Tu nu m-ai înţeles...

---

Ascultaţi mai întâi versurile acestei melodii. Domnul Băsescu probabil că dedică acest cântec presei române.

Arssura - (feat. Paco) N-ai Inteles


De ce?

Păi ia citiţi ce spune presa despre domnul Băsescu:

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, la o întâlnire a studenţilor români din străinătate, că jurnaliştii, "adesea din lipsă de profesionalism, înţeleg foarte greşit ce se întâmplă în România sau nu înţeleg deloc".

"Îmi pare rău să vă dezamăgesc cumplit. Am fost invitat pentru o scurtă intervenţie, va fi ceva mai lungă, pentru că vreau să profit de un lucru care mi se pare important. Mulţi, cei mai mulţi dintre dumneavoastră trăiţi în străinătate, vă informaţi din mijloacele mass-media, care adesea, din lipsă de profesionalism, înţeleg foarte greşit ce se întâmplă în România sau nu înţeleg deloc. Cred că e o oportunitate această întâlnire cu dumneavoastră să vă spun câte ceva despre România, care vreţi să vă primească înapoi. Nu-i mai cereţi României să vă primească înapoi, că ea vă aşteaptă", a declarat preşedintele Băsescu la cea de-a treia Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

El le-a urat studenţilor români din străinătate "La Mulţi Ani!"

"Vă doresc mult succes în 2012, un succes care să se materializeze în atingerea obiectivelor pe care le aveţi pentru acest an", a mai spus şeful statului.

În cadrul discursului, Băsescu a amintit despre adoptarea în Parlament a celor patru coduri, a Legii micii reforme a Justiţiei, dar şi a Legii Educaţiei, pe care le-a reunit ca demersuri sub numitorul comun al "modernizării statului".
(http://www.rtv.net/basescu-despre-jurnalisti-din-lipsa-de-profesionalism-inteleg-foarte-gresit-ce-se-intampla_9635.html)

Presa e vinovată că nu înţelege. Ea nu citeşte tratatele, ea nu citeşte legile... presa e vinovată. Dar mai bine ascultăm discursul preşedintelui care a generat această reacţie a presei pentru a putea constata cât anume înţelege presa.

COMUNICAT DE PRESĂ
(06 ianuarie 2012)

REF: Discursul preşedintelui României la cea de-a treia Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat vineri, 06 ianuarie a.c., la cea de-a treia Gală a Ligii Studenţilor Români din Străinătate, prilej cu care a susţinut următorul discurs:

Domnule preşedinte al Senatului,
Domnule preşedinte al Academiei Române,
Domnule preşedinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate,
Domnule ministru al Afacerilor Externe,
Doamnelor şi domnilor,
Încep prin a vă mulţumi pentru invitaţia de a participa la această întâlnire care, trebuie să vă spun, am senzaţia că este în primul rând o întâlnire de suflet a tinerilor care studiază în străinătate şi, parcă, s-a creat un corp comun al acestui grup de elită al generaţiei tinere, lucru foarte bun. În acelaşi timp, trebuie să vă spun, pentru că este început de an,” La mulţi ani!” tuturor, dumneavoastră şi familiilor dumneavoastră, şi să vă doresc mult succes în anul 2012, un succes care să se materializeze în atingerea obiectivelor pe care le aveţi pentru acest an.

Îmi pare rău să vă dezamăgesc cumplit: am fost invitat pentru o scurtă intervenţie, va fi ceva mai lungă, pentru că vreau să profit de un lucru care mi se pare important. Mulţi, cei mai mulţi dintre dumneavoastră trăiţi în străinătate, vă informaţi din mijloacele mass-media, care adesea, din lipsă de profesionalism, înţeleg foarte greşit ce se întâmplă în România sau nu înţeleg deloc, aşa că mă văd nevoit sau cred că este o oportunitate această întâlnire cu dumneavoastră să vă spun câte ceva despre România, care vreţi să vă primească înapoi. Şi eu vă spun: nu-i mai cereţi României să vă primească înapoi, că ea vă aşteaptă, nu numai că vă primeşte înapoi.

