Lung pe doi

---

Ca să nu o mai lungesc şi eu...

Alocuţiunea primului-ministru Emil Boc, cu prilejul prezentării în Plenul Senatului a priorităţilor legislative ale Executivului

Doamnelor şi domnilor senatori,
Vă mulţumesc pentru faptul că aţi acceptat să includeţi pe ordinea de zi de astăzi mesajul Guvernului, în temeiul Constituţiei, cu privire la principalele priorităţi legislative din perspectiva Guvernului pentru sesiunea parlamentară care începe astăzi. Vreau de asemenea să vă mulţumesc pentru sprijinul pe care l-aţi acordat Guvernului şi în ultima instanţă ţării, astfel încât să avem un buget pentru anul 2010, buget care în acest moment este în vigoare datorită efortului pe care l-aţi făcut în afara sesiunii parlamentare, în cadrul sesiunii extraordinare.
În ceea ce priveşte relaţia dintre Guvern şi Parlament, înainte de a intra pe fondul discuţiilor cu privire la priorităţile legislative, aş vrea să spun următoarele lucruri: în primul rând consider că relaţia dintre Guvern şi Parlament trebuie să fie coordonată de principiile constituţionale. Cele două principii constituţionale care stau la baza raportului dintre executiv şi legislativ, legislativ şi executiv, sunt următoarele: pe de o parte, guvernul răspunde politic în faţa parlamentului, iar pe de altă parte parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Dincolo de aceste două principii, avem consacrat în textul Constituţiei instituţia delegării legislative, instituţie ce dă dreptul Guvernului ca sub controlul Parlamentului să poate emite ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă, în cadrul constituţional prevăzut. Sunt convins că acestea vor fi elementele care vor sta la baza colaborării instituţionale pe care o vom avea şi în această sesiune şi, sunt convins, şi în sesiunile următoare.
Pe lângă aceste principii strict prevăzute în Constituţie, aş mai face referire la două lucruri: în primul rând, aşa cum am declarat chiar la votul de învestitură, comportamentul Guvernului va fi acela de a respecta comisiile de specialitate ale Parlamentului, plenul Parlamentului prin prezenţa miniştrilor şi a secretarilor de stat la dezbaterile din comisii şi din plen, în funcţie de iniţiativele legislative pe care le avem în discuţie. Şi în al doilea rând, aş sublinia încă o dată faptul că Guvernul nu deţine monopolul adevărului legislativ, nici nu poate să-l deţină din punct de vedere constituţional, de aceea am avut şi vom avea toată deschiderea pentru a discuta amendamente, propuneri de îmbunătăţire a proiectelor de lege înaintate de către Guvern şi, evident, de a susţine iniţiativele legislative ale dvs., acelea care se încadrează în programul de guvernare, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu susţinerea financiară aferentă, potrivit legii. Chiar înainte cu câteva minute am avut o dovadă în acest sens: un proiect de act normativ, o iniţiativă legislativă parlamentară a unui senator din opoziţie sau a mai multor senatori, nu ştiu exact, a fost aprobată de către plenul Senatului, ca o dovadă a faptului că există această colaborare, acest parteneriat, în care cred, între Parlament şi Guvern, între Guvern şi Parlament, parteneriat fundamentat pe Constituţie şi pe lege, care poate constitui temeiul adoptării unor importante acte normative în această sesiune şi în sesiunea următoare.
În privinţa priorităţilor legislative din perspectiva Guvernului, nu o să fac o referire exhaustivă la întregul program legislativ, ci doar o referire la câteva priorităţi pe care le avem în vedere. Aceste priorităţi pe care Guvernul le are în vedere se subsumează la două obiective fundamentale. Pe de o parte - obiectivul de modernizare a României, şi pe de altă parte, unui important obiectiv economic, locurile de muncă pentru cetăţenii români, în contextul ieşirii din criza economică şi a pregătirii relansării economice. Aş porni de la aceste două premise fundamentale: modernizarea ţării şi locurile de muncă pentru cetăţenii români.
În privinţa modernizării ţării, suntem la 20 de ani după revoluţie, suntem la 20 de ani de evoluţie democratică în această ţară şi avem instituţii democratice în concordanţă cu exigenţele democraţiilor occidentale. Dar încă sunt multe aspecte ce trebuie să fie acum reglementate în detaliu, dincolo de faţeta instituţională: modul de funcţionare şi de raportare a acestor instituţii la cetăţean, modul în care banul public este cheltuit în interes public în România, modul în care sunt alocate resursele publice în funcţie de priorităţi. Modernizarea ţării înseamnă şi egalitate în faţa legii, şi respectarea principiului nediscriminării, şi asigurarea principiului egalităţii de şanse, şi asigurarea dezvoltării învăţământului, sănătăţii, infrastructurii în context european.
De la acest proces de modernizare, evident că nu poate fi exclusă clasa politică. Românii s-au pronunţat prin referendum anul trecut cu privire la două obiective: reducerea numărului de parlamentari şi parlament unicameral. Cred că acest obiectiv votat de români prin vot direct nu poate fi negociat, el trebuie să fie aplicat şi cred că această sesiune parlamentară va deschide cadrul, astfel încât ceea ce românii au votat la referendum să fie pus în practică. Preţul neadoptării unor măsuri care să vină în continuarea votului românilor ar fi acela al decredibilizării totale a clasei politice. Şi m-aş întreba încă de pe acum ce va fi în alegerile din 2012, parlamentare şi celelalte care vor fi, dacă votul românilor de anul trecut de la referendum nu va fi respectat de către clasa politică. Potrivit Constituţiei, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Poporul s-a exprimat prin referendum, este datoria noastră, a clasei politice, prin forul legislativ suprem, Parlamentul, să pună în aplicare decizia luată de către cetăţenii români prin vot.
Cea de-a doua componentă a modernizării României vizează, evident, modernizarea statului român. Şi aici trebuie să vorbim de acele lucruri care trebuie corectate în funcţionarea statului şi care ne-au arătat în ultimii 20 de ani de evoluţie democratică în această ţară că avem probleme. Şi aici aş face referire, cu permisiunea dumneavoastră, la câteva legi importante, care trebuie din punctul nostru de vedere, al guvernului, să vă cerem sprijinul în vederea adoptării lor în această sesiune parlamentară.
Principalele proiecte din punctul de vedere al guvernului ar fi următoarele:
1. Proiectul de lege care vizează reforma sistemului de pensii.
Am spus şi mai înainte că modernizarea statului înseamnă utilizarea corectă a resurselor publice, fără privilegii şi fără discriminării. Actualul sistem de pensii nu poate rezista pe termen mediu şi lung. Actualul sistem de pensii ne va duce pe termen mediu la imposibilitatea plătirii pensiilor pentru toţi cei care contribuie, dacă menţinem în continuare actualul sistem de privilegii pe de o parte şi de utilizare pe de altă parte, uneori ineficientă, şi a fondurilor care există. Vreau doar să reamintesc faptul că în 2009, 1,5 miliarde de euro au fost împrumutaţi de la bugetul de stat, luaţi din banii plătiţi prin impozite şi taxe de către cetăţeni şi trimişi la bugetul de pensii, pentru a putea fi plătite pensiile în această ţară. Dacă acest lucru se perpetuează ani buni de aici înainte, practic vom ajunge în situaţia în care la un moment dat 9% sau 10% din PIB, poate şi mai mult, să fie alocat numai pentru a putea asigura plata pensiilor, pentru că acest sistem, care nu are la bază în integralitate principiul contributivităţii, nu îl face sustenabil pe termen mediu şi lung. Invitaţia noastră este ca împreună să dezbatem toate faţetele acestui proiect de lege, şi până la sfârşitul sesiunii parlamentare să fie adoptat, astfel încât să putem spune românilor că există o lege pentru 22 de milioane de români. O lege a pensiilor corectă, cu toţi cei care contribuie la acest sistem de pensii din România.
