Sănătate şi la... ambulanţă

---

Eu chiar nu mai pricep ce doreşte preşedintele să spună.

COMUNICAT DE PRESĂ
(11 ianuarie 2012)

REF: Declaraţie de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut miercuri, 11 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezentăm textul acesteia:

“La Mulţi Ani! E prima dată când ne vedem anul acesta. O să îl rog pe Valeriu să îmi facă un serviciu. Pentru dumneavoastră, pentru fiecare dintre dumneavoastră şi pentru cei care sunt în studiourile din televiziunile dumneavoastră, am un cadou, la început de an. Este capitolul cu Serviciul de Urgenţă, din noua Lege a sănătăţii. Şi îl rog pe Valeriu să vă distribuie la toţi, poate le duceţi şi în redacţii. Şi cei care vor intra în dezbateri legate de Serviciul de Urgenţă să vorbească în cunoştinţă de cauză. Deci în acest capitol nu veţi găsi nicio referire la privatizarea Ambulanţei de stat sau la privatizarea SMURD. Aş putea să vă las cinci minute să citiţi cele patru pagini, dacă aveţi nevoie, dacă nu, mă puteţi crede pe cuvânt, să verificaţi pe urmă. Bun, introducerea răutăcioasă a fost deja făcută. Ca atare, putem continua. Dar v-am pus la dispoziţie capitolul Urgenţe din proiectul de lege. Este şi pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Vă asigur că după conferinţa de presă, fără a mă interfera Guvernului, acest proiect de lege va fi pus şi pe site-ul Preşedinţiei (Găsiţi aici PROIECTUL DE LEGE PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA ), nu pentru a muta discuţia aici, ci pentru că pare a fi un site mai accesat decât cel al Ministerului Sănătăţii. Şi oricine va vrea să facă un link înspre site-ul Preşedinţiei pentru a vedea proiectul Legii sănătăţii va putea să îl facă şi, în acelaşi timp, va găsi şi raportul Comisiei prezidenţiale pe sănătate şi va putea constata deficienţele sistemului ( Gasiti aici Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniul sanatatii publice din România intitulata "Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetateanului"). De ce s-a implicat Preşedinţia în acest proiect? Dintr-un motiv simplu. Unul din angajamentele mandatului meu a fost legat de modernizarea statului şi s-a făcut legislaţia necesară în domeniul justiţiei, fie că vorbim de Coduri, fie că vorbim de Legea micii reforme, fie că vorbim de Legea răspunderii magistraţilor, care, Slavă Domnului, astăzi a trecut de Curtea Constituţională sau de Legea de promovare a magistraţilor la Înalta Curte. Dar în acest proces de reformă a statului a intrat şi noul Cod al Muncii, tot în baza unui raport al unei comisii prezidenţiale legată de situaţia socială, tot în acest proces a intrat şi noua Lege a educaţiei, care este tot rezultat al unui diagnostic şi al unor abordări ale unei comisii prezidenţiale, modificările la legea patriomoniului tot în urma unui raport al unei comisii prezidenţiale şi am ajuns şi la sănătate.

După cum ştiţi, a existat o comisie prezidenţială formată, ca şi toate celelalte, din specialişti neutri, dar de mare prestigiu - şi puteţi intra pe site-ul Preşedinţiei să vedeţi numele celor care au făcut parte din comisia prezidenţială. Pe urmă, preşedintele comisiei a fost rugat ca împreună cu un colectiv să transfere într-un proiect, în nişte idei, ceea ce s-a constatat în raportul de diagnostic al sistemului de sănătate. Şi în calitate de preşedinte al Comisiei prezidenţiale şi responsabil al echipei care a redactat proiectul de lege a sănătăţii a fost profesorul doctor Cristian Vlădescu, profesor universitar şi în momentul de faţă este unul din marii specialişti pe medicină administrativă. El a fost însoţit de profesori universitari de la universităţile din Cluj, din Iaşi şi multe alte personalităţi neangajate politic. A fost un efort de patru ani pentru ca această lege, în proiect, să poată fi lansată în dezbatere publică. A durat mai bine de un an redactarea raportului diagnostic, cu concluziile şi pe urmă s-a trecut, într-o echipă multidisciplinară, la redactarea unor idei de construcţie a unei legi care au fost puse la dispoziţia Ministerului Sănătăţii şi trebuie să vă spun că s-a lucrat şi cu specialişti din Ministerul Sănătăţii. Ca atare, mi-e foarte greu să înţeleg furia împotriva acestei legi, în loc să fie o dezbatere. Sigur, furia pleacă de la dezinformare.

