A fost sau nu a fost

---

Toată lumea discută despre ce a spus judecătorul în Dosarul nr. 42195/299/2009. Recunosc că eu nu m-am prins dacă domnul Băsescu a lovit sau nu a lovit copilul. Cât a primit domnul Patriciu amendă nu prea mă interesează, dar dacă instanţa spune că domnul preşedinte Băsescu a lovit totuşi copilul, asta înseamnă că domnia sa a jurat fals, că domnul Funeriu poate să-şi bage pixul care a lucrat pentru un câştigător al premiului Nobel în... buzunar şi, în general, că politica este totuşi o fată cu poalele spre creştetul capului. Pentru România şi binele românilor sper că nu se va releva faptul că preşedintele a minţit...

Iată Motivarea.

Dosar nr. 42195/299/2009
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentinţa Civilă nr. 17975/2011
Şedinţa publică de la 19 Octombrie 2011
Instanţa constituita din:
PREŞEDINTE: V. G.
GREFIER: D. A.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul TRAIAN BĂSESCU si pe pârâtul DAN COSTACHE PATRICIU, având ca obiect raspundere civila delictuala şi cheltuieli de judecată.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12.10.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată - care face parte integrantă din prezenta hotărâre - şi când instanţa a amânat pronunţarea la data de 19.10.2011.
INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă constată:

I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 02.12.2009 sub număr de dosar 42195/299/2009, reclamantul TRAIAN BĂSESCU a chemat în judecată pe parâţii DAN COSTACHE PATRICIU şi S.C. BEST MEDIA PRESS S.R.L. (editorul ziarului „Gardianul”) solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 1 ron cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie, produs prin acuzaţiile pârâţilor cu privire la presupuse acte de violenţă pe care le-ar fi săvârşit asupra unui copil;
- obligarea pârâţilor să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în prezenta cauză în două numere consecutive a trei cotidiene cu acoperire naţională;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. În motivare, s-a arătat în esenţă că, în cadrul emisiunii „Ora de foc” difuzată de postul de televiziune Realitatea TV, în seara zilei de 25 noiembrie 2009, pârâtul Dan Costache Patriciu a afirmat următoarele: „Am fost împotriva asocierii cu PD, acest partid populist condus de un comunist şi în 2004. De altfel, împotriva lui Traian Băsescu am şi o chestiune personală. În campania electorală din 2004, la Ploieşti, l-am văzut dând un pumn unui copil, care din greşeală strigase: Trăiască Iliescu! L-am văzut cu ochii mei.” S-a arătat apoi că afirmaţia pârâtului a anticipat difuzarea, în ziua următoare, în cadrul ediţiei on line a ziarului „Gardianul”, a unei înregistrări video a scenei în care reclamantul ar fi lovit un copil şi că ulterior, pârâtul a afirmat că reclamantul l-ar fi lovit chiar de două ori pe copil: prima dată în plex, apoi peste faţă, imaginile difuzate de ziarul „Gardianul” surprinzând doar a doua lovitură.
3. S-a învederat că incidentul la care a făcut referire pârâtul, s-ar fi produs cu prilejul campaniei electorale din 2004 şi că faptele pârâţilor dovedesc modul concertat în care aceştia au acţionat pentru discreditarea imaginii reclamantului, cu scopul de a compromite şansele acestuia în turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Astfel, cotidianul „Gardianul” a publicat imagini trucate, cu rea-voinţă, pentru a susţine afirmaţiile pârâtului din ziua precedentă, iar toate mijloacele de informare – atât scrise, cât şi audio-vizuale, interne şi internaţionale – au preluat afirmaţiile şi imaginile incriminatoare.
4. Reclamantul a susţinut că faptele pârâţilor întrunesc toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 din Codul civil, reprezentând încălcări grave ale normelor juridice relevante, precum şi ale normelor de convieţuire socială - în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale şi conturează însuşi conţinutul, limitele şi modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege. S-a arătat că principiul de drept obiectiv încălcat este acela că nimănui nu-i este permis să aducă atingere prin fapta sa, drepturilor subiective ale altor persoane şi că în speţă, au fost încălcate normele privind ocrotirea dreptului reclamantului la onoare şi la reputaţie, privind dreptul la viaţă privată, precum şi normele relative la limitele libertăţii de exprimare.