2. Al doilea proiect de lege extrem de important este cel care vizează legea responsabilităţii fiscale
Proiectul de lege se află în dezbatere la dumneavoastră, la Senat, şi introduce disciplina fiscală în România, pune şi fixează cadrele pentru bugetele multianuale, limitează numărul de rectificări bugetare, interzice transferul de resurse de la investiţii spre cheltuieli de personal, interzice ca în situaţii electorale cu şase luni înainte să mai fie adoptate proiecte care vizează cheltuieli salariale suplimentare, introduce rigoarea în modul în care Ministerul Finanţelor administrează banul public, aduce o transparenţă şi mai profundă în relaţiile între Guvern şi Parlament cu privire la modul de alcătuire a bugetului, instituie un consiliu fiscal care are rolul de a oferi expertiză în ceea ce priveşte proiecţia multianuală. Şi, legat de acest proiect, el presupune în continuare adoptarea proiectului de lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011-2013, astfel încât de acum să ştim exact în ce direcţii din punct de vedere fiscal-bugetar ne îndreptăm în anii următori. Cu alte cuvinte, este o lege extrem de sănătoasă, chiar dacă foarte riguroasă cu Guvernul, dar extrem de sănătoasă pentru administrarea banilor publici din România. Evident, cu cât mai repede, cu atât mai bine. De aceea, noi sperăm ca până la sfârşitul lunii martie acest proiect de act normativ să fie adoptat - evident, cu sprijinul dumneavoastră şi al colegilor din Camera Deputaţilor. El presupune, aşa cum am spus, adoptarea până la sfârşitul sesiunii a încă unui act normativ, care vizează strategia fiscal-bugetară pentru anii 2011-2013. De asemenea, tot legat de acest act normativ, care vizează întărirea disciplinei fiscale şi bugetare în România, avem intenţia de a promova spre dezbatere proiectul de lege privind îmbunătăţirea controlului asupra cheltuielilor efectuate de către autorităţile locale, pentru ca într-adevăr principiul egalităţii în faţa legii şi al supremaţiei Constituţiei să fie respectat de către toţi.
3. În al treilea rând, vorbim de proiectul legii educaţiei naţionale
Este un proiect extrem de important, care vizează modernizarea educaţiei din această ţară şi de a oferi garanţii fiecărui părinte că va avea acces la cea mai bună şcoală, la cea mai bună universitate şi că resursele publice investite îşi arată eficienţa şi în calitatea actului educaţional, şi în numărul de universităţi care să facă faţă competiţiei internaţionale, şi în pregătirea studenţilor de pe băncile facultăţii pentru un loc de muncă după terminarea acesteia. Şi, nu în ultimul rând, printr-un asemenea act normativ, să ne asigurăm că programa de învăţământ pe care o studiază astăzi copiii noştri va fi reanalizată, astfel încât ea să nu mai pună accent doar pe componente cantitative, ci să pună accent pe componente calitative. Să trecem de la un învăţământ centralizat pe aspecte cantitative, la unul centrat pe competenţă. Şi de asemenea să întărim locul şi rolul pe care comunitatea locală, primarul, consiliul local, consiliul judeţean, comunitatea de afaceri, părinţii, profesorii din şcoală le au, autoritatea şi cuvântul pe care le au în procesul educaţional. Acest lucru se va realiza prin descentralizare. Consiliile de administraţie ale şcolilor vor fi formate din reprezentanţi ai comunităţii locale, ai părinţilor, ai profesorilor, comunitate locală care va avea un cuvânt greu de spus şi în ceea ce vor învăţa copiii noştri. Nu numai că se va îmbunătăţi programa şcolară, să nu fie atât de stufoasă, aşa cum este în momentul de faţă, şi care practic îl sufocă pe copil cu atâtea materii şi cu atât de multe lucruri pe care trebuie să le înveţe într-o unitate de timp restrânsă, ci comunitatea locală, comunitatea de afaceri va avea posibilitatea într-o proporţie de 20%-30%, în funcţie de ciclul şcolar, să stabilească ce discipline trebuie să fie studiate în judeţul respectiv, în regiunea respectivă, pentru ca ei să-şi poată fructifica potenţialul economic pe care-l au, adică să pregătească forţă de muncă pentru ceea ce au acolo într-o proporţie pe care, repet, descentralizarea o permite şi curricula, prin flexibilizare, o realizaeză. Acest proiect al legii educaţiei naţionale va avea ca fundament Pactul naţional pentru educaţie, principiile care au fost înscrise în pachetul de legi al comisiei prezidenţiale conduse de Mircea Miclea şi care vor coagula tot ce este bun în continuare, astfel încât să avem cea mai bună lege a educaţiei naţionale rezultată în urma dezbaterilor, şi mă adresez şi am făcut o discuţie mai lungă în faţa dumneavoastră pentru că Senatul este camera decizională şi, evident, în mâinile dumneavoastră stă forma finală a proiectului de lege şi să sperăm că va fi o lege cu care cu toţii vom fi mândri de ea din perspectiva viitorului educaţiei din România.
4. În al patrulea rând, aş sublinia importanţa finalizării a două proiecte de acte normative extrem de importante pentru România: Codul de Procedură Civilă si Codul de Procedură Penală.
Am adoptat anul trecut Codul Penal şi Codul Civil. Fără Codul de Procedură Penală şi fără Codul de Procedură Civilă, evident, cele două coduri sunt suspendate, nu pot fi aplicate. Ne trebuie procedurile de punere în practică a celor două coduri deja adoptate. Şi, după adoptarea celor două coduri, mai avem nevoie de o lege de aplicare şi punere în vigoare a Codului Penal şi a Codului Civil. Dacă aceste lucruri nu se vor întâmpla în această sesiune, cu greu vom putea vorbi de intrarea în vigoare, aşa cum ne-am propus, începând cu 2011 a acestui pachet legislativ extrem de substanţial, care aduce îmbunătăţiri mari în domeniul administrării justiţiei din România. În esenţă, aceste coduri realizează cel puţin două lucruri: simplifică procedurile judiciare, reduc durata proceselor din România - deci aceste coduri vor aduce termene mai scurte în instanţa de judecată. Aceste coduri vor da posibilitatea cetăţenilor să-şi vadă o sentinţă definitivă mult mai repede decât acum. Ştim cu toţii că stăm în instanţă ani de zile, din nefericire, uneori chiar pentru litigii mărunte, care blochează retrocedări, blochează investiţii, blochează situaţii personale, blochează firme. Asemenea situaţie, repet, trebuie realizată în parteneriat cu justiţia, dar şi prin modificarea cadrului legislativ. Odată cu simplificarea procedurilor şi cu scurtarea duratei proceselor, vom avea şi o practică unitară a jurisprudenţei din România, să avem soluţii care să fie abordate din aceeaşi perspectivă în toată ţara, şi nu o practică judiciară care să difere de la un judeţ la altul, în funcţie de judecător. Acest lucru trebuie realizat prin adoptarea cât mai repede cu putinţă a celor două proiecte de acte normative.
5. Şi aş mai face referire la un proiect de act normativ - legea poliţiei locale
Este un proiect extrem de important pentru ceea ce înseamnă relaţia dintre autorităţile locale, principiul descentralizării şi eficientizarea relaţiei cetăţean-administraţie din perspectiva raportului poliţie-poliţie locală.
A doua componentă a priorităţilor vizează, aşa cum am spus, locurile de muncă, investiţiile, relansarea economică, ieşirea din criză. Nu este un obiectiv mai important pentru guvern, alături de cel care vizează modernizarea statului pe cele două componente, decât preocuparea faţă de locurile de muncă ale românilor, mai ales în această perioadă dificilă. Şi aici, în această sesiune parlamentară, avem în vedere pregătirea cadrului normativ şi vă solicităm suportul pentru modificarea legislaţiei privind impozitul minim şi transformarea lui în impozit forfetar, restrâns la anumite domenii de activitate. În Guvern, avem termen luna martie pentru finalizarea actului normativ, astfel încât dumneavoastră deja să-l puteţi adopta, încât el să intre cât mai repede cu putinţă în vigoare. Este un act normativ care vine să continue ceea ce a fost anul trecut, şi impozitul minim noi spunem că şi-a atins obiectivele pentru care a fost creat, iar acum regândirea lui pentru a fi transformat într-un impozit forfetar pentru anumite domenii de activitate, acolo unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută altfel, va fi o soluţie pe care o vom supune atenţiei dumneavoastră.
De asemenea, continuarea programului Prima Casă. În Guvern, vom avea o abordare până în 15 februarie, astfel încât el pe de o parte să continue, iar pe de altă parte să fie direcţionat spre locuinţe construite de la zero, pentru a produce acel efect multiplicator în economie, adică cât mai mulţi bani să circule în diverse ramuri ale economiei, astfel încât să avem mai multe locuri de muncă, şi în acelaşi timp să realizăm o dezgheţare a creditării. Vă precizez, pentru o corectă informare a opiniei publice, că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri, iar cuantumul total al garanţiilor guvernamentale acordate este de 595 de milioane de euro.
În al treilea rând, avem în vedere şi vă vom solicita sprijinul pentru adoptarea rapidă a actului normativ prin care vom reglementa şomajul tehnic, o măsură extrem de importantă, care salvează zeci de mii de locuri de muncă în această perioadă dificilă. Am făcut-o şi în 2009, o facem şi în 2010, tocmai datorită contextului economic dificil pe care încă îl avem cel puţin în prima jumătate a anului. De aceea, acest act normativ va veni în dezbaterea dvs şi vă vom solicita sprijinul, să fie adoptat cât mai repede cu putinţă.