Nimeni nu-şi pune problema privatizării sistemului de ambulanţă, nimeni nu-şi pune problema privatizării sistemului SMURD. De altfel, ar fi şi ridicol. Numai dacă aţi avea câteva informaţii. Spre exemplu, foarte puţini ştiu cum funcţionează SMURD. El este parte a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, sunt cei cu descarcerarea, care au propriile lor echipamente şi propriile lor maşini şi cei cu salvările SMURD, care toţi sunt pompieri. Ca să ne înţelegem, nu discutăm de vreo unitate a Ministerului Sănătăţii, discutăm de o unitate militarizată. Cine poate gândi militarizarea coloneilor, căpitanilor, maiorilor, locotenenţilor şi a subofiţerilor de pompieri? (băgaţi de seama că coloneii... până la subofiţeri nu pot di militarizaţi) Deci, SMURD este o unitate care face parte din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, este alcătuită din pompieri profesionişti şi toţi sunt calificaţi ca paramedici, adică ştiu să dea primul ajutor, dar nu să facă intervenţii complicate. Pentru asta intervine serviciul de salvare. Deci, cei care au proiectat ideea privatizării SMURD n-au făcut decât să dezinformeze populaţia şi au încercat să creeze o barieră legată de dezbaterea publică privitoare la noua Lege a sănătăţii. Probabil, sunt interese gigantice în neadoptarea unei noi legi a sănătăţii. Aş putea să vă mai spun un lucru, care n-aş vrea să alarmeze pe nimeni. Să ştiţi că pompierii de pe salvările SMURD, cele cu paramedici în general, sunt salvările tip B şi salvările tip C. Cele de tip C iau şi un medic de urgenţă de la Ambulanţă pe ele, când situaţia o impune, dar n-aş intra în astfel de detalii. Vreau să ştiţi că sunt aceiaşi pompieri care sunt pe maşinile de stins incendii. Deci, să nu credeţi că sunt echipaje pentru salvările SMURD şi echipaje pentru maşinile de pompieri. În general, aceiaşi subofiţeri care lucrează pe maşinile de pompieri trec şi pe salvările SMURD atunci când dispeceratul de la 112 dispune deplasarea unei salvări SMURD la locul unui accident sau la locul unei întâmplări, indiferent de ce natură este. Sigur, nu în totalitate subofiţerii de pe ambulanţe sunt şi pe maşinile de pompieri, dar în general cei 2300 de pompieri profesionişti care sunt pe salvările SMURD au făcut cursuri de paramedici şi, în acelaşi timp, acţionează şi pe maşinile de pompieri, în funcţie de urgenţa care este cerută pe 112. V-am dat aceste detalii doar să înţelegeţi capcana în care presa a fost legată de privatizarea SMURD. Structurile militarizate nu se pot privatiza în România nici datorită Constituţiei, nici datorită legislaţiei în vigoare.