5. Reclamantul a arătat că prejudiciul suferit constă în lezarea dreptului personal nepatrimonial la onoare şi reputaţie şi în valorificarea imaginii negative create în rândul opiniei publice de către contracandidatul său în alegerile prezidenţiale. Impactul faptelor ilicite trebuie apreciat în primul rând ţinându-se cont de momentul ales de pârâţi pentru lansarea acuzaţiilor (începerea oficială a campaniei pentru cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, după validarea de către Curtea Constituţională a României, a rezultatelor din primul tur), de intenţia acestora (s-a încercat deturnarea interesului opiniei publice către acest subiect, cu impact major în mass media) precum şi de amploarea impactului (toate cotidianele şi televiziunile din România, dar şi presa internaţională, alocându-i ample articole şi comentarii).
6. S-a susţinut că vinovăţia pârâţilor rezultă din săvârşirea faptelor ilicite descrise mai sus, cu intentie premeditată, având în permanenţă reprezentarea gravităţii acuzaţiilor şi urmărind producerea unor prejudicii majore ale demnităţii reclamantului. Acuzaţiile ce i-au fost aduse, în flagrantă contradicţie cu realitatea faptică, au fost lansate de dl. Dan Costache Patriciu, reprezentantul unuia dintre partidele care au susţinut pe contracandidatul său, urmărindu-se prin mijloace ilegale să se împiedice câştigarea alegerilor prezidenţiale de către o persoană faţă de care şi-a manifestat constant aversiunea.
7. Reclamantul a mai arătat că, potrivit art. 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, protejarea dreptului la demnitate şi a dreptului la propria imagine al altor persoane, constituie o limită a libertăţii de exprimare.
8. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. Civ., ale art. 1 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (6) din Constituţia României, ale art. 8 alin. (l) şi ale art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele ale art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
B. Întâmpinare
9. Pârâtul Dan Costache Patriciu a depus întâmpinare prin serviciul de registratură al instanţei, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunite, cu privire la faptele imputate, condiţiile răspunderii civile delictuale.
10. În motivare s-a arătat că reclamantul nu a individualizat, în concret, dreptul subiectiv presupus încălcat şi că prin acţiunea de faţă, încearcă cenzurarea în fapt, a dreptului său la libera exprimare a opiniilor.
11.Cu referire la presupusa „trucare” a filmului dat publicităţii, s-a subliniat că, din modul de redactare a acţiunii, nu rezulta în ce ar consta actele sau faptele concrete pe care le-ar fi săvârşit pârâtul, reclamantul înţelegând să îşi argumenteze susţinerile prin simple constatări personale nedovedite, care nu au corespondent în realitatea obiectivă. Afirmaţia făcută de către reclamant în sensul că s-ar fi „dovedit” ulterior că imaginile au fost trucate se referă, în realitate, la o conferinţă de presă susţinută de către acesta, prin care a declarat că o expertiza pe care ar fi comandat-o a demonstrat că filmul a fost alterat din punct de vedere tehnic, în condiţiile în care, în dezbaterea publică pe marginea subiectului (a se vedea articolul de presă disponibil la adresa http://www.jurnalul.ro/stire-alegeri-2009/juramant-stramb-filmul-nu-i-trucat-basescu-a-lovit-copilul - 529430. html, ataşat în fotocopie), s-a pus problema unor impedimente de ordin tehnic, ţinând de modificarea materialului audiovizual în scopul adaptării şi difuzării pe diferite suporturi media. Rezultatul analizei filmului a fost, în realitate, un aviz tehnic din care „reieşea un lucru ştiut de toată lumea: că filmul era o copie după copie”. S-a arătat că, în fapt, Institutul Naţional de Exprtize Criminalistice (INEC) nu a facut o expertiză a filmului, ci exclusiv o analiză tehnică şi că articolul de presă indicat reţine, în opinia sa, în mod pertinent, faptul că „în plus, şi cei care au copiat filmul pe CD şi l-au dus la INEC puteau foarte bine să intervină pe el şi să-l modifice” .
12. Pârâtul a mai arătat că susţinerile reclamantului cu privire la acţiunea concertată a ambilor pârâţi este eronată şi nedovedită, cu atât mai mult cu cât nu are cunoştinţe tehnice sau vreo specializare care să îi permită să intervină asupra unor înregistrări video, precum şi că nu a colaborat cu pârâta Best Media Press SRL în niciun fel, cu atât mai puţin, în acţiuni de trucare, falsificare ori alterare, în orice alt mod, a unor înregistrări audio-vizuale care, ulterior, au fost difuzate de presă.
