Uneori Minciuna este atât de bine executată încât ajunge la nivel de artă. Cea mai vehiculată minciună din România este, fără doar şi poate...
Votul liber înseamnă democraţie!
Auzim peste tot acest slogan. Numai că acest slogan nu este lansat de filosofie, ci de partidele politice. Din păcate lucrurile nu sunt deloc aşa de simple, nu este îndeajuns votul. Am să explic de ce.
Sistemul schimbării politice generale a României prin vot funcţionează numai atunci când votul se întâmplă într-un sistem democratic funcţional. La noi însă, nici vorbă de aşa ceva.
Cum ar fi un sistem democratic funcţional?
Democraţia este centrată prin activitatea parlamentară. Conform Constituţiei, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii(art. 61)."
Politica României ar trebui să se facă în Parlament, puterea "politică" a ţării, şi să se execute de către Guvern, puterea "executivă" a ţări, procesul fiind urmărit, din punctul de vedere al corectitudinii juridice, de către Justiţie, puterea "judecătorească" a ţării.
Cu alte cuvinte poporul are voinţă politică suverană, o predă prin vot Parlamentului care o transpune în lege, care o predă Guvernului ce transpune legea în realitate obiectivă (sub observaţia politică a Guvernului şi juridică a Justiţiei) şi peste toată societatea Justiţia se asigură că legile sunt respectate.
Ce sunt partidele în acest mecanism?
Constituţia spune aşa:
"ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice
(1) Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
(2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei."
Observaţi? Constituţia nu se referă nici un moment la "pluralism" ca la mai multe partide, ea vorbeşte despre "pluralismul în societatea românească". Constituţia spune "exprimarea voinţei politice a cetăţenilor", nu vorbeşte nici un moment despre voinţa politică a partidelor. Partidele, ca asociaţie de cetăţeni, NU ARE VOINŢĂ POLITICĂ PROPRIE, politica unui partid trebuie să ia naştere PERMANENT ŞI DINAMIC din voinţa politică a membrilor de partid asociaţi.
Partidele politice nu au o putere specială, ele sunt pur şi simplu nişte asociaţii de cetăţeni. Un partid deţine cota indiviză a membrilor de partid din suveranitatea naţională. Dacă un partid are 100 de mii de membrii la 21 de milioane de locuitori, atunci ea deţine mai puţin de 0,5% din suveranitate. Dar pentru ca să deţină 0,5% din suveranitate, partidele politice trebuie să fie democratice.
Cum este un partid politic democratic?
Democraţia într-un partid începe cu declararea partidului la tribunal. Înscrierea unui partid, conform cu Legea Partidelor Politice ce formulează tehnic principiile constituţionale, are nevoie de anumite dimensiuni:
Art. 18.
(1) Pentru inregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucuresti urmatoarele documente:
a) cererea de inregistrare, semnata de conducatorul organului executiv al partidului politic si de cel putin 3 membri fondatori, care vor fi citati in instanta;
b) statutul partidului, intocmit conform prevederilor art. 10;
c) programul partidului;
d) actul de constituire, impreuna cu lista semnaturilor de sustinere a membrilor fondatori;
e) o declaratie privitoare la sediu si la patrimoniul partidului;
f) dovada deschiderii contului bancar.
De asemenea să stipulează şi condiţiile de desfacere a asocierii cetăţenilor...
Art. 46.
(1) Un partid politic se dizolva pe cale judecatoreasca in urmatoarele conditii:
a) cand se constata incalcarea prevederilor art. 30 alin. (7) si ale art. 37 (actual 40) alin. (2) si (4) din Constitutie, de catre Curtea Constitutionala, precum si ale art. 3 alin. (3) si (4) din prezenta lege;
b) cand scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicita ori contrara ordinii publice;
c) cand realizarea scopului partidului politic este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) cand partidul urmareste alt scop decat cel care rezulta din statutul si programul politic ale acestuia;
e) ca urmare a inactivitatii constatate de Tribunalul Bucuresti conform art. 47 alin. (1);
f) ca urmare a neindeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 si 2, constatata de Tribunalul Bucuresti conform art. 48;
g) ca urmare a aplicarii art. 26.
(2) Cererea de dizolvare se adreseaza Tribunalului Bucuresti de catre Ministerul Public si se solutioneaza potrivit normelor de procedura stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).
Art. 47.
(1) Inactivitatea unui partid politic se poate constata in urmatoarele situatii:
a) nu a tinut nici o adunare generala timp de 5 ani;
b) nu a desemnat candidati, singur sau in alianta, in doua campanii electorale parlamentare succesive, in cel putin 18 circumscriptii electorale.
(2) Pentru partidul politic aflat in oricare dintre situatiile prevazute la alin. (1) Tribunalul Bucuresti, la cererea Ministerului Public, va constata incetarea existentei sale, cu respectarea normelor de procedura prevazute la art. 26 alin. (2)-(4).
Art. 48.
(1) Neindeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 si 2, se poate constata cand un partid politic nu obtine la doua alegeri generale succesive un numar minim de voturi.
(2) Numarul minim necesar indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1 si 2 este de cel putin 50.000 de voturi la nivel national, pentru candidaturile depuse in oricare dintre urmatoarele scrutinuri: consilii judetene, consilii locale, Camera Deputatilor, Senat.