Serviciile de salvare de asemenea nu intenţionează să le privatizeze nimeni, dar noua lege deschide o portiţă către administraţiile locale, ceea mie mi se pare în regulă. A venit timpul, după transferul spitalelor către primării şi consilii judeţene, ca la rându-le, în măsura în care vor să cumpere mai puţine panseluţe şi să cumpere nişte salvări, administraţiile locale să poată contribui şi ele la îmbunătăţirea şi promptitudinea serviciului de ambulanţă. Vreau să înţegeţi foarte bine, este o diferenţă uriaşă între ce vedeţi în Bucureşti, ce vedeţi în Constanţa, în Arad, în Suceava sau la Iaşi, este o diferenţă uriaşă între aceste localităţi şi ce se întâmplă în mediul rural. De aceea, cred că legea, deschizând posibilitatea ca primăriile şi consiliile judeţene să fie parte a sistemului de ambulanţă, nu face nimic rău. Eu am convingerea că aleşii locali, imediat ce o să apară legea, îşi vor schimba puţin din priorităţile de cheltuieli, vor achiziţiona în fiecare judeţ 5, 10, 15 ambulanţe, cât vor putea, şi le vor amplasa în sediile de comună (O ambulanţă costă undeva pe la 100 de mii euro), pentru ca ambulanţa astăzi să nu mai facă acelaşi efort, să plece din capitala de judeţ sau dintr-un oraş la 60 de kilometri către un sat şi până ajunge să se întâmple irecuperabilul, adică cel care are nevoie de o ambulanţă să fi trecut în lumea celor morţi. Deci, cred că nu este nimic rău şi nu avem de ce să ne supărăm. Dacă administraţiile locale, care sunt deţinătoare de spitale în momentul de faţă, vor accepta să devină contributori la sistemul de ambulanţă - şi aici, ideea principală este îndreptată către posibilitatea ca la nivelul consiliilor judeţene, să se achiziţioneze ambulanţe care să fie poziţionate direct în mediul rural, cu asistent medical, cu paramedic, dar să existe o mai mare apropiere a intervenţiei de mediul rural. Toată lumea vede ce e la televizor, pe drumurile naţionale şi în marile oraşe. Vă rog să vă întrebaţi ce este în mediul rural şi câte vieţi se pierd, pentru că întârziem intervenţia acolo (poate şi pentru că nu au acolo un minim sistem sanitar, măcar un dispensar cu o asistentă).

Deci cred că proiectul de lege nu este rău din acest punct de vedere, dând posibilitatea şi administraţiilor locale să se implice, dar cu condiţia avizării mijloacelor de urgenţă de către Ministerul Sănătăţii. Aş mai face o menţiune. SMURD nu a fost creat de un om, statul român a fcut eforturi uriaşe pentru dotarea SMURD şi a Ambulanţei. Eu ştiu când am discutat în timpul guvernului Tăriceanu crearea acestui sistem modern, ştiu de câte ori am vorbit cu băncile pentru finanţarea sistemului, fie că a fost Banca Mondială fie că s-a discutat pe programe regionale sau pe alte sisteme de finanţare. Acest sistem a fost creat cu banii românilor pe care i-am plătit sau urmează să-i plătim pentru că este creat din credite. N-a venit niciun personaj din ţara asta cu banii în buzunar. Sistemul SMURD este un sistem creat de statul român, care poate fi condus de un om sau de altul, dar este pentru cetăţeni, pentru a-i putea ajuta când le este greu, fie că sunt în accidente de maşini, în accidente acasă, în accidente la el în sat sau oriunde în altă parte. De aceea, abordarea publică din ultimele zile mi se pare deplasată, în condiţiile în are nimeni nu privatizează nici SMURD, nici Ambulanţa, în condiţiile în care se creează posibilitatea ca administraţiile locale să intervină, în condiţiile în care ne pregătim să deschidem larg porţile apariţiei spitalelor, clinicilor private.