13. Pârâtul a invocat apoi, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia „limitele criticii admisibile sunt mai largi în privinţa unui om politic care acţionează în calitatea sa de personaj public, decât în privinţa unui particular. Omul politic se expune, în mod inevitabil şi conştient, unui control atent al faptelor şi gesturilor sale, control ce se exercită atât de către ziarişti, cât şi de masa cetăţenilor”. Mai mult decât atât, „libertatea de expresie nu este aplicabilă numai acelor informaţii şi idei care sunt primite în mod favorabil de către public sau care sunt privite, in general, ca inofensive ori indiferente, ci şi acelor informaţii şi idei care au potenţialul de a şoca, deranja sau chiar jigni un anumit segment de public” (CEDO, Handyside vs. UK, cauza 5493/72).
14. S-a arătat că, în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că manifestarea libertatăţii de exprimare include, „cu privire la sfera politică şi a politicienilor, recurgerea la o doză de exagerare sau chiar provocare” (Lopes Gomes da Silva împotriva Portugaliei). Mai mult decât atât, instanţa europeană a arătat că într-un asemenea domeniu politic, invectivele politice se răsfrâng inevitabil pe plan personal. În acelaşi sens, Curtea a condamnat sancţionarea unui particular care a redactat şi publicat o declaraţie la adresa unui om politic, declaraţie ce conţinea cuvinte dure (Feldek împotriva Slovaciei).
15. În lumina acestor principii, pârâtul a arătat că acţiunea surprinsă de înregistrarea în care rec1amantul este redat lovind un copil a avut loc într-un loc public, la o manifestare publică cu caracter politic, reclamantul aflându-se la acea manifestare în calitate de om politic şi că afirmaţia sa îl priveşte pe reclamant în calitatea sa de om politic, în viaţa publică. S-a susţinut că exprimarea unor opinii cu privire la conduita publică a unui om politic nu poate fi privită, într-o societate democratică, în lumina dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale aplicabile, precum şi a jurisprudenţei CEDO, altfel decât ca fiind legitimă.
16. Pârâtul a arătat apoi că reclamantul a avut o poziţie oscilantă faţă de fapta imputată, iniţial declarând: „Vă asigur că o să mă uit şi o să vă dau o explicaţie publică. Nu îmi aduc aminte de incident. Sunt destui care mă înjură pe unde mă duc. Probabil că mai eram cu cineva, nu eram singur. Nu ştiu dacă acel copil nu a vorbit urât femeii. Vedem despre ce e vorba. Voi da o explicaţie mâine” pentru ca, ulterior să îşi nuanţeze poziţia, afirmând că „A fost groaznic pentru că eu ştiam că l-am împins pe acel copil. [ ... ]”.
17. În drept, pârâtul şi-a întemeiat apărarea pe dispoziţiile art. 30 din Constituţie şi pe cele ale art. 10 CEDO.
18. Pârâtul a depus în susţinerea afirmaţiilor făcute extrase din articolele publicate în presa naţională.
C. Incidente procesuale:
19. În şedinţa publică din data de 22.09.2010, având în vedere că pârâţii Dan Costache Patriciu şi SC BEST MEDIA PRESS SRL – prin lichidator judiciar ISD INSOLVENCY SPRL au fost de acord cu modificarea acţinii după prima zi de înfăţişare, instanţa a luat act, în temeiul art. 132 alin.1 C.p.c., ca reclamantul îşi modifică acţiunea în sensul că solicită ca pârâţii să fie obligaţi conjunct, fiecare la plata sumei de 0,5 lei.
20. Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, la cererea părţilor, în temeiul art. 165 C.p.c., instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la pârâta SC BEST MEDIA PRESS SRL – prin lichidator judiciar ISD INSOLVENCY SPRL, formându-se dosarul nr. 44089/299/2010. Prin încheiereea de şedinţă din data de 22.09.2010, pronunţată în acest ultim dosar, s-a dispus, suspenarea judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, având în vedere că pe rolul Tribunalului Bucuresti se află dosarul nr. 47831/3/2008 avand ca obiect cererea de deschidere a procedurii de insolventa împotriva paratei SC BEST MEDIA PRESS SRL.
21. În şedinţa publică de la data de 26.01.2011, instanţa a pus în discuţie şi a respins ca fiind neîntemeiată excepţia de conexitate a prezentului dosar cu dosarul nr. 42457/299/2009 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul DAN COSTACHE PATRICIU în contradictoriu cu pârâtul Traian Băsescu, pentru răspundere civilă delictuală.
D. Probe
22. În temeiul art. 167 alin.1 C.p.c., instanţa a încuviinţat administrarea probelor cu înscrisuri şi cu declaraţiile a doi martori pentru fiecare parte, considerându-le concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei.
23. Instanţa a respins proba cu interogatoriul reclamantului, apreciind că nu este utilă soluţionării dosarului, având în vedere că este de notorietate atitudinea reclamantului faţă de conţinutul declaraţiilor făcute de către pârât şi că, prin acţiune, se urmăreşte tragerea la răspundere a pârâtului.
