aducă venituri la bugetul statului au fost împiedicaţi să facă acest lucru, deşi a fost un an cu probleme din punct de vedere agricol, dar totuşi producţiile agricole au fost cât de cât corespunzătoare.

Societăţile din domeniul prelucrării alimentare şi a industriei alimentare n-au fost sprijinite să-şi desfăşoare activitatea şi rând pe rând, uitaţi aşa, agenţi economici şi baza de impozitare se reduce. Sigur, pot să vorbesc foarte mult despre aceste subiecte, dar încă o dată vreau să vă atrag atenţia: doriţi ca primarii să plece toţi la cules de portocale în Spania? Sunt foarte mulţi primari care au renunţat la această funcţie care zic eu că este una din cele mai serioase demnităţi în stat, pentru că primarul este zilnic alături de oameni şi ascultă necazurile şi problemele oamenilor, or, pe măsură ce urcăm în ierarhia demnităţilor suntem mai puţin în contact cu cetăţenii. Primarul este cel care este zilnic în contact cu cetăţenii. Vreţi ca primarii să iasă în stradă? Vreţi să facă primarii grevă? Doriţi ca primarii să meargă la cules în Spania sau în alte locuri pentru că a culege fructe într-o altă ţară este mai rentabil decât a fi primar în România? Iată cum ne batem joc de acest statut al primarului. Sigur, nu mai avem nimic ce spune, că ştiţi că ceea ce spun e adevărat şi sunteţi conştienţi că şi primăriile în care dumneavoastră aţi mai pompat bani pentru că sunt primarii dumneavoastră şi aţi mai alocat resurse spre aceste primării, sunt în aceeaşi situaţie. Or, când ajungem...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, o să vă rog să încheiaţi, aţi depăşit timpul.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte, ştiţi că eu sunt un deputat care mă conformez regulamentului, şi ceea îmi spuneţi, că am depăşit timpul este adevărat, am să închei, însă vreau să-i reamintesc domnului prim-ministru că baza societăţii şi baza administraţiei o reprezintă administraţia locală şi până nu facem ceva pentru administraţia locală şi nu le dăm competenţe şi resurse să-şi conducă activitatea, şi colectivităţile să-şi hotărască singure soarta, nu se întâmplă nimic în ţara asta.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Ciprian Dobre. 6 minute aveţi la dispoziţie.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului, cei care sunteţi prezenţi, secretari de stat, subsecretari de stat care asistaţi la această dezbatere parlamentară,

Doamnă preşedinte,

Îndrăznesc să vă spun, încă din deschiderea intervenţiei mele, că pentru prima dată de când aţi preluat funcţia de premier al României, am privit venirea dumneavoastră în faţa Parlamentului cu speranţă. Cu speranţă că v-aţi regăsit cumva atributele de onoare şi de bărbăţie politică, ca să discutăm despre tema propusă în această dezbatere, cu ce se confruntă cetăţenii români în fiecare zi, despre dezastrul economic în care aţi adus ţara şi despre lipsa de viziune a Guvernului pe care îl conduceţi.

Speram că nu veţi mai arunca fumigenele şi perimatele petarde despre ceea ce au făcut liberalii, despre greaua moştenire. Ştiu ce am făcut. Noi, liberalii, am mărit pensiile, am mărit salariile, am creat locuri de muncă şi am încurajat iniţiativa privată. Şi am primit, în schimb, votul cetăţenilor pe care îl recunoaştem, îl apreciem, aşa cum a fost el.

Drept urmare, domnule prim-ministru, vă provoc să avem pentru prima dată o discuţie făţişă a mandatului dumneavoastră imediat de doi ani, căci de doi ani, nu Tăriceanu sau Antonescu conduc România, ci dumneavoastră, domnule Emil Boc.

Stimaţi colegi,

Tema de astăzi era una foarte simplă: Programul de guvernare al Guvernului Boc. Şi începeam, cum este firesc, de la discursul dumneavoastră de învestitură, pe programul de guvernare. V-aţi asumat obiective îndrăzneţe şi angajamente de neuitat. Simultan cu demonizarea liberalilor, promiteaţi atunci, domnule Emil Boc, domnul Băsescu, PDL-ul, prin toate trompetele sale, modernizarea şi reformarea României. A fost primul obiectiv asumat. V-aţi propus ţeluri înalte, Parlament unicameral, reducerea numărului de parlamentari, ba chiar aţi cheltuit milioane de euro din bugetul ţării pentru organizarea unui referendum, un referendum care să vă legitimeze visul politic, o ţară cu un Parlament slab. Ce s-a realizat din toate aceste promisiuni? Zero! Zero, domnule prim-ministru.

