Libertăţii tuturor jurnaliştilorViaţa noastră,
Atât cât se poate,
O păzesc
Temniceri deliranţi,
Mirosim
A  cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.
Libertatea
Simţirilor  treze
E vândută
În bâlciul murdar,
Gardienii
Îi pun  paranteze
Şi-o transformă,
Treptat, în coşmar.
Pariem,
Orişicum,  pe oricine
Şi când el
Face pasul în sus,
Prima oară
Pe noi  ne reţine
Şi ne pune
O graţie-n plus.
Care drepturi?
Puterea  şi banul!
Doar atât
S-a schimbat între timp
Când chiar noi
Ne  alegem tiranul,
Precum el
Ne omoară în schimb.
Şi  miroase-a oxid
Până-n ceruri
Şi la modă
E muzica – za,
În  cătuşe
Se pun adevăruri
Şi-nvăţăm,
Umiliţi, a tăcea.
Românie,
Cu  oasele frânte,
Românie,
Cu oameni de terci,
Surdomuţii
Învaţă  să cânte,
Cultivăm
Pe morminte ciuperci.
Bal mascat,
În  dezordinea tristă,
Într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,
Niciun semn
Pozitiv  nu există
Şi femeile
Nasc temniceri.
Democratic
Purtăm  tirania,
Ca pe-o haină
La modă, prin târg,
Struguri putrezi
Acoperă  via
Şi oţetul
Transpiră cu sârg.
Dar mai mult
Şi mai  rău decât toate,
Noi,
Ca bieţi cerşetori importanţi,
Mirosim
A  cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.
 
 
 
          
      
 
 
© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.
 
No comments:
Post a Comment