24. Referitor la proba cu expertiza tehnică asupra casetei făcută publică pe pagina de internet a Ziarului „Gardianul”, solicitată de către reclamant, instanţa a respins-o ca nefiind pertinentă, întrucât ceea ce trebuie probat în cauză (după precizarea acţiunii de către reclamant şi disjungerea capătului de cerere privind pe pârâta-persoană juridică) constă doar în săvârşirea faptei ilicite imputate pârâtului Dan Costache Patriciu (respectiv, în caracterul ilicit al declaraţiilor făcute în cadrul emisiunii televizate din seara zilei de 25.11.2009). În plus, s-a reţinut că suportul factual al declaraţiilor făcute de pârât trebuie demonstrat de către acesta şi nu de către reclamant.
25. Din oficiu, în temeiul art. 129 alin.5C.p.c., instanţa a pus în discuţie şi apoi a încuviinţat administrarea probei cu înregistrarea video a emisiunii „Ora de foc” din data de 25.11.2009
26. Părţile au depus la dosar înscrisuri, respectiv extrase din articolele publicate în presa naţională şi internaţională şi s-au audiat martorii Constantin Felix Tătaru (pentru reclamant) şi Teodor Meleşcanu (pentru pârât), declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar. În şedinţa publică de la data de 06.04.2011, s-a procedat la vizionarea secvenţei conţinând afirmaţia pârâtului, făcută cu ocazia interviului acordat la data de 25.11.2009, în cadrul emisiunii „Ora de foc”, difuzată de postul de televiziune Realitatea TV. Pârâtul, prin avocat a arătat că nu are obiecţii faţă de înregistrarea video şi modalitatea de vizionare.
27. După administrarea acestor probe, apreciind că din dezbateri nu au rezultat cu claritate circumstanţele în care s-ar fi săvârşit fapta imputată reclamantului de către pârât, instanţa a pus în discuţie suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei expertize a înregistrării video dată publicităţii pe pagina de internet a ziarului „Gardianul”, deşi anterior s-a pronunţat pe acest aspect.
28. Instanţa, având în vedere poziţia concordantă a părţilor asupra faptului că nu se poate pune la dispoziţie originalul acestei înregistrări video, pentru efectuarea unei expertizări concludente precum şi că, prin dezbaterile ce au avut loc în cauză până la acest moment, se confirmă acest aspect, a apreciat că proba cu expertiză nu este utilă cauzei.
29. Înainte de închiderea dezbaterilor în conformitate cu art. 150 C.p.c., instanţa a luat act că pârâtul a renunţat la audierea martorului Semcu Adrian şi că părţile nu au mai avut alte cereri şi probe de solicitat.
30. Având în vedere că pârâtul a depus după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise, o înregistrare video pe suport DVD, ce nu a fost propusă, încuviinţată şi apoi administrată ca probă în condiţii de contradictorialitate şi nemijlocire, în conformitate cu prevederile art. 169 C.p.c., instanţa a dispus în temeiul art. 129 alin.5 coroborat cu art. 112, 115 şi 132 C.p.c, repunerea cauzei pe rol potrivit dispoziţiilor art. 151 C.P.C. pentru a se pune în discuţie administrarea probei cu înregistrarea emisiunii „Naşul” din data de 22.12.2009, difuzată de postul de televiziune B1TV.
31. După încuviinţarea acestei probe, s-a procedat la vizionarea înregistrării video depuse de pârât, în condiţii similare cu cele în care a fost vizionată înregistrarea emisiunii „Ora de foc”. Constatându-se că înregistrarea video cuprinde doar fragmente ale emisiunii „Naşul” din data de 22.12.2009 , difuzată de postul de televiziune B1TV – preluate şi redifuzate de postul de televiziune Realitatea TV, la cererea reclamantului s-a dispus vizionarea înregistrării video a emisiunii menţionate, fără intervenţia unui alt post de televiziune aspra conţinutului.
32. În şedinţa publică de la data de 12.10.2011, s-a procedat la vizionarea înregistrării video a emisiunii „Naşul” din data de 22.12.2009, difuzată de postul de televiziune B1TV, fişierul video şi transcrierea integrală a emisiunii fiind puse la dispoziţie de SC ALFA CONT SRL – societate ce furnizează servicii de monitorizare media din anul 1999. Materialul vizionat nu a fost contestat de niciuna dintre părţi.

II. SOLUŢIA INSTANŢEI
33. Cu titlu preliminar, instanţa reţine că, prin modificarea acţiunii şi disjungerea capătului de cerere privind pe pârâta SC BEST MEDIA PRESS SRL – prin lichidator judiciar ISD INSOLVENCY SPRL, obiectul prezentului dosar îl constituie tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâtului DAN COSTACHE PATRICIU.