Nu în ultimul rând, avem în vedere perfecţionarea cadrului legislativ privind reabilitarea termică a blocurilor, cadru legislativ iniţiat de către ministrul Blaga, şi avem în vedere aici îmbunătăţirea, astfel încât autorităţile locale să poată declara de interes public asemenea lucrări de reabilitare, ca ele să fie în măsură să poată lua credite de la bănci, pentru a-şi suporta partea de cofinanţare la acest program, unde principala componentă - 50% - este suportată de către stat. Este un proiect rezultat în urma discuţiilor cu administraţiile locale şi domnul preşedinte al Comisiei de administraţie, dl senator, fost primar Filip, cunoaşte aceste preocupări, că le-am discutat în detaliu, astfel încât să putem avea acest cadru reglementat.
Aş mai face câteva referiri la componenta economică, chiar dacă nu se încadrează stricto senso în priorităţile legislative imediate, dar este şi face parte din preocuparea majoră a Guvernului. Pe lângă ceea ce am declarat încă de la începutul acestui an, cu adoptarea bugetului, că nu se majorează cota unică, nu se majorează TVA, nu se majorează contribuţiile de asigurări sociale, menţinem măsură neimpozitării profitului reinvestit, avem în vedere, în continuare, extinderea programului Rabla, aşa cum am decis, pentru persoane juridice şi de asemenea extinderea lui pentru tractoare; chiar astăzi am avut o discuţie cu ministrul Borbely. Vineri vom adopta în Guvern bugetul Fondului de mediu, după care în maxim 15 zile vor fi operaţionale toate componentele programului, astfel încât ele să-şi producă în continuare efectul pe care l-au avut în economice, efect benefic, şi anul trecut.
De asemenea, vom continua programul Primul siloz, pe care l-am pus în practică încă de anul trecut. Am majorat plafonul garanţiilor guvernamentale, astfel încât garanţii guvernamentale pentru programe gen Prima casă, Primul siloz, să continue, dar de asemenea să folosim mecanismul garanţiilor guvernamentale pentru partea de cofinanţare a proiectelor administraţiilor locale, din fonduri europene. Există aceste probleme, pe care le cunoaştem cu toţii: nu există resurse financiare suficiente pentru cofinanţare sau prefinanţare. În acest moment, se lucrează la Ministerul de Finanţe - domnul ministru Vlădescu este aici şi poate să vă confirme - pentru ca administraţiile locale să primească un sprijin, astfel încât banii europeni să fie aduşi în România. Anul acesta sperăm să avem cel puţin 4,3 miliarde de euro bani europeni aduşi în România efectiv, şi care să ne ajute în acest context, al dificultăţilor economice, să depăşim perioada aceasta şi să asigurăm relansarea economiei.
De asemenea, utilizarea Fondului de garantare şi contragarantare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care va salva şi anul acesta mii de firme de la faliment şi va salva locurile de muncă ale românilor, într-un parteneriat, dacă ne putem exprima aşa, cu măsura şomajului tehnic, pentru păstrarea şi salvarea locurilor de muncă.
Nu în ultimul rând, aş mai sublinia importanţa parteneriatului public-privat; am instituit o unitate de implementare a acestui parteneriat public-privat la nivelul guvernului, astfel încât parteneriatul public-privat să devină o regulă, şi nu o excepţie în economia românească şi în investiţiile care pot fi realizate. Există deocamdată cadrul legislativ prin legea concesiunii, avem în Monitorul Oficial publicat cadrul pentru aplicarea parteneriatului public-privat, trebuie însă ca el să fie intens cunoscut, mediatizat, discutat cu mediul de afaceri şi cu autorităţile locale. Reprezintă o resursă extraordinară de modernizare a acestei ţări, de modernizare a infrastructurii, iar miniştrii care fac parte din unitatea de implementare (finanţe, economie, justiţie, dezvoltare regională, transporturi) sunt cei care vor urmări implementarea acestui program, prin discuţii punctuale cu tot ce înseamnă mediul de afaceri, comunităţi locale, bănci, astfel încât să nu mai existe reţinere în utilizarea acestui instrument, aşa cum el există în întreaga Uniune Europeană. Nu este o găselniţă a Guvernului României, este vorba doar de a utiliza un instrument eficient pe care îl avem şi la nivel european.
Componenta economică nu face abstracţie de componenta socială. Ştim bine că mai sunt, din nefericire, mulţi cetăţeni români care o duc greu, şi că salariile sau pensiile sunt insuficiente. Am încercat şi în 2009, şi în 2010, să oferim tot sprijinul necesar, astfel încât să putem depăşi această perioadă dificilă, orientându-ne ajutând în principal, sau începând cu cei care o duc cel mai greu în această ţară.
În privinţa pensiei sociale minime, vom avea un act normativ prin care vom indexa pensia socială minimă de 350 lei cu rata inflaţiei, pentru a veni direct în sprijinul acelora care o duc cel mai greu, şi în acelaşi timp ca o formă de solidaritate cu cei pentru care, nu de mult, suma de 350 de lei era un vis. Este o realitate. Nu este foarte mult în comparaţie cu nevoile pensionarilor, dar oricum este mai mult decât era în trecut, şi ea va sta în atenţia noastră în vederea indexării.
De asemenea, vreau să vă spun că am reţinut mesajul dumneavoastră, pe care ni l-aţi transmis şi legea bugetului de stat /.../

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 01.02.2010



Alocuţiunea primului-ministru Emil Boc cu prilejul prezentării, în Plenul Camerei Deputaţilor, a priorităţilor legislative ale Executivului

Doamnă preşedintă a Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Distinşi colegi din Guvernul României,
Doamnelor şi domnilor,

Suntem astăzi prezenţi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta, din cadrul programului legislativ al Guvernului, priorităţile pentru această sesiune parlamentară. Spun acest lucru pentru că programul legislativ pe care Guvernul îl are în vedere este mult mai larg; nu voi face în faţa dumneavoastră o prezentare exhaustivă a tuturor proiectelor pe care le avem în vedere, ci doar ne vom referi la cele mai importante priorităţi din punctul de vedere al Guvernului şi în raport cu care venim în faţa dumneavoastră, pentru a vă solicita sprijinul în vederea adoptării lor. Spun asta în contextul în care foarte multe dintre priorităţile pe care Guvernul le are urmează să aibă cuvântul decisiv - în sensul camerei decizionale – aici, la dumneavoastră, în Camera Deputaţilor.
Aş vrea înainte de toate să vă mulţumesc pentru efortul pe care l-aţi făcut la începutul anului pentru ca una dintre cele mai importante priorităţi pe care le avem, legea bugetului de stat, să fi fost aprobată în timp util, iar astăzi este în vigoare şi ne permite şi nouă, Executivului, dar şi administraţiilor locale, să ne desfăşurăm politicile conform lucrurilor angajate. De asemenea, reamintesc că din punctul de vedere al Guvernului înţelegem să respectăm întocmai textul Constituţiei şi principiile care stau la baza activităţii Guvernului în raport cu Parlamentul. Pe de-o parte, Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului, pe de altă parte, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi, în acelaşi timp, Guvernul poate utiliza, în contextul instituţiei delegării legislative, instrumentul ordonanţelor simple sau al ordonanţelor de urgenţă sub controlul dumneavoastră - motiv pentru care sunt convins că în perioada următoare, având în vedere parteneriatul pe care îl avem între Executiv şi Legislativ, vor fi mai puţine acte care vor fi promovate prin procedura delegării legislative şi cât mai multe prin procedura legislativă obişnuită.
Această sesiune parlamentară este extrem de importantă pentru ceea ce înseamnă soarta României pentru următorii ani. Este, poate, prima sesiune parlamentară din ultimii ani care nu are în faţă alegeri de nici un fel - nici locale, nici parlamentare, nici europarlamentare, nici prezidenţiale. Cu alte cuvinte, ne va permite să ne concentrăm 100% asupra problemelor cu care se confruntă ţara, cu care se confruntă cetăţenii români. Din acest punct de vedere, consider că această sesiune parlamentară poate avea un rol decisiv pentru ceea ce înseamnă deschiderea drumului în vederea modernizării României şi a asigurării locurilor de muncă pentru români. Consider, din perspectiva Guvernului, că acestea sunt cele două priorităţi majore care stau în faţa noastră, ca realitate imediată: modernizarea ţării şi locurile de muncă pentru români, cu tot ce presupune procesul de modernizare şi de asigurare a locului de muncă, şi o să intru în detaliu cu privire la fiecare aspect. Modernizarea ţării are, la rândul ei, cel puţin două componente: componenta modernizării clasei politice şi componenta modernizării statului român.