Deşi aţi solicitat sprijin parlamentar pentru modernizarea statului şi revizuirea Constituţiei, aţi preferat ca la scurt timp să redactaţi un text care propunea revizuirea Constituţiei, pe care repede - repejor le-aţi trimis spre aprobare şefului dumneavoastră, Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni. Aţi ocolit astfel varianta parlamentară de declanşare a unui proces care implica şi implică toate partidele politice.

Ştiu, nu vă simţiţi deloc confortabil în Parlament, pentru că aici trebuie să suportaţi critica. Critica celor care astăzi ne aflăm în Opoziţie, pentru că aici de multe ori poate ieşi la iveală adevărul. Poate că aici se spun lucrurilor pe nume. Aflat, probabil, într-o stare euforică, generată de realegerea preşedintelui-jucător aţi emis atunci, în decembrie 2009, chiar judecăţi de valoare. "Puterea este administrată în favoarea cetăţenilor, şi nu împotriva lor." Foarte frumos, domnule prim-ministru! Din păcate, de două luni încoace dovediţi contrariul. Aveţi puterea, domnule prim-ministru, aveţi puterea să nu mai folosiţi Guvernul pentru satisfacerea clientelei politice.

În numele clientelei politice aţi sufocat resursele statului şi aţi subjugat poporul român, obligându-l să trăiască în sărăcie, şi i-aţi condamnat viitorul. Partidul dumneavoastră s-a declarat pe rând socialist, s-a declarat popular, s-a declarat liberal dar, din păcate, a ajuns să nu mai reprezinte pe nimeni. În special nu mai reprezintă nici pe întreprinzători şi nu mai reprezintă mediul privat.

"Vreau să-i asigur pe toţi românii că nimeni nu va fi uitat. Nimeni nu va fi abandonat, indiferent unde locuieşte - la sat şi la oraş." Un fragment din discursul primului-ministru Emil Boc din decembrie 2009. Da, domnule Emil Boc, sunt cuvintele dumneavoastră şi v-aţi ţinut de promisiune. Nu aţi uitat pe nimeni, aţi tăiat lefurile oamenilor cu 25%, indiferent unde locuiau ei. Aţi încercat să luaţi din dreptul pensionarilor 15%, aţi tăiat formele de ajutor şi indemnizaţia mamelor în acelaşi procent, aţi falimentat mediul privat şi aţi închis sute de mii de firme. Iar resursele şi investiţiile, cât de puţine au fost, aţi preferat să le alocaţi către buzunarele baronilor locali ai PDL-ului, acolo unde aţi direcţionat şi fondurile europene.

Iar după toate aceste măsuri, pot să vă spun, cu siguranţă, că nimeni nu vă va uita, domnule Emil Boc. Nici pensionarii, nici bugetarii, nici medicii şi nici alţii.

Vă invit să citim cinci dintre angajamentele dumneavoastră din decembrie 2009 la votul de învestitură. Primul: menţinerea pe întreaga perioadă a actului de guvernare a aceluiaşi nivel a cotei unice şi a aceluiaşi nivel al taxei pe valoarea adăugată. Rezultatele: cota unică nu mai este de mult cotă unică, pentru că avem impozitul forfetar, şi pentru că suplimentar pregătiţi impozitarea unor categorii socio-profesionale, inclusiv, de la 1 ianuarie 2011, impozitarea pensiilor. Iar de două luni încoace românii plătesc un TVA de 24%. Şi, cu siguranţă, vor plăti un preţ şi mai mare generaţiile care urmează, ca urmare a incompetentei guvernări a Guvernului Boc.

Al doilea, reducerea, în continuare, a numărului de taxe şi impozite. Rezultatul: şi la acest capitol, domnule prim-ministru, angajamentul dumneavoastră este zero.