Ce concluzie se trage de aici? Partidele trebuie să deţină, ca o condiţie a existenţei, un program politic (unul care stabileşte doctrina partidului, nu are legătură cu aşa numitul "program de guvernare" vehiculat prin campaniile electorale) şi un statut care reglementează principiile, activitatea şi obligaţiile, drepturile şi limitele de acţiune ale membrilor de partid. Asocierea se face NUMAI pe baza unei afinităţi de voinţă politică a TUTUROR MEMBRILOR PARTIDULUI. Dimensiunea comună a voinţei politice, adică afinitatea, este definită de statut şi programul politic. NICI UN ALT CRITERIU de înscriere în partid nu trebuie să se suprapună parţial sau să înlocuiască afinitatea descrisă de programul politic şi statut pentru că afinitatea este ceea ce defineşte partidul şi leagă membrii de partid între ei.
Să vedem acum când anume activitatea unui partid politic devine incompatibilă cu scopul unui partid politic.
La litera a) se enumeră următoarele motive:
* Atunci când activitatea politică a partidului intră în contradicţie cu următoarea prevedere constituţională, "Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri."Litera g) se referă la...
* Atunci când activitatea politică a partidului intră în contradicţie cu următoarea prevedere constituţională, "Art. 40 - Dreptul de asociere (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale. (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise."
* Atunci când activitatea politică a partidului intră în contradicţie cu următoarea prevedere a Legii Partidelor Poltiice, "Art. 3. (1) Pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.(3) Este interzisa afilierea partidelor politice la organizatii din strainatate, daca aceasta afiliere incalca valorile prevazute la alin. (1). (4) Partidele politice nu pot organiza activitati militare sau paramilitare si nici alte activitati interzise de lege."
"Art. 26. (1) In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice. (2) In termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucuresti se va pronunta asupra acesteia. (3) Impotriva hotararii Tribunalului Bucuresti partea interesata poate face contestatie la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la data comunicarii hotararii. (4) Curtea de Apel Bucuresti se pronunta in termen de 15 zile de la inregistrarea contestatiei, iar hotararea sa este definitiva si irevocabila. (5) Hotararea definitiva si irevocabila de admitere a modificarii statutului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a."Cel mai important mi se pare însă că ar fi încetarea existenţei partidului atunci când nu-şi respectă STATUTUL şi PROGRAMUL POLITIC (litera d).
Ce este anormal la partidele de astăzi. Asocierea unor cetăţeni liberi induce o structură care, în loc să EXECUTE voinţa politică a tuturor membrilor de partid, întoarce sensul piramidei astfel încât o mână de oameni de la vârful partidului ajunge să hotărască pentru întregul partid, realizând proiecte în numele întregului partid, implicând partidul în numele întregului partid... fără să consulte decât formal, din când în când, partidul prin congrese sau întrunire asemănătoare. Iată cum o mână de oameni, în frunte cu doi sau trei lideri, sau chiar cu un singur lider, formal sau informal... vorbesc şi acţionează în numele a zeci de mii de membrii de partid. Democraţia partidului este distrusă. Mai mult de atât, aceste vârfuri autoritare în partid încalcă, fără nici o ruşine şi pedeapsă, statutul şi programul politic al partidului. Deşi în mod normal partidul ar trebui desfiinţat din acest motiv, instituţiile statului sunt practic blocate şi nici Ministerul Public, nici Curtea Constituţională, nu s-a sesizat până acum pentru a desfiinţa astfel un partid care încălcă regulile enumerate mai sus.
Iată prima problemă a lipsei de democraţie. Partidele Politice nu sunt asocieri democratice, ci oligarhice. Voinţa politică a membrilor de partid, cea care practic dă forţă politică partidului, este anulată şi înlocuită cu voinţa vârfului structurii "la vârf" a partidului.
Lucrurile nu se opresc însă aici.
Cum se transmite democratic voinţa politică a cetăţenilor în voinţă politică parlamentară prin intermediul votului?
Să spunem că societatea, din cauza evoluţiei factorilor sociali, necesită anumite ajustări. Consultând biblioteca legislativă, se constată că anual Parlamentul votează cam 400 de legi. Foarte multe legi în fiecare an, ceea ce denotă lipsa de profesionalism, legiferarea după ureche, lipsa de viziune pe termen lung şi... puteţi adăuga dumneavoastră pe lunga listă a lipsurilor elementele esenţiale ce se zbat în penurie prin beciurile partidelor politice. Din aceste multe legi, cam 20 de legi au o maximă importanţă în cei patru ani de mandat. În ultimul timp am putea observa legi importante precum Legea Educaţiei, Legea Sănătăţii, Cele patru coduri Juridice, Legea Electorală... şi aşa mai departe.
Majoritatea acestor legi nici nu au fost pomenite în mod explicit în campania electorală.
Cum ar trebui făcut. Politicieni (de la toate partidele politice) ar trebui să identifice necesitatea unor legi importante pentru România. Cu alte cuvinte ar trebui să facă o listă cu astfel de legi necesare. Până în campania electorală ar trebui să se facă o dezbatere publică asupra legilor, partidele politice având obligaţia de a ajuta cetăţenii să-şi definească o voinţă politică relativ la aceste legi. În campania electorală a alegerilor deputaţilor şi senatorilor, candidaţii ar trebui să vină cu proiectele legislative ale acestor legi, formulate în forma de depunere în parlament, fiecare după competenţa legislativă (după cum Senatul sau Camera Deputaţilor este cameră decizională).