N-o să încep cu criza, în mod paradoxal, o să încep cu statul. Unul din obiectivele din ultimii ani a fost încercarea de a moderniza statul. Sigur, statul poate fi o noţiune abstractă, poate fi definit de analişti politici, de specialişti în politică. Vă mărturisesc că eu, nefiind un specialist în politică, o să vă spun ce înţeleg eu despre stat şi ce s-a făcut din acest proces, ce mai avem de făcut. În primul rând, statul are nevoie de o justiţie performantă, o justiţie care să răspundă aşteptărilor societăţii, adică justiţia care face dreptate, care aşează valorile în societate, justiţia care nu ezită să aplice legea indiferent cui, de la şeful statului până la cel mai neînsemnat cetăţean, dacă putem spune că există vreun cetăţean neînsemnat. Aceasta a fost motivaţia pentru care justiţia română se schimbă profund, în fondul ei. Ştiţi probabil că anul trecut s-a reuşit trecerea prin Parlament a celor patru noi coduri, Codul de Procedură Comercială, Codul Comercial, Codul de Procedură Penală, Codul Penal. Deja Codul Comercial a intrat în vigoare şi urmează să intre foarte curând şi Codul de Procedură. Tot anul trecut s-a trecut prin Parlament şi este în efectivitate legea micii reforme. Pentru cei care nu aţi fost acasă, probabil aţi observat că se simte tot mai puternic un proces accelerat al judecării cauzelor care se află pe rolul instanţelor, exact ca efect al acestei legi a micii reforme, care a avut ca principal obiectiv accelerarea proceselor şi nu este nevoie să vă explic dumneavoastră de ce avem nevoie de o justiţie făcută la timp. Degeaba sancţionezi cu ani de închisoare pe cineva care a comis o infracţiune acum 12 ani. Sancţiunea penală trebuie să vină rapid. Soluţiile comerciale trebuie să vină rapid, pentru că altfel nici investitorii străini, nici investitorii români nu mai pot fi interesaţi şi nu pot fi siguri de afacerile lor în România. Deci un domeniu care, zic eu, a pornit pe drumul pe care trebuie să pornească. Am trecut noua Lege a Educaţiei, o lege extrem de dificilă care va face învăţământul românesc performant. Sigur, ea are o cadenţă de implementare, dar noua Lege a Educaţiei este cea care pune bazele şanselor viitoare ale României. Sunt multe naţiuni care nu au resurse naturale - vezi Japonia: nu are nici gaze, nu are nici ţiţei, n-are nici minereuri, aduce tot, dar are educaţie, ceea ce o face performantă. Educaţia poate substitui lipsa oricăror materii prime. Deci, un alt element care am considerat eu şi colegii mei, Guvernul, că înseamnă modernizarea statului, este modernizarea sistemului de educaţie din România. Noul Cod al Muncii este, cred eu, unul din cele mai liberale coduri ale muncii din Uniunea Europeană şi este acela care creează competiţie pe piaţa forţei de muncă. Nu te mai poţi ascunde sub un contract colectiv sau individual de muncă dacă nu ai performanţă. Patronul, conducerea companiei îţi poate spune: Dragă salariatule, nu ai respectat obligaţiile pe care le aveai, ne despărţim, şi despărţirea este promptă. Fără despăgubiri, fără nimic altceva. Fiecare trebuie să aibă grijă de locul lui de muncă. Şi performanţa la locul de muncă este primul criteriu pentru a ţi-l păstra. Acesta este spiritul noului Cod al Muncii şi mă bucur că este deja în vigoare.