Până la urmă, foarte important pentru om, că am auzit discuţia legată de buget, mi s-a părut atât de imorală - "Cine ia banii, ambulanţa privată, ambulanţa Consiliului Judeţean sau noi, statul?", dar n-am auzit punându-se problema că banii trebuie să-i ia cine ajunge primul la cel care este în dificultate (un concurs deci... într-e cine şi cine?). Este inadmisibil. Iar eu, ca şef al statului, ştiind deficienţele sistemului de sănătate în urma raportului Comisiei prezidenţiale, nu pot să mă fac că nu văd. De aceea devin un susţinător al acestei legi, nu neapărat în forma care există, dacă vor veni şi alţii în afară cei care au contribuit la scrierea legii şi vor avea idei mai bune, sunt bineveniţi. Dar trebuie să înţelegem un lucru: în 2000, bugetul Sănătăţii era de 1 miliard de euro, în 2011 bugetul Sănătăţii a depăşit 5 miliarde de euro. Care a fost rezultatul? Primul a fost lipsă de performanţă, şi asta prezentaţi şi dumneavoastră zilnic la televizor. Al doilea s-a arătat şi este în curs de corecţie în urma raportului Comisiei prezidenţiale: lipsa de proceduri. În sfârşit, subfinanţarea. De asemenea, raportul şi realitatea sistemului de sănătate ne arată că principalele probleme pe care le avem acum în sistemul de sănătate sunt monopolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, (monopolul care este sunt problemele din sistemul de sănătate) care este un dezastru din punct de vedere al eficienţei chelutirii banilor. Al doilea neajuns al sistemului de sănătate este politizarea sistemului sanitar. Al treilea este ineficienţa în administrarea fondurilor, al patrulea este corupţia şi abia al cincilea, şi pun între ghilimele, este "subfinanţarea”. Pentru a şti cât de finanţat sau de subfinanţat este sistemul, întâi trebuie să rezolvăm problemele de monopol ale Casei Naţionale de Sănătate, trebuie să depolitizăm sistemul, trebuie să fim eficienţi din punct de vedere administrativ şi trebuie să eliminăm corupţia. Nu am nicio altă explicaţie când văd diagnosticul pe care l-a pus Comisia prezidenţială şi văd sumele care au crescut de cinci ori din 2000 până acum. Practic, sistemul n-a progresat, deşi s-au introdus în el de cinci ori mai mulţi bani. Asta înseamnă că modul cum administrăm acum sistemul este deficitar iar populaţia, pe bună dreptate, este nemulţumită chiar dacă sunt insule de excelenţă. Nu spune nimeni că nu avem somităţi, nu avem spitale bune. Dar, sentimental general în ceea ce priveşte securitatea sanitară a cetăţeaţunului este îndoielnic. Şi toată lumea, pe bună dreptate, critic sistemul, fie că îl critică din punct de vedere al performanţelor, fie că îl critic din punct de vedere al corpuţiei. Deci, obiectivul meu acesta ester şi nu este o dispută sterilă la nivel scăzut. Spre regretul meu, deşi am insistat foarte mult ca proiectul legii să fie pus pe site încă din octombrie, politic nu s-a reuşit decât în luna decembrie, între Crăciun şi Anul Nou, ca acest proiect să fie pus pe site-ul Ministerului Sănătăţii.

Ce am observat din toată zbaterea legată de sistemul de sănătate? Cel mai interesant lucru este că sistemul s-a adaptat foarte repede de la a consuma sume tot mai mari, fără a devein, în egală măsură cu creşterea sumelor, performant. De aceea cred că nou proiect al legii sănătăţii, care trebuie scos din dezbaterea pe urgenţe, pentru că aici nu se întâmplă absolut nimic, iar autoritatea ministerului este totală pe autorizarea fiecărei ambulanţe, că e a Consiliului Judeţean, că e a unui privat, nu vor veni privaţii să cumpere ambulanţe C3, sunt scumpe şi stai într-o comună, că n-o să-i invite nimeni în Bucureşti, obiectivul nostru este mediul rural. Deci cred că dezbaterea, dacă vrem să fie serioasă, trebuie scoasă din zona persoanelor şi dusă la fondul ei. Iar fondul dezbaterii trebuie să fie legat de perspectiva de transformare a unor spitale în societăţi comerciale, în fundaţii, de perspectiva de înlocuire a actualului sistem al Casei Naţionale de Sănătate cu cele 42 de ramificaţii ale sale în judeţe, casele judeţene, cu asiguratori privaţi; trebuie dus în zona a ceea ce se întâmplă cu medicina preventivă şi cu medicii de familie, care îşi schimbă complet rolul, trebuie dus în zona administraţiei locale, care, de asemenea, dobândeşte responsabilităţi majore chiar în a angaja medici şi echipe multidisciplinare care să consilieze, să sprijine, să prevină spitalizările care sunt foarte scumpe. Deci cred că aici ar trebui adusă discuţia despre legea sănătăţii. Ea trebuie nepersonalizată. Eu nu am intenţionat nicio clipă personalizarea. Intervenţia mea publică a fost în momentul în care am considerat că s-a depăşit orice limită a dezinformării populaţiei.

