Democraţia deranjează ţările democratice?

---

(http://stiri.rol.ro/referendumul-din-grecia-ameninta-cu-declansarea-unei-noi-crize-in-zona-euro-744605.html)

Este din ce în ce mai evident că oamenii implicaţi în politică şi afaceri au uitat ceea ce este aceea democraţia. Nu e nici o "Şmecherie" să trăieşti într-o ţară intitulată drept "stat de drept" şi "democraţie funcţională"... dacă democraţia nu se exercită în mod real.

Potrivit Reuters, anunţul lui George Papandreou, premierul Greciei, de a supune aprobării, prin referendum, a pachetului de ajutor din partea UE, se pare că a produs un mic şoc şi intensifică şi mai mult tulburările din zona euro şi crizele sale existenţiale. Cele mai mari nemulţumiri s-au făcut auzite din Germania care sesizează faptul că statul grec încearcă să scape de înţelegerea abia încheiată.

Reamintesc că preşedintele Franţei, dl. Nicolas Sarkozy, şi cancelarul Germaniei, dna. Angela Merkel, au stabilit prin martie în acest an că este necesar un acord asupra unui ajutor financiar pentru Grecia, acord prezentat preşedintelui UE, Herman Van Rompuy.

(http://www.ziare.com/europa/grecia/franta-si-germania-au-ajuns-la-un-acord-pentru-salvarea-greciei-1109087)

Dacă vă reamintiţi reacţia domnul Băsescu de luna trecută...

„Bună ziua. Vă voi comunica doar ce este legat de interesul nostru cu ocazia acestui Consiliu. Probabil aţi sesizat că a existat insistenţă din partea noastră să existe o formulă de garanţie pentru menţinerea fluxurilor de capital ale băncilor-mamă cu sediul în Uniunea Europeană, în zona euro, în raport cu România sau, dacă vreţi, cu statele din afara zonei euro, unde au subsidiare. Sigur, nu am pretenţia ca lucrul acesta să fie înţeles şi cu atât mai puţin susţinut de mass-media din România, însă vreau să vă dau câteva cifre care, poate, dacă ajung corect la populaţie, se înţelege mai bine situaţia în care ne aflăm. Deci, anul acesta, România a împrumutat de pe piaţa bancară internă 56 de miliarde de RONI - suma va fi completată, de fapt, până la sfârşitul anului; vor mai fi împrumuturi -, deci 56 de miliarde de RONI pentru a-şi acoperi cheltuielile bugetare şi a susţine deficitul. Asta înseamnă 13,2 miliarde de euro de pe piaţa internă, plus alte două miliarde de euro de pe piaţa externă. Dacă fluxurile de capital oferite de băncile-mamă spre a fi utilizate la băncile lor din România s-ar micşora, România ar fi într-o dificultate foarte mare; adică nu am mai putea finanţa nici măcar bugetul de cheltuieli de anul acesta. De aceea, noi susţinem ca în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro să se ţină cont şi de nevoia de a se menţine fluxurile de capital către filialele acestor bănci din zona euro, filiale aflate în zona non-euro. Pentru a vă uşura şi înţelegerea ultimului meu mesaj, legat de nevoia de a privi cu prudenţă bugetul, vreau să ştiţi că, în situaţia în care am avea un buget cu un deficit de 3% din produsul intern brut, România ar trebui să împrumute de pe piaţa internă 71,6 miliarde RONI, ceea ce ar însemna 16,7 miliarde euro echivalent, plus alte 2 miliarde de pe pieţele externe. În această situaţie, nu suntem într-o poziţie foarte favorabilă la Consiliu, să spunem: "cereţi băncilor din zona euro să mărească fluxurile de capital către România". Ar fi foarte dificil, cu atât mai mult cu banii de recapitalizare sau de capitalizare a băncilor, care provin nu din altă parte decât din taxele cetăţenilor germani, olandezi, francezi şi aşa mai departe. Deci, obiectivul nostru este să se menţină fluxurile de capital către România şi, probabil, formula pe care am convenit-o, ieri, cu preşedintele Barroso va trebui extinsă pentru toate statele emergente din Uniunea Europeană, deci, probabil, şi pentru Polonia, şi pentru Ungaria, şi pentru alte ţări, pentru baltici şi aşa mai departe. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Aceasta este pentru noi cheia Consiliului de astăzi, în care trebuie să vă spun că nu Consiliul European ia decizia. Înaintea Consiliului celor 17 din statele euro, va avea loc un Consiliu European cu toţi cei 27 de membri, în care vom încerca să definitivăm şi poziţiile celor 27 în raport cu decizia ce urmează a fi luată de cei care plătesc, de cei din zona euro. Sper să reuşim să ne convingem partenerii de necesitatea introducerii acestei obligaţii în procesul de capitalizare a băncilor din zona euro. Sigur, nu vreau să intru în detalii. În acelaşi timp, nu aş vrea ca denigratorii de profesie să speculeze informaţia relativ eliptică. De fapt, dacă ar trebui să fac un comentariu consistent, tehnic, el nu cred că ar fi util populaţiei, dar ar putea să mă scutească de criticile celor care cred că este mai important, spre exemplu, să vorbeşti despre cum să pictăm, cum să desenăm ca să nu te eticheteze într-un fel sau altul.

