25 May 2011

De la bling-bling la dictator... un singur pas


Ce e cu omul acesta, ce caută el în fruntea Franţei?

Este incredibil ce se întâmplă în lumea contondentă a preşedintelui francez, cred că doreşte neapărat să candideze pentru poziţia de "worst ever". Anti-democraţia stă în decizia domniei sale "ca la ea acasă". Cineva ar crede că discuţiile la G8 se duc împrejurul conceptului de criză, de terorism, de cutremure şi inundaţii, foametea ce va veni, atacul economic al Chinei. "Principalul domeniu de activitate al grupului G8 este economia mondială."

Ei bine... nu.

“Now that the Internet is an integral part of most people’s lives, it would be contradictory to exclude governments,” Sarkozy today said at a Paris forum of Internet companies. “Nobody should forget that these governments are the only legitimate representatives of the will of the people in our democracies. To forget this is to risk democratic chaos and hence anarchy.”


Adică domnul Nicolas Sarkozy a spus cam aşa:
"Acum, când Internetul face parte integrată din viaţa oamenilor, guvernele nu trebuie excluse. Nimeni nu trebuie să uite că aceste guverne sunt singurele reprezentante legitime ale voinţei popoarelor, în democraţiile noastre. Dacă uităm acest lucru, riscăm haosul democratic şi anarhia", a afirmat Sarkozy la e-G8 Forum din Paris, transmite Bloomberg.

Auzi de ce-i este aminte domniei sale! Că INTERNETul este prea puţin controlat de guvern. Ce-i pasă lui, nu are serviciul Minitel?

Unde pot să votez ca Franţa să nu se facă de râs în mod iremediabil şi să-şi schimbe bling-blingul cu altul (mai arătos totuşi decât şeful FMI)? Ce se întâmplă cu lumea asta de au ajuns numai "rebuturi" pe postul de preşedinte?

26 comments:

Anonymous said...

Ultima fraza e faina. Dar sa o digeram putin, nu cumva e in neregula faptul ca in democratie orice rebut adult are drept de vot? Convingi niste milioane de rebuturi si ai ajuns rebuturi.
De regula lupta finala se da intre 2 rebuturi. Care fie e prost, fie e bandit, fie e oportunist-traseist fara caracter si scrupule, fie e marioneta cuiva, etc.
Asta-i democratia, nu?
Si dupa aia, bolile democratiei se intorc impotriva noastra prin ceea ce inseamna...capitalism. Si rebuturile initiale devin "si mai rebuturi".

Bibliotecaru said...

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii. "Rebuturile" civice sunt tot la fel de importante ca toţi ceilalţi. Eu unul mă îndoiesc însă că orice cetăţean ar alege un "om obişnuit" dacă ar putea alege între acest "om obişnuit" şi un "om valoros" pentru respectiva funcţie. Problema este că noţiunea de politică s-a deplasat de la politicianul expert la politicianul demagog.

Iată de ce spun eu, încă de prin 2007, că prima prioritate a României este o şcoală care să formeze politicieni profesionişti. Avem nevoie de oameni care să înveţe să fie preşedinţi, premieri, miniştri, directori, parlamentari, primari, consilieri...

Rebutul apare atunci când un om obişnuit, de pe stradă, este luat şi înfipt într-un post cu care nu are nici o legătură. Cumva trebuie să mimeze şi el că se pricepe. acest mimat dă rebutul, pentru că, dacă fiecare şi-ar da în vileag limitele competenţei (sau incompetenţă), lucrurile ar sta altfel.

nimrod said...

Eu tot cred că aveţi ceva cu Sarkozy! :)
Personal, nu găsesc nimic deplasat în afirmaţia preşedintelui Franţei, care scoate în evidenţă problema pe care orice conducător actual o poate avea cu internetul, fiindcă Statul are bugete şi legi în timp ce internetul e liber, aproape gratuit şi imparabil ca influenţă la vulg. Oricum abordarea lui Sarkozy are nivel nu ca aia cu cretinii de bloggeri...

Bibliotecaru said...

INTERNETUL însă nu aparţine nici unui stat, este o structură liberă a tuturor celor care au un PC legat la INTERNET. Nu firele fac reţeaua, ci PC-urile pe care fiecare le posedă şi cu care comunică.

Nici firele nu sunt ale statului. Dumneavoastră nu plătiţi accesul internet la o firma a statului.

Ce treabă are statul atunci cu asta?

Anonymous said...

Eu as zice ca de procurori, judecatori si CSM cu judecatori din import avem nevoie.
Puscarii si condamnati. Ca sa nu ajungem peste vreo 10 ani sa-i consideram pe EBA sau Venghelie savanti de renume mondial.