Deci vom avea ceva de acest tip:
Legea 1 va avea variantele: A1, B1, C1...
Legea 2 va avea variantele: A2, B2, C2...
...
Legea n va avea variantele: An, Bn, Cn...
Cu alte cuvinte, fiecare candidat va avea o formulare proprie (nu neapărat unică) pentru aceste legi, adică vom avea Candidatul A cu legile A1, A2,... An
Cetăţeanul nu va alege între candidaţii A, B şi C, el va alege candidatul care are legile ce definesc cel mai bine voinţa sa politică. Cu alte cuvinte cetăţeanul alege iniţiativele legislative ce vor fi depuse ca iniţiative în Parlament (nimeni nu poate opri un parlamentar să depună iniţiativa, deci nu mai vorbim de posibilitatea de a nu putea îndeplini promisiunea electorală) şi apoi susţinute până vor ajunge (sau nu vor ajunge) lege. Astfel distribuţia voinţei politice exprimată de parlamentari în activitatea parlamentară este, conform legilor statisticii, aproximativ egală cu distribuţia voinţei politice a celor ce votează.
Acest lucru nu se întâmplă însă, cetăţenii nu primesc proiecte de legi pe care să le voteze... votează deci persoane cărora le cedează, în alb, fără mandat politic, voinţa lor politică. CEEA CE NU ESTE DEMOCRATIC.
Iată exprimată a doua problemă pentru care votul nu îndeplineşte democraţia, ci formează un sistem oligarhic care are "mână liberă" de la cetăţenii să fac ce vor cu legile şi în activitatea parlamentară.
Dar încă nu s-au terminat motivele de funcţionare non-democratică, abia suntem la început.
În activitatea parlamentară apare aşa numita "disciplină de partid". Parlamentarul nu poate vota aşa cum crede el de cuviinţă, măcar să se respecte voinţa apolitica a cetăţeanului şi "mandatul în alb dat pe încredere". Nu, votul parlamentarilor este dictat de la vârful partidului din care fac parte (adică cei câţiva puţini, dacă nu chiar o persoană) care decid cum se va vota în Parlament.
Observaţi deci că vârfurile partidelor politice fură o dată voinţa politică a partidelor politice de la proprii membrii de partid, dar mai fură şi voinţa cetăţenilor, pentru că "(de)lapidează" votul parlamentarilor.
Dar încă mai este...
Guvernul, în loc să fie EXECUTIV, îşi asumă în ziua de astăzi rolul de principal iniţiator al legilor (a celor ce ar fi trebuit să fie prezentate în campania electorală), de cele mai multe ori FURÂND dreptul Parlamentului de a dezbate aceste legi, angajând răspunderea guvernului şi bătându-şi joc de Programul de Guvernare pe care Parlamentul a acordat încredere Guvernului. Cum premierul este de regulă şi preşedinte de partid sau lider politic (caz în care acesta este oricum în subordinea unui şef de partid), înseamnă că aceasta FURĂ voinţa politică de la şefii celorlalte partide politice. Simţiţi cum se apropie lucrurile de statul totalitar? Simţiţi cum votul efectiv nu contează? Activitatea politică a Guvernului ar trebui să fie controlată de către Parlament, dar acesta votează după cum spune partidul, adică şefii partidului... or cel ce conduce Guvernul înmagazinează susţinerea unei majorităţi... deci Guvernul nu poate fi astfel demis din cauza subordonării politice. Încă un semn de anti-democraţie. Dacă preşedintele subordonează premierul şef de partid... Avem o dictatură totalitară oligarhică, la fel cum era şi pe timpul lui Nicolae Ceauşescu preşedinte al României.
ÎNŢELEGEŢI DE CE DEMOCRAŢIA NU SE POATE IMPUNE PRIN VOT?
Rugămintea mea este ca toată lumea care a citit, care a înţeles şi care este de acord cu ceea ce spune eu pe aici, să preia acest mesaj pentru ca cetăţenii să nu mai fie minţiţi de mesajul politic: VOTUL ÎNSEAMNĂ DEMOCRAŢIE.
ROMÂNII TREBUIE SĂ APERE DEMOCRAŢIA, SĂ O INSTITUIE, ŞI APOI SĂ VOTEZE DEMOCRATIC.
Dar mai ales...
CETĂŢENI, NU MAI SLUJIŢI LIDERILOR.
EI TREBUIE SĂ VĂ SLUJEASCĂ PE DOMNIILE VOASTRE,
NU DUMNEAVOASTRĂ PE EI
EI TREBUIE SĂ VĂ SLUJEASCĂ PE DOMNIILE VOASTRE,
NU DUMNEAVOASTRĂ PE EI
IEŞIŢI DIN SLUJBA STATULUI TOTALITAR
27 comments:
Bibliotecaru...multumesc ptr sfaturi,am citit nu acum, ci atunci cand ai scris articolul...chiar daca nu comentez sa sti ca citesc totul. In ultimul timp aproape ca jurasem ca nu mai merg la vot...pai daca eu nu merg si nu votez cu cine vreau eu...votul meu nu se numara printre acele furate? Stiu cum functioneaza aproape totul. Asta este parerea mea ...trebuie sa ne prezentam toti la vot atunci cand sunt alegeri. Sa ai o seara frumoasa si linistita...daca pe vremurile astea pot fi seri linistite.