Aţi modificat în doi ani de zile Codul fiscal de 9 ori. Aţi inventat taxe şi impozite, iar marea evaziune fiscală a fost identificată în zona celor care lucrează pe drepturi de autor...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, aţi depăşit cu trei minute timpul alocat. O să vă rog mult să încheiaţi intervenţia dumneavoastră. Mi-au atras atenţia colegii...

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Acelaşi lucru l-aţi făcut cu cei care trăiesc din drepturi de autor, domnule Emil Boc.

V-a fost frică de cei care trăiesc din liberul cuvânt, de cei care îşi asumă rolul de creatori de idealuri, şi vă este frică, domnule Emil Boc, de oamenii cu spirit liber. Da! Ei sunt cei pe care, până la urmă, nu-i puteţi înregimenta în armata lipitorilor de afişe. Şi cred că ar trebui până la urmă să îi aveţi în vedere şi pe cei pentru care libera iniţiativă este, până la urmă, modul lor de viaţă, şi cred, de asemenea, că v-aţi încălcat orice angajament ca prim-ministru al României în faţa Parlamentului României, a celor care au votat şi susţinut acest guvern, dar în primul rând în faţa celor 22 de milioane de cetăţeni.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

O ultimă propoziţie, domnule prim-ministru.

Credeam că vă veţi lăuda de la această tribună, măcar cu un lucru pe care să-l fi făcut timp de doi de zile.

Eu iau loc în bancă, domnule prim-ministru, şi vă rog să veniţi, iar eu am să vă aplaud, dacă vă lăudaţi cu un singur lucru.

Lăudaţi-vă, domnule Emil Boc, pentru că asta ştiţi să o faceţi cel mai bine.

Fiţi penibil, domnule Emil Boc!

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Ioan Oltean, ultima intervenţie. Aveţi la dispoziţie 10 minute.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ca unul care am îmbătrânit pe băncile acestui Parlament, pot să vă spun cu toată sinceritatea, stimaţi colegi, că nu am întâlnit niciodată atâta demagogie, atâta populism şi atâta minciună din partea Opoziţiei. (Vociferări.)

Toate luările dumneavoastră de cuvânt, stimaţi reprezentanţi ai Opoziţiei ostile, se caracterizează prin aceste trei trăsături: demagogie, populism ieftin şi minciună.

Ce face Opoziţia?

Opoziţia astăzi minte. Opoziţia astăzi atacă la persoană. Opoziţia astăzi instigă.

L-am văzut pe preşedintele principalului partid de Opoziţie, Victor Ponta, care cu o nesimţire condamnabilă instigă la revoltă societatea civilă împotriva Guvernului Boc.

Mi-amintesc, stimaţi colegi ai Partidului Social Democrat, că exact acelaşi lucru l-a făcut şi Ion Iliescu. Ion Iliescu a adus la Bucureşti minerii. Dumneavoastră vreţi să scoateţi în stradă sindicaliştii. Nu e nicio diferenţă între ceea ce a fost în ′90-91 sub Iliescu şi ceea ce este astăzi sub Victor Ponta.

Domnilor colegi, l-am ascultat pe un coleg care cu foarte multă emfază îl întreba pe domnul prim-ministru, ca să citez exact: "Chiar nu vă pasă de români?". Teatral.

Stimaţi colegi,

Dumneavoastră, cei care puneţi această întrebare, aţi fost la conducerea acestei ţări 14 ani. 14 ani. Şi nu mi-amintesc să fi curs râuri cu lapte şi nici să întâlnim munţi de mămăligă în perioada dumneavoastră de guvernare. Şi vreau să vă întreb şi să-l întreb pe distinsul coleg care a plecat din sală, n-a aşteptat să-i dea domnul prim-ministru răspunsul, dacă atunci când eraţi la guvernare şi cei mai mulţi aveau salarii de 3 milioane-4 milioane şi cei puţini, de 200-300 de milioane, v-aţi gândit la români? Chiar v-a păsat de români atunci? Da? Deci, cei 300-400 de milioane de lei, de aceia v-a păsat, domnilor foşti la guvernare 14 ani. (Rumoare.)

Vreau să vă întreb tot pe dumneavoastră dacă atunci când pensia în România, este valabil şi pentru dumneavoastră, stimaţi şi distinşi liberali, când pensia era de 30 de lei, minimă, pensia mică, şi pensiile mari erau de 250-300 de milioane, chiar v-a păsat de români? Da. De cei cu pensiile mari.