În proiecţia imediată, avem în dezbatere publică noua lege a sănătăţii. O legislaţie care vine să creeze nu numai control pe resursa financiară în sistemul de sănătate, dar şi competiţie între cei care oferă servicii se sănătate, de la medicul de familie, până la dispensar, spital şi aşa mai departe, sau societate de asigurare. Lipsa competiţiei în sistemul nostru de sănătate este cea care l-a făcut şi neperformant, şi cheltuitor de bani, şi ineficient în raport cu aşteptările populaţiei. Nevoia de a moderniza legislaţia sistemului de sănătate este arătată şi de următoarele două cifre: în anul 2000, bugetul pentru sănătate era de 1 miliard de euro, astăzi bugetul de sănătate se apropie de 5 miliarde de euro şi diferenţa de prestaţie între perioada când alocaţia era de 1 miliard şi astăzi, când e 5 miliarde, este nesemnificativă, ceea ce înseamnă că banii se cheltuiesc ineficient, iar introducerea unui nou sistem este absolut necesară. Puteţi contribui cu idei, pentru că legea este pe site-ul Ministerului Sănătăţii şi obiectivul este să stea în dezbatere publică până către mijlocul lunii februarie, chiar martie, dacă va fi necesar, după care să fie preluate observaţiile şi Guvernul să meargă cu legea în Parlament. Sigur, un alt element fundamental al modernizării statului român este reorganizarea administrativă. Aici avem probleme. Vă mărturisesc că această idee a primit o ripostă destul de puternică din partea partidelor politice, chiar şi a societăţii civile, dar - şi o spun aici - anul acesta nu voi renunţa la ideea că până la alegerile legislative din luna noiembrie vom putea avea o lege a reorganizării administrative a ţării, lege care să intre într-un proces de implementare treptată în ciclul electoral următor, 2012-2016, urmând ca implementarea completă să fie la sfârşitul anului 2016. Nu numai că actuala organizare administrativă a devenit o frână pentru dezvoltarea unei Românii moderne, o frână în implementarea proiectelor regionale, dar bugetul următor al UE, bugetul 2014-2020 trebuie să ne găsească într-o structură administrativă care să ne permită absorbţia eficientă a fondurilor destinate dezvoltării regionale. Pentru că nu vreau să fiu numai în zona enunţurilor, de asta tot încerc să dau şi câte un exemplu: datorită împărţirii administrative actuale, veţi vedea, dacă urmăriţi puţin proiectele, veţi vedea că se modernizează drumuri judeţene în judeţul Sălaj, să spunem, de la nord către centru. În judeţul limitrof, nu va fi continuarea acestui drum modernizarea, ci va fi de la est la vest, pentru că ăsta e interesul judeţului limitrof Sălajului sau Mureşului sau... Nu vă mai spun ce se întâmplă cu banii alocaţi pentru canalizare în mediul rural. Fiecare comună, cu ţeava ei de canalizare, cu ţeava ei de apă. Nimeni nu are o viziune regională cum să ieftineşti acest serviciu public, care trebuie să ajungă să fie generalizat şi în mediul rural. De aceea, şi cu multe alte argumente, voi susţine apariţia unei legi a reorganizării administrative, fie că vor fi 8, fie că vor fi 12 regiuni sau judeţe, cum vrem să le spunem în conformitate cu actuala Constituţie, dar este clar că România îşi va diminua capacitatea de absorbţie şi utilizarea eficientă a resurselor financiare europene dacă nu va trece la o reorganizare administrativă. Nu vă mai spun ce puzderie de comune avem, care nu se pot autofinanţa, dar în funcţie de interesele politice s-au tot creat comune, avem 3.200 - nu, domnule Blaga? - vreo 3.200 de comune, din care doar câteva sute se pot autofinanţa. De ce avem atât de multe comune? De ce trebuie să tot trimitem bani de la buget ca să ţină lumina aprinsă la primărie? Este clar că o reorganizare administrativă care să permită viabilizarea comunităţilor locale este necesară mai mult ca oricând, nu numai din punct de vedere al utilizării banilor, dar şi din punct de vedere al vieţii sociale a comunităţii. Ce comunitate cu şanse este aceea care nu-şi poate asigura din taxe nici măcar banii pentru lumina electrică la primărie, banii pentru plata a doi-trei funcţionari în primărie, banii pentru servicii publice elementare, de genul strângerea gunoiului, salubrizare? Vedem, pe bună dreptate suntem necăjiţi că în mediul rural în mod deosebit se aruncă gunoiul tot la pârâu, tot la marginea satului, dar nu prestează nimeni acest serviciu public obligatoriu. De ce? Pentru că nu are comuna bani. Este clar că reorganizarea admininistrativ este imperios necesară şi niciun interes politic nu justifică amânarea ei. Sigur, repet, putem discuta cum, în câte regiuni, dar nu mai putem amâna acest proces care nu se poate realiza într-o zi. După ce apare legea în Monitorul Oficial, trebuie ani pentru transferul serviciilor, pentru transferul arhivelor, pentru interconectarea la internet pentru acces la baza de date regională a oricărui sătuc, a oricărei comune, pentru a nu face ca cetăţeanul să meargă 500 de kilometri până la capitala regiunii. Deci este un proces îndelungat şi el trebuie declanşat acum. Şi, în sfârşit, revizuirea Constituţiei. Deci eu consider că, în partea de modernizare imediată, din punct de vedere legislativ, mai avem trei lucruri de făcut. Să adoptăm legea sănătaţii, care este deja în dezbatere publică, să adoptăm legea reorganizării administrative şi revizuirea Constituţiei. Revizuirea Constituţiei este un proces mai dificil, deşi eu sper că el va putea fi realizat. Voi relua discuţiile cu partidele în acest sens, pentru că amânarea este în defavoarea intereselor de evoluţie democratică, dar şi de flexibilizare a funcţionării statului. Eu nu critic neapărat principiile actualei Constituţii, vreau să fim foarte clari. Principiile sunt corecte, dar trebuiesc scoase din Constituţie ambiguităţile, neclarităţile şi lipsa de precizie în ceea ce priveşte modul de funcţionare corelată a puterilor statului.