Pentru mine important este să găsim fomula de stabilitate financiară a ţării pentru anul viitor. Riscurile vin din mai multe locuri - şi aici spuneam, deşi nu dau toate explicaţiile, o să încerc să jalonez oarecum nevoia aceasta de intervenţie. În primul rând se pun câteva probleme: de restructurare a datoriei Greciei. Restructurarea, în principiu, poate să însemne tăierea a 20, 40, 60% din această datorie şi asumarea ei de către sectorul privat, deci de către bănci. Aş traduce aproape pierdere pentru bănci, să renunţe să mai primească aceşti bani. Ori, noi avem bănci care sunt puternic angajate, cu finanţări pe care le-au făcut în timp Guvernului Greciei, fie că vorbim de bănci franceze, de bănci italiene sau de băncile greceşti. Ori, riscul în cazul unei restructurări este ca, cel puţin în fază iniţială, băncile să îşi acopere nevoia de capital retrăgându-se de pe pieţe cum este cea a României. Sigur, mai sunt şi multe alte motive care pot duce la o retragere de capital de pe piaţa românească, pur şi simplu nevoia băncii-mamă de a se consolida în această perioadă de criză, în cazul în care are cumva active toxice în portofoliu. Deci sunt multe motive şi din aceste considerente am apreciat necesară o poziţie extrem de limpede a României pentru a ne putea asigura necesarul de finanţare pentru anul viitor. Cifrele pe care vi le-am pus la dispoziţie sunt legate numai de necesarul de finanţare al bugetului de stat, dar, spre exemplu, dacă anul acesta bugetul de stat este în curs de a atinge cifra de 13,2 miliarde de euro pe care i-a împrumutat de pe piaţa internă, sigur în lei, trebuie să ţinem cont că fluxul de capital, expunerea băncilor străine în România este de 40 de miliarde de euro. Deci nu discutăm numai de menţinerea acestui flux pe care să îl capteze prin emisiuni repetate şi, sigur, pe termen scurt, pentru că aşa ne-am putut finanţa anul acesta, numai pe termen scurt, dar discutăm şi de nevoia de a menţine fluxurile de capital necesare sectorului privat. Deci aici vorbim nu numai de finanţarea Guvernului anul viitor şi implicit a bugetului de stat, finanţare care nu se face, să ştiţi, pentru altceva decât pentru a acoperi deficitul la fondul de pensii, deficitul de pe la sănătate şi programele sociale. Deci, este extrem de important să se menţină şi finanţarea, fluxurile de finanţare pentru sectorul privat, pentru că acesta este cel care ne poate da o minimă creştere economică. Acestea erau informaţiile pe care voiam să le dau. La revedere!”

Departamentul de Comunicare Publică
26 Octombrie 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13244&_PRID=ag)

Ei bine, preşedintele se referea mai exact la faptul Franţa şi Germania pare să aibă ceva disensiuni.

Odata cu discutiile despre consolidarea EFSF si recapitalizarea bancilor au aparut din nou la orizont divergentele dintre Germania si Franta, principalii finantatori ai salvarii zonei euro, care ameninta sa intarzie din nou consensul, in timp ce criza ar continua sa creasca dincolo de capacitatea masurilor dezbatute.

Franta vrea transformarea fondului intr-o banca, finantata de BCE, idee respinsa insa de banca centrala, care si-ar depasi astfel atributiile legale, si de Germania, unde nemultumirea fata de finantarea statelor "risipitoare" si de ocolirea regulilor in numele solidaritatii europene ameninta voturile pe care se bazeaza coalitia condusa de cancelarul Angela Merkel.

Totodata, Franta doreste ca recapitalizarea bancilor europene sa cada in sarcina EFSF, pentru a evita pierderea ratingului triplu A din cauza costurilor ridicate presupuse de astfel de operatiuni. Bancile franceze au cea mai mare expunere pe datoria de stat a Greciei dintre creditorii straini.