PS:Nu simtiti vreo frustrare cand votul dvs. valoreaza la fel de mult ca votul unuia care s-a bucurat la o punga cu 3 kg de alimente primare? Asta-i democratia noastra.

Despre oamenii pe care i-a promovat stiti si dvs. destule, nu e nevoie sa facem acum o lista.

Bibliotecaru said...

@ epolitikon
Nu sunt frustrat pentru că oricum votul nu împlineşte democraţia. În plus, dacă cineva votează că-i mai bine cu 3 kg de mâncare... are tot dreptul să voteze. De ce ar trebui să mă simt eu superior cuiva?

CSM-ul e pe cale să se înnoiască cu un reprezentant al societăţii civile. Unul dintre candidaţii la această funcţie a scris pe acest blog. Am folosit prilejul acesta pentru a transmite mesajul meu spre CSM, în eventualitatea că stimatul domn Radu Cornel Andreica va ajunge în CSM. Cred că a comunica este mai important decât iluzoria dorinţă de a înlocui românii cu non-români.

Nu vă supăraţi pe mine, dar îmi pare că alegeţi soluţiile simple într-o situaţie foarte complicată. Uneori soluţiile simple funcţionează, tocmai datorită simplităţii lor. Alteori simplitatea este rapid convertită în slăbiciune. Până la urmă străinii de ce nu ar fi coruptibili, doar auzim în fiecare zi semnele corupţiei din afara graniţelor României?

Anonymous said...

Pai eu credeam ca taman votul este esenta democratiei. Dar ma rog, nu pretind ca le stiu pe toate, si intotdeauna subliniez ca sunt un "om simplu" intr-ale politicii si mecanismelor asociate.

In alta ordine de idei, am un respect deosebit pt. Carol 1, cel mai mare expat poposit pe aceste meleaguri din toate timpurile. Si el avea niste viziuni referitoare la justitie. Desigur, vremurile sunt altele si oameni de talia lui sunt rar de gasit.

Nu cred ca solutiile sunt problema ci asumarea unor obiective.
Solutii (bune-foarte bune-exceptionale) pot fi mai multe dar la ce bun daca nu ne-am definit problemele si obiectivele de realizat intr-un anumit orizont de timp?

nimrod said...

Biblio,

Internetul a scos un număr imens de oameni de sub influenţa, ca să nu zic controlul, sistemului de valori tradiţional şi nu politicienii au fost primii frustraţi pe chestia asta ci elita intelectuală şi ziariştii.
Mă amuz adeseori oripilând tot felul de ofuscaţi pe variantă cu ce-a spus la un moment dat Napoleon:"Eu nu citesc, am viaţa mea". Noi avem Internetul, nu-i aşa?
Pe de altă parte, să vă dau un exemplu, eram mai deunăzi în hala principală din fosta Piaţă 1 Mai din frumoasa noastră Capitală când un ţigan de Bucureşti a atacat cu o rangă un pieţar. Oumul a rămas lat. Spre uluirea mea nimeni n-a chemat poliţia, poate pentru că, n-aşa, reprezintă Statul şi ar putea eventual împiedica apariţia evenimentului pe Youtube. Azi dimineaţă am văzut pe internet faza cu atacul ţiganilor din Ploieşti. Nici după şapte minute de imagine n-a apărut poliţia pentru că probabil n-a chemat-o nimeni că, n'aşa, reprezintă Statul şi interferă de rău cu libertăţile cetăţeneşti. Cam pe aici e abordarea lui Sarkozy...

Bibliotecaru said...

@ nimrod
Vă aduceţi aminte ce spunea "ne cutare" cu antebraţul julit? Ori suntem golani, ori nu suntem...

ROmânii au început să dezvolte un alt tip de comunicate în care statul, prin reprezentanţii statului de tipul instituţiilor Poliţie, Garda Financiară, mascaţii, DNA şi alte acronime... reprezintă cineva agresor. Când cineva ridică toporul nu este chemată Poliţia pentru că poliţiştii nu mai sunt sesizaţi ca români ci ca armata ce impune voinţa unor baroni, baroneţi şi alte forţe oculte ale zonei.

Poliţia nu mai este definită drept instituţia care apără cetăţeanul, ci ca organ constatator pentru instrumentarea dosarelor penale. Organul vine, întocmeşte procesul verbal, cercetează, se face un dosar şi... gata. Ce poate face mai mult? Doar nu vreţi ca sectoristul să se bată cu elementele vieţii interlope?