Acum, despre procesul de modernizare, care trebuie să implice şi modernizarea societăţii şi o societate civilă mai puternică şi mai consecventă. Nu vreau să critic, sigur, şi nu vreau să pun sarea şi piperul pe o abordare care, zic eu că a fost serioasă, dar noi avem o societate civilă care se derobează foarte repede de susţineri pe care le-a avut dacă i se pare că vântul mediatic bate din altă direcţie. Îşi abandonează idolii de la o zi la alta şi se retrage în tăcere, după ce i s-a părut că nu mai e de bonton să susţii ceva. Cred că ne trebuie o societate civilă mult mai curajoasă şi vreau să ştiţi că nu dau lecţii societăţii civile, ci exprim un punct de vedere. Este al meu, bun, rău, rog societatea civilă să nu se supere foarte tare pe mine. Acum, suntem în Europa. Deci asta ar fi treaba pe care o avem de făcut la noi acasă din punct de vedere legislativ. Sigur că de la a avea legislaţia şi până la a face ca ea să funcţioneze vreau să ne înţelegem între noi doi, aşa, e o cale relativ lungă, pentru că o lege, oricât ar fi de modernă, ea poate fi distrusă de câteva lucruri, ori de respingerea categoriilor sociale căreia i se adresează, şi aici, spre exemplu, în ceea ce priveşte noua lege a educaţiei, care a început să fie implementată, avem un risc major în zona universitară, unde foarte greu se acceptă principiile noii legi şi va trebui să fim atenţi ca legea să se implementeze aşa cum a fost adoptată de Parlament, deci vă dau doar un exemplu de riscuri ca o lege bună să nu fie implementată. Deci, este un lucru, oameni care să implementeze. Al doilea, chiar trebuie să înţelegem că nu mai merge cum mergea. Nu mai. Deci, ori înţelegem că România trebuie să devină o ţară modernă, ori dacă nu, ne autocondamnăm. Vreau să ştiţi că România nu va fi condamnată nici de conjunctura internaţională, nici de situaţia dificilă a unor vecini de ai noştri, nici de criza economică, singurii care pot condamna România suntem noi, respingând modernizarea ţării, respingând aplicarea corectă a unor legi moderne. Avem de făcut un lucru pe care orice cetăţean responsabil îl face, şi anume să respectăm legea, să respectăm spiritul legilor, să nu încercăm la fiecare lege să vedem cum o putem păcăli, celebra formulă din universităţi care au trecut de la rectori, după ce au avut numărul de mandate limitate, s-au făcut preşedinţi de universităţi şi rectori de universităţi. Păi, fraţilor, dacă ar face şi oamenii politici la fel? Şi să ne gândim aşa, că după ce am fost două mandate preşedinte, pe urmă să mă fac protopop, dar deasupra ca funcţie peste preşedintele României, şi eventual neales, numit. Deci, aici avem o chestiune care trebuie respectată, şi această chestiune se numeşte lege. Nu fac nicio exagerare atunci când spun că România a ratat foarte multe momente de evoluţie pozitivă pentru că oamenii care trebuiau să aplice legile, în loc să se uite cum le pot aplica mai bine, prima lor grijă - şi instituţii au făcut acest lucru - a fost să vadă cum pot să nu aplice legea fără să fie sub incidenţă penală. Acest lucru trebuie să dispară dacă vrem să progresăm. Şi cu asta am spus primul lucru despre Europa. Oricât ne-am declara de ataşaţi Uniunii Europene, oricât am spune că vrem să fim buni europeni, până nu facem din lege modul nostru de a trăi, nu vom fi buni europeni. Europa matură este Europa cu cetăţeni care respectă legile. Europa nu poate fi unită cu discrepanţe de abordare naţională, măcar şi în ceea ce priveşte respectarea legilor, darămite să vorbim despre sistemele fiscale şi financiare ale ţărilor.

