Dezbaterea Parlamentară nu mediază nimic

---

Vorbeam acum două zile despre scrisoarea preşedintelui României care cerea, imperativ aproape (deşi cu tonul unui rugăminţi ce nu are logică între instituţiile statului) adoptarea unor legi. Printre acestea controversatul proiect al legii asistenţei sociale. Nimeni nu îndrăznea să spună totuşi de ce anume nu doreau, în mod exact, senatorii să-şi exprime votul (negativ sau pozitiv) votul asupra acestui proiect.

- adresa de înaintare a iniţiativei legislative pentru dezbatere

- forma iniţiatorului

- expunerea de motive la iniţiativa legislativă

- avizul Consiliului Legislativ

- avizul Consiliului Economic şi Social

- hotărârea de Guvern

- avizul comisiei

- raportul comisiei sesizate în fond

14.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului s-a votat in plen scoaterea de pe ordinea de zi
21.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
26.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
28.09.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
03.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
05.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
10.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
12.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
17.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
19.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
24.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului
26.10.2011		înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului

Iată că domnul Năstase ne oferă o explicaţie relativ la PSD.

Punctul de vedere al Departamentului pentru politici sociale şi ocuparea forţei de muncă PSD asupra legii asistentei sociale

Departamentul pentru politici sociale şi ocuparea forţei de muncă
PUNCTE DE VEDERE
privind PROIECTUL LEGII ASISTENŢEI SOCIALE

I. Observaţii generale
Acest proiect de lege se pare că este corolarul politicii de demantelare a statului social. Încă din expunerea de motive se desprinde premisa care a stat la baza întregii filosofii a acestei legi: statul nu este responsabil de bunăstarea fiecărui individ. Cu alte cuvinte cheltuielile publice sociale sunt nefireşti, deoarece bunăstarea este responsabilitatea indivizilor şi a familiilor lor, iar nu a statului. „Responsabilitatea statului este aceea de creare de oportunităţi egale şi, în subsidiar, de acordare de beneficii şi servicii sociale adecvate situaţiei persoanei/familiei şi nu de compensare a sarcinilor specifice acesteia.”

Deşi statul social este produsul societăţii moderne, fiind o realitate socială şi nu o viziune ideologică, guvernul Boc doreşte, de dragul unei lupte imaginare cu stafiile ce bântuiau odată Europa, „modernizarea statului” prin renunţarea la atributele sale fundamentale şi anume cele capabile să asigure prin serviciile publice şi asigurările sociale bunăstarea socială.
Într-un proces continuu de dereglementare în domeniul protecţiei sociale guvernul amestecă:

• drepturi de asigurări sociale (pensii);
• drepturi de asigurări de şomaj;
• drepturi de asigurări de sănătate;
• drepturi reparatorii (veterani, revoluţionari, deţinuţi politici);
• drepturi auxiliare celor salariale pentru susţinerea categoriilor socio-profesionale;

cu prestaţiile sociale aşa cum sunt definite în legea 47/2006, privind sistemul naţional de asistenţă socială.
Guvernul identifică 202 drepturi de natură socială. Evident nu menţionează că din totalul acestor 202 drepturi majoritatea sunt drepturi constituţionale, care se bazează pe contributivitate, iar din totalul acestora statul cheltuie doar 2,86% din PIB în 2010 pentru prestaţiile sociale. Previziunile guvernului până în 2013 sunt destul de clare în sensul scăderii acestor cheltuieli de asistenţă socială la 2,08% din PIB în anul 2013.
SCOPUL modificării legii este scăderea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială şi nu combaterea sărăciei în condiţiile în care din 2004 până în 2011 indicele sărăciei a cunoscut o evoluţie ce culminează în acest an cu un maxim istoric în perioada postdecembristă. Deşi 46% din populaţie se află în categoria oamenilor săraci conform Eurostat, guvernul menţine aceeaşi politică de tăiere a cheltuielilor sociale fără a veni cu alternative.