Pe de alta parte, Germania considera ca recapitalizarea bancilor ar trebui incercata mai intai pe pietele financiare, de la investitorii privati, iar numai in cazul unui esec sa se apeleze la guvernele nationale si, in final, la EFSF ca solutie de urgenta dupa ce toate celelalte mecanisme vor fi esuat.
(http://www.9am.ro/top/Business/219278/Se-scrie-istoria-Soarta-zonei-euro-in-mainile-liderilor-UE/7/Franta-si-Germania-nu-ajung-la-intelegere.html)

Care este până la urmă planul european de scoatere a zonei euro din criza, o criză care pare a trece din zona acută în zona cronic? Planul are o dimensiune dublă. Prima dimensiune se bazează pe o acţiune de consolidare a fondului european de urgenţă la valoarea de 1 bilion (o mie de miliarde) de euro, bani care vin prin finanţarea unor investitori, probabil din economiile emergente precum China sau Brazilia. Cea de a doua dimensiune se bazează pe o acţiune de reducere a datoriei Greciei cu 100 de miliarde de euro. Costurile acestei acţiuni de reducere a datoriilor urmează a fi resimţite ca pierderi asumate de către creditorii Greciei din zona publică şi privată, din zona băncilor şi din zona companiilor de asigurări.

Este evident că referendumul are o justificare din punctul de vedere al democraţiei. În momentul în care acest acord implică măsuri fiscale şi reforme majore, este normal ca populaţia să-şi dea, sau sa nu-şi dea, acordul.

Chestiunea este foarte interesantă, pentru că o reacţie împotriva acestui referendum este, până la urmă, o reacţie anti-democratică şi o cerere aberantă către guvernul elen de a le impune cetăţenilor, într-un mod dictatorial, măsurile (aşa cum s-a întâmplat în România... şi simţim prea bine "democraţia" originală românească sub comanda FMI, UE şi a oricăruia ce are dorinţa de a da comenzi guvernului României în schimbul a ceva dat politicienilor români).

Reacţia celor care strâmbă din nas la referendum este condamnabilă, după părerea mea.

Cum altfel să interpretez, de exemplu, faptul că dl. Michael Kemmer, şeful asocierii bancare German BdB, spune că sistemul lui Papandreou a cauzat o "incertitudine considerabilă". Mai mult, domnia sa a spus şi că incertitudinea cauzată de referendum va dura, probabil, câteva săptămâni şi este orice altceva dar nu un lucru util stabilizării unei situaţii deja dificile. Celelalte afirmaţii aproape că nici nu mai contează... "Detalii importante în urma reuniunii la nivel înalt al zonei euro va fi amânată acum sau, în cel mai rău caz, puse în conservare", încheind cu "În plus, este total neclar ce se va întâmpla în cazul în care poporul grec urmează să respingă pachetul de salvare."

Benjamin Schroeder, un bancher german, a avertizat că "pachetul de salvare este în întregime acum iarăşi sub semnul întrebării."

Folker Hellmeyer, analist şef la Landesbank Bremen, a descris decizia Greciei ca "sinucidere", în timp ce expertul Commerzbank Christoph Weil a declarat că astfel Grecia a fost risca falimentul.

Dl. Weil a adăugat că răbdarea comunităţii internaţionale "s-a scurs încet".

Referendumul este un fel de "sulă-n coaste" (vorba domnului Iliescu) pentru europeni.

Valoarea monedei euro a scăzut faţă de alte valute în ziua de marţi la o valoare uşor mai mică decât 1,37 dolari, cu trei cenţi faţă de luni. Parts Deutsche Bank a scăzut cu 9,6% la 27.44 €, în timp ce acţiunile Commerzbank au scăzut cu 9,5% la 1.61 €.

Credinţa că poporul grec va vota austeritatea este, în aceste condiţii, deja un vis îndepărtat. Cu toate acestea, ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble este încrezător că cetăţenii grecii nu vor vota împotriva planului UE.

Cel de al doilea pachet de ajutorare pentru Grecia convenit de către liderii europeni săptămâna trecută a oferit, după spusele acestora, cea mai sigură cale pentru revenirea Greciei la sănătatea economică. De aceea ei spun că neaplicarea acestui pachet de ajutorare ar fi fatal pentru Grecia. Dar dacă totuşi Grecia va falimentate şi cu acest pachet paleativ?

După părerea mea, bine sau rău, eficient sau nu, NIMENI nu poate contesta dreptul cetăţenilor eleni de a alege dacă această cale este bună sau nu. Oricine contestă dreptul elenilor de a-şi alege viitorul reprezintă exponenţii unei activităţi anti-democratice.

(http://www.ziarelive.ro/stiri/grecia-referendum-pentru-euro.html)