@ gabriella
Trebuie mers la vot, dar între voturi trebuie cerută democraţia. Nu uitaţi că implicare înseamnă poate şi candidatura pentru o poziţie în stat. Funcţionarea democratică a statului poate reprezenta un obiectiv pentru un "apolitic" candidat la preşedinţie. Totul este ca cetăţenii să înţeleagă, să provoace, să ceară şi să susţină interesul lor şi nu interesul altora. Puţini înţeleg că susţinând persoane şi partide de fapt oferă gratuit votul şi susţinerea unor oameni care bagă beneficiul în buzunar. Dacă 10 milioane de români ar urmării numai interesul propriu... atunci deja ar fi altceva, politicienii nu ar mai putea face orice prin ţara asta, ar trebui să funcţioneze democratic şi să ţină seama de 10 milioane de cetăţeni.
@Bibliotecarul: hmm, m-am uitat la filmulet. Cred ca extremele ar fi Libertate si Siguranta. Ma rog, tipul ii spune tiranie, dar politicienii o prezinta mai frumos ca siguranta. Cu cat renunti la mai multa libertate, cu atat iti promit ei mai multa securitate: tu le dai lor banii si se ocupa ei sa ai mancare, caldura, etc. :D.
Libertatea absoluta o ai probabil in padure, dar siguranta tinde spre 0, iar la polul opus, cineva te hraneste, iti asigura adapostul, paza si tot ce vrei, dar esti complet dependent, ca un copil.
Am senzatia ca majoritatea romanilor sunt dispusi sa renunte la destul de multa libertate pentru un minim de siguranta. Cred ca e lipsa de incredere in fortele proprii.
@ vib
Păi tocmai acest lucru şi spune filmuleţul. Politica dispune vectorii sociali în contradicţii, stânga vs dreapta, stat paternal vs stat minimal, Putere vs Opoziţie.
Democraţia nu înseamnă captarea politicii într-un astfel de sistem antagonic, ci instituirea unui stat servitor, care să servească poporului.
Pentru că politica promite beneficii şi drepturi, libertăţi, avantaje când nu este "la butoane" şi devine tiranie când ajunge "la butoane". Politica numai în aparenţă oferă libertate dar sfârşeşte permanent în tiranie.
Acolo se spune că cetăţenii trebuie să se extragă sistemului construit de politică menit să supună cetăţeanul şi să supună politica în slujba poporului. În momentul în care politicianul va intra în partid şi în slujba statului pentru popor şi nu pentru a face binele unui interes paralel structurii statului menit să satisfacă nevoia partidelor, lucrurile se vor schimba.
Am citit undeva, nu mai ştiu unde, că dacă o organizaţie menită să servească poporului este îndeajuns de mare, atunci ea va ajunge să consume mai multă resursă decât oferă poporului, adică toată energia lor se concentrează asupra propriei structuri de interese, fără să mai ofere nimic în afara ei. La fel sunt astăzi partidele, ele consumă resursă şi interes de partid atât de mult încât nu mai rămâne nimic pentru cetăţeni.
@Bibliotecarul: "În momentul în care politicianul va intra în partid şi în slujba statului pentru popor".
Romanii pe care ii cunosc eu in primul rand sunt preocupati sa aiba un loc caldut, si abia apoi se intreaba daca au voie sa comenteze (sau daca asta nu le pune in pericol locul caldut).
Romanii pe care ii cunosc eu sunt in general educati sa se asigure ca au ce pune in farfurie si sa taca din gura daca au realizat chestia asta.
Ce sa ma astept de la politicieni? "Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie". Nu stau sa judec, dar am senzatia ca natiile mai prospere au pus libertatea inaintea farfuriei. Si pana la urma au ajuns si cu farfuria mai plina ca noi. Insa ma gandesc ca mie imi e usor sa spun asta in zilele noastre, nu am nici rusi, nici turci, nici pe altii pe cap. Insa parca nu reusim sa trecem de etapa asta care ne-a ajutat sa supravietuim. Tiranii straini ii inlocuim cu surogate autohtone. In speranta unui loc caldut :D.
@ vib
Nu e de ruşine să cauţi un loc călduţ, eu nu am de ce să "cert" pe cei care caută un loc călduţ... dar să nu-l caute în politică. Există locuri călduţe şi într-un notariat de exemplu, într-o firmă... şi aşa mai departe. Să rămână politica pentru cei care, cuprinşi de un idealism naţional, vor să-şi sacrifice locul călduţ pentru a face ceva pentru ţară şi popor.
@Bibliotecarul: Nu stiu daca ai auzit de Thomas Sowell. Oricum, omul spunea intr-o discutie cu o doamna foarte socialista de felul ei (Francis Fox Piven) :): "Discutam despre rezultate la care speram sau despre procese pe care le declansam?"
Uite aici: http://www.youtube.com/watch?v=26QxO49Ycx0
Discutia lor este despre egalitatea in societate, deci alt subiect. Totusi ideea e aceeasi: conteaza metoda prin care incerci sa ajungi la un rezultat? Scopul scuza mijloacele? Pentru ca aud de 22 de ani ca in politica trebuie sa vina oamenii potriviti. Asta spune toata lumea si toate partidele produc la fiecare alegeri oameni.. potriviti. Sa stea departe nepotrivitii... Rezultatul conteaza, dar cum gasesti oamenii aia potriviti nu.