34. Fapta ilicită imputată acestuia constă în declaraţia făcută în cadrul emisiunii „Ora de foc”, difuzată de postul de televiziune Realitatea TV în seara zilei de 25 noiembrie 2009, în cadrul căreia pârâtul Dan Costache Patriciu a afirmat următoarele: „Am fost împotriva asocierii cu PD, acest partid populist condus de un comunist şi în 2004. De altfel, împotriva lui Traian Băsescu am şi o chestiune personală. În campania electorală din 2004, la Ploieşti, l-am văzut dând un pumn unui copil, care din greşeală strigase: Trăiască Iliescu! L-am văzut cu ochii mei.”
35. Deşi reclamantul s-a referit în acţiune şi la declaraţia ulterioară făcută de pârât, conform căreia reclamantul l-ar fi lovit chiar de două ori pe copil (prima dată în plex, apoi peste faţă), se are în vedere că trimiterea la această afirmaţie s-a făcut doar cu ocazia prezentării circumstanţelor de fapt în care s-a săvârşit fapta imputată. Din desfăşurarea procesului, respectiv din probele administrate şi din concluziile puse, rezultă că reclamantul nu a pus niciodată în discuţie tragerea la răspundere a pârâtului pentru declaraţia ulterioară datei de 25.11.2009.
36. Instanţa urmează să analizeze cererea formulată prin prisma temeiului de drept invocat de reclamant din dreptul naţional, respectiv răspunderea civilă delictuală, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, incident în speţă. Faţă de situaţia de fapt prezentată de reclamant în cererea introductivă şi faţă de petitul acţiunii, se apreciază că nu este relevantă, în cauză, analizarea faptei pârâtului din perspectiva reglementărilor ce ocrotesc dreptul la viaţă privată.
37. În conformitate cu disp. art.998 C.civ. “orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”, iar conform art.999 C.civ. “omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei persoanei cu capacitate civilă delictuală, ce a determinat prejudiciului.
38. Prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul (efectul) negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană (în cazul nostru).
39. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din extrasele din articolele publicate în presa naţională şi internaţională, rezultă cu certitudine că afirmaţia pârâtului a avut un impact foarte mare asupra mijloacelor de informare şi implicit, asupra publicului. Chiar dacă nu se pot disocia în mod clar efectele declaraţiei pârâtului, de reacţiile produse de înregistrarea publicată pe pagina de internet a Ziarului „Gardianul”, este evident că afirmaţia acestuia a contribuit la dezbaterea publică ce a urmat.
40. Deşi reclamantul a câştigat ulterior alegerile prezidenţiale din anul 2009, având în vedere intensitatea, frecvenţa, persistenţa în timp şi conţinutul dezbaterilor cauzate de această declaraţie, instanţa apreciază că s-a produs o vătămare a dreptului reclamantului la onoare şi reputaţie. Trebuie însă stabilit dacă această atingere adusă unui drept nepatrimonial al reclamantului este justificată şi dacă a fost cauzată prin exercitarea liberăţii de exprimare, în limitele stabilite de reglementările incidente.
41. Prin urmare, instanţa va analiza caracterul ilicit al faptei săvârşite de pârât, respectiv dacă s-a săvârşit o faptă materializată în realitatea obiectivă şi apoi, dacă această faptă are un caracter illicit.
42. Referitor la primul aspect, instanţa reţine că pârâtul a recunoscut săvârşirea faptei, respectiv că a afirmat despre reclamant în cadulul emisiunii „Ora de foc”, difuzată de postul de televiziune Realitatea TV, în seara zilei de 25 noiembrie 2009, că a lovit un copil. Considerând ca această premisă a raţionamentului probatoriu este stabilită dincolo de orice dubiu, instanţa nu va mai analiza probele existente la dosar cu privire la existenţa faptei săvârşite de pârât.
43. În ceea ce priveşte caracterul ilicit al faptei, se va stabili dacă dreptul la libertatea de exprimare a fost exercitat în conformitate cu reglementările care îl recunosc şi îl garantează.
44. Potrivit articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.” Exerciţiul acestor libertăţi comportă însă, îndatoriri şi responsabilităţi, putând fi supus unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care reprezintă măsuri necesare, într-o societate democratică, în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale sau securitătii publice, apărării ordinii şi prevenirii crimei, protecţiei sănătăţii şi a moralei, protecţiei reputaţiei şi a drepturilor altor persoane, pentru a evita divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
45. Libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 este unul din drepturile fundamentale, esenţiale într-o societate democratică bazată pe pluralism, toleranţă şi spirit de deschidere, una din condiţiile primordiale ale progresului ei. Această libertate nu priveşte numai informaţiile apreciate în mod favorabil sau considerate inofensive ori indiferente, ci mai ales pe cele care scandalizează, şochează sau neliniştesc.