Şi aş veni acolo unde arde acum, Europa încotro? La Consiliul din 8 - 9 decembrie s-a luat o decizie politică, cred eu, fundamentală care vine să acopere un mare gol de sub unul din simbolurile Europei unite: moneda euro. Acest mare gol era lipsa de reguli sau lipsa de mijloace de a impune regulile pe care toţi le-au agreat: criteriile de la Maastricht. De fapt, Consiliul din 8 - 9 decembrie, deşi aţi văzut foarte mulţi cetăţeni neavizaţi pe televiziunile româneşti care se dădeau, şi dădeau ochii pe spate, "Ia uite, să ne impună respectarea de deficite, respectarea de deficit structural, respectarea de datorie, să ne sancţioneze, dacă nu...". Aceşti oameni habar n-aveau că România când a aderat la Uniunea Europeană a aderat şi la aceste criterii. Le păreau nişte noutăţi aboslute. Ori, în 8 - 9 decembrie, nu s-a stabilit nimic altceva decât introducerea unor mecanisme de responsabilizare şi sancţionare a statelor care nu respectă criteriile de la Maastricht. Nimic mai mult. Criterii la care şi România, ca toate celelalte 27 de state, au aderat de mult, criteriile fiiind cunoscute din 1992, adoptate din 1992. Deci, în opinia mea, România trebuie să susţină fără rezerve tratatul de consolidare economică, vom vedea cum îi vom spune până la urmă. S-a renunţat la cuvântul "uniune fiscală" din numele tratatului datorită sensibilităţilor naţionale, dar tratatul de uniune economică va fi adoptat la Consiliul din martie. Ce vă pot spune legat de acest lucru? România nu are nicio problemă să se alinieze rapid la ceea ce trebuie să facă toate cele 27 de state, sau şi celelalte 27 de state. Toate măsurile luate în 2010 şi 2011 n-au făcut decât să prefigureze un drum pe care România oricum trebuia să-l urmeze şi care coincide acum cu ceea ce va trebui să facem din punct de vedere al creării acestei uniuni economice la nivelul celor 27. Deci, un prim obiectiv care încearcă să răspundă întrebării dumneavoastră "România încotro 2030?". Vă mărturisesc că eu vă pot da o viziune doar până în 2020. De-asta sunteţi mai tineri, să încercaţi s-o creaţi pentru 2030. În fond, cineva trebuia să preia diferenţa de la 20 la 30, aşa că dumneavoastră păreţi a fi cei mai potriviţi. Deci, în ceea ce ne priveşte, vom fi susţinători fără rezerve, repet, fără rezerve, ai unei Uniuni Europene tot mai integrate. Şi de la ce pornim în această susţinere? Nu este o susţinere, să spunem, la modă sau, să spunem, pe placul poporului sau pe placul... Este o analiză. Dacă vreţi un punct de vedere foarte deschis şi poate cam abrupt, Uniunea Europeană nu va rezista efectelor globalizării decât unită. Este adevărat, astăzi e în mare dificultate Grecia, e în mare dificultate Irlanda, e în mare dificultate Portugalia, Italia are şi ea dificultăţile ei, România are şi ea dificultăţile ei, dar mai devreme sau mai târziu, fără o uniune economică solidă, UE nu va rezista proceselor de globalizare şi aşa cum astăzi vorbim de dificultăţile Italiei, mâine vom vorbi de dificultăţile Franţei şi poimâine despre cele ale Germaniei. Niciun stat al UE, de la Germania până la Grecia, nu poate rezista procesului de globalizare în arhitectura actuală a UE. Vreau să ştiţi ce înţeleg prin expresia "nu poate rezista". UE are exigenţa de a fi una din cele mai evoluate regiuni, din punct de vedere economic şi social. Dar efectele procesului de globalizare nu pot fi combătute, nu pot fi modelate în favoarea cetăţenilor UE decât dacă noi reuşim să fim o Uniune Europeană unită sau, altfel spus, în perspectivă, Statele Unite ale Europei. Dacă vom rămâne fragmentaţi, cu orgoliile noastre naţioanle legate de deciziile cu privire, să spunem, la buget, cu privire la mai ştiu eu ce alte cheltuieli, deci, dacă vom rămâne divizaţi, în mod categoric UE nu va fi pe puntea de comandă a procesului de globalizare şi va fi în situaţia de acum, dar mai accentuată, adică va reacţiona la efectele globalizării. Şi, din păcate, este întotdeauna mult mai scump să reacţionezi la deciziile altora decât să te afli acolo unde se iau deciziile, iar punctul de vedere pe care-l exprim deschis - şi n-o fac numai acasă, o fac şi la Bruxelles, o fac şi la Strasbourg ori de câte ori am ocazia în ultimul timp - este că soluţia pentru a ne proteja cei 800 de milioane de cetăţeni ai UE este ca în final, pe termen mediu, să avem curajul să realizăm Statele Unite ale Europei, cu siguranţă, păstrându-ne tradiţiile, cultura, limba şi tot ceea ce ţine de definirea fiecărei naţiuni în parte. Deci, cam aşa se vede Europa până în 2020. Sunt convins că dumneavoastră o să vedeţi Europa dincolo de 2020, către 2030 şi cu certitudine, din aceleaşi motive din care, pe termen mediu, avem nevoie de Statele Unite ale Europei, cu certitudine dumneavoastră veţi constata că după această etapă va fi nevoie de un strâns parteneriat între economia UE şi economia Statelor Unite pentru a face faţă statelor cu miliarde de cetăţeni care au o producţie care invadează pieţele ambelor regiuni. Dar asta rămâne pentru dumneavoastră, eu mă ocup acum de statele unite ale Europei.