În privinţa modernizării clasei politice, avem doar de rezolvat temele pe care electoratul ni le-a stabilit cu ocazia referendumului. Această sesiune parlamentară trebuie să deschidă drumul pentru a pune în practică rezultatul votului din noiembrie, de la referendum. Asta înseamnă că această sesiune parlamentară va pune jaloanele pentru reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la parlamentul unicameral. Este o obligaţie politică, este o obligaţie constituţională, este o obligaţie morală a clasei politice de a respecta votul românilor. Potrivit Constituţiei, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Deci, referendumul este expresia voinţei suverane a poporului, iar într-o democraţie toţi lucrăm sub cenzura şi comanda corpului electoral, care se exprimă fie prin alegeri, fie prin referendum. De aceea, nu ne putem permite să negociem sau să uităm votul pe care românii l-au dat la referendum. Ignorarea votului românilor ar duce la decredibilizarea totală a clasei politice în 2012. Nu cred că vreunul dintre dumneavoastră, nici unul dintre noi nu vom mai putea merge în alegerile viitoare să cerem un vot de încredere cetăţenilor dacă i-am sfida şi nu am pune în practică ce au votat la referendum într-o proporţie atât de mare. De aceea, sper ca în perioada imediat următoare să avem Comisia Constituţională ce trebuie să pregătească cel puţin cele două reforme majore la care pot fi adăugate şi altele, dar cel puţin două votate de români ca parte a modernizării clasei politice.
În privinţa modernizării statului, este un obiectiv pe care sunt convins că fiecare dintre noi îl avem. Românii ştiu ce nu funcţionează în statul român, după 20 de ani de evoluţie democratică. Ţara a făcut progrese importante în aceşti ultimi 20 de ani - vom avea 21 de ani în 2010 - de la Revoluţie, când avem instituţii democratice, avem Parlament, avem Guvern, avem Curte Constituţională, avem instanţe judecătoreşti, avem Curtea de Conturi, avem Avocatul Poporului, avem autorităţi locale alese, avem structurile statului corespunzătoare celor existente în toate democraţiile din lume. Important este ca aceste autorităţi ale statului să funcţioneze şi să se raporteze la cetăţean, aşa cum se raportează şi celelalte instituţii democratice din statele europene la cetăţenii statelor respective. Aici avem mult de lucru. De aceea, modernizarea statului înseamnă în primul rând corecta utilizare a banului public. Nimic nu este mai important în raporturile cu cetăţeanul decât să dai dovadă de transparenţă totală şi de utilizare eficientă a fiecărui ban pe care cetăţeanul îl plăteşte. Iar aici, anul trecut s-au făcut paşi importanţi în acest sens, prin legea salarizării unitare, desfiinţarea agenţiilor, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, eliminarea salariilor bugetarilor de lux, de 30.000 de euro, 40.000 de euro, reducerea cheltuielilor bugetare cu cheltuieli materiale, acolo unde au fost posibil.
S-au făcut, repet, unele progrese, dar drumul trebuie să meargă mai departe. Statul trebuie să cheltuie atât cât cheltuie orice stat al Uniunii Europene cu propria lui întreţinere. Noi cheltuim încă prea mult cu propria întreţinere a statului şi, din nefericire, calitatea serviciilor pe care le oferim cetăţenilor este încă foarte slabă. Poate că avem şi probleme de lege, dar sunt convins că încă avem foarte multe probleme de aplicare a legii, de mentalitate democratică, de raportarea cetăţeanului, de raportarea autorităţii publice la cetăţean. Un stat modern, un stat modernizat înseamnă, de asemenea, respectarea principiului egalităţii în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Asta înseamnă statul de drept - că, după ce creează dreptul, inclusiv statul se subordonează regulilor pe care le-a creat. Încă, din nefericire, mai avem în România situaţii în care principiul legalităţii în faţa legii se află doar pe hârtie, în Constituţie, şi mai puţin în realitatea pe care o resimte fiecare român, pentru că barometrul nu este ceea ce scrie în lege sau în Constituţie, ci ceea ce simte cetăţeanul din aplicarea legii sau a Constituţiei. Or, aici avem încă restanţe majore cu privire la asigurarea principiului egalităţii în faţa legii şi în scurtarea duratei proceselor judiciare şi a costurilor presupuse de actul de justiţie. Deci, modernizarea statului presupune, de asemenea, ca educaţia, sănătatea, agricultura, infrastructura să fie abordate într-o manieră care să aibă direct contact cu nevoile românilor şi de a asigura resursele financiare printr-o gestionare corectă a banilor din buget. Bani există, ei însă nu sunt utilizaţi întotdeauna în conformitate cu priorităţile pe care românii le au. Acum cred că, prin legile pe care le-am adoptat şi pe care le vom adopta şi în 2010, vom reorienta priorităţile legate de cheltuirea banului public de la priorităţile politicienilor la priorităţile legate de cetăţeni - adică, cetăţenii ne vor impune priorităţile, şi nu doar politicienii, după propriile lor interese, vor ordona modul de alocare a resurselor publice.
Şi cu acestea aş intra direct, acum, în cadrul priorităţilor legislative, prin enumerarea unor acte normative de importanţă deosebită, pe care le vom avea în vedere în dezbaterea viitoare, din această sesiune, pe linia modernizării statului:
1. Proiectul care vizează reforma sistemului de pensii este un proiect în legătură cu care ne propunem ca în această sesiune şi la sfârşitul ei să-l avem în "Monitorul Oficial", adică adoptat. El este necesar din cel puţin două motive: în primul rând, pentru a elimina privilegiile şi discriminările care există în sistem şi pentru a corecta abuzurile actuale în cadrul sistemului de pensii. Şi în al doilea rând, pentru a asigura resursele financiare pe termen mediu şi lung ca pensiile să poată fi plătite în această ţară. Aşa cum funcţionează el astăzi, sistemul de pensii nu oferă garanţii că, pe termen mediu şi lung, vor fi resurse suficiente pentru plata pensiilor.
De ce nu sunt resurse? Pentru că există privilegii şi discriminări.
De ce nu este sustenabil? Pentru că nu are la bază principiul contributivităţii în integralitate.
Spun asta pentru că în 2009, de exemplu, 1,5 miliarde euro au fost bani transferaţi de la bugetul de stat. Adică, din banii plătiţi de fiecare cetăţean prin impozite, taxe. Bani care au fost duşi la bugetul de pensii ca să poată fi plătite pensiile.
Dacă mergem în acest ritm, în câţiva ani buni nu vor mai rămâne bani la bugetul de stat, ci toţi vor trebui să fie transferaţi la bugetul de pensii.
O asemenea modalitate este iresponsabilă şi nu poate asigura funcţionarea acestui stat şi rezolvarea priorităţilor pe care le avem în infrastructură - pentru că avem nevoie de autostrăzi, cu toţii o ştim, în educaţie - cu finanţarea adecvată -, în sănătate, la fel, în agricultură, pentru sprijinirea fermierilor, în apărare, în MAI, în celelalte domenii în care se solicită bani de la bugetul de stat.
De asemenea, am avut o creştere masivă, frauduloasă, a pensionărilor de invaliditate. De la 600.000 de persoane în 2001 am ajuns la 900.000 de persoane în 2009. O creştere de 50%. Eu sunt pentru aplicarea corectă şi acordarea pensiilor de invaliditate acelora care sunt într-o asemenea situaţie. Şi trebuie să avem grijă de acei cetăţeni români care, într-adevăr, sunt într-o situaţie medicală ce impune acordarea unei pensii de invaliditate.
Dar, de acolo până la un număr care să ajungă la 900.000 într-un interval scurt este o cale lungă, presărată cu foarte multe abuzuri. Acest drum trebuie să fie curmat, iar aceste pensii trebuie să fie acordate pe bază de expertiză şi doar persoanelor, repet, care sunt îndreptăţite şi care trebuie să fie sprijinite.
Pensionările anticipate: avem triplare anuală a numărului de pensionări anticipate. De exemplu, 115.000 de pensii anticipate parţial în 2009. Acest proces nu poate continua, dacă vrem să asigurăm un sistem funcţional al pensiilor în România.
Vârsta reală de pensionare medie nu este cea care este prevăzută acum în lege, vârsta standard - 58 de ani şi 8 luni la femei, respectiv 63 de ani şi 8 luni la bărbaţi, pentru trimestrul IV, 2009. Aceasta este vârsta legală, standard. În realitate, vârsta medie de pensionare este 54 de ani şi 7 luni, cu mult mai mică faţă de vârstele standard. Această diferenţă o suportăm şi o plătim din banii publici, în fiecare lună, pentru că legea permite asemenea derogări.
De asemenea avem un raport profund inechitabil între cea mai mică şi cea m,ai mare pensie. Cea mai mică pensie o ştiţi. Am stabilit-o împreună anul trecut: 350 de lei. Cea mai mare pensie specială este de 37.241 de lei. Deci, un raport de 1 la 100 între cea mai mică şi cea mai mare pensie.
La fel, amintiţi-vă că am avut o asemenea discriminare şi în privinţa salariilor care erau la buget. Şi prin legea salarizării unitare am ajuns la un raport de la 1 la 12 între cel mai mic şi cel mai mare salariu.
Şi, în domeniul pensiilor va trebui să eliminăm privilegiile şi mă refer aici la un principiu corect: acela al contributivităţii şi tot ce nu există legat de acest principiu, cu corelările europene aferente, să fie readus în termenii decenţei şi ai realităţii, pentru ca acest raport între cea mai mică şi cea mai mare pensie să nu mai fie de 1 la 100.
