12 September 2010

O urare cât o ironie


MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
cu ocazia deschiderii noului an şcolar
(12 septembrie 2010)

Doresc să urez celor aproximativ 3,3 milioane de elevi, care se vor îndrepta de luni spre sălile de clasă, mult entuziasm, curiozitate şi putere de muncă. Ceea ce învăţaţi acum vă va fi de folos în carierele pe care vi le veţi alege, dar va determina, în acelaşi timp, şi modul în care ţara va face faţă provocărilor unei lumi aflate într-o continuă transformare.

În aceste momente dificile din punct de vedere economic, şcoala românească are nevoie de creativitate, inovaţie şi iniţiativă pentru ca elevii noştri să reuşească. Educatorii, învăţătorii şi profesorii, prin devotamentul lor la clasă, sunt cei care pot asigura crearea unui învăţământ de calitate, menit să răspundă nevoilor elevilor şi exigenţelor societăţii în care trăim. Dăruirea cadrelor didactice la clasă nu este suficientă fără implicarea fiecăruia. Cooperarea cu părinţii în urmărirea activităţii elevilor, deschiderea comunităţilor locale către problemele şcolii, dar şi susţinerea venită din partea societăţii civile sunt tot atâtea moduri prin care putem sprijini împreună performanţa şi modernizarea şcolii româneşti.

http://www.chinadaily.com.cn/english/doc/2004-12/21/xin_39120121100859333047.jpg
(sursa: http://www.chinadaily.com.cn/english/doc/2004-12/21/content_401979.htm)

Numai prin dezvoltarea unui simţ al comunităţii în jurul şcolii, în care toţi actorii interesaţi să participe la îndrumarea copiilor noştri, vom avea generaţii mai educate, cu spirit civic, care preţuiesc cunoaşterea şi sunt animate de dorinţa de învăţa.

Mult succes în noul an şcolar tuturor elevilor şi cadrelor didactice!

Departamentul de Comunicare Publică

12 Septembrie 2010

(sursa: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12368&_PRID=lazi)

:)
Recapitulând, vorbim despre cooperarea dintre părinţii, comunităţilor locale şi societatea civilă.
:)
Eu credeam că părinţii fac parte din comunitatea locală care, la rândul ei, face parte din societatea civilă. Dar poate mă înşel.

2 comments:

nimrod said...

Prea mulţi "actori" pe capul copiilor ar putea avea efectul prea multor moaşe... Eu tot nu înţeleg de ce nu se potolesc cu reforma învăţământului după capul unora şi altora şi nu aplică un model occidental de succes, evident nu cel britanic, bazat pe discernământ că aici românii s-avem pardon, vezi manelele...Pe de altă parte mie mi-a plăcut comentariul unui lider de sindicat privind motivele pentru care unii profesori pleacă din învăţământ, acesta vorbind de "alte ţinte financiare". Vai mie, care mi-am petrecut viaţa fără ţinte financiare...

Bibliotecaru said...

Exact la asta mă şi gândeam...
O paralelă cu filmul Madadayo...

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.