46. Curtea Europeană a mai stabilit că “Libertatea de expresie acordă publicului unul din cele mai bune mijloace de a descoperi si de a-şi forma o opinie despre ideile şi atitudinea liderilor lor politici. În mod special, ea dă politicienilor ocazia de a reflecta şi de a comenta asupra preocupărilor opiniei publice deci, ea oferă ocazia oricui de a participa in libera dezbatere publica care este însăşi nucleul conceptului de societate democratică.” (hotărârea Castells c.Spania, din 23 Aprilie 1992).
47.În ceea ce priveşte perspectiva din care este analizată afirmaţia incriminată, în jurisprudenţa europeană se face distincţia între formularea unor judecăţi de valoare şi relatarea unor situaţii de fapt.
48. Formularea unei judecăţi de valoare este întemeiată pe libertatea de opinie, fără de care libertatea de exprimare nu poate fi concepută şi presupune posibilitatea de a elabora, în toate domeniile, o gândire personală sau de a formula o opinie liber aleasă, cu excepţia celor incompatibile unei societăţi democratice. În schimb, relatarea unor împrejurări sau fapte ce se petrec in viata de zi cu zi, costituie o manifestare a libertaţii de informare şi impune un alt tip de analiză a probatoriului.
49. Astfel, Curtea a decis intr-o jurisprudenţă constantă, că, in timp ce materialitatea faptelor poate fi probată, judecăţile de valoare ,,nu se pretează la demonstrarea exactităţii lor; mai mult, a pretinde o asemenea demonstraţie aduce atingere însăşi libertăţii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art. 10 din Convenţie (Prager şi Oberschlick c.Austriei, Harlanova c. Lituaniei, Cumpănă şi Mazăre c. României).
50. În speţa de faţă, fiind vorba de imputarea unei fapte concrete, se va verifica existenţa unui suport factual.
51. Din declaraţia martorului Tătaru Constantin Felix, ce a participant şi a filmat mitingul electoral din anul 2004, având vizibilitate asupra întregii scene şi a publicului, rezultă că nu l-a văzut pe reclamant să fi lovit vreun copil şi nici ca publicul să fi avut vreo reacţie neobişnuită.
52. În schimb, din declaraţia martorului Meleşcanu Teodor Viorel, ce s-a aflat în timpul desfăşurării evenimentului electoral din anul 2004, pe scenă, în rândul al doilea din spatele reclamantului, la o distanţă de aproximativ 3-4 metri, se reţine că a avut loc un incident, în cadrul căruia reclamantul s-a apropiat de marginea scenei şi a întins microfonul unui copil ce a făcut afirmaţii defăimătoare, care însă, nu au fost auzite foarte clar de publicul agitat şi care ovaţiona. Martorul a menţionat expres că „la un moment dat, copilul a făcut un pas în spate, dar că nu poate preciza din ce motiv”, că înălţimea copilului nu depăşea nivelul scenei şi că nu a observat ca persoanele din public, din apropierea copilului, să fi avut vreo reacţie faţă de incident. Martorul a mai arătat că pârâtul a participat la acest miting, aflându-se în rândul din faţa sa, spre stânga scenei şi că ar fi putut să vadă acest incident, din locul în care se afla, fără însă a avea această certitudine. De asemenea, s-a arătat că în „cercul organizatorilor mitingului, au fost discuţii ulterioare cu privire la modul de organizare şi modul în care copilul a luat cuvântul”.
54. Analizând coroborat aceste declaraţii, instanţa reţine că martorul Meleşcanu Teodor Viorel nu a descris în mod direct săvârşirea faptei, dar a arătat că a observat efectele producerii acesteia.
55. La aceste declaraţii de martor, se adaugă declaraţia reclamantului, făcută în cadrul emisiunii „Naşul” din data de 22.12.2009, difuzată de postul de televiziune B1TV, în cuprinsul căreia a arătat expres „...eu ştiam că l-am împins pe acel copil...”.
56. Sub aspectul forţei probante, declaraţia reclamantului are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare verbale, care - în conformitate cu dispoziţiile art. 1204 şi 1205 C.Civ. - poate fi folosită ca probă, împotriva celui care o face, în pricinile în care este permisă administrarea probei cu martori.