În ceea ce priveşte România în Europa de data, asta în această Europă unită. Sigur, obiectivul nostru declarat este acces în zona euro în 2015. Nu spune nimeni că este un termen absolut, dar nu avem voie să ne dăm amânări dacă nu este cazul, iar eu consider că menţinerea acestui obiectiv nu face decât să stimuleze instituţiile româneşti, economia românească la accelerarea procesului de integrare. De aceea, voi insista în continuare ca şi Guvernul, şi parlamentul să menţină anul 2015 ca obiectiv pentru intrare în zona euro. Dacă nu va fi posbil, vom vedea în 2014. Că nu va fi posibil din cauza noastră sau din cauza conjuncturii, vom vedea, dar astăzi obiectivul nostru trebuie să rămână în continuare Uniunea Europeană în 2015. Este suficient să îndeplinim criterile de la Maastricht pentru intrare în zona euro şi cu asta să ne considerăm fericiţi? Răspunsul meu categoric este: nu! Ce ne-a învăţat criza? Criza ne-a arătat că degeaba îndeplineşti criteriile de la Maastricht dacă economia ta nu este competitivă, dacă economia nu este performantă, dacă economia nu poate să-şi suporte şi să-şi susţină naţiunea. Am să explic ambele elemente. Multe ţări care au îndeplinit criteriile de la Maastricht au mari probleme astăzi în zona euro. De ce? Lipsă de competitivitate şi la Grecia, şi la Portugalia, şi la Spania, şi chiar la Italia, care are o industrie foarte puternică, dar are probleme de competitivitate. Şi multe altele. De aceea cred că obiectivul major al Guvernului, al parlamentului, al directorilor de companii trebuie să fie legat de competivitate. România va trebui să analizeze nu numai dacă îndeplineşte criteriile de la Maastricht pentru a intra în zona euro, ci şi dacă este suficient de competitivă. Acesta este motivul pentru care în stadiul actual obiectivul nostru este trecerea la un management performant în zona companiilor de stat. Criza ne-a arătat că în companiile private procesul de ajustare a fost prompt, eficient şi multe din ele ies din criză mai competitive decât înainte de criză, pe când la companiile de stat procesul a fost invers. Lor nu le-a păsat, ei nu au avut criză, ei n-au făcut restructurări, ei nu au fost interesaţi de creşterea performanţelor, de creşterea productivităţii. OrI eu sper - sigur, nu va fi reuşită 100% - că prin selectarea unor echipe de managament private companiile de stat vor putea fi aduse pe calea performanţei şi făcute, pregătite bine în vederea privatizării.