Bibliotecaru said...

@ epolitikon

Stimate domn,
Nu "Votul" în sine este esenţa democraţiei, ci ceea ce exprimă votul acesta.

Prin dicţionare sunt multe definiţii ale democraţiei. Cea mai reuşită mi se pare a fi următoarea:
DEMOCRAŢÍE, democraţii, s. f. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea.

Acel vot nu înseamnă că poporul îl deleagă pe cetăţeanul X să ia decizii în locul lui, oricum va credea cetăţeanul X de cuviinţă. Ce legătură ar avea acest lucru cu democraţia. Poporul trebuie să voteze ce anume va face cetăţeanul X după ce se va instala în funcţie.

Cea mai democratică instituţie este, fără doar şi poate, Parlamentul României. Votantul, atunci când este pus să aleagă între candidaţi, nu ar trebui să voteze nici candidatul cel mai cunoscut şi mai carismatic, nici un partid (în cazul în care votul este pe liste şi nu uninominal)... ar trebui să voteze cum se va schimba România din punct de vedere legislativ (adică principial şi funcţional) în următorii patru ani. Ce presupune asta. Presupune ca cel care candidează să trebuiască să-şi expună proiectele legislative pe care le va propune şi le va susţine în Parlament, iar cetăţeanul să aleagă (şi să voteze) pe cel cu proiectele cele mai convenabile lui, conform voinţei sale politice cetăţeneşti.

Candidatul parlamentar ar trebui să vină cu proiecte legislative concrete, gata de depus în Parlament, şi nu cu km de autostradă sau alte prostii care se tot vorbesc prin campaniile electorale...

Candidatul pentru ocuparea funcţiei prezidenţiale are şi el proiecte în ceea ce priveşte politica externă şi armata... nu ar trebui să ne intereseze expunerea unui program de guvernare cu care, instituţional, nu are nici cea mai mică legătură.

Şi aşa mai departe. Fiecare candidat ar trebui să expună ceea ce doreşte să facă efectiv în mandatul său, dar nu cu vorbe generaliste, ci în formă concretă, cu proiect pus pe hârtie, gata formulat în limbajul oficial.

Înţelegeţi? Democraţia nu înseamnă votarea candidatului, ci a ceea ce candidatul va face pe perioada mandatului. Astfel se deleagă EXECUŢIA voinţa politică civică.

Dacă doriţi să vă zugrăviţi casa, în nici un caz nu veţi lăsa zugravul să aleagă culoarea şi forma zugrăvelii. De ce să lăsaţi politicianul să aleagă pentru dumneavoastră forma societăţii în care trăiţi?

În modul în care merg lucrurile acum, cetăţeanul votează de fapt un mare NIMIC. Este evident că nimic din ceea ce ar trebui să voteze nu-i este propus de politicianul candidat şi atunci cetăţeanul dă un cec în alb alesului care, în loc să pună în practică voinţa cetăţeanului, pune în practică PROPRIA VOINŢĂ POLITICĂ, fără ca cetăţeanul să aibă nici un cuvânt de spus. Votul de astăzi este de fapt un mijloc de mimare a democraţiei într-o societate eminamente oligarhică, exact aşa cum era şi în România de dinainte de 1989... O societate în care, vă reamintesc, de asemenea se vota.

Anonymous said...

"În modul în care merg lucrurile acum, cetăţeanul votează de fapt un mare NIMIC".
Ferice de cei care absenteaza de la vot, castiga mai mult timp liber :).

Deci la partea descriptiva, pur teoretica democratia e frumoasa, la partea aplicata lucrurile sunt jalnice.

Totusi, vedeti vreo schimbare? Cine ar putea sa o produca?

Bibliotecaru said...

@ epolitikon
Stimate domn,
NIMENI nu opreşte cetăţeanul să ceară politicianului să vină cu proiecte... sub imperativul că altfel nu-l votează. Din păcate cetăţeanul NU ŞTIE ce este democraţia, NU ŞTIE ce să ceară de la politician în campania electorală, NU ŞTIE şi NU SIMTE că el este stăpânul într-o ţară şi nu un imaterial Stat prin mâna unor foarte materiali domni şi doamne ce ocupă diferitele funcţii în stat.

Prima parte, a oricărui soluţii de implementare a democraţiei, este ca o bună parte din cetăţeni să înţeleagă mecanismele democraţiei. De aceea am încercat să sensibilizez (fără prea mare succes) prin campania în 14 episoade...

http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/12/14-am-nevoie-de-10-milioane-de-romani.html

Anonymous said...