57. În temeiul probelor arătate mai sus şi ţinând cont că prin verbul „a împinge” se înţelege şi „a îmbrânci” (conform DEX, ediţia 1998), instanţa reţine că reclamantul a săvârşit un act de violenţă fizică asupra minorului aflat în public, la mitingul electoral din 2004. Sub acest aspect, instanţa subliniază că nu este învestită cu o acţiune având ca obiect tragerea la răspundere a reclamantului pentru această faptă săvârşită în septembrie 2004.
58. În concluzie, afirmaţia făcută de pârât are o bază factuală suficientă pentru a constitui subiect de dezbatere publică.
59. Însă, art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, protejează nu numai substanţa ideilor exprimate, ci şi modul în care acestea sunt prezentate.
60. Pentru a rezolva o cauză concretă, conform jurisprudenţei Curţii europene, trebuie luate în considerare şi alte elemente, legate - de exemplu -de calitatea specifică pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezată (om politic, funcţionar public, magistrat, persoană privată), posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul şi impactul acestuia, locul unde a fost ţinut discursul, precum şi publicul ţintă căruia îi era adresat acesta (Castells c. Spaniei, Murphy c. Irlandei, Constantinescu c. României). Aceasta pentru că libertatea de exprimare are o întindere variabilă, în funcţie de conţinutul mesajului transmis de titularul dreptului, precum şi de valoarea legitimă pe care statul o invocă pentru a justifica necesitatea unei ingerinţe.
61. In art. 30 alin 1 şi 6 din Constituţie se stabileşte, cu valoare de principiu, că “libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”
62. Potrivit art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice, persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, in dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere stiintifice, artistice ori literare, de inventator sau in orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instantei judecatoresti incetarea savirsirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus aratate. Totodată, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanta judecatoreasca sa oblige pe autorul faptei savirsite fara drept, sa publice, pe socoteala acestuia, in conditiile stabilite de instanta, hotarirea pronuntata ori sa indeplineasca alte fapte destinate sa restabileasca dreptul atins.
63. Exercitarea unui drept încetează a mai fi legitimă atunci când scopul urmărit de titularul său este acela de a cauza un prejudiciu altuia, încălcând finalitatea juridică şi scopul socio-economic în vederea cărora a fost consacrat prin lege, altfel spus, se abuzează de drept atunci când respectând litera legii se violează spiritul ei. Abuzul de drept se sancţionează cu refuzul organului jurisdicţional de a proteja dreptul folosit abuziv, iar atunci când se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, va fi antrenată răspunderea civilă prin plata de daune interese.
64. Pentru a stabili dacă pârâtul şi-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare cu bună credinţă, în scopul economic şi social pentru care a fost recunoscut, cu respectarea legii şi a moralei şi în limitele în care a fost reglementat, se va analiza calitatea persoanelor implicate, fapta imputată, momentul de la care pârâtul a cunoscut fapta reproşată în mod public reclamantului, contextul politic şi scopul urmărit.
65. În ceea ce priveşte calitatea reclamantului, instanţa are în vedere că limitele critice acceptabile sunt mai largi în cazul persoanelor publice faţă de individul obişnuit. Spre deosebire de cei din urmă, oamenii politici trebuie să accepte în mod inevitabil şi conştient verificarea strictă a activităţii lor, atât din partea jurnaliştilor cât şi a marelui public şi în consecinţă, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranţă.
66. În speţă, pârâtul a pus în discuţie publică fapta imputată reclamantului într-un moment de maximă încordare politică, reclamantul fiind angajat în cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale din anul 2009 - etapă culminantă în viaţa politică şi socială a ţării, ce oglindeşte nivelul moral şi idealurile politice, culturale şi sociale ale ţării. În aceste condiţii, lupta politică cea mai acerbă, trebuie totuşi să se situeze între anumite limite de etică, morală şi decenţă care să garanteze respectarea dreptului la demnitate şi onoare a tuturor actorilor scenei politice, indiferent de orientarea politică a acestora. Nu se poate admite ca bătălia electorală să fie purtată cu orice fel de arme, iar libertatea de exprimare să fie exercitată dincolo de limitele pentru care a fost reglementată, doar pentru că actorii sunt oameni politici. Din contră, prin rolul public pe care îl joacă, politicienii trebuie să fie conştienţi de influenţa pe care o au asupra societăţii, prin întregul lor comportament.