Domnilor colegi, daţi-mi voie să vă spun cu toată sinceritatea şi cu maximă responsabilitate că nu aveţi dreptul moral, nici cei din Partidul Social Democrat şi mai ales aceştia, dar nici cei din Partidul Naţional Liberal, care doi ani, într-o simbioză perfectă cu Partidul Social Democrat, în hoţie şi în risipa banului public, să veniţi astăzi şi să criticaţi cu atâta vehemenţă Guvernul care şi-a asumat cu o maximă responsabilitate să reformeze societatea, să repare ceea ce două, trei, patru guvernări ale dumneavoastră au stricat România pe parcursul a 20 de ani. (Vociferări din partea Opoziţiei.)

Vă asigur că adevărul întotdeauna deranjează şi după reacţia dumneavoastră, vă deranjează. Mi se pare absolut firesc.

Vă asigur, domnilor colegi, că Partidul Democrat Liberal, în ciuda opoziţiei dumneavoastră, îl va susţine pe premierul Boc să-şi continue programul de reformare a societăţii româneşti. Îl va susţine să finalizeze reformele care vizează domeniile fundamentale ale societăţii acesteia. Ne-am asumat acest risc, stimaţi colegi.

Ca o paranteză, celor de la PSD care se umflă, ca şi cum ar fi mâncat lucernă: în toate sondajele de opinie, 65% dintre cei intervievaţi nu vă doresc la guvernare. Aşa că nu vă faceţi iluzii prea mari, că nu aveţi dreptate.

Am să închei, stimaţi colegi, spunându-vă că Partidul Democrat Liberal îşi asumă întreaga responsabilitate a acestei guvernări, îşi asumă fără niciun fel de reţinere riscul major pe care îl presupune orice fel de reformă de o asemenea anvergură, de a duce această reformă până la capăt. Chiar cu riscul de a pierde alegerile în 2012. Noi credem că între interesul partidului, pe de o parte, şi interesul societăţii, pe de altă parte, interesul societăţii este mai presus decât orice.

Aşa să ne ajute cel de sus şi nouă şi dumneavoastră. Doamne-ajută! (Vociferări din partea deputaţilor aflaţi în Opoziţie; aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am încheiat seria dezbaterilor generale.

Îl invit pe domnul prim-ministru Emil Boc pentru a avea o ultimă intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, pentru timpul acordat şi posibilitatea de a răspunde la câteva dintre provocările lansate.

În primul rând, aş vrea să răspund întrebării legate de investiţii, întrebare lansată de Grupul PNL, comparaţie 2008 versus 2009, unde deja avem datele centralizate.

În 2088, cheltuielile cu investiţiile au fost de 32,6 miliarde de lei. În 2009, cheltuielile au fost de 35 de miliarde de lei. Deci, într-un an când am avut o cădere economică de aproape 7%, am avut mai multe investiţii decât a făcut Guvernul liberal în condiţiile unei creşteri economice de plus 8. Asta a fost posibil în primul rând prin faptul că încă din 2009 am pus capăt abuzului utilizării banului public în manieră discreţionară doar pentru consum şi am orientat mai mulţi bani spre investiţii. Iar realităţile vorbesc de la sine.

Indicatori au fost numărul de kilometri de autostradă. În patru ani de guvernare aţi făcut 5 kilometri de autostradă. Într-un an de zile, în 2009, au fost finalizaţi 42 şi, de asemenea, s-a terminat şi pasajul Băneasa şi vedeţi ce eficient este, centura Ploieştiului, centura Timişoarei. (Vociferări din partea deputaţilor aflaţi în Opoziţie)

Anul acesta se mai termină 12 kilometri de autostradă la Autostrada Transilvania, în jur de 20 la patru benzi Chitila-Voluntari în Bucureşti şi aşa mai departe. Deci, a fost un prim pas spre orientarea cheltuielilor spre investiţii.

