14 December 2010

Art. 163


Nu, nu este vorba despre o continuare a celebrului film Articolul 420, este vorba despre Art. 163 din Codul Penal, cel vechi, încă în vigoare...

Art. 163 - Actele de diversiune
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor industriale, masinilor, cailor de comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicatie, constructiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, daca fapta este de natura sa aduca în orice mod atingere sigurantei statului, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.


Nu mai aruncă nimeni în aer fabrici şi uzine, nu le mai incendiază nimeni, decât poate pentru a încasa nu ştiu ce asigurare... Astăzi vorbim despre "orice alt mod" de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare. De exemplu...

Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Siseşti” (ASAS):

“Nicăieri în Europa nu mai găsim o finanţare ca la noi. Peste tot se alocă o sumă de la buget pentru cercetarea ştiinţifică, dar în România aceste institute de cercetare se finanţează doar din venituri proprii sau din proiecte de cercetare câştigate prin licitaţie”
“Nici anul trecut şi nici în 2010, Ministerul Cercetării şi cel al Agriculturii nu au organizat vreo licitaţie pentru proiecte de cercetare. Practic nu există niciun proiect iniţiat în ultimii doi ani pentru a fi finanţat. Şi proiectelor mai vechi, de acum 3-4 ani, li s-a redus drastic finanţarea, deşi contractele sunt încheiate pe anumite sume. Nu mai ai suma pe care s-a încheiat contractul, ci cu 70% mai puţin, pe motiv că nu sunt bani”
“În momentul de faţă, institutele de cercetare din agricultură au un volum mare de datorii către stat, de o mie de miliarde de lei vechi, din care jumătate sunt dobânzi şi penalizări. Practic, dacă achităm din datorii se reduce din dobânzi nu din datoria care a generat aceste penalităţi”
“80% din suprafaţa cu grâu din România este însămânţată cu soiuri româneşti care s-au dovedit mai bune, mai productive şi rezistente la secetă comparativ cu soiurile străine”
“În ţările UE unităţile de cercetare sunt profitabile, deoarece sunt în colaborare cu instituţii de profil din alte ţări.Cercetătorii români trebuie să se orienteze către alte pieţe, nu doar pe piaţa din România”

(sursa: http://www.financiarul.ro/2010/10/15/institutele-romanesti-de-cercetare-din-agricultura-singurele-din-europa-finantate-din-venituri-proprii/)
Avem o politică care falimentează, în mod conştient, cercetarea românească, special pentru ca România să achiziţioneze, fie pentru a putea implementa cercetarea altora, fie importând produsul care conţine implementarea cercetarea altora, produsul de import.

Este simplu, este evident... N-ai putea vedea însă nici un condamnat la "detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi" nici să-l cauţi cu tot dinadinsul. De ce oare nu se auto-sesizează nimeni ca să aducă vinovaţii în sala de judecată? Românii chiar nu mai au nici un fel de drept, politica îşi permite să ne prostească "pe faţă"?

No comments:

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.