E ca si cum ai un ciolan mare si trebuie sa alegi dintre maidanezii care roiesc in jurul lui pe cel mai potrivit sa fie caine de paza la ciolan. Mi se pare firesc ca o centralizare masiva de putere politica si economica produce o atractie nefireasca pentru cei sedusi de ea. Se intampla peste tot in lume si e povestea omenirii. Intrebarea corecta ar fi: care este metoda cea mai buna prin care pot selecta cainele de paza care sa nu sara la ciolan cand nu sunt atent?
S-au scris o groaza de carti pe tema asta, sunt tot felul de teorii. Eu deocamdata inclin spre cea liberala: mananc cat pot eu din ciolan si las doar un pic drept tentatie pentru maidanezi. Nu imi mai pasa daca sar pe ciolan, oricum l-a lasat atat de mic cat sa nu imi pese. Nu mai trebuie sa fiu atent la caini, imi pot vedea de treaba, de gasit ciolane. Bineinteles, ma voi alege cu un pekinez de paza mai dezinteresat deci va trebui sa ma protejez in buna masura singur. Insa eu am incredere in mine, nu prea am nevoie de caini de paza, de persoane "potrivite" care sa ma apere si sa ma ghideze si in acelasi timp sa nu profite de mine.
Insa eu sunt o minoritate :D. Majoritatea romanilor pe care ii cunosc lasa maidanezul curent sa smulga un ciolan din ce in ce mai mare pentru a avea pe ce sa se bata. In paralel, "stapanul" moare de foame. Ma rog, eu cred ca singura solutie comoda si corecta este descentralizarea: mai multa putere economica si politica in mana cetateanului.
Există o problemă cu regula "cel mai rapid pistolar ia de la cel mai puţin norocos ce zace mort în colb"... toţi se fac pistolari, ca să aibă o şansă, şi nimeni nu mai produce nimic. La un moment dat nu mai există o miză a duelului şi toată lumea moare de foame.
Astfel de "experimente intelectuale" funcţionează cât timp sunt puţini pistolari şi destui fraieri de la care pistolarii pot lua. Dar sistemul ăsta nu poate funcţiona la nesfârşit. În cele din urmă şi pistolarul va muri de foame pentru că nimeni nu va mai produce ceva bun de consumat.
Sistemul social nu trebuie să organizeze numai un consum echitabil, dar trebuie să îşi limiteze cumva judicios consumul pentru a nu exista un timp limită de expirare a resursei. Dacă societatea nu este dimensionată astfel încât să funcţioneze indefinit, aşa cum stă bine şi unui lanţ trofic în natură ce se auto-generează fără a se consuma în timp, ea nu se poate auto-reproduce şi dispare. Problema capitalismului (a pistolarului despre care vorbeam mai sus) este că bunăstarea se face pe baza unui supraconsum, adică există un consum care nu se poate apoi auto-reproduce. În lanţul trofic asta ar însemna că leul omoară 10 bivoli şi mănâncă numai unul... la un moment dat bivolul va dispărea, evident atunci va dispărea şi leul. De ce? Pentru că fie şi dacă vede că bivolii sunt în pericol de dispariţie, va ucide cum s-a obişnuit, 10 pentru unul mâncat, nu va face niciodată foamea ca să lase timp bivolilor să se înmulţească cât timp există fie şi un bivol bun de mâncat.
Aceasta a fost şi problema cu capitalismul românesc post revoluţionar. Foarte mulţi au prăduit 10 dolarii ca să câştige unul şi s-a ajuns la fundul sacului. Acum se secătuieşte forţa economică a serviciului ce statul trebuie să-l acorde cetăţeanului pentru ca cineva să ia 1 dolar din cei 10 "secătuiţi".
Nu ştiu dacă m-am făcut prea bine înţeles.
@Bibliotecarul: Nu imi dau seama daca discutam despre aceeasi chestie :). Daca la treaba cu pistolarii te gandesti la siguranta fizica si a proprietatii, eu cred ca acestea justifica in totalitate existenta unui stat. Principalul rol al statului este in opinia mea definirea si asigurarea proprietatii private si a sigurantei fizice si psihice a cetatenilor (contra amenintarilor interne sau externe). Urmeaza alt rol la fel de important: instituirea si protejarea unui cadru legal care sa asigure egalitatea sanselor tuturor agentilor economici (nu tarife vamale, nu bailout-uri, nu subventi, nu scutiri de taxe, nu salarii minime, nu asociatii profesionale care jupoaie consumatorul, nu sindicalisti care isi fac bine doar lor, nu diplome, certificari, drepturi de exploatare sau licente, nu dotari minime sau conditii minime). Mai simplu: cat mai putine reguli care impiedica un agent economic sa intre in competitie. El si clientul stabilesc ce inseamna minim si care e pretul corect.
Nu cred ca statul poate organiza un consum echitabil. Dumnezeu nu a facut lumea asa. Ne-a dat posibilitatea de a ne face rau. Nu poti intelege economisirea daca nu vezi efectele risipei. Nu poti aprecia cinstea daca nu simti efectele minciunii. Statele nu invata, oamenii invata. Nu poti gandi un sistem regenerabil in care oamenii nu pot vedea si prapastia. Problema capitalismului de cumetrie (crony capitalism) pe care il avem si noi, si SUA, si o groaza de alte tari este aceeasi cu problema comunismului: lipsa de transparenta, de informatie. Aici cred ca ar trebui sa intervina statul cumva: sa ne informeze pentru a putea lua cea mai buna decizie in conditiile unei piete libere. Cum iti scrie pe pachetul de tigari ca sunt daunatoare, dar tu iei decizia daca merita banii sau nu. Tu, in calitate de om daruit cu liber arbitru de Dumnezeu, hotarasti in deplina cunostinta de cauza a efectelor actiunilor tale.