Asta va însemna, că in primul rând noi, clasa politică, va trebui să renunţăm la unele drepturi. Inclusiv parlamentarii vor trebui să renunţe la pensia de parlamentar, ca parte a acestei reforme a sistemului de pensii. Dar cred că acest lucru este deja adjudecat şi nu mai prezintă o problemă din perspectiva înţelegerii principiului contributivităţii.
Avem peste 80 de acte normative care stabilesc astăzi diferite tipuri şi feluri de pensii. Acest hăţiş legislativ trebuie să fie ajustat şi să avem un cadru normativ unitar care să vizeze legea pensiilor şi care să stea ca temelie pentru asigurarea, pe viitor, a sustenabilităţii sistemului de pensii din România.
Aş mai face însă o observaţie. Legea pensiilor va intra încă din luna februarie în dezbaterea Parlamentului. Şi dacă nu greşesc, camera decizională este chiar Camera Deputaţilor. De aceea, mă adresez dvs. şi am insistat şi asupra unor componente ale acestei legi, ca în dezbaterile pe care le vom avea să putem aduce legea în Monitorul Oficial, astfel încât, începând cu 2011 să putem avea în integralitatea lui noul sistem de pensii reglementat pe baza unei noi legi.
A doua prioritate legislativă, din perspectiva Guvernului şi ca realitate imediată, vizează Legea responsabilităţii fiscale. Ca termen, vă propunem să găsim soluţiile astfel încât până la sfârşitul lunii martie această lege să fie aprobată de către Parlamentul României.
Acum, această lege este la Senat. Urmează să ajungă la Camera Deputaţilor, aici la dvs., unde va avea şi soluţia finală din perspectiva procedurii parlamentare, Camera Deputaţilor fiind camera decizională.
De ce este extrem de important termenul de martie pentru adoptarea acestei legi? Este important ca legea responsabilităţii fiscale să stea la baza adoptării legii bugetului de stat pentru anul 2011. Şi vreau să ştiţi că în contextul noii legi a responsabilităţii fiscale elaborarea bugetului pentru anul următor începe în luna mai a anului în curs. Astfel încât, în octombrie, proiectul bugetului să ajungă pe masa dvs.
Spun asta pentru că sunt reguli noi pe care nu le-am avut timp de 20 de ani în România. Legile noi spun în felul următor: imediat după adoptarea Legii responsabilităţii fiscale trebuie adoptat proiectul de Lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011-2013, care stă la baza pregătirii proiectului de stat pentru 2011 şi pentru anii următori.
Această strategie fiscal-bugetară este extrem de importantă pentru ce înseamnă predictibilitatea cheltuirii banului public şi alocării lui pe resurse de personal, pe resurse de infrastructură şi pe celelalte componente majore ale bugetului, având în vedere faptul că, pe viitor, în baza acestei legi, sunt interzise transferurile în buget de la cheltuieli de investiţii la cheltuieli de personal, sunt limitate rectificările bugetare pe principul a maxim două într-un an şi nu în primele şase luni, se instituie un consiliu fiscal independent şi care oferă expertiză Parlamentului şi Guvernului în ceea ce priveşte strategia fiscal-bugetară şi indicatorii macro-economici din perspectiva obiectivelor naţionale pe care România le are şi, nu în ultimul rând, această lege pune ordine în şirul iniţiativelor legislative de campanie electorală, spune foarte clar că în ultimele şase luni înainte de alegeri nu mai pot fi adoptate acte normative care să vizeze majorarea cheltuielilor de personal, pentru a stăvili populismul şi tentaţia politicienilor, indiferent din ce formaţiune fac ei parte, de a da în campanie eletorală unele beneficii de natură salarială. Ele trebuie făcute şi analizate înainte de campania electorală. Spun asta că această lege pune ordine în sistemul fiscal-bugetar din România şi constituie un instrument pe termen mediu şi lung, cu responsabilităţi precise pentru Guvern, pentru primul-ministru, pentru ministrul Finanţelor, pentru Parlament, pentru autorităţile locale, pentru administraţiile fiscale, pentru toţi cei care lucrează cu banul public şi cu instrumentul bugetar, astfel încât, în primul rând predictibilitatea, şi, în al doilea rând, transparenţa să fie asigurate.
Şi tot legat de acest proiect al responsabilităţii fiscale, cu principala completare că până în luna mai trebuie să avem adoptat proiectul de lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011-2013, tot în acest context, trebuie să adoptăm şi vă propunem, pentru analiză, un proiect de lege privind îmbunătăţirea controlului asupra cheltuielilor efectuate de către autorităţile locale, cu respectarea principiului autonomiei şi al descentralizării, dar cu instituirea unor reguli instituţionale precise cu privire la cheltuielile efectuate de către autorităţile locale. Aceste proiecte practic sunt legate între ele şi constituie priorităţi imediate pentru România şi pentru care vă solicităm sprjinul în vederea adoptării lor.
Legea educaţiei naţionale, de care depinde modernizarea sistemului de educaţie din această ţară, pentru a putea aplica principiul descentralizării şi întăririi rolului autorităţilor locale în actul educaţional. Prin această lege va creşte contribuţia şi locul şi rolul autorităţilor locale, al părinţilor, a comunităţii de afaceri în gestionarea problemelor legate de învăţământ. Directorul de şcoală nu va mai fi numit de ministru sau de către inspectorul şcolar, el va fi ales de Consiliul de administraţie, consiliul de administraţie nu va fi dictat de ministru sau de Inspectoratul şcolar, şi va fi dictat de aceia care au interese directe în administrarea şcolii şi interesaţi direct de calitatea actului educaţioanl, şi anume părinţii, comunitatea locală şi profesorii. Ei vor fi aceia care vor pregăti resursa umană necesară administrării educaţiei şi tot comunitatea locală, inclusiv cea de afaceri, va avea un cuvânt de spus decisiv în ce învaţă copii noştri acolo unde locuieşte fiecare, şi anume, prin această lege, 20%, mergând până la 30% din conţinutul, din denumirea şi din numele disciplinelor de învăţământ pe care le vor studia copii se vor stabili acolo, la nivel local, în funcţie de particularităţile zonei, în funcţie de nevoia de forţă de muncă ce trebuie să fie calificată într-un domeniu sau altul. Cu alte cuvinte, nu va mai dicta Buucreşti-ul, ministerul, guvernul ce trebuie să studieze fiecare copil, infidiferent unde se află în ţară, o proporţie însemnată din ce va învăţa copilul va fi dictat de comunitatea locală şi de comunitatea de afaceri. Pentru că aşa este firesc, aşa se întâmplă peste tot în lume. Eram obişnuiţi ca noi, de la Bucureşti, să facem normele după interesele naostre, uitând de interesele locale. Se schimbă modul de abordare, lăsăm evident o componentă importantă curriculei naţionale, care trebuie să fie obligatorie pentru toţi, în toată ţara, dar trebuie să partajăm cu cei de la nivel local dreptul de a putea să decidă în această materie.
Pe de altă parte, programa de învăţământ, ceea ce învaţă copii noştri, va fi mult mai adaptată nevoilor euroepene decât, din nefericire, ceea ce avem astăzi. Astăzi avem o programă de învăţământ care are la bază pincipiul cantităţii şi al informaţiei. Programa de învăţământ va fi axată pe competenţe şi pe reducerea conţinutului ei cantitativ. Cantitatea trebuie să lasă locul calităţii în cadrul programelor educaţionale şi fiecare profesor va avea posibilitatea ca, prin ceea ce predă, să aibă la îndemână un procent de 25% din ore pentru a adapta programa de învăţământ nevoilor fiecărui copil din clasă. Asta înseamnă că epoca în care suntem acum, când sunt ghiozdane grele de rămân copii cu probleme de sănătate, când aleargă după şase - şapte ore pe zi şi ajung acasă extrem de obosiţi, neputând face la a doua zi de şcoală, când practic nu mai au timp nici pentru relaţia cu familia, nici pentru activităţi extraşcolare, această epocă trebuie să fie trimisă la muzeul antichităţilor şi să vină o perioadă în care o programă suplă de învăţământ să fie asigurată şi care să fie corelată la ce se vorbeşte în secolul XXI: utilizarea computerului, utilizarea informaţiei electronice, şi nu la aceeaşi metodă învechită pe care încă o avem, de a pune accentul pe reproducerea informaţiei cantitative pe care profesorul o predă la şcoală şi solicită reproducerea ei la clasă. Spun asta ca mod general, pentru că şi acum sunt şcoli foarte bune, care au înţeles în ce lume trăim, dar din nefericire, aici, încă nu s-a făcut mutaţia calitativă pe care Legea educaţiei naţionale o va asigura.