Nu în ultimul rând, şi cu asta m-aş apropia de încheiere, România trebuie să menţină ca obiective pentru 2020 obiectivele Agendei UE 2020. Sunt cele legate de energie, de realizarea unui mix energetic corespunzător, cele legate de reducerea intensităţii energetice şi procesele de reducere a pierderilor şi a consumurilor excesive de energie reprezintă una din marile resurse pe care România le are. Nu în ultimul rând, obiectivele Agendei 2020 pentru educaţie, iar Legea Educaţiei răspunde exact acestor obiective, de a creşte numărul procentului absolvenţilor de studii superioare, procentul celor cu doctorate, de a reduce procentul de abadon şcolar, ca să nu mai vorbim de crearea de locuri de muncă, tot obiective din Agenda 2020. Şi, pentru că pot exista dubii asupra principalelor ramuri în care România poate avea succes, vă voi mai lua doar câteva minute pentru a le menţiona, pentru că în această situaţie poate chiar dumneavoastră vă găsiţi zone de interes, aş începe enumerarea ramurilor prioritare cu dezvoltarea sau reluarea mineritului. România are resurse, aur, argint, cupru, multe alte metale. Crearea de locuri de muncă implică reluarea exploatărilor în aceste domenii ale mineritului, având în vedere creşterea consistentă a preţurilor în ultimii ani, ceea ce va face posibilă exploatarea în sistem privat sau de către stat fără subvenţii. Una era să subvenţionezi acum zece ani aurul pentru a fi procesat la Baia Mare, alta este să-l exploatezi fără subvenţii. Cuprul în aceeaşi situaţie, argintul în aceeaşi situaţie şi multe alte minereuri şi aş spune, deci, mineritul trebuie să devină o activitate prioritară de relansare economică, un element al relansării noastre economice. Industria chimică este abandonată şi ea reprezintă şansa de a asigura agriculturii necesarul de îngrăşăminte, de a asigura economiei româneşti necesarul de produse chimice. Aici includ şi petrochimia şi vreau să cred că anul acesta va reporni RAFO Oneşti în urma retehnologizării, chiar o pornire parţială. Turismul şi aici investiţiile în infrastructură sunt absolut necesare, fie că vorbim despre infrastructură de transport, de infrastructură de turism, de la cazare până la sisteme de transport pe cablu etc, industria alimentară. România trebuie să aibă în vedere că utilizând banii europeni poate să-şi dezvolte o industrie alimentară modernă, care să valorifice producţia agricolă pe care o realizăm. Industria de automobile, nu mai vorbesc şi cu siguranţă cercetarea, mediul trebuie să fie de asemenea o prioritate în perioada următoare, dar pentru că sunteţi atâţia oameni care studiază în străinătate, aş face o menţiune legată de cercetare. Sigur, poate că universităţile sau companiile, sau institutele de cercetări nu vă oferă laboratoarele moderne pe care le aveţi în străinătate, dar astăzi puteţi accesa bani europeni pentru proiecte de cercetare, care includ dotarea laboratoarelor şi finanţarea cercetării timp de cinci, şase ani. Iată un răspuns la "Primiţi-ne acasă". Aveţi, cum mi-aţi spus, Cezar. Faceţi un proiect finanţabil de cercetare în sănătate, în inginerie, în orice domeniu doriţi dumneavoastră şi îl puteţi finanţa cu bani europeni în România, cu finanţare de la dotarea laboratoarului până la terminarea contractului de finanţare de doi, trei, patru până la cinci ani. Vă rog mult, puneţi acest Cezar să facă un lucru care să mă facă şi pe mine să cred în el foarte tare. Eu o să-l mai întreb pe Cezar dacă a făcut proiectul.