O piata libera nu poate functiona intr-un mediu netransparent. Domnul J. Stiglitz a castigat un premiu Nobel pe tema: piete cu informatie asimetrica. Abordeaza subiectul "information economics": http://en.wikipedia.org/wiki/Information_economics.
Ar mai fi multe de spus, dar ma lungesc prea mult. In concluzie: cred sincer ca mecanismele pietei libere pot ajuta mai bine pe cei saraci si dezavantajati in comparatie cu interventia statului. Trebuie cat mai multa transparenta pentru asta. Centralizarea resurselor si deciziei ajunge sa inhibe informatia in interesul administratorilor. Birocratii nu pot elimina relele din lume, societatea civila poate. Oamenii nu pot deveni mai responsabili daca nu sunt constienti de efectele actiunilor lor. Dumnezeu a facut lumea asa, nu putem fi mai destepti ca el :).
@Bibliotecarul: am uitat ceva :D. Exista conceptia ca lipsa de reglementare a pietei financiare din America a dus la criza actuala. Ceea ce nu stiu multi este ca Federal Reserve este un organsim de tehnocrati infiintat in 1913 care tipareste dolarii. Din 1913 si pana in 2009 nu a fost auditat de guvernul american :). Transparenta 0. In esenta este un furnizor de "marfa" monopolist care este influentat "clientii" sai: un cartel de banci. Si a tiparit foarte multa "marfa", dar nu s-a reflectat in inflatie pentru ca exista o cerere masiva din afara Americii pentru dolari (nu in mica masura din partea Chinei). S-a reflectat insa in pretul in dolari al caselor. Cartelul de banci a reusit sa puna mana pe o mare parte din ele, prin executare silita, dand la schimb hartie verde tiparita de tehnocratii care trebuiau sa controleze toata magaria asta in numele poporului :). Caz clasic as zice: birocrati/tehnocrati, lipsa de transparenta si cartel. Solutia? Ori intoarcerea la etalonul aur, si atunci nu mai ai nevoie de tehnocrati - dar ar fi cam dificil sa gasesti atata aur :). Ori o cat mai mare transparenta in privinta hartiei verde: populatia sa stie cum se produce hartia verde pentru care isi cedeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor.
Bineinteles ca Fed-ul a protestat impotriva cererii de transparenta :) adoptata in Congresul american :): http://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Transparency_Act#Reception. Initiatorul este Ron Paul, un tip foarte liberal, care din 1983 si pana acum spune aceeleasi lucruri. O chestie rar intalnita la politicieni :)).
La inceput spune o chestie foarte misto: http://www.youtube.com/watch?v=evYwPJUY_cc -> "nu este o putere mai mare decat puterea asupra banilor".
Eu ma gandesc cu teama pe cine vor "proteja" BNR-ul, CSA-ul, OPC-ul peste 100 de ani :D. Tehnocratii nu ne pot proteja, singura noastra protectie o constituie transparenta, informatia si puterea de a decide liber asupra proprietatii noastre. Intr-un stat social nu poti musca mana care te hraneste.
@ vib
Pistolarul este cel care are capacitatea de a prelua bunăstarea altuia. Societatea despre care vorbiţi consolidează averile, creează o societatea condusă de acele topuri de bogaţi. Banii în sine nu ar trebui să contribuie la o valoare umană sau socială, şi totuşi o fac. Dacă mai şi absolutizăm dimensiunea banilor care înlocuieşte valoarea morală...
Iată, în România după revoluţie toată lumea se privatiza. Fiecare făcea câte un firmă care ba făcea dozatoare, ba făcea PET-uri, ba făcea sucuri, ambala griş... După un timp însă aceşti producători s-au transferat spre zona comerţului şi serviciilor, producători mici au dispărut înghiţiţi de producătorii internaţionali mari. Apoi şi comercianţii mici au fost înghiţiţi de comercianţii internaţionali mari. "Pistolarii" înghit pe toţi ceilalţi iar "ceilalţi" nu pot decât să dispară.
Dacă statul s-ar limita, aşa cum spuneţi, la proprietatea privată şi egalitatea de şanse... restul de ce mai plătesc taxe şi impozite? Cei mai mulţi bani vin din TVA nu din impozitul pe profit. Oamenii obişnuiţi sunt cei care fac statul funcţional şi tocmai ei sunt cei mai nesiguri. Din cele mai vechi timpuri simpli cetăţeni plăteau dările care ajungeau la senior.
Consultaţi bugetele. Armata, poliţia, legiferarea... nu sunt cea mai importantă parte din bugetul consolidat. Cele mai importante părţi sunt dimensiunile sociale şi medicale, cele plătite prin contribuţii.
Ministerul Apărării are cam 5 miliarde lei, Ministerul de Interne e cam 8 miliarde.
Iată, ne apărăm mai mult de 21 de milioane de români decât ne apărăm de 5-6 miliarde de străini.