Domnule Bibliotecaru, usor-usor incepem sa ne intelegem, fiecare din perspectiva lui.
Atlfel, din aia 10 mil. cam cati ati strans pana acum?

Bibliotecaru said...

@ epolitikon
:(
Nu aţi citit toate cele 14 postări...

Nu trebuie să strâng eu pe nimeni, fiecare trebuie să ajungă singur la această conştiinţă. Dacă aceşti oameni ar urma ceea ce spun eu, atunci s-ar forma un fel de partid... şi nu ar mai avea nici un rost. Este nevoie de 10 milioane de personalităţi individuale, fiecare cu interesele sale, cu problemele sale... conştienţi de rolul lor social. Nu este nevoie de o nouă grupare, este nevoie de o societate conştientă de rolul ei politic şi cu cetăţeni pătrunşi de rolul conştiinţei lor politice.

Anonymous said...

Promit sa le citesc pe toate 14. Dar mai incolo putin ca timpul zboara...
Auziti, dar nu cumva scoala ar trebui sa educe cetatenii?

Bibliotecaru said...

Există deja educaţie civică într-o materie şcolară... Numai că cei care scriu şi gândesc aceste manuale sunt şi ei, la rândul lor, învăţaţi tot "pe sistem vechi".

Primordial pentru o normalitate a societăţii româneşti (şi asta se vede cel mai bine după 21 de ani de NIMIC) este dezvoltarea unei noi filosofii sociale. Din păcate în România adevăraţii filosofi sunt foarte puţini şi extrem de puţin băgaţi în seamă. Cei care apar pe la TV sunt, de regulă, profesori de filosofie (incapabili însă se stabilească o filosofie nouă). Nu are cine să stabilească noile reguli ale României, nu are cine să formeze noii profesori, noi politicieni, nici cetăţeanul conform cu noua constituţie, nici instituţiile care să funcţioneze conform noului sistem instituţional. De aceea lucrurile sunt complicate.

Anonymous said...

O filosofie sociala inseama o multime de mesaje catre o mare masa (eterogena) de oameni adulti (nu elevi ori studenti), oameni care chiar se lupta cu problemele vietii, nu doar se bucura de placerile ei. Asta necesita un proces in care-i sa-i implici activ pe cei carora vrei sa le transmiti mesajul. Si nu-l poti face decat cu modele, in niciun caz gargaragii din prezent.
Oare mai avem modele? Oare acele modele mai au forta sa faca munca voluntara fara niciun castig si nicio realizare certa?

Pe de alta parte, sunteti sigur ca oamenii au ceea ce le trebuie sa ciuleasca pentru o secunda urechea la o 'noua filosofie"?

Bibliotecaru said...

:)
Păi eu de ce tot spun că nu este deloc uşor? Totul este ca atunci când ceva greu trebuie făcut... cineva să se apuce totuşi să facă ceva, pentru că altfel rămâne nefăcut. Ei bine... şi eu sunt cineva care m-am apucat de ceva greu. Nu sunt plătit, îmi sacrific sănătatea şi viaţa... dar cineva trebuie să se apuce. Apoi, cu cât vor fi mai mulţi, cu atât mai bine.

Anonymous said...

Pai stimate domn, e evident ca o astfel de misiune este foarte grea pentru 1, 2, 1000, 5000 de insi daca e sa o abordezi pieptis. Eu as lua-o prin invaluire, prin descompunere.
As vrea sa vad ca pe undeva apar niste oameni normali care incearca si reusesc sa aseze mai multe lucruri marunte la locul lor iar suma asta a lucrurilor marunte sa conduca catre un ceva mai mare, mai sanatos. Ca noi sigur nu vom prinde o Romanie sanatoasa.

Bibliotecaru said...

Stimate domn... păi şi de ce nu o faceţi?

Anonymous said...

Pai daca mi-am facut blog vi se pare ca stau degeaba? Sunt la inceput dar invat :).
Ca sa nu va spamez articolul la zi, pun aici un link catre ceva care m-a socat, si dupa cum vedeti am luat atitudine. Dar ar trebui ca pozele sa fie vazute de cat mai multi. Priviti aici:
http://epolitikon.wordpress.com/2011/05/27/in-sectorul-3-nu-exista-criza-si-se-inlocuiesc-deja-bordurile-puse-in-2010/

Bibliotecaru said...

@ epolitikon

Buna intenţie nu este îndeajuns.