An Indicele sărăciei în România
2004 -> 23%
2005 -> 22%
2006 -> 18,6%
2007 -> 19%
2008 -> 23%
2009 -> 44%
2010 -> 46%

Observăm că, deşi numărul celor săraci s-a dublat din 2004 până în 2011, la baza acestei legi rămâne aceeaşi mentalitate contabilă de reducere a cheltuielilor şi nu una deschisă rezolvării problemei sărăciei.
În raport cu Uniunea Europeană, în care media UE27 este de 5% din PIB pentru asistenţă socială, în România nu doar că sunt cele mai mici cheltuieli din UE şi anume 2,86% din PIB dar se doreşte chiar reducerea acestor cheltuieli. Dacă suntem pe penultimul loc la sărăcie în UE vom fi cu siguranţă ultimii la cheltuieli cu asistenţa socială.
II. Prezentarea structurii legii
Proiectul de lege este structurat pe 8 capitole şi 155 de articole exceptând capitolele 1 şi 8 care conţin definiţii şi dispoziţii finale şi tranzitorii, capitolele legii reglementează:
A. Construcţia instituţională la nivel central şi local
B. Beneficiile sociale
C. Serviciile sociale
D. Personalul în domeniul asistenţei sociale
E. Finanţarea beneficiilor sociale

În Capitolul II. Sistemul de beneficii sociale se definesc beneficiile în funcţie de condiţiile de eligibilitate, de scopul şi natura lor. Astfel, beneficiile sunt în raport cu obiectivele asumate următoarele:
- prevenirea şi combaterea sărăciei;
- susţinerea copilului şi familiei;
- sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
- situaţii deosebite.

Se introduce un mecanism nou de stabilire a cuantumurilor beneficiilor sociale prin applicarea unui coeficient de echivalenţă la indicatorul social de referinţă (ISR definit prin legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj la valoarea de 500 de lei) şi un formular unic de cerere pentru limitarea trasferurilor financiare cumulate acordate pe persoană şi familie.
Capitolul III. Sistemul de servicii sociale defineşte şi clasifică serviciile sociale, precum şi beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale. Organizarea şi administrarea serviciilor sociale aduce câteva noutăţi cea mai importantă fiind aceea a reglementării explicite a posibilităţii de partajare a costurilor şi serviciilor sociale între mai multe unităţi teritoriale.
Capitolul IV. Măsuri integrate de asistenţă socială introduce la art. 56, alin 2, lit. a venitul minim de inserţie acordat din bugetul de stat în scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din România. Acesta este succesorul VMG, ajutorului pentru încălzire şi a alocaţiilor pentru susţinerea familiilor.
Se introduce obligaţia autorităţilor publice locale de a organiza adăposturi de urgenţă pe timp de iarnă, precum şi servicii sociale pentru persoanele fără adăpost art. 59, alin. 1, 2, 3.
Capitolul VII. Finanţarea asistenţei sociale stabileşte modul de fundamentare a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor sociale şi partiţia obligaţiilor financiare între nivelul central şi cel local. Se stabileşte obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a constitui un Fond din bugetul propriu pentru plata beneficiilor sociale acordate din bugetul local şi asigurarea cheltuielilor pentru scordarea altor măsuri de asistenţă socială la nivel local. Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se stabilesc anual şi reprezintă maxim 30% din valoare Fondului constituit la nivel local. Această dispoziţie, uniform aplicată la nivel naţional, va fi în defavoarea localităţilor-judeţelor sărace şi, prin efecte, va conserva slaba coeziune socială în nivel teritorial.

Analiza SWOT.
Puncte tari:
- se încearcă unificarea sistemului de asistenţă socială într-un cadru legislativ şi instituţional unitar.

Puncte slabe:
- mentalitate contabilă de reducere a cheltuielilor prin urmare bani mai puţini pentru rezolvarea problemei sărăciei;
- transferă povara financiară către autorităţile locale prin crearea fondului de asistenţă socială definit la art. 131-135, în proporţie de 30% din sume defalcate şi 70% din sume de la bugetul local. Principiul solidarităţii sociale la nivel naţional dispare rezultând o rezolvare neunitară a problemei asistenţei sociale pe teritoriul României cu diferenţe clare între localităţile sărace şi cele bogate.
- introducerea unui sistem de definire a cuantumurilor beneficiilor sociale în raport de indicatorul social de referinţă (ISR), prin aplicarea unui coeficient de echivalenţă (CE). Coeficientul de echivalenţă stabilit în raport de tipul de beneficiar şi de natura beneficiarului social acordat este denumit indice social de inserţie (ISI). Dacă definirea CE şi a ISI se va face în legi ulterioare, ISR este cel mai definit (total ARBITRAR!) în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj, la valoarea de 500 lei. Această valoare nu este stabilită în raport de un indicator care să reflecte sărăcia, excluderea socială, adâncimea sărăciei, sărăcia monetară sau alt indicator recunoscut. Este necesară definirea în această lege a ISR în raport de situaţia socială şi în legătură cu un indicator social, nu raportarea la o altă lege, specială. Tot în art. 14, alin. 5, se introduce plafonarea cuantumului beneficiilor cumulate pe care le poate primi un beneficiar, persoană sau familie. Este necesară definirea clară a coeficientului prin care se operează plafonarea şi raportarea sa la un indicator social recunoscut.