@ vib
Îmi oferiţi o lectură colaterală prea bogată. Mi-ar trebui o lună să studiez toate acele trimiteri.
@Bibliotecarul: "Cei mai mulţi bani vin din TVA nu din impozitul pe profit." si "Armata, poliţia, legiferarea... nu sunt cea mai importantă parte din bugetul consolidat. Cele mai importante părţi sunt dimensiunile sociale şi medicale, cele plătite prin contribuţii."
:) pai tocmai ai demonstrat ce spuneam eu. Ca birocratii iau mult cu forta si dau din ce in ce mai putin inapoi. Birocratii sunt pistolarii. Solutia evidenta este eliminarea TVA-ului si a multor forme de reguli, regulamente si protectii. Oamenii au trait si inainte de TVA. Si erau mai liberi, mai responsabili si apreciau adevaratele valori. Acum platim cam 50% din munca noastra la stat. Cam asta e gradul de libertate. Care e gradul de siguranta?
Pistolarii aia nu au cum sa ajunga proprietari pe tot intr-o piata in care esti informat si liber sa alegi: efectiv alegi sa nu mai cumperi de la ei sau nu le mai vinzi. Societatea se echilibreaza singura daca esti liber sa decizi in legatura cu proprietatea ta.
Lupta cu lacomia si vanitatea este o lupta pierduta. Am auzit doar de 4 oameni care sa le fi invins: Buddha, Iisus, Ghandi si Papa Ioan Paul al-II-lea. Lor le-as da banii sa ii administreze :). Realitatea este ca avem o singura forma de aparare: informatia, transparenta in legatura cu noi si cu lumea din jurul nostru. Asta a aduce bunastare individuala si colectiva. Lupta cu lacomia si vanitatea reprezinta energie pierduta pe necunoasterea firii umane. La final invarti aceeasi roata.
@ vib
Păi cum erau vremurile despre care vorbiţi, "Oamenii au trait si inainte de TVA. Si erau mai liberi, mai responsabili si apreciau adevaratele valori."? Le puteţi descrie un pic?
@Bibliotecarul: le-am descris in textul ala :). Daca vrei detaliez: taranul roman, proprietar de pamant, cu frica lui Dumnezeu si cu respect si solidaritate fata de vecin. Nici un birocrat nu il obliga sa faca o claca cu ceilalti cand trebuiau sa faca ceva in comun. Intelegeau ca trebuie sa faca asta in interes comun. Nefortati de nimeni. Un micro-socialism care chiar merge. Cand nu te simti obligat de vreun birocrat.
@ vib
Stimate domn,
Când în istoria României s-a întâmplat situaţia pe care o descrieţi?
@Bibliotecarul: destul de rar din pacate. Cred ca secolul XV ar fi un exemplu. Probabil ai auzit de razesi sau de mosneni. E al naibii de mult inainte de TVA, recunosc :). De asta nici nu cred ca e corect sa critic prea mult romanii cum am mai vazut prin alte locuri. Efectiv nu poti institui liberalismul cand te aflii mereu in stare martiala. Insa acum chiar avem oportunitatea sa nu ne mai gandim la farfurie si sa ne gandim la libertate. Si noi continuam sa asteptam niste ingerasi care sa ne conduca... ne-am invatat condusi si administrati de altii.
@ vib
Secolul al XV-lea, răzeşi şi moşneni... asta înseamnă Ţara Moldovei. Răzeşii sau moşnenii erau soldaţi împroprietăriţi de domnul pentru a apăra hotarele. Din câte îmi aduc eu aminte (nu mai verific aşa că luaţi-o cu rezerve), marele latifundiar, boierul, da pământ acestor răzeşi pe la marginea hotarului astfel încât, în cazul năvălitorilor, ei să-şi apere avutul cu sabia în mână apărând, indirect, şi pământul moşierilor. Este adevărat, aceştia nu plăteau taxe şi impozite în bani, evident însă că îndeplineau serviciul militar (şi încă pe banii lor, că era nevoie de cal, sabie, haine de război... nu era tocmai ieftin), deci tot nu aveau pământul gratis. Şi război pe vremea aia în Moldova... cât cuprinde, unguri, polonezi, otomani, ruşi, tătarii...
În plus ei nu erau chiar ţărani, ci un fel de boieri mai micuţi. Ţăranii, cea mai mare parte a locuitorilor (nu erau totuşi cetăţeni) pe vremea aia nu o duceau deloc bine.
Eu credem că mă trimiteţi pe la comuna primitivă, epoca de piatră, omul preistoric... :D
@Bibliotecarul: daca ma pui sa caut exemple de liberalism in Romania o sa imi pierd eu o luna prin colaterale :)). Cum spuneam, legea martiala nu prea te lasa se te bucuri de el si sa il apreciezi. Noi nu avem cultura asta.
Oricum, nu sunt anarhist si nici nu cred in comuna primitiva. Inteleg ca libertatea costa, dar eu cred ca ma costa mai putin decat securitatea promisa de guvern. Vreau mai multa libertate de decizie si economica decat imi ofera Romania acum.
Ai spus ca politicienii ar trebui sa isi caute un loc caldut in alta parte. E bine ca stim unde vrem sa ajungem, dar daca nu stim drumul, metoda, eu cred ca o sa fie al naibii de dificil sa ajungem acolo. Eu am descris "poteca" mea: descentralizarea economica si politica, libertatea de a fi solidar, sau nu, dupa fibra morala a fiecaruia. In felul asta cred eu ca locul nu mai e asa caldut.