În al doilea rând, vreau să ştiţi că din banii pe investiţii pe care i-aţi avut, în 2009, 1,7 miliarde de euro, domnule Tăriceanu, au mers pe cheltuieli de altă natură decât investiţii directe şi pentru cheltuieli asimilate investiţiilor. Adică, hârtii: studii de fezabilitate, prefezabilitate, expertize, evaluări, 1,7 miliarde de euro aţi tocat din bani publici pe lucruri care nu şi-au arătat niciun fel de eficienţă. Asta înseamnă să ai iresponsabilitatea cheltuirii banului public. În loc ca acei bani să fi mers în autostrăzi, în centuri ocolitoare, în investiţii eficiente, cu efect multiplicator în economie, i-aţi tocat practic pe hârtii.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (din bancă):

Bateţi câmpii, domnule prim-ministru!

Domnul Emil Boc:

O asemenea politică nu mai poate continua şi evident că acum vă doare că oamenii care erau obişnuiţi să ia milioane de euro din trei hârtii pe care le făceau din birou, astăzi nu mai este posibil.

Eu spun că şi acum încă în materie de investiţii mai există mult de lucru. De aceea am propus ca pentru 2011, în primul rând, să finanţăm cu prioritate investiţiile care nu sunt mai vechi de cinci ani, să limităm numărul investiţiilor noi şi, de asemenea, să acordăm eficienţă investiţiilor care vin din bani europeni prin asigurarea cofinanţării acestora. Sunt lucruri pragmatice care vor pune ordine şi în acest domeniu.

Şi, de asemenea, să restructurăm inclusiv companiile de stat care primesc mai mulţi bani de la buget decât primesc din veniturile pe care le realizează singure, pentru că, potrivit regulilor Uniunii Europene, acele companii de stat intră pe deficit. Şi din acest punct de vedere, anul 2011 va marca şi reforma acelor companii de stat care, repet, nu se susţin măcar cu 50% din venituri pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea şi primesc mai mult de 50% de la stat.

Deci, cam aşa stau treburile din acest punct de vedere, distinşi colegi liberali, în privinţa investiţiilor şi, de aceea, întreaga axă a politicii noastre este de a reorienta cheltuielile spre dezvoltare economică sănătoasă.

Spun asta pentru că ele, măsurile pe care le-am propus, sunt cu costuri politice şi cu costuri sociale. Vreau însă să ştie fiecare român că măsurile pe care le-am luat şi măsurile pe care le luăm nu sunt îndreptate împotriva oamenilor, sunt măsuri necesare pentru a corecta lucruri care nu funcţionează bine şi care, dacă n-ar fi corectate, ne-ar face mai mult rău. Doreşte oare un medic care vrea să opereze un pacient care are o boală să-i facă rău pacientului? Evident că operaţia pare la prima vedere dureroasă, dar după ce se vindecă, îşi dă seama că a fost necesar să facă acest lucru. Oarecum într-o asemenea situaţie şi noi suntem, ca ţară, în momentul de faţă.

Avem nevoie de intervenţii chirurgicale în diverse domenii ale societăţii pentru a elimina lucrul rău care nu funcţionează. Pentru a elimina acele lucruri care, în decursul timpului, s-au constituit în cheltuieli inutile şi care nu susţin economia, locurile de muncă şi investiţiile.

Suntem obligaţi să corectăm, să extirpăm din organismul statului acele lucruri care nu sunt sănătoase. Aceste operaţii, repet, dor, sunt dureroase pentru moment, dar sunt atât de necesare, iar efectul lor benefic se va resimţi după ce acest proces este încheiat, pentru că atunci poţi să ai un organism sănătos cu care să poţi trăi vreme îndelungată fără să mai fii în fiecare zi legat de aceste boli pe care le avem acumulate din ultimii 20 de ani, cu accent în special în anul 2008, când s-au făcut marile dezechilibre structurale ale bugetului de stat.

De aceea, încă o dată, închei şi vă spun că greul nu a trecut, lunile următoare sunt decisive şi pentru consolidarea reformelor şi pentru impunerea celorlalte măsuri necesare reformei statului, că aceste măsuri nu sunt îndreptate împotriva oamenilor, ci dimpotrivă sunt pentru a preveni răul şi a duce economia pe baze sănătoase, pe creştere economică.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi noi vă mulţumim.

Cu aceasta, am epuizat ordinea de zi pentru astăzi.

Ne revedem mâine, la ora 10.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,55.