Ameninţări:
- conform art. 155, alin. 4 bulversarea întregului sistem de asigurări sociale prin modificarea următoarelor acte normative în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei propuneri legislative (vezi Anexa).
- Reducerea cuantumului beneficiilor sociale privind fixarea unei limite maxime şi prin comasarea mai multor tipuri de beneficii;
- Creşterea cheltuielilor de administrare birocratică a sistemului de asistenţă socială de către autorităţile locale;
- Renunţarea la valorile şi atributele statului social definite în Constituţie.


Oportunităţi:
- în condiţii de criză această lege este inoportună pentru că dispune pentru viitor în condiţiile constrângerilor bugetare.

Concluzii

Considerăm că această lege nu poate fi susţinută de către Partidul Social Democrat datorită punctelor slabe şi a ameninţărilor menţionate mai sus.
Este nevoie de o dezbatere mai largă pentru că soarta a peste 46% dintre români nu poate fi decisă prin asumarea răspunderii de către guvern.
Soluţiile privind o mai bună gestionare a serviciilor sociale pot veni de la societatea civilă, şi în primul rând de la ONG-uri, care în ultimii 10 ani au căpătat o experienţă indiscutabilă în acest domeniu.
Definiţiile prezente în lege sunt neclare, incomplete, interpretabile şi chiar lipsă.
Introducerea unui indicator social într-o lege organică fără fundamentarea necesară este neconstituţională.
Introducerea preeminenţei serviciilor sociale în dauna beneficiilor sociale încalcă dreptul persoanei la autodeterminare, beneficiarul fiind singurul chemat să aleagă între cele două.
Iniţiatorul legii doreşte transformarea sistemului de asistenţă socială într-unul rezidual, periferic şi neangajat, stabilind astfel obligaţii pentru persoana asistabilă, pentru familia acestuia, pentru prieteni, vecini, îngrijitori informali şi voluntari (art. 52) şi doar în lipsa acestora acordă dreptul la îngrijitori formali salarizaţi din fonduri publice.
Pentru persoanele care trăiesc în stradă introduce contribuţii modice (art. 61 şi 62) pentru servicii sociale şi chiar pentru masa acordată în cantinele sociale.


Finanţarea prin alocarea sumelor defalcate către anumite servicii sociale se realizează în procente diferite de la 100% pentru copii la 50% pentru persoane vârstnice şi 30% pentru persoane cu handicap. Este o inovaţie a actualei guvernări care transformă sistemul de asistenţă socială într-unul meschin contrar obligaţiilor constituţionale ale statului român.

Anexă
a. Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în MO, Partea I, nr. 300 din 7 mai 2009;
b. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în MO, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001;
c. Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în MO, Partea I, nr. 889 din 30 decembrie 2010;
d. OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în MO, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005;
e. OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în MO, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010;
f. OUG nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, publicată în MO, Partea I, nr. 119 din 25 februarie 2003;
g. Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, publicată în MO, Partea I, nr. 193 din 21 martie 2002, excepţie art. 5-12;
h. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în MO, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004;
i. Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în MO, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008;
j. OUG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în MO, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003;
k. Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, publicată în MO, Partea I, nr. 29 din 27 ianuarie 1998;
l. Legea nr. 208/1997 privind cantinele de asistenţă socială, publicată în MO, Partea I, nr. 363 din 17 decembrie 1997;
m. Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată în MO, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007;
n. OUG nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Naţional de Solidaritate, publicată în MO, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999;
o. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în MO, Prtea I, nr. 103 din 6 februarie 2002.

(picture: http://www.regnumnovum.com/2011/03/24/everything-you-never-wanted-to-know-about-liberation-theology/broken-chain/)