Probabil avem opinii diferite despre drumul asta. Ceea ce e perfect normal luand in considerare diversitatea caracterelor si a experientelor. Important e sa existe comunicare.
@ vib
Nu asta vă spuneam şi eu? Această ipoteză a domniei voastre nu poate duce la o societate stabilă.
Eu nu am spus că politicienii trebuie să-şi caute un loc călduţ în altă parte, eu am spus că cine doreşte un loc călduţ să-l caute în altă parte.
E bine ca atunci când vă gândiţi la o idee să nu vă limitaţi la "feliuţa" de interes, ci să o dezvoltaţi la nivelul întregii societăţi, la nivelul istoriei viitoare, prin prisma evoluţiei şi stabilităţii.
@Bibliotecarul: Stabilitate, securitate... suna cam la fel. Cam de aici am plecat :). Eu vreau mai multa libertate si am incredere ca pot gestiona mai multa instabilitate economica. Cine nu poate... sa vina sa imi ceara cu frumosul, sunt un tip rezonabil si intelegator. Nu suport insa sa mi se impuna. Si cred ca evaziunea fiscala de care se plange guvernul arata exact gradul de revolta surda pe care il resimte societatea romaneasca la birurile luate de dragul ... stabilitatii sociale :D. Cred ca si tu, daca ti-ar lua cineva din buzunar cu forta, orice motiv ar invoca, te-ai simti cel putin neconfortabil. Asta cu stabilitatea o pune pe tapet si Boc in ultima vreme :D. Nevoia de stabilitate si siguranta o simt cei care nu cred ca si-o pot asigura singuri.
In legatura cu "feliuta", eu cred sincer ca mai putine reguli si restrictii, in paralel cu mai multa informatie si transparenta, ar ajuta in primul rand paturile mai dezavantajate ale societatii. Cei mici beneficiaza cand oferta si cererea sunt cat mai diversificate si competitia e cat mai libera si transparenta. Daca m-as gandi doar la mine as incerca sa intru undeva in birocratie :D. Am multe rude intr-un orasel agricol-monoindutrial din judetul Vaslui, un orasel sarac intr-un judet sarac. Vad trimestrial efectele unei birocratii impovaratoare care blocheaza accesul investitorilor, ajuta si protejeaza carteluri locale (care de multe ori exploateaza si isi impart angajatii ca pe serbi) si nu ofera serviciile pentru care sunt taxat eu intr-un oras mai bogat. In numele solidaritatii bineinteles. O birocratie puternica nu este solutia, pentru mine e clar. Putem polemiza cat vrei, dar vad frecvent bunastarea adusa de o piata cat de cat libera si mai informata dintr-un oras marisor, si saracia si discriminarea impuse de birocratie acolo unde nu exista competitie si informatie. E stabila rau treaba pe acolo, au ramas in anii '80 :D...
Ma rog, fiecare cu experientele lui si cu opiniile lui :). Toata tevatura a plecat de la altceva: "eu am spus că cine doreşte un loc călduţ să-l caute în altă parte." Cum ai impune tu asta? Ne bazam pe bunul simt al celor care vor un loc caldut sa nu se duca in politica? Ai in vedere o metoda? Nu de alta, dar am tot vorbit de a mea, am inteles ca nu esti de acord si am receptionat si argumentele. Insa ma intereseaza si alte metode. Sunt un tip care vrea informatie :D.
@ vib
Eu cred că ar trebui să reluăm problemele de la început şi să construim o filosofie de după războiul rece. Sigur, nu noi doi, ci omenirea în general.
Începutul filosofiei este să realizăm profund că suntem o comunitate de oameni şi trebuie să ne înţelegem. Prima societate condusă de un sistem instituţional a fost bazată pe scrierea divină a celor 10 legi biblice, respectiv, cu totul, 17 versete din biblie. De atunci regulile au crescut până s-au format adevărate biblioteci cu ele. Problema legilor este că se tot adaugă una alta funcţie de cum este interesul de moment.
Până la urma asta înseamnă apocalipsul, disoluţia lumii aşa cum o ştim astăzi şi revenirea la vechea lume.
@Bibliotecarul: Am inteles. Hi hi, esti mai pesimist ca mine in legatura cu omenirea contemporana.
@ vib
Cine suflă şi-n iaurt este nefericit, dar ferit de surprize.
MANIPULAREA CETĂŢENILOR PERSISTĂ! De ce?
http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/partidul-poporului-a-fost-ini-iat-pentru-a-aplica-legea-cojocaru
Nu te cred .Şi nu e nici poezie !
Fenndcă , jos cu litere mici,.... mici,..., scrie"© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare."
Eu nu cer să mă credeţi, au vă sugerez să aveţi certitudini. Nu certitudinile mele, ci certitudinile domniei voastre. Acestea sunt concluziile mele. Cercetaţi, studiaţi, raţionaţi şi... aveţi propriile certitudini. Ceea ce nu vă sugerez este tocmai să credeţi pe alţii pe cuvânt, fără să cercetaţi. Nu e o problemă dacă dumneavoastră consideraţi că este invers decât spun eu, dar să fie o certitudine bazată pe ceva şi nu pe ceea ce vă spune cineva că trebuie să credeţi.
Post a Comment