01 June 2010

Domnule Prigoană...


Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

(Adrian Paunescu - La adio)





„Independentul“ Prigoana e membru PD-L de trei ani

Silviu Prigoană, posibil candidat PDL la Primăria Sectorului 4

Bucureşti: Silviu Prigoană, Oana Mizil şi Aura Vasile, singurii aleşi curat uninominal.


Silviu Progoană a înregistrat numele a 101 noi televiziuni la OSIM

Prigoană: Să-i fie ruşine doamnei Udrea că dă publicitate la canalul tv care o face ţăndări

Prigoană demisionează: Adio, PDL, dar rămân cu tine!

Elena Udrea despre demisia lui Prigoană: Un gest cinstit

PS.
Incredibil cât de actuale rămân versurile maestrului Păunescu! De unde ştia oare, cu mulţi ani înaintea revoluţiei, că vor fura Calea Ferată?

6 comments:

Codrin said...

Interesant.
Dar Prigoana chiar nu are ce cauta in politica. De fapt, noi nu prea avem clasa politica.
Pentru prima data, ii dau dreptate, partial lui Udrea: politica trebuie separata de afaceri.

Nu vom avea parte de o tara dezvoltata si o clasa politica performanta pana nu avem politicieni (in adevaratul sens al cuvantului).

P.S.: un follow up aici: http://codrinpaveliuc.finantare.ro/2010/05/31/tanar-absolvent-caut-loc-de-munca/

Anonymous said...

Prigoana este "prietenul" meu.
Din nefericire pentru mine am fost angajata lui. Spun am fost pentru ca fac parte din grupul nefericitilor care au ajuns in somaj pentru ca lui Prigoana i-a fost frica sa nu cumva sa saraceasca. Nu i-a pasat ca oamenii aveau copii, imprumuturi la banci, greutati. A dat afara mai mult de jumatate din firma dar a anagajat niste pipite de la partid.
Are un comportament foarte urat cu angajatii, injura jigneste, tipa.
Intr-un fel poate este mai bine asa. Nu mai suportam tensiunea in care lucram. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu o sa imi gasesc eu altceva de lucru.

Bibliotecaru said...

Cum?!?!?!
Nu asta am cerut la revoluţie?
:D

nimrod said...

@theodora0303,

Cu tot respectul, nu e în responsabilitatea nici unui patron din lume faptul că angajaţii au "copii, împrumuturi la bănci (asta e chiar tare de tot...), greutăţi".

Anonymous said...

@nimrod
Nu este responsabilitatea unui patron faptul ca angajatii lui au probleme DAR DACA II PASA DOVEDESTE CA ESTE SI OM INAINTE SA FIE PATRON.
Am fost si eu o perioada de 5 ani patron. Toti fosti angajati ma saluta cand ma intalnesc. De ce oare?
Este obligat un angajat sa suporte urletele si jignirile unui patron?
De ce angajeaza parasute de la PDL pe posturile celor pe care ii trimite in somaj?
Pe el il verifica cineva?

Bibliotecaru said...

Diferenţa dintre un patron şi un manager este că, spre deosebire de patron, managerul este conştient că salariaţii mulţumiţi muncesc mai mult, sunt mai loaiali, vor ţine partea firmei chiar şi atunci când morala ar trebui să împiedice să facă asta.

Din păcate la noi economiştii sunt un fel de contabili, iar specialiştii în management vând feţe de masă din PVC din uşă în uşă, în timp ce patronii au şcoala vieţii şi fac bani fără să le pese de lege sau principii. La un moment dat, corectitudinea economică va lua averea de la cei cu şcoala vieţii... eu cel puţin sper.

© Gheorghe Florescu, 2008 Acest site este un pamflet politic şi, uneori, cultural, trebuie deci tratat ca atare.