Proiectului de Lege privind sistemul unitar de pensii public. (PL-x 323/2010). (intervenţii în legătură cu votul dat).

consultă fişa PL nr. 323/2010

Domnul Victor Paul Dobre:

Este o chestiune procedurală, doamna preşedinte, pe care o ridic în calitate de preşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

În conformitate cu prevederile constituţionale şi cu privire la regulamentele celor două Camere, Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor nr.303/2004 şi Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt de competenţa decizională a Senatului. Prin noua Lege a sistemului unitar de pensii se abrogă o serie de articole din cele două legi menţionate.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată pe Legea pensiilor, dar de Cameră decizională pe cele două legi, a adoptat tacit abrogările prin art.201 lit. f) şi p).

Potrivit art.75 alin.(4) din Constituţie, aceste texte se consideră adoptate definitiv, şi dacă Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, dar de primă Cameră sesizată pe cele două legi, le-ar fi adoptat în aceeaşi formă cu Senatul. Deci, noi suntem într-o situaţie similară cu Legea ANI, respectiv sunt prevederi care ţin de competenţa Senatului, adoptate în Cameră.

Din aceste considerente, vreau să vă sesizez că, aceste articole - cele două eliminate la Cameră - trebuie retrimise la Senat, care are calitatea de Cameră decizională, pentru a respecta prevederile constituţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc doamna preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu programul şi ordinea de zi a acestei săptămâni de lucru în plen, în urma discuţiilor purtate, doresc să se consemneze: între liderii grupurilor parlamentare s-a hotărât punerea în discuţie, mâine, în sesiunea de vot final, a problemei votului dat săptămâna trecută în Camera Deputaţilor şi validităţii sau corectitudinii, mai bine zis, a acestui vot în legătură cu Legea pensiilor.

Dacă lucrurile stau aşa, vreau ca acest lucru să se consemneze şi să vă spun că, din punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, punem în discuţie întreaga procedură de adoptare a legii. Întreaga procedură, deci, de vot şi de adoptare a legii, începând cu încălcarea Regulamentului, pe care am consemnat-o şi la momentul potrivit, că nu am primit raportul comisiei şi nu am avut ce să discutăm.

Pe de altă parte, doamna preşedinte, suntem în situaţia că, dacă se pune în discuţie, şi se va pune mâine, indiferent care va fi rezultatul acestei discuţii, înseamnă că a avut loc o viciere a votului. Şi, din acest punct de vedere, noi considerăm că dumneavoastră, moralmente, deocamdată, nu aveţi autoritatea să conduceţi aceste lucrări.

Fac apel la înţelegerea domnului prim-ministru şi a domnilor miniştri ca, în cinci minute de pauză, să se strângă Biroul permanent şi să desemnaţi un vicepreşedinte care să conducă lucrările acestea, dacă vreţi să aveţi în faţa dumneavoastră, domnule prim-ministru, întregul Parlament al României.

Dacă vreţi să vorbiţi în faţa reprezentanţilor doar a 30% maximum, atunci faceţi, din nou, prin abuz, ceea ce doriţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Biroul permanent al Camerei a stabilit înscrierea pe ordinea de zi pentru mâine a solicitării, la rugămintea mea, a liderilor de grup PSD şi PNL, pentru reluarea votului. Vom stabili mâine dacă vom relua votul sau nu.

Văd că grupul PSD evoluează de la minut la minut, în sensul în care nu s-a problema în Biroul permanent a contestării întregii proceduri. De altfel, nici nu ar avea cum, pentru că propunerea de modificare a programului de lucru, prelungirea lui, intrarea în dezbatere a Legii pensiilor s-a luat în acord şi prin consens de către liderii de grup. Deci, ar fi oarecum ridicol să se întâmple lucrul acesta.

În ceea ce priveşte declaraţia politică din finalul discursului domnului Duvăz, prefer să nu comentez procedural, pentru că ştim foarte bine că suntem în afara Regulamentului.

Domnul Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Anastase,

Stimaţi colegi,

În primul rând, poate nu o să vă vină să credeţi ce-o să spun. O să-i cer scuze domnului prim-ministru, că întârziem dezbaterea pe care noi am solicitat-o, dar eu sunt convins că dumnealui, fost parlamentar, înţelege cât de importante sunt procedurile parlamentare şi, mai ales, cât de importantă este respectarea procedurilor parlamentare.

Grupul parlamentar al PNL a avut astăzi o şedinţă şi, în cadrul acesteia, consideră că votul dat la Legea pensiilor este un vot fraudulos, şi că este un vot ilegal, şi nu este un vot dat regulamentar.