Iar în domeniul învăţământului superior este aşteptată ierarhizarea universităţilor, sunt aşteptate aspectele legate de ierarhizarea programelor de studii, sunt aşteptate flexibilizarea criteriilor care vizează avansarea pe post în învăţământul superior, care să nu mai fie strict legată de criteriul de vechime, ci legată de criteriul de competenţă, dar şi elemente care să vizeze sancţionarea utilizării abuzive a autonomiei universitare, adică atunci când o universitate depăşeşte limitele autonomiei universitare, să putem ajunge inclusiv la desfiinţarea universităţii pentru a proteja studenţii şi părinţii care investesc în educaţie şi o fac cu bună-credinţă. Statul trebuie să asigure că toate universităţile respectă standardele minimale de performanţă calitativă şi oferă diplome care să aibă acoperire în viaţa reală şi nu doar diplome de hârtie care nu fac altceva decât să consume resurse financiare din partea părinţilor uneori. Sunt doar câteva aspecte, mai sunt foarte multe altele în cadrul Legii educaţiei naţionale şi vă solicităm acest parteneriat pentru ca Legea educaţiei să devină o realitate în această sesiune parlamentară, astfel încât începutul anului şcolar 2010-2011 să ne găsească pregătiţi cu această lege în vigoare şi cu cadrul normativ aferent, pentru că sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute în prelungirea Legii educaţiei, la nivel de hotărâri de guvern sau de modificări de curriculă.
Două legi extrem de importante şi pe care trebuei să le adoptăm în această sesiune se referă la justiţie: Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. Anul trecut am adoptat Codul penal şi Codul civil, fără prelungirea lor prin adoptarea Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală, cele două acte normative sunt lipsite de eficienţă, pentru că nu avem procedurile, mecanismele de aplicare a Codurilor. Sunt în dezbaterea Parlamentului cele două Coduri şi sunt convins că, prin modul în care veţi decide dumneavoastră agenda Parlamentului, veţi face posibil acest obiectiv de a avea în această sesiune adoptate cele două Coduri.
Ele sunt importante din cel puţin două motive: în primul rând pentru viaţa de zi cu zi a fiecărui român, a fiecărui cetăţean din această ţară care se confruntă cu justiţia într-o formă sau alta. Cu toţii ne plângem de durata proceselor judiciare. Nu există, sunt convins, om din această sală sau orice român care s-a confruntat cu justiţia să nu spună: Nu se mai poate merge mai departe cu asemenea modalitate în care luni şi ani în şir nu se finalizează un proces. Fie că e vorba despre recunoaşterea unui drept de proprietate, fie că e vorba despre un litigiu de muncă, fie că este vorba despre o licitaţie contestată la nesfârşit, iar mediul de afaceri suferă şi lucrări de infrastructură nu sunt realizate, fie că e vorba despre un litigiu penal, cu toţii se plâng de faptul că avem o durată exagerată a proceselor judiciare.
Adoptarea Codului de Procedură Civilă şi a Codului de Procedură Penală va conduce la scurtarea duratei procedurilor judiciare, la simplificarea acestora. Deci, aveţi în minte şi avem şi noi, ca dacă dorim ca anul viitor ne propunem să intre în vigoare aceste acte normative, vrem să avem procese mai scurte şi cu costuri mai reduse, în această sesiune parlamentară, prin Parteneriatul pe care vi-l propunem, să adoptăm aceste două acte normative.
După aceea avem nevoie de legea de punere în aplicare a Codului Penal, a Codului Civil, astfel încât, în 2011 ele să intre în vigoare. Şi spun asta ca prioritate pentru că trebuie pregătite instanţele judecătoreşti, trebuie făcute foarte multe modificări în sistemul administraţiei justiţiei din România. Iar pentru ca aceste lucruri să se întâmple în vederea intrării în vigoare în 2011, avem nevoie până în iulie de finalizarea acestor acte normative.
Al doilea obiectiv va fi legat de progresele pe care trebuie să le facem în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare pe justiţie în raport cu Uniunea Europeană. Sunt convins că şi din această perspectivă Parlamentul României va fi partenerul Guvernului, partenerul României, pentru ca acest Mecanism de Cooperare şi Verificare pe justiţie să poată face paşii decisivi prin progresele pe care trebuie să le realizeze.
Avem, de asemenea, în forma de dezbatere, Legea Poliţiei locale. Dumneavoastră aveţi cuvântul decisiv ca şi Cameră decizională. A trecut de Senat şi cu cât se va adopta mai repede cu atât va fi mai bine pentru fiecare administraţie locală din România şi pentru fiecare primar care astăzi se confruntă cu problemele legate de ceea ce înseamnă traficul din oraş, problemele legate de controlul în urbanism, de ordine şi siguranţă publică, de aspectele care vizează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Această lege partajează competenţele şi sporeşte locul şi rolul administraţiei locale în ceea ce priveşte gestionarea problemelor de acolo şi nu de la Bucureşti. Această Lege a Poliţiei Locale, practic, conferă pe baza principiului subsidiarităţii atribuţii acelor autorităţi locale care sunt cele mai apropiate de cetăţean, de nevoile lui de zi cu zi. Haideţi să facem acest pas cât mai repede cu putinţă pentru că sunt convins, viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi când vom pleca de la Bucureşti sau la Bucureşti, implicit, va fi mai bună printr-o mai bună administrare a problemelor, în parteneriat cu administraţia locală.
Aş face o referire la a doua componentă majoră a priorităţilor legislative.
Prima a fost modernizarea României cu cele două componente, modernizarea clasei polirice şi modernizarea statului. Am enunţat câteva compennte ale acesteia. Acum aş face o referie la compenenta economică şi, sintetic, nimic nu este mai important pentru noi decâât locul de muncă pe care trebuie să îl protejăm, să-l asigurăm, să-l creăm pentru români. Pentru că de la locul de muncă încep toate problemele: investiţii, infrastructură, familie, casă, siguranţa zilei de muncă pentru fiecare dintre noi. De aceea, principalele priorităţi pe care le avem în vedere legate de locuri de muncă, de ansamblul actelor normative şi a politicilor pe care Guvernul le promovează, sunt următoarele. Înainte însă, o să fac câteva precizări şi în legătură cu actele normative care au incidenţă directă din perspectiva actelor normative, dar, pentru corecta dumneavoastră informare, să aveţi în vedere ce intenţii are Guvernul pentru ca dumneavoastră, când analizaţi unele acte normative cu incidenţă în materie economică, să cunoaşteţi modul în care Guvernul abordează această temă.
În primul rând, aşa cum am spus şi la votul de învestitură, avem în vedere modificarea legislaţiei privind impozitul minim şi transformarea lui în impozit forfetar, restrâns la anumite domenii de activitate unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută altfel.
Doi, continuarea Programului Prima casă. Până la mijlocul lunii februarie vom elabora actul normativ pe care îl vom supune şi aprobării dumneavoastră, pentru ca Programul Prima casă să continue, pe de o parte, iar, pe de altă parte, el să fie redirecţionat cu amploare mai mare spre locuinţele noi, spre locuinţe pentru tineri, spre locuinţe ANL în parteneriat cu autorităţile locale astfel încât să avem un efect cât mai mare în economie. În forma actuală, Programul Prima casă a ajutat enorm componenta socială, componenta dezgheţării creditării şi componenta relansării, atât cât a fost cu putinţă, a sectorului construcţiilor. Vreau să ştiţi că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri pentru aprobare de credite pentru locuinţe în cadrul Programului Prima casă, iar valoarea garanţiilor guvernamentale aprobate este de 595 de milioane de euro. În acest context, aş face menţiunea că, raportat, de exemplu, la numărul de camere pentru care s-au acordat garanţii guvernamentale în cadrul acestui Program, de departe, jumătate sunt apartamente cu două camere – 48% din solicitări au vizat apartamentele cu două camere sau imobile cu 2 camere - , 22,6% imobile cu 3 camere, 14,87% garsoniere, 3,57% casă şi teren. De asemenea, garanţia guvernamentală este în limita a 60.000 de euro. Media garanţiilor acordate se situează în jurul valorii de 42.000 de euro. Per ansamblu înseamnă, deci, că au fost preţuri care le-au permis cetăţenilor români care au intrat în acest program să aibă o casă în proprietate şi să nu mai plătească chirie de 200-300 de euro. Banii aceia îi dau rată la bancă şi sunt proprietari pe o casă. De aceea spun că acest program şi-a atins o componentă extreme de importantă, aceea de a sprijini foarte mulţi tineri, pentru că peste 80% dintre solicitanţi sunt tineri în cadrul acestui program şi-a atins obiectivul pe această componentă, de a sprijini tinerii la început de carieră, la începutul vieţii de familie, prin posibilitatea de a avea o casă în proprietate fără a mai fi nevoiţi să plătească chirie.
Din totalul proprietăţilor achiziţionate prin program, 71,38% sunt construite înainte de 31 decembrie 2007, 28,62% sunt imobile noi construite după ianuarie 2008.