Este bine că semnalaţi astfel de probleme şi, dacă faceţi poze la probleme este cu atât mai bine pentru că pozele, mai ales judicios denumite şi cu tag-uri bine alese, devin un magnet de audienţă. Este un început excelent. Nu vă fie frică să puneţi cât de multe fotografii, pentru că ele sunt magnetul audienţei unui blog. Puteţi să folosiţi un telefon sau un reportofon pentru a înregistra istoria şi apoi... întrebaţi, deveniţi un reporter freelancer.

Cu toate astea nu cred că există această cale a rezolvării problemelor. Oricâte poze aţi posta pe blog, mă îndoiesc că cineva nu va mai pune borduri pentru că aşa aţi spus pe blog. Este nevoie de o altfel de implicare pentru asta. De exemplu trebuie să învăţaţi accesul la bugetul local, la Hotărârea consiliului local, la cine e în spatele lucrării.

Aveţi locul unde puteţi găsi informaţii:

http://www.sector3primarie.ro/portal/bucuresti/ps3/portal.nsf/Index/100?OpenDocument

Ştiind exact strada, puteţi afla despre ce proiect este exact vorba.

Aveţi şi un loc unde puteţi accesa toate hotărârile şi le puteţi vizualiza aproape imediat ce sunt luate:
http://www.sector3primarie.ro/portal/bucuresti/ps3/portal.nsf/AllByUNID/00000A26?OpenDocument

Primarul nu poate face nimic fără consiliu, şi consiliul lasă urme.

După ce descoperiţi aceste amănunte, puteţi să vă adresaţi, prin email, primarului, consiliului, prefectului, diferiţilor membrii PDL (primarul este în acest caz al PDL)... Aşa puteţi construi un curent de opinie. Simplul fapt al schimbării bordurilor nu vă va duce prea departe... peste o săptămână nici dumneavoastră nu vă veţi mai aminti că aţi scris despre asta. Cu puţin muncă însă, postul de pe blogul dumneavoastră va fi găsit de toţi care vor căuta "borduri Bucureşti" pe Google.

Anonymous said...

Multumesc pentru sfaturi. Mi-ar placea sa ajung la abilitatile dvs. de scotocitor in treburi publice dar ma tem ca as ramane mult-mult mai in urma decat sunt deja, pe proiectele ce trebuiesc predate.
Blogul e oaza mea de liniste si pauza cand vreau sa-mi directionez mintea spre alte lucruri, cand sunt la calculator (adica destul de des).

Deci, pe faza cu bordurile sunt frustrat pt. ca anul trecut le-au schimbat desi nu aveau nimic, anul asta la fel ba sparg strada ca sa puna si mai multe in schimb pentru alte proiecte cu adevarat utile nu sunt bani!

Bibliotecaru said...

Stimate domn, trebuie să vă gândiţi că în momentul în care veţi vota consilierii pentru proiectele pentru Bucureşti şi nu pentru apartenenţa la un partid... atunci îi veţi putea alege pe cei care nu vin în alegeri cu schimbatul bordurilor. Până atunci... ei pot face absolut tot ce vor şi dumneavoastră nu puteţi avea nici o opinie contrară. Nu trebuie decât să militaţi pentru ca acei candidaţi pentru Consiliul Local şi Consiliul Judeţean să vină în faţa dumneavoastră cu proiecte concrete şi nu cu "verbiaj de partid".

Anonymous said...

Sau de ce sa nu militez pentru dreptul meu de a le rupe cocoasa fara sa stau la discutii :).
Acum sparg bordura ce a ramas neterminata de ieri. Daca impreuna cu vecinii puteam sa le spargem noi dintii fara sa patim ceva legal, cred ca era "democratie aplicata" foarte pragmatica si cinstita.

Bibliotecaru said...

Păi cocoaşa cui o să o rupeţi?

Au muncitorii o vină?
Are firma respectivă o vină? (chiar şi în cazul în care lucrarea este rezultatul unui act de corupţie)

Desigur că vina aparţine celor care au cerut şi au aprobat ca această lucrare să se facă deşi este criză, deşi nu este nevoie, deşi lucrarea în sine deranjează vecinii prin zgomot, prin blocarea străzii şi trotuarului şi, nu în ultimul rând, prin cheltuirea banilor cetăţenilor.

Argumentul celor care au aprobat este însă imbatabili... cetăţenii i-au validat pe post, în concluzie ei fac aceste lucruri în numele populaţiei... şi dumneavoastră nu puteţi să vă substituiţi acelui vot din 2008. Iată de ce trebuie să militaţi pentru ca în 2012 alegerea să nu mai conducă la aleşi care fac astfel de lucruri. Schimbarea bordurilor este un efect direct al votului "pe ne ve" şi nu pe proiect.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.