Vreau să mai fie foarte clar un lucru, sunt două SMURD-uri în România: un SMURD al statului şi un SMURD privat, o fundaţie care face ce vrea cu banii ei. Vreau să nu avem confuzii din acest punct de vedere. Sediul SMURD-ului, fundaţiei, este undeva la Târgu Mureş, serviciul medical de urgenţe SMURD al statului este cel deţinut de Ministerul de Interne, este condus de un colonel, care are în subordine ofiţeri şi subofiţeri, şi este prestat de unităţile de pompieri, iar atunci când este nevoie de unităţi de pompieri cu medici pe ei, preluaţi de la Urgenţă, atunci când serviciul 112 o impune. Vreau să mai înţelegeţi un lucru elementar: nimeni nu va putea face un serviciu de urgenţă separat decât cel al statului. Cine va fi, eventual, autorizat - că-i primărie, că-i Consiliu Judeţean sau salvări ale unui spital privat - nu pot lucra decât prin 112, prin serviciul de transmisiuni speciale, care asigură comunicaţiile în acest sistem. Deci, n-aş vrea să intru în detaliile legii, este o treabă pentru specialişti. Vreau să ştiţi că eu însumi am probleme să înţeleg toate mecanismele aşa cum ele au fost propuse şi nu-mi propun nici măcar să le învăţ, dar îmi propun să trag un semnal de alarmă că avem şansa să discutăm noua lege a sănătăţii plecând de la realitatea diagnosticului sistemului de sănătate şi că ar fi păcat să ne îndreptăm pe piste false. Rugămintea mea la dumneavoastră, în încheierea acestei intervenţii, este: citiţi cele patru pagini, sunt doar patru pagini. Pentru că, altfel, va fi suficientă delaţiune, suficientă dezinformare. Vreau să vă spun că serviciul de urgenţă al statului va continua să se doteze, independent de ce vor face administraţiile locale, primăriile sau, eventual, vreun spital privat autorizat să facă astfel de prestaţii. Vom continua să investim sume foarte mari în serviciul de urgenţă, cu atât mai mult cu cât legea garantează accesul la serviciile de urgenţă oricărui cetăţean, indiferent dacă este plătitor sau nu al impozitelor, al taxelor pentru sănătate. Serviciul de urgenţă rămâne un serviciu gratuit pentru orice cetăţean al României care îl solicită.

Deci acestea erau lucrurile pe care voiam să vi le spun, să fac un apel la nevoia de a discuta serios această lege, pentru că pot să apară idei bune din dezbaterea publică, iar dacă ea va reuşi să fie depolitizată şi privită tehnic, plecând de la premisa că legea încearcă să pună în centrul ei interesul pacientului, la fel cum legea educaţiei a încercat să pună în centrul ei interesul elevului şi al studentului, vom reuşi să ajungem la o soluţie de îmbunătăţire eventuală a legii. Eu nu spun că somităţile care au lucrat la acest proiect de lege nu puteau să aibă şi lucruri pe care să le fi omis, dar am convingerea că o dezbatere onestă ne duce către o soluţie mai bună decât proiectul pe care îl avem acum. Nu vreau să fie considerat ca o ameninţare, dar nu aş vrea să se repete experienţa de la Legea educaţiei, o lege bună, exigentă, care odată lansată în dezbatere publică a fost superpolitizată, ceea ce a împins până la urmă Guvernul să-şi asume răspunderea în loc să fie o trecere normală şi decentă prin Parlament. Vreau să cred că am învăţat din erorile de dezbatere superpolitizate de la Legea Educaţiei sau de la Codul Muncii şi măcar acum, când este vorba despre sănătatea publică, vom găsi resurse să facem o discuţie decentă cu legea citită. Până la urmă, nu este nevoie să te pronunţi pe orice. Şi aici nu mă adresez neapărat dumneavoastră, ci în primul rând clienţilor televiziunilor, celor care le ştiu pe toate. Dacă îl întrebi de avioane de luptă, vorbeşte de avioane de luptă, dacă îl întrebi de educaţie, vorbeşte de educaţie, dacă îl întrebi de sănătate, vorbeşte de sănătate, sunt oameni-orchestră în televiziuni. Unii se mai împopoţonează şi cu titlul de profesor, conferenţiar ş.a.m.d. sau îşi spun între ei: “domnule profesor”. Dar nu spune nimeni în ce este profesor. Poate este profesor în construcţii hidrotehnice şi domnul profesor se pronunţă pe sănătate! Deci aş vrea să avem şansa unei dezbateri decente legate de viitorul sistemului de sănătate din România.