67. Având în vedere că declaraţia pârâtului a fost făcută în seara zilei de 25.11.2009, cu aproximativ 10 zile înainte de închiderea campaniei electorale (la ora 7,00 în dimineaţa zilei de sâmbătă, de dinaintea zilei de 06.12.2009, conform art. 15 alin.1 din Legea 340/2004 pentru alegerea Preşedintelui României), se apreciază că pârâtul nu a respectat dreptul reclamantului la o dezbatere publică echitabilă şi a profitat de poziţia vulnerabilă a acestuia. În schimb, pârâtul avea la acea dată, o poziţie publică diferită, fiind un om de afaceri cunoscut, pe care miza scrutinului nu îl expunea în mod direct.
68. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi natura faptei imputate reclamantului. Admiţându-se că aspectele puse în discuţie sunt relevante în conturarea personalităţii candidatului la preşedinţie, trebuie totuşi subliniat că acestea nu se referă la aspecte politice, economice şi sociale, ci la o conduită cu un mare impact moral, lupta politică fiind mutată pe un alt plan, ce implică aprecieri emoţionale din partea alegătorilor.
69. În situaţia în care pârâtul ar fi cunoscut fapta reproşată reclamantului la o dată apropiată de momentul la care a fost făcută declaraţia, punerea acesteia în discuţie publică ar fi fost legitimă şi cu scopul de a releva aspecte privind personalitatea candidatului la preşedenţie. Cum însă pârâtul a avut cunoştinţă de această faptă exact de la momentul producerii ei (septembrie 2004), după cum a afirmat expres, dar a fost pusă în discuţie publică cu câteva zile înainte de scrutinul prezidenţial din 2009 (după 5 ani), instanţa apreciază că scopul declaraţiei nu a fost dezbaterea unei chestiuni de interes public, ci cauzarea unui „prejudiciu de imagine” apt să influenţeze rezultatul scrutinului.
70. În plus, perioda scurtă de timp (de aproximativ 10 zile) dintre data la care pârâtul a făcut declaraţia şi data alegeritor, constituie o circumstanţă din care rezultă că nu a avut loc o dezbatere publică, efectivă, echitabilă şi care să fi oferit posibilitatea exercităţii dreptului la replică în condiţii rezonabile. Prin drept la replică, instanţa înţelege nu numai posibilitatea reclamantului de a face declaraţii publice cu privire la aspectele relevate de pârât, ci şi posibilitatea acestuia de a avea timpul necesar pentru a se documenta şi pentru a-şi organiza argumentele şi apărările.
71. În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptei, instanţa reţine că declaraţia din data de 25.11.2011 a fost făcută cu scopul de a micşora şansele reclamantului în competiţia electorală, prin vătămarea reputaţiei, onoarei şi demnităţii acestuia (intenţie directă caracterizată prin scop).
72. Este adevărat că felul în care pârâtul şi-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare interferează cu alte acţiuni care, împreună, au codus la crearea prejudiciului astfel cum a fost reţinut mai sus, însă se reţine că pârâtul a avut o contribuţie directă, nemijlocită şi neechivocă la producerea efectului ilicit. Prin urmare, instanţa apreciază că există legătură de cauzalitate între declaraţia pârâtului făcută în cadrul emisiunii „Ora de foc”, difuzată de postul de televiziune Realitatea TV în seara zilei de 25 noiembrie 2009 şi atingerea adusă onoarei şi reputaţiei reclamantului.
73. În concluzie, prin soluţia ce se va pronunţa instanţa nu va sancţiona exercitarea libertăţii de exprimare, ce constituie garanţia unei democraţii pluraliste, ci modalitatea în care a fost exercitat acest drept. Reţinând că pârâtul nu a acţionat cu bună-credinţă, în scopul informării corecte şi judicioase a publicului, cu privire la un subiect de interes general, ci cu intenţia de a produce prejudicii reclamantului, instnţa va admite cererea formulată şi precizată de reclamantul TRAIAN BĂSESCU în contradictoriu cu pârâtul DAN COSTACHE PATRICIU şi îl va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 0,5 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
74. În lumina soluţiei ce se va pronunţa, instanţa îl va obliga pe pârât să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătoreşti în două numere consecutive a trei cotidiene cu acoperire naţională.
75. În temeiul art. 274 C.p.c., instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată şi precizată de reclamantul TRAIAN BĂSESCU, cu domiciliul ales la S.C.A. Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, având sediul în Bucureşti, sector 1, ………., în contradictoriu cu pârâtul DAN COSTACHE PATRICIU, cu domiciliul ales la SCA Buduşan, Bâldea şi Asociaţii, având sediul în Bucureşti, sector 1, ………...
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 0,5 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă pârâtul să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătoreşti în două numere consecutive a trei cotidiene cu acoperire naţională.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac pe primul capăt de cerere.
Cu drept de recurs, pentru cel de-al doilea capăt de cerere în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.10.2011

Redactat astăzi 29.11.2011, G.V.