Pentru aceasta, sigur, s-a propus astăzi să se facă o discuţie mâine, odată cu şedinţa de vot final, dar, până atunci, Grupul parlamentar al PNL solicită demisia imediată a preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru modul în care a condus şedinţa... (Aplauze ale opoziţiei.) şi a deturnat rezultatul votului, demisia imediată a secretarului Sever Voinescu care, de asemenea, a fost alături de dumneaei şi a permis să se întâmple un asemenea lucru în Camera Deputaţilor.

Iar după ce am văzut la televizor, într-o sală sub un sfert ocupată, vine ministrul muncii şi mulţumeşte pentru adoptarea unei legi în mod ilegal. Cred că şi demisia ministrului muncii este mai mult decât normală, într-o ţară normală. (Râsete din partea dreaptă a sălii.) Cu o majoritate anormală, se râde la nerespectarea legii şi a democraţiei.

Mi se pare absolut o batjocură ceea ce se întâmplă acum în Parlamentul României!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Aţi depăşit cele două minute.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnul Duvăz v-a solicitat cinci minute de pauză.

Şi Grupul parlamentar al PNL vă solicită cinci minute de pauză pentru întrunirea Biroului permanent al Camerei şi a discuta modalitatea de urmat în perioada următoare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Toader.

Declaraţiile politice, reamintesc colegilor, sunt marţea, începând cu ora 8,30.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am început dezbaterea privind problema de mâine înainte de timp.

Cred că în Biroul permanent am avut o discuţie foarte pertinentă, în care am stabilit cum va trebui să procedăm pentru "..

O voce din sală:

Aţi recunoscut, domnule Toader, frauda!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

N-am recunoscut nimic, domnule deputat, văd că iarăşi vorbeşti din sală.

Eu spun că ne-am adunat astăzi, conform programului de lucru, şi măcar un respect faţă de premier, trebuie să-l avem cu toţii. (Rumoare.) Este premierul României, stimaţi colegi.

Deci, domnilor colegi, cred că a rămâne în programul de lucru stabilit, a dezbate problemele care sunt foarte importante, de natură economică, şi pe care, sigur, şi noi susţinem să fie o dezbatere, dar de aici şi până la a transla această discuţie importantă din Parlament pe problema votului din Legea pensiilor, este un lucru mult prea departe.

Avem mâine de dezbătut şi putem să dezbatem şapte ore sau cât vreţi dumneavoastră. Şi, chiar era şi corect, dacă rămâneaţi în sală, puteam să discutăm orice problemă legată chiar şi de acel vot.

Dumneavoastră aţi părăsit sala, considerând că Legea pensiilor nu este importantă pentru dumneavoastră. Nu aveţi a discuta nici măcar punctul de pensie, pe care l-aţi dezbătut foarte mult, dar cred că rămânem la ceea ce v-am propus, să mergem mai departe şi să dezbatem problema de pe ordinea de zi, iar mâine să facem o dezbatere cum vreţi dumneavoastră, din toate punctele de vedere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Deci, am avut o solicitare: cinci minute pauză de consultări cu liderii de grup, nu Biroul permanent, că asta trebuie să faceţi o solicitare în scris, decide preşedintele Camerei, şi suntem într-un plen al Camerei în desfăşurare, şi plenul este suveran. Oricum, este un alt tip de organizare a Camerei.

Până atunci, 5 minute de consultări cu liderii de grup. Putem să facem consultarea şi aici, dacă doriţi.


Aprobarea modificării ordinii de zi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne uităm la ceas, este aproape ora 18. V-aş propune să nu mai facem întrebări şi interpelări astăzi, fiindcă vor urma dezbateri. Să le amânăm pentru marţea viitoare şi să modificăm programul ca atare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Liderii de grup? Ceilalţi?

Vă supun la vot această propunere. Votul este deschis, vă rog să votaţi.
detalii vot

115 voturi pentru, 14 voturi împotrivă şi trei abţineri.

Deci amânăm pe lunea viitoare răspunsurile la întrebări şi interpelări. Îl invit acum la microfon pe domnul Niţă Constantin. În total Grupul parlamentar al PSD are 19 minute la dispoziţie.
(sursa: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6891&idm=1&idl=1)

No comments:

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.