Aş încheia mulţumindu-vă că aţi răbdat să ascultaţi un discurs atât de lung. Am vrut să auziţi de la mine câteva priorităţi şi o oarecare perspectivă a României. Sigur, putem discuta în lungi seminarii, putem intra în detalii pe fiecare domeniu. Vreau să ştiţi, pentru cei interesaţi, că pe site-ul Preşedinţiei, exact pentru că a existat interes pentru sănătate, pentru problematică socială, pentru educaţie, sunt nişte rapoarte făcute de cele mai strălucite minţi ale României, nişte comisii prezidenţiale care s-au ocupat de toate aceste lucruri şi au nişte rapoarte care pun diagnostic, trac concluzii şi dau orientări. Ele s-au materializat şi în Legea Educaţiei, şi în noua lege a sănătăţii, şi prin Legea patrimoniului şi prin multe altele, dar alăturaţi-vă acestui efort de a găsi soluţii pentru ce avem de făcut şi dacă aveţi idei mai bune decât cele pe care eu vi le-am expus care, ca viziune pentru România, vă asigur că sunt deschis să le primesc, să le transmit Guvernului, să le transmit Parlamentului şi să le susţin. Vă mulţumesc mult! (...) Să ştiţi că nu e o glumă, e un lucru foarte serios, pe care aş fi vrut să vi-l spun. Ştiu că cea mai mare problemă a revenirii dumneavoastră este salarizarea. Este o realitate, şi eu tot timpul am spus că România nu poate fi contradictorie, adică o să vedeţi demagogii spunând, "Guvernul să ne aducă tinerii acasă", iar răspunsul meu este întotdeauna: nu putem fi contradictorii. Pe de o parte, ne batem politic, în toate felurile, cu partenerii noştri din Uniunea Europeană pentru liberalizarea pieţei forţei de muncă, iar pe de altă parte, ce să facem? Să introducem reguli, dacă ai făcut liceul în România trebuie să ai contract 10 ani în România? Ce să facem să ne aducem tinerii acasă? Vor veni singuri când vom putea să-i plătim, când sunt convins că acest lucru se va întâmpla, dar dacă există cineva prost plătit sau mai prost plătit, sau are un interes să vină acasă, la Preşedinţie sunt trei posturi de consilieri de stat, şi prin domnul preşedinte sunt convins că în zilele următoare, dacă există trei absolvenţi de studii superioare care acceptă salariul unui secretar de stat din România, sigur, maşină şi secretară, sunt gata să angajez fără concurs, doar în baza diplomei de absolvent de facultate din străinătate, trei tineri pe funcţii de consilieri de stat. Asta înseamnă un program lejer în care vii la ora 9:00 la Preşedinţie şi nu ştii când pleci, şi în care Preşedintele te poate chema în orice moment să îţi dai cu părerea despre orice lucru din lumea asta şi din ţară, că vrea o idee, ce face cu ea - e treaba lui, dar consilier la Preşedinţie este o funcţie importantă. De multe ori, consilierii îşi regăsesc ideile în ceea ce eu spun public şi în ceea ce pe urmă încerc să impun prin discuţii, de bună seamă, Guvernului şi majorităţii parlamentare. Vă mulţumesc!

Departamentul de Comunicare Publică
06 Ianuarie 2012
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13495&_PRID=lazi)

Lucrurile nu merg deloc bine, nu-i aşa? Număraţi numai numărul de greşeli din comunicatul Administraţiei Prezidenţiale... Deloc bine, şi presa nu înţelege. Preşedintele înţelege totuşi? Domnia sa spun... "Vă mărturisesc că eu, nefiind un specialist în politică, o să vă spun ce înţeleg eu despre stat şi ce s-a făcut din acest proces, ce mai avem de făcut." Păi, dacă nu e specialist, ca preşedinte ar trebui să se exprime despre lucruri la care nu se pricepe?

PS.
Fineţuri de tipul "vă informaţi din mijloacele mass-media" chiar nu i se pot reproşa domnului preşedinte.