Eminescu despre "astăzi" în Scrieri Politice

---

Afară de ceeace creiază arbitraritatea omului, nu există nimic în lume ce n'ar trebui să fie cum e. Cauza acestei trebuinţe e raţiunea lui de a fi şi aceasta trebue să fie neapărat o raţiune, nu o combinaţiune răutăcioasă ori exaltată, ci un rezultat neapărat, neînlăturabil al unei cauze anterioare, asemenea cum din calculul cert a două cifre certe ese un rezultat neapărat, ce nu se poate schimba fără amestecarea unui element arbitrar ori neraţional. Acest element arbitrar, neraţional şi de aceea barbar, e asemenea săbiei lui Brennus din cumpăna cu aur.

(http://www.angelfire.com/me/ik/links.html)

Să vedem raţiunea de a fi a dualismului. Sunt cauze ce au trebuit să-l producă; sau această formă e numai o ficţiune diplomatică, o variantă a eternului "divide et impera", o formă arbitrară, care să nu rezulte din ideea ce naturalmente o conţine în sine materialul ei - popoarele?
Condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e ca să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor unui popor - şi tocmai de aceea dreptul de a formula acele trebuinţe în articole şi paragrafe este, după spiritul timpului nostru, al popoarelor. Un popor - oricum ar fi el - are dreptul de a-şi legiui trebuinţele şi transacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într'un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi. Alt element străin, esenţial diferit de al lui, nu- i poate impune nimica; - şi dacă- i impune, atuncia e numai prin superioritatea demnă de recunoscut a individualităţii sale, cum, de ex., au impus Francezii Românilor. E o influenţă pacinică, pe care cel pasiv o primeşte cu bucurie, cu dispreţul său propriu, fără de a judeca cum că din asta poate să nască nenorocire pentru el.

(http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-7700-83-4/Mihai-Eminescu__Scrieri-politice)

Al doilea mod de a impune e acela de a face din principii transcendente, din credinţe ale omenirii, mijloace pentru scopuri de altă natură. Astfel preoţimea evului mediu explica evangeliul astfel, încât făcea ca popoarele săi îngenunche şi sub jugul unui rege rău; astfel credinţa cea adâncă către unitatea Austriei şi către tron a fost cauza indirectă, deşi principală, care i-a făcut pe Români să primească tăcând, cu o rezistenţă mai mult pasivă, umilirea dualismului.

(http://www.energetictgjiu.ro/mihai-eminescu/)

Al treilea mod e cel mai simplu, deşi cel mai greu şi mai nedrept. Ţi-arogi cu insolenţă drepturile altuia site susţii în proprietatea lor prin puterea brută, proprie ori străină.