În privinţa repartiţiei geografice, municipiul Bucuresti se află în frunte, de departe, cu 31,14% din totalul garanţiilor acordate şi al cererilor aprobate, peste 3.200 de dosare, urmează judeţul Cluj cu 7,61% din total, judeţul Timiş cu 5,18%, judeţul Ilfov cu 4,68% şi după aceea Iaşi, Braşov, Sibiu, cu un procent între 3 şi 4% fiecare. Practic, distribuţia geografică există, important este acum ca prin ceea ce vom concepe împreună să dăm eficienţă acestui program. Am reuşit ca anul acesta să avem un plafom majorat al garanţiilor guvernamentale, care ne va permite inclusiv continuarea acestui program, “Prima casă”, în forma pe care o vom propune la mijlocul lunii februarie.
Tot în cadrul componentei economice vorbim aici de reglementarea, prin act normativ supus aprobăriii dvs., a şomajului tehnic. Este acea procedură pe care am utilizat-o şi în anul 2009 pentru a salva locurile de muncă. Asta înseamnă că timp de 3 luni, atunci când are loc suspendarea temporară a activităţii unei unităţi economice, statul preia obligaţia plăţii contribuţiilor asigurărilor sociale pentru angajatori şi angajaţi, iar patronul plăteşte 75% din salariu. În 2009, din estimările pe care le-am făcut pe baza declaraţiilor angajatorilor, peste 5.500 de companii au apelat la facilitatea şomajului tehnic, pentru un număr aproximativ de 260.000 de salariaţi. Şi-a atins obiectivul această măsură şi iată că, în 2009, România are 2 puncte procentuale şomaj sub media UE, şi prin această măsură, prin eficienţa ei, şi a altora pe care le-am avut în vedere. Vom continua şi în 2010 această măsură a şomajului tehnic şi o vom supune aprobării dumneavoastră, urmând ca în următoarea şedinţă de Guvern, vineri, în această săptămână, să avem reglementarea, prin act normative, a acestei măsuri, şi bugetul pe care în esenţă îl avem în vedere pentru 2010 este de aproximativ 439 milioane de lei şi care ar viza protejarea a aproximativ 200.000 de salariaţi care ar urma să aibă în continuare salariu şi să nu intre în şomaj. Spun asta pentru că este mult mai eficient pentru toţi - şi pentru persoana în cauză, şi pentru noi ca stat, din perspective costurilor - ca o persoană să fie în câmpul muncii, decât să fie în şomaj şi să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Vom asigura, deci, în continuare această reglementare a şomajului tehnic.
Avem în vedere, în luna martie, să venim în faţa dumneavoastră cu un act normativ care să continue politica activă a Guvernului pentru sprijinirea locurilor de muncă, în vederea acordării unor facilităţi pentru firmele care angajează şomeri. Aici avem în vedere, de principiu, unele facilităţi fiscale pornind de la aceste deduceri ale contribuţiilor de asigurări sociale. De asemenea, tot în acest cadru, avem în vedere îmbunătăţirea cadrului legislativ de utilizare a programului european din Fondul Social European pentru sprijinirea firmelor care angajează şomeri de peste 40 de ani, şomeri tineri, şomeri care sunt într-o situaţie specială, şomeri din mediul rural. Este un program european care are o valoare de peste 500 de milioane de euro - deci o jumătate de miliard de euro. Sunt bani care stau la dispoziţia firmelor şi care pot fi folosiţi pentru plata a 50% din salariul şomerului pe care-l angajezi, timp de şase luni sau de 1 an de zile. Anul trecut, nu a fost utilizat la întreaga capacitate acest program. Am decis în Comitetul Interministerial de gestionare a fondurilor europene să avem o discuţie - şi am început-o dejà - cu mediul de afaceri, pentru a simplifica, acolo unde mai este cazul din perspective legislaţiei interne, dar cu respectarea exigenţelor europene, pe care nu le putem ignora, ca acest program să fie mult mai atractiv şi să dăm în continuare o şansă firmelor să angajeze şomeri, iar românii să aibă asigurat un loc de muncă.
Avem în analiză perfecţionarea cadrului legislativ care vizează reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe – act normativ iniţiat de ministrul Blaga şi care a trecut de Senat şi se află în dezbatere la Camera Deputaţilor şi care va da posibilitatea autorităţilor locale să îşi asigure mai uşor partea de cofinanţare în cadrul programului de reabilitare termică a blocurilor. Statul pune 50%, 30% mai pune administraţia locală, 20% mai pun asociaţiile de proprietari. Pentru partea care revine autorităţilor locale, prin modificarea legislativă pe care v-o solicităm, vă propunem să declarăm de utilitate publică aceste intervenţii, astfel încât autorităţile locale să poată merge la bancă să ia un credit şi să-şi cofinanţeze partea lor de finanţare, iar acest mecanism de reabilitare termică a blocurilor să fie finalizat, pentru că este unul de succes, care aduce şi locuri de muncă şi aduce în continuare investiţii majore în România. De aceea aşteptăm ca el să îmbrace forma finală, astfel încât autorităţile locale să fie principalele beneficiare ale unui asemenea demers.
În privinţa părţii economice, subliniez încă o dată: cotă unică neschimbată; TVA neschimbat; nemajorarea contribuţiilor la asigurările sociale; continuarea măsurii neimpozitării profitului reinvestit - măsură pe care am propus-o începând cu trimestrul al patrulea al anului 2009; extindem pentru 2010 Programul Rabla, cu menţiunea că el se extinde şi pentru persoane juridice şi, pe de altă parte, se extinde şi pentru tractoare. În anul 2010 bugetul Agernţiei Fondului de Mediu pentru stimularea şi înnoirea parcului auto naţional este de 228 milioane de lei. Un proprietar primeşte în schimbul maşinii casate un tichet valoric în valoare de 3.800 de lei, în schimbul a maxim trei tichete valorice persoana fizică poate să achiziţioneze un autoturism nou, iar persoana fizică poate să achiziţioneze orice număr doreşte de autoturisme noi, nu avem nici un fel de limitare. În privinţa persoanelor juridice, ca modalitate nouă, primesc în schimbul maşinii casate un tichet valoric în valoare de 3.800 de lei. Persoana juridică poate să achiziţioneze autoturisme în cadrul programului în limita maximă de 200.000 de euro, excepţie făcând firmele de transport, unde limita este de 100.000 de euro.
În privinţa parcului naţional de tractoare şi maşini agricole autopropulsate, bugetul pentru acest program în 2010 este de 100 de milioane de lei. Pentru achiziţionarea unui tractor nou, beneficiarul predă vechiul tractor şi se prezintă la producător cu certificatul de casare. Prima de casare este de 17.000 de lei, dar nu mai mult de 50% din valoarea tractorului nou, pentru persoane fizice, respectiv 40% pentru persoane juridice. Se pot achiziţiona orice număr de tractoare. Şi pe această cale, deci, încercăm să oferim un stimulent suplimentar industriei de profil, pentru a putea asigura eficienţă economică şi locuri de muncă.
Extinderea plafonului garanţiilor guvernamentale: am vorbit deja. Vom avea mai mult cu 1 miliard de euro aproximativ, plafon al garanţiilor guvernamentale în 2010 în raport cu 2009 - “Prima casă”, “Primul siloz” şi programe care să vizeze cofinanţarea sau prefinanţarea autorităţilor locale în cadrul proiectelor europene.
Acestea sunt ţintele majore ale utilizării garanţiilor guvernamentale. Ne vom uita cu maximă atenţie la modul în care colectivităţile locale îşi prefinanţează sau cofinanţează - în acest moment discutăm la Ministerul Finanţelor forma finală a actului normativ pentru sprijinirea acelora care au nevoie de bani pentru a pune partea lor în vederea aducerii banilor europeni în România.
4,3 miliarde de euro sunt banii pe care îi vom aduce în România în 2010 pe diverse programe europene şi care, repet, vor fi sprijinite inclusiv prin mecanismul garanţiilor guvernamentale. Vom utiliza şi în 2010 mecanismul Fondului de Garantare şi contragarantare pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Vreau să ştiţi că acest fond pe care l-am făcut operaţional în 2009 a acordat 6.700 de garanţii în valoare de 405 milioane de euro, cu o creştere de 4 ori mai mare decât în 2008, iar numărul de locuri de muncă direct sprijinite prin activitatea fondului de garantare a fost de 90.000 în anul 2009. 90.000 de locuri de muncă practice au fost salvate prin intervenţia activă pe care am avut-o prin intermediul Fondului de Garantare în vederea sprijinirii întreprinderilor de profil. Acest proiect va continua şi anul 2010, din analizele pe care le-am făcut peste opt mii de garanţii, reprezentând peste 500 de milioane de euro, iar numărul total de locuri de muncă care vor fi protejate prin intervenţia fondului va fi de peste 100.000 de mii de locuri de muncă. Deci, din nou o intervenţie directă, pentru a putea depăşi mai uşor această perioadă dificilă a anului, şi, mai ales, mă refer la primele şase luni, astfel încât mediul de afaceri să beneficieze de sprijinul necesar pentru protejarea şi crearea de noi locuri de muncă.