Vă mai pot da un element. Legea este puternic inspirată din experienţa sistemului de sănătate olandez şi german. Nu spun că sunt sisteme perfecte, dar, oricum, nu au ineficienţa sistemului nostru şi în rândul populaţiei celor două ţări nu există nemulţumirea pe care o au românii faţă de propriul lor sistem de sănătate. Şi atunci, faptul că s-au preluat idei din legislaţia unor ţări care au reuşit mai bine decât noi în a satisface exigenţele populaţiei în domeniul sănătăţii, cred că nu este un lucru rău. Nu au fost preluate mot a mot, dar există elemente de inspiraţie din această legislaţie pe care specialiştii le-au folosit. Eu vă mulţumesc mult. Nu consideraţi că am devenit primul doctor al ţării, ci, pur şi simplu, susţin că şi sectorul de sănătate trebuie reformat, pentru a putea continua procesul de reformare a statului. Vă mulţumesc mult! Vă doresc o seară plăcută!”

Departamentul de Comunicare Publică
11 Ianuarie 2012
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13501&_PRID=lazi)

Cum?!?!?!

UPDATE:
Abia după o noapte de matură gândire asupra discursului prezidenţial am înţeles de ce nu merg lucrurile bine...
1. SMURD este aberant condus şi coordonat de doctori când el ar trebui să fie o structură de colonei... adică condus de pompieri, căci doar este un organism format din pompieri ce treabă să aibă doctorii. De unde să ştie doctorii că făina explodează? Deci ar trebui să plece "doctorii ăştia de tot îşi dau cu părerea" despre SMURD şi să vină un pompier-specialist (poate chiar cu grad de general dacă se poate) care să ştie ceva masaj cardiac, adică tot ceea ce face SMURD în materie de medicină, masaj cardiac şi respiraţie "buşon la buşon".
2. SMURD-ul nu are ce căuta în reforma sănătăţii, ar trebui să intre la reforma pompierilor sau, mai larg, a Ministerului de Interne sau, şi mai larg, a CSAT-ului... Nu, pardon, CSAT-ul e condus deja de cine trebuie.
3. Dat fiind că SMURD-ul ar trebui condus de pompieri, după cum s-a înţeles mai sus, domnul preşedinte, ca şef al CSAT, este pe deplin competent. Nu-l voi mai considera pe domnul preşedinte "primul doctor" (bănuiesc că se referă totuşi la medic, căci "academician doctor inginer" ar putea să fie în foarte scurt timp) al ţării, dimpotrivă, în altă dimensiune a realităţii româneşti, domnia sa este primul pompier al ţării. Antemergători, SPP, girofaruri... mai lipseşte o tulumbă. Când auziţi ni-no-ni-no!, feriţi că vine preşedintele Băsescu să ne stingă focul la inima României. Ţara arde şi preşedinţii se piaptănă.

(http://media.photobucket.com/image/pee%20into%20fire/sissybug522/NaturalBornFirefighter.gif?o=4)

Mai am o întrebare. Dacă Comisia prezidenţială face lucrurile atât de bune pentru ca domnul Boc să-şi angajeze răspunderea de frică să nu se strice lucrul bun al specialiştilor independenţi politic... ce nevoie mai este de politicieni? Haideţi să-i trimitem pe toţi acasă şi să lăsăm specialiştii, strâns uniţi în astfel de comisii, să se exprime. De ce mai avem nevoie de politicieni să mimeze un vot competent în Parlament? Să eliminăm definitiv Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia... şi să facem un stat tehnocrat lipsit de politică. Cum specialiştii se aleg între ei (ştiu ei mai bine cine este şi cine nu este somitate), nu mai e nevoie de alegeri... vă daţi seama câtă economie?