Vom extinde mecanismul parteneriatului public-privat. Avem, la nivelul Executivului, o unitate de implementare a parteneriatului public-privat, pornind de la legislaţia existentă, Legea concesiunilor şi ordinul comun semnat de ministrul Finanţelor şi ANRMAP, de punerea în aplicare a parteneriatului public-privat. Este un instrument atât de utilizat în Uniunea Europeană şi, din nefericire, extrem de puţin vizibil în România. El este complementar proiectelor de infrastructură pe care le realizăm cu bani europeni sau cu bani împrumutaţi de la alte instituţii financiare internaţionale. Parteneriatul public-privat reprezintă o importantă sursă de creştere economică a ţării. Din nefericire, este multă reţinere în utilizarea lui, la nivelul administraţiei locale şi la nivel naţional. Am mandatat miniştrii de resort să aibă discuţii cu mediul de afaceri, cu băncile, cu toţi cei care încă mai au reţineri de a fi implicaţi în aceste parteneriate şi, în al doilea rând, să deschidă proiecte de finanţare pe acest parteneriat, care va lua o presiune de pe buget. Inevitabil, bugetul este limitat, nu vom avea resurse pentru a realiza toate lucrările de infrastructură din această ţară. Parteneriatul public-privat ne poate ajuta şi eu sunt convins că va căpăta o dimensiune importantă în 2010 în comparaţie cu anul anterior.
În privinţa componentei sociale, care nu trebuie ignorată, am spus-o de fiecare dată: nimeni nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat şi statul prin instrumentele pe care le are la dispoziţie, a pensiilor şi alocaţiilor sociale îi va proteja pe cei care au nevoie de solidaritatea şi de sprijinul nostru. În privinţa, politicii de pensii, repet ceea ce am spus în faţa dumneavoastră la adoptarea bugetului, vom veni cu o iniţiativă legislativă pentru indexarea pensii sociale minime, anul acesta, cu valoarea inflaţiei, astfel încât cei care sunt cel mai greu loviţi de efectele crizei să poată fi în primul rând sprijiniţi. De asemenea, vom veni cu o iniţiativă legislativă care să vizeze constituirea fondului de iniţiativă socială, astfel încât şi ceilalţi pensionari, începând cu cei care au cele mai mici venituri, să beneficieze de un ajutor din partea statului, în funcţie de resursele economice pe care le vom avea la buget, deci, nici un pensionar nu va fi uitat. Anul trecut am majorat pensiile cu 5%. Anul acesta indexăm pensia socială minimă şi pe baza ajutorului social pe care îl vom acorda şi ceilalţi pensionari, începând cu cei care au cele mai mici resurse financiare, vor beneficia de sprijinul statului. La acestea, evident, se adaugă celelalte măsuri de solidaritate activă pentru a sprijini pensionarii, mă refer la medicamente compensate şi la celelalte facilităţi pe care statul le pune la dispoziţie.
Avem, de asemenea, în vedere un proiect de lege privind serviciile de îngrijire şi educare a copiilor pe timpul zilei , după modelul european, şi care să asigure un parteneriat corect între şcoală-stat-părinte, şcoală unităţi economice, părinte-unităţi economice, statul-unităţi economice astfel, încât, pe de o parte copilul să fie în siguranţă, iar pe de altă parte părintele să îşi poată asigura locul de muncă şi să nu fie nevoit să renunţe la un loc de muncă pentru ai asigura o mai bună îngrijire copilului. Acest parteneriat este posibil şi de asemeni, proiectul de lege privind ratificarea convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Avem nevoie, ca şi aici, standardele europene să fie acasă, în România. Ratificarea acestei convenţii privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, o convenţie internaţională extrem de importantă să fie aprobată şi ratificată în cel mai scurt timp.
În rândul palierului trei, al priorităţilor, dincolo de componenta modernizării statului, a componentei economice, sunt proiecte pe care le avem în vedere în această sesiune parlamentară. Mă refer, aici, la proiectul de lege care vizează statutul minorităţilor naţionale. Acest proiect de lege trebuie să fie adoptat în concordanţă cu recomandărilor Comisiei de la Veneţia, cu respectarea standardelor europene şi evident, a Constituţiei României. Poate fi făcut şi stă în capacitatea noastră, în Camera Deputaţilor, ca şi cameră decizională, să adopte în această sesiune parlamentară acest proiect extrem de important, de largă respiraţie democratică.
Avem în vedere proiecte de lege care vizează reglementarea malpraxis-ului, ştiţi bine că este un domeniu extrem de sensibil şi care trebuie reglementat, proiecte de lege care vizează cadrul şi schema ajutoarelor de stat ce pot fi acordate de către România în contextul legislaţie europene - aici fac menţiunea că deja în guvern, săptămâna trecută, am propus, în baza legii de abilitare pe care ne-aţi acordat-o, să venim cu o ordonanţă simplă şi care intră în dezbaterea dvs. imediat, petnru cadrul ajutoarelor de stat pentru agricultură, proiect de act normativ care ne permite să notificăm Bruxelles-ul astel încât, în condiţiie în care nu mai există în 2010, pe baza negocierilor care au avut loc în anul 2004 a subvenţiilor în agricultură pentru anumite domenii, trebuie să fie înlocuite cu un alt cadru al ajutoarelor de stat în concordanţă cu legislaţia europeană. Nu în ultimul rând, aş viza proiectul de lege privind guvernarea electronică, ce subliniază importanţa tehnologiei în actul de guvernare, de la nivel naţional, la nivel local, pentru economie de timp şi bani, astfel încât, o amendă să fie plătită oricând de pe computer, o taxă să poată fi plătită de pe telefon, în multe municipalităţii, de exemplu de pe telefon se poate achita taxa de parcare, credem că şi acte care să vizeze eliberarea de autorizaţii să fie procesate în bună manieră prin procedura guvernării electronice, aşa cum se practică în multe ţări ale lumii, obiectiv pe care îl avem în vedere în procesul de modernizare a statului.
De asemenea vă rugăm să abordaţi cu celeritate, în limita disponibilităţilor dumneavoastră de timp, actele normative pentru care ne-aţi acordat prin legea de abilitare, dreptul de a emite ordonanţe, pe durata vacanţei parlamentare, mă refer la ordonanţele simple ce rezultă în urma delegării legislative pe baza legii pe care dumneavoastră aţi adoptato la începutul lunii ianuarie, în vederea emiterii de acte normative în domeniu.
În încheiere aş mai face o referire la parteneriatul care trebuie să existe şi să funcţioneze între Legislativ şi Executiv din perspectiva noului tratat de la Lisabona, care a intrat în vigoare şi gestionează interesele Uniunii Europene în acest moment. Prin tratatul de la Lisabona, cresc competenţele parlamentelor naţionale, în privinţa dreptului de a-şi pune un punct de vedere şi chiar de a respinge anumite propuneri legislative europene în privinţa şi în aplicarea principiului subsidiarităţii. În termen de opt săptămânii de la orice propunere legislativă europeană care vizează principiul subsidiarităţii, parlamentele naţionale trebuie să se pronunţe şi să îşi spună punctul de vedere pozitiv sau negativ şi în funcţie de modul în care toate parlamentele naţionale se raportează, o asemenea propunere poate merge mai departe sau poate fi respinsă. Pentru asta trebuie să existe un parteneriat între instrumentele guvernului, de specialitate, Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul de Externe, în primul rând şi sunt convins că prin parteneriatul pe care îl vom stabili între instituţia Parlamentului şi instituţiile Guvernului, prin cele două care coordonează, Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul pentru Afaceri Europene în subsidiar, dar şi ministerle care pot oferi suportul informaţional şi logistic pentru acest parteneriat, dumneavoastră să aveţi în timp real informaţia necesară pentru a vă putea pronunţa. Pentru că o asemenea iniţiativă legislativă europeană necesită informaţii naţionale de la ministerele de resort. Sunt convins că prin mecanismul pe care îl vom stabili, doamna preşedinte, în perioada următoare va fi unul din cele mai active din Europa, Parlamentul României şi prin colaborarea cu europarlamentarii noştrii de la Bruxelles, indiferent de formaţiunea politică din care provin, vom asigura o reprezentare corectă a intereselor României în Uniunea Europeană şi din perspectiva tratatului de la Lisabona.
Închei aici, această prezentare a principalelor priorităţi pe care Guvernul României le are în vedere în perioada următoare, solicitându-vă respectuos sprijinul dumneavoastră ca ele să devină realitate.
Vă mulţumesc

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Data: 02.02.2010
(sursa: